Police officer corruption: suspension of prison sentence for abuse of office and bribery where lower court failed to apply proportionality in execution mode

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din data de 09 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. 5093/86/2009, a fost condamnat inculpatul J.D.C., la:

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția publică de polițist, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 (unu) și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furnizare de informații ce nu sunt destinate publicității, prevăzută de art. 12 lit. b) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din„Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția publică de polițist, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 02 iulie 2009 – 03 august 2009.

În temeiul art. 19 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, s-a dispus față de inculpat măsura confiscării speciale a sumei de 2000 lei (ce a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”).

În temeiul art. 19 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, s-a dispus față de inculpat măsura confiscării speciale a sumei de 800 lei (ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”).

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/432007 din 09 ianuarie 2002, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000 la dosar, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe A.G., cercetat pentru tăiere ilegală de arbori și sustragere de arbori, „a fost înaintat, la data de 11 martie 2002, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de terminare a urmăririi penale pentru art. 97 și 98 alin. (1) C. silvic”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/523762 din 25 septembrie 2007, în „Registrul de evidență a petițiilor” al Postului de Poliție Stulpicani nr. 86/122 din 11 iulie 2007 la fila nr. x în sensul că, în ceea ce privește reclamația formulată de K.A. împotriva numitului S.C. „s-a răspuns petentului, iar S.C. a fost avertizat în scris”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/497211 din 18 februarie 2008, în „Registrul de evidență a petițiilor” al Postului de Poliție Stulpicani nr. 86/122 din 11 iulie 2007 la fila nr. x în sensul că, în ceea ce privește reclamația formulată de P.G. împotriva lui B.P., „s-a răspuns petentului, iar B.P. a fost avertizată în scris”;

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul O.T. la:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția publică de polițist, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția publică de polițist, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția publică de polițist, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 02 iulie 2009 – 03 august 2009.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/543095 din 19 ianuarie 2001, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe M.S.M., cercetat pentru tăiere ilegală de arbori și sustragere de arbori, „la data de 19 noiembrie 2001 s-au suspendat cercetările conform art. 339 – art. 341 C. proc. pen.;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/543025 din 18 mai 2001, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe M.S.M., cercetat pentru tăiere ilegală de arbori și sustragere de arbori „la data de 18 mai 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de terminare a urmăririi penale pentru art. 97 și 98 alin. (1) C. silvic”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/543012 din 22 ianuarie 2001, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe B.I. și G.G.I. cercetați pentru tăiere ilegală de arbori, „la data de 20 mai 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/543064 din 18 mai 2001, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe S.I. cercetat pentru ocuparea fără drept a unui teren din fondul forestier național, „la data de 04 septembrie 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de neîncepere a urmăririi penale”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/543065 din 18 mai 2001, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe S.R. cercetat pentru ocuparea fără drept a unui teren din fondul forestier național, „la data de 04 septembrie 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de neîncepere a urmăririi penale”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. P/26766 din 12 ianuarie 2001, în Registrul Postului de Poliție Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce privește dosarul de urmărire penală privind pe P.P.E. cercetat pentru violare de domiciliu și furt, „cu privire la plângerea lui U.G., din comuna Stulpicani, împotriva lui P.N.G., din aceiași localitate, înregistrată cu nr. P/26766 din 24 septembrie 2001, pentru săvârșirea infracțiunii de furt avut privat, soluționat de agentul O.T., în care a fost începută urmărirea penală cu nr. 00609din 19 ianuarie 2001, iar la data de 12 ianuarie 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de terminare a urmăririi penale”;

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 977 din 02 martie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125224 din 02 martie 2008, „a fost trimis la data de 04 aprilie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 974 din 03 februarie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125221 din 03 februarie 2008, „a fost trimis la data de 04 aprilie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 975 din 10 februarie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125222 din 10 februarie 2008, „a fost trimis la data de 04 aprilie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 988 din 03 aprilie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126910 din 03 aprilie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 997 din 24 august 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126919 din 24 august 2008, „a fost trimis la data de 17 noiembrie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 993 din 07 aprilie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126915 din 07 aprilie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 994 din 07 aprilie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126916 din 07 aprilie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 1019 din 17 septembrie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 2759516 din 17 septembrie 2008, „a fost trimis la data de 17 noiembrie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 1017 din 09 septembrie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 2759514 din 09 septembrie 2008, „a fost trimis la data de 17 noiembrie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 979 din 13 martie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126901 din 13 martie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 981 din 31 martie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126903 din 31 martie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 983 din 31 martie 2008 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3126905 din 31 martie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 968 din 09 decembrie 2007 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125216 din 09 decembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 965 din 12 noiembrie 2007 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125213 din 12 noiembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 969 din 09 decembrie 2007 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125217 din 09 decembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă în Registrul de evidență sub nr. 971 din 27 decembrie 2007 în sensul că, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție seria AY nr. 3125219 din 27 decembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561520 din 07 aprilie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 17 aprilie 2003 s-a răspuns petentei B.A., petiția fiind clasată”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561577 din 10 octombrie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 16 noiembrie 2003 s-a răspuns petentei B.A., iar B.E. a fost avertizat în scris, petiția clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561522 din 14 aprilie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 04 mai 2003 s-a răspuns petentului G.G., petiția clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561540 din 11 iunie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 10 iulie 2003 s-a răspuns petentului, petiția clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561549 din 15 iulie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 30 iulie 2003 s-a răspuns petentului, petiția clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561510 din 20 februarie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 15 martie 2003 s-a răspuns petentei, reclamanta a fost avertizată în scris”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561567 din 04 septembrie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 25 septembrie 2003 s-a răspuns petentei, îndrumată la instanța de judecată, petiția clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/561559 din 15 august 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 21 septembrie 2003 s-a comunicat petentului iar R.G. a fost avertizat în scris, petiția clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/50318 din 25 aprilie 2006, în Registrul nr. S/42/322/2006, în sensul că „la 25 aprilie 2006 s-a comunicat în scris petenților pentru a se adresa instanței de judecată, petiția fiind clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/503316 din 25 aprilie 2006, în Registrul nr. S/42/322/2006, în sensul că „la 25 aprilie 2006 s-a comunicat în scris petentei pentru a se adresa instanței de judecată, petiția fiind clasată la postul de poliție”;

- s-a înlăturat mențiunea nereală înscrisă sub nr. R/503390 din 09 noiembrie 2006, în Registrul nr. 86/122/2007, în sensul că „la 09 decembrie 2006 s-a comunicat petentului că M.M. a fost avertizat în scris, materialul fiind clasat la postul de poliție”;

În temeiul art. 170 C. proc. pen., instanța a constatat restabilită situația anterioară săvârșirii infracțiunilor, prin trimiterea de către organul de urmărire penală la I.P. Suceava, a tuturor dosarelor de urmărire penale și a celorlalte înscrisuri oficiale originale sustrase de inculpații J.D.C. și O.T. și care presupuneau o soluționare legală din partea organelor de poliție, pentru a fi reintroduse în circuitul legal și a fi soluționate procedural.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. pen., a fost obligat inculpatul J.D.C. la plata către stat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 500 lei în fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. pen., a fost obligat inculpatul O.T. la plata către stat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 500 lei în fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 333/P/2009 întocmit la data de 27 iulie 2009 s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaților:

1. J.D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a pretins și a primit în data de 24 aprilie 2009 și 02 iunie 2009 de la Z.V. suma totală de 2000 lei pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existența căreia avea cunoștință, respectiv folosirea de către acesta a unor documente false ale autoturismului pe care l-a condus și cu care a fost implicat într-un accident rutier în noaptea de 21 aprilie 2009;

- trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., la data de 03 iunie 2009 a pretins bani și alte valori de la M.M., pentru influența pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliție din cadrul Poliției orașului Gura Humorului în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soțul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală;

- furnizarea de informații ce nu sunt destinate publicității prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: la data de 02 iunie 2009 în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a furnizat mai multor persoane din localitatea Stulpicani, reprezentanți ai unor societăți comerciale, martorilor H.M. și D.M.S., informații ce nu erau destinate publicității cu privire la iminența efectuării unui control economic la mai mulți agenți economici de pe raza com. Stulpicani, și care a avut drept rezultat închiderea punctelor de lucru pe o anumită perioadă de timp pentru a evita controlul;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., la data de 02 iunie 2009, s-a înțeles cu coinculpatul O.T. în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., sens în care prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu și prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist, a făcut presiuni psihice asupra debitorului, urmărind obținerea pentru altul a unei sume de bani și obținerea pentru sine a sumei de 600 lei;

- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a sustras începând cu anul 2002 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea, respectiv Postul de poliție Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale – un dosar penal și două reclamații;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în perioada 2002 – 2009, în calitate de organ de cercetare penală în cadrul poliției judiciare, a sustras înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane și nesoluționarea în mod legal a petițiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate și care a avut drept consecință aducerea unor grave prejudicii autorității din care face parte și sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului;

- fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a menționat în registrele de evidență aspecte nereale cu privire la soluționarea unor înscrisuri ce au fost identificate în original la domiciliul acestuia, săvârșind astfel 3 acte materiale de fals intelectual.

2. O.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., la data de 02 iunie 2009, s-a înțeles cu coinculpatul J.D.C., în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., sens în care prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu și prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist a făcut presiuni psihice asupra debitorului, urmărind obținerea pentru altul a unei sume de bani și obținerea pentru sine a sumei de 600 lei;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a intermediat valorificarea a 10 mc de material lemnos în favoarea lui N.G., uzând de calitatea sa de agent de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani, precum și de a facilita transportul acestei cantități, în noaptea de 11 iunie 2009, prin obținerea mijlocului de transport, prin asigurarea traseului, și prin asigurarea consultanței lui F.D. cu privire la justificarea provenienței materialului lemnos și a atitudinii pe care urma să o adopte în fața organelor de control silvic;

- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a sustras începând cu anul 2001 și până în 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea, respectiv Postul de poliție Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale, 10 dosare penale, 3 procese, verbale de cercetare la fața locului, 18 procese, verbale de constatare și sancționare contravențională și 24 reclamații, petiții, sesizări.

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de organ de cercetare penală în cadrul poliției judiciare, în perioada 2001 – 2009, a sustras înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane și nesoluționarea în mod legal a petițiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate și care au avut drept consecință aducerea unor grave prejudicii autorității din care face parte și sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului;

- fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că: în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin aceeași modalitate infracțională începând cu anul 2001, săvârșind astfel 52 acte materiale de fals intelectual din care 33 de acte materiale prin înscrierea în registrele de evidență a unor mențiuni nereale și 19 acte materiale prin omisiunea înregistrării lucrărilor penale sau a altor înscrisuri.

II. Neînceperea urmăririi penale față de Z.V., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente prevăzută art. 255 alin. (3) C. pen.

III. Încetarea urmăririi penale față de învinuitele:

- F.M., și

- A.F., ambele pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente prevăzută art. 260 alin. (2) C. pen.

IV. 1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului:

- F.I., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.;

2. Aplicarea învinuitului a sancțiunii amenzii administrative în sumă de 100 lei, ce va fi executată potrivit art. 442 C. proc. pen.;

În cuprinsul rechizitoriului s-au reținut următoarele:

Inculpații J.D.C. și O.T. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și își desfășoară activitatea ca polițiști în cadrul I.P.J. Suceava, Postul de poliție Stulpicani, fac parte din structurile de poliție judiciară și au gradul profesional de agent șef de poliție și respectiv agent șef principal de poliție.

S-a evidențiat că, potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, polițistul este „funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului” (art. 1) și este „investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinire atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege” (art. 2), desfășurându-și „activitatea profesională în interesul și sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în exercitarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității” (art. 3), răspunzând „în condițiile legii pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu” (art. 4).

Ca funcționari publici cu statut special, activitatea lor de lucrători de poliție trebuia să fie circumscrisă următoarelor reglementări:

- Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției române:

- Poliția română este „instituția specializată a statului român, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii” (art. 1);

- Desfășoară potrivit competenței, activități pentru constatarea faptelor penale și efectuează cercetări în legătură cu acestea (art. 26);

- Folosește și mijloace tehnico – științifice în cercetarea locului infracțiunilor și la examinarea probelor și a mijloacelor materiale de probă, efectuând, prin laboratoarele și specialiștii proprii acreditați expertize criminalistice și constatări tehnico – științifice, dispuse în condițiile legii (art. 26).

Inculpații fac parte din structurile de poliție judiciară și în calitate de lucrători de cercetare ai poliției judiciare trebuie să efectueze cercetarea penală pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu, în competența altor organe de cercetare penală (art. 207 C. proc. pen.) și activitatea lor în această calitate trebuie să se circumscrie prevederilor Codului de procedură penală :

- Să urmărească realizarea scopului procesului penal:

- procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, procesul penal trebuind să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor (art. 1 C. proc. pen.).

- Să efectueze urmărirea penală cu profesionalism și responsabilitate ținând cont de următoarele prevederi legale:

- urmărirea penală are ca scop strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată (art. 200 C. proc. pen.);

- organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, fiind obligat să adune probele atât în favoarea, cât și în defavoarea celor cercetați (art. 202 C. proc. pen.);

- organul de urmărire penală este, de asemenea, obligat să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei (art. 202 C. proc. pen.);

- Să formuleze propuneri procedurale: de neîncepere a urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunțului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale [(art. 228 alin. (4) C. proc. pen.)] sau de terminare a urmăririi penale, când există probe suficiente privind existența faptei și vinovăția autorului (art. 256 C. proc. pen.), urmând să se conformeze următoarelor principii și obligații procedurale:

- să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe (art. 62 C. proc. pen.);

- sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală (art. 65 C. proc. pen.);

- să examineze, de îndată, cererile noi formulate sau mijloacele de probă propuse și să se pronunțe motivat prin ordonanță cu privire la admiterea sau respingerea lor (art. 67 C. proc. pen.);

- declarațiile celui cercetat făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (art. 69 C. proc. pen.);

- probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, probele constituind orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei;

- să execute dispozițiile date de procuror în activitatea de supraveghere a cercetărilor efectuate, care au drept scop ca cercetarea penală și actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

Făcând parte din structurile poliției române, cei doi agenți de poliție aveau atribuțiuni și pe linia constatării și sancționării faptelor contravenționale și soluționarea petițiilor adresate organului din care făceau parte.

Ca activități specifice, conform fișei postului, cei doi agenți de poliție aveau ca principale atribuțiuni de serviciu executarea de activități în domeniul prevenirii și contracarării criminalității și faptelor antisociale, asigurării și menținerii ordinii și liniștii publice, luării măsurilor de pază și protecție a bunurilor, culegerii și valorificării informațiilor, supravegherii calificate a elementelor aflate în atenție, verificării și soluționării legale a plângerilor legitime ale cetățenilor, efectuării actelor de urmărire penală și rezolvării cu operativitate a dosarelor penale intrate pe rolul postului. Execută activitatea de urmărire penală din dosarele penale, asigurând soluționarea lor cu operativitate, dar și procedurală.

Tot în fișa postului se menționează în mod expres sarcinile și îndatoririle zilnice pe care agenții de poliție le aveau de efectuat, având ca responsabilități, printre altele: „a) soluționează dosarele penale cu autori cunoscuți, precum și cele cu autori neidentificați, potrivit competenței; c) desfășoară activități informativ operative pentru descoperirea autorilor de infracțiuni și supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni; i) urmăresc respectarea legislației în domeniul silvic și transportului de material lemnos, protecția mediului înconjurător, vânatului și pescuitului, potrivit competenței: j) supraveghează, îndrumă și controlează, în condițiile legii, participanții la traficul rutier pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență și acordă sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a traficului rutier, efectuează cercetarea accidentelor rutiere ușoare, soldate numai cu pagube materiale; r) are calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, efectuarea de activități de cercetare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală în cauzele repartizate prin rezoluția șefului subunității; v) eliberează contravenientului exemplarul nr. 1 al chitanțelor, iar exemplarele 2 rămân în carnet. Carnetele de chitanțe consumate se depun la gestionarii de chitanțe sau la înlocuitorii acestuia pentru a servi ca documente de verificare a sumelor încasate”.

Toate aceste norme legale care reglementează aceste activități specifice sunt cunoscute de lucrătorii de poliție, fiind atribuțiune de serviciu cunoașterea acestor metodologii și tehnici de investigare a infracțiunilor.

Echivalența situației de fapt, stabilită în urma cercetărilor efectuate, cu cea de drept a fost prezentată de organul de urmărire penală structurat în rechizitoriu astfel:

I. ACTIVITATEA INFRACȚIONALĂ DESFĂȘURATĂ DE INCULPATUL J.D.C.:

1. La data de 19 mai 2009 numitul Z.N.V. din com. Stulpicani, jud. Suceava a formulat denunț la D.G.A. – S.T.A. Suceava, cu privire la faptul că în data de 23 aprilie 2009 agentul de poliție J.D.C. i-a pretins suma de 1000 euro pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru săvârșirea a trei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, fapte pe care acesta le-ar fi comis în noaptea de 21 aprilie 2009.

Totodată, denunțătorul a precizat că, în data de 24 aprilie 2009, i-a dat inculpatului J.D.C. suma de 1800 lei în timp ce se afla în biroul acestuia din sediul Postului de poliție Stulpicani, împrejurare în care i-a fost dictată o declarație și i-a fost încheiat procesul – verbal de contravenție seria CC cu nr. 11550401 din 24 aprilie 2009.

Toată discuția purtată dintre cei doi a fost înregistrată de denunțător cu ajutorul unui reportofon, punând la dispoziția organului de urmărire penală înregistrarea audio, care a fost admisă ca probă. Din transcrierea acestei înregistrări rezultă în mod clar atitudinea inculpatului J.D.C. de a încălca legea, în sensul că a primit suma de 1800 lei și, la un moment dat, i-a dictat conținutul declarației lui Z.V. De asemenea, agentul de poliție i-a dat de înțeles denunțătorului că faptele săvârșite de el, în noaptea de 21 aprilie 2009, sunt grave, respectiv sunt infracțiuni, însă prin atitudinea adoptată, făcând afirmațiile „eu îți propun o lună de zile”, „dacă tot îți fac un bine”, „mie îmi revine de aici subțirel, așa de o înghețată”, a lăsat să se înțeleagă oportunitatea de a rezolva problema și în alt mod decât cel legal, ajutându-l astfel să nu îi întocmească dosar penal, urmând să răspundă doar contravențional. În aceleași împrejurări inculpatul a acceptat să-i mai fie remisă și suma de 200 lei în zilele următoare.

Având în vedere acest denunț, la data de 02 iunie 2009, a fost constituită echipa operativă formată din procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și lucrători ai poliției judiciare din cadrul D.G.A. – S.T.A. Suceava în vederea valorificării momentului operativ constând în remiterea sumei de 200 lei de către denunțătorul Z.V. către agentul de poliție J.D.C., potrivit înțelegerii avute. În prealabil, s-a încheiat un proces – verbal de identificare a sumei de bani pe care numitul Z.V. a pus-o la dispoziție, fiind vorba de 4 bancnote a câte 50 lei. A fost urmărită vizual activitatea desfășurată de denunțătorul Z.V. și de lucrătorul de poliție judiciară J.D.C. Totodată, potrivit autorizației nr. 243/I din 26 mai 2009 a Tribunalului Suceava s-a procedat începând cu această dată la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul J.D.C. de la postul telefonic cu nr. 0752273540, precum și înregistrarea audio – video a acestuia în mediul ambiental.

În baza acestei activități a fost înregistrată convorbirea purtată de inculpatul J.D.C. cu denunțătorul Z.V. în biroul agentului de poliție în data de 02 iunie 2009 și din care a rezultat că inculpatului i-a fost frică să ia plicul în care se afla suma de 200 lei, spunând „mie mi-e frică, m-ai sunat … ai vorbit prin telefon cu mine de bani, de astea”. Cu toate acestea l-a întrebat pe Z.V. despre ce sumă este vorba, denunțătorul spunând „două milioane. Atâta doar. Și oi mai face eu o cinste”. Inculpatul i-a spus lui Z.V. să lase plicul cu bani la „M. lui S.” căreia să-i spună că sunt pentru el. S-a stabilit că este vorba de numita F.M., administrator la SC A.D. SRL Stulpicani, ce deține ca punct de lucru un magazin mixt cu bar și cofetărie în localitatea Stulpicani.

După această discuție Z.V. s-a deplasat la magazinul menționat de inculpat și negăsind-o pe M. a lăsat plicul cu bani persoanei care se afla de serviciu la bar, respectiv învinuitei A.F., nepoata M., spunându-i „Îți las două milioane să-i dai … să-i dea lui D. polițaiul că o zis că vine el mai târziu să-i ia”.

În cursul aceleiași zile de 02 iunie 2009, inculpatul J.D.C. a sunat-o pe învinuita F.M. și a verificat dacă V.Z. a fost pe la magazinul ei și a lăsat „ceva pentru mine”, spunând că va trece a doua zi pentru acest lucru.

În data de 02 iulie 2009 fiind audiate în calitate de martor, atât învinuita F.M., cât și învinuita A.F., au făcut afirmații mincinoase cu privire la plicul în care se aflau banii pe care Z.V. l-a lăsat pentru inculpatul J.D.C. Având în vedere aceste aspecte, la aceeași dată s-a început urmărirea penală față de cele două învinuite pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, respectându-li-se toate drepturile garantate de lege.

În data de 03 iulie 2009, înainte de a surveni arestarea inculpaților, fiind audiate în calitate de învinuite, atât F.M., cât și nepoata sa A.F., au revenit asupra declarațiilor mincinoase pe care le-au făcut în calitate de martori, precizând că într-adevăr în data de 02 iunie 2009 în timp ce A.F. se afla la magazinul mătușii sale, F.M., numitul Z.V. a lăsat un plic cu bani ce urmau să ajungă la „polițistul D.”, fără a preciza însă ce reprezenta acea sumă de bani. Numita F.M. a precizat că în cursul aceleiași zile a fost sunată pe telefonul mobil de către inculpatul J.D., care a întrebat-o dacă V. a lăsat ceva pentru el răspunzându-i afirmativ, după care la scurt timp i-a predat plicul cu bani.

S-a evidențiat în actul de sesizare că, având în vedere că retragerea mărturiei mincinoase a fost făcută de către cele două învinuite înainte de luarea măsurii preventive a arestării față de inculpatul J.D.C., în cauză sunt incidente dispozițiile alin. (2) ale art. 260 C. pen., respectiv nepedepsirea faptei, motiv pentru care s-a și dispus încetarea urmăririi penale potrivit art. 10 lit. (i1) C. proc pen.

2. La data de 03 iunie 2009 numita M.M. din localitatea Stulpicani a formulat denunț la D.G.A. – S.T.A. Suceava cu privire la faptul că numitul J.D.C., în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani, i-a pretins suma de 200 euro pentru a interveni la ofițeri din cadrul Poliției orașului Gura Humorului și a-i determina să nu-i întocmească dosar penal soțului ei, M.R. pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației publice. Denunțul a fost înregistrat cu numărul unic 401/P/2009 și fiind vorba de același autor, a fost conexat la dosarul nr. 333/P/2009.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că, în seara zilei de 30 mai 2009, numitul M.R.M. a pus în circulație și a condus pe drumurile publice autoturismul marca „V.W.G.” cu numere de înmatriculare de Olanda și, în fața casei în care domicilia, a fost oprit de către un echipaj al Poliței orașului Gura Humorului, format din trei lucrători de poliție. Unul dintre aceștia, identificat ulterior ca fiind inspectorul P.C., a demontat și a ridicat numerele de înmatriculare de la autoturism, iar un altul, respectiv inspectorul H.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul J.D.C., întrebându-l dacă îl cunoaște pe M.R., ce fel de om este și dacă are permis de conducere. Această convorbire a fost înregistrată la orele 19,35, potrivit autorizației de interceptare. Inculpatul J.D. l-a prezentat pe M.R. ca fiind „țepar”, motivând imediat această expresie prin faptul „am furat-o eu personal de două ori … dar tare … ca să știi”.

Echipajul de poliție care a constatat infracțiunea nu a încheiat nici un act constatator la sediul structurii de poliție din care fac parte, nefiind identificată nici un înscris în acest sens.

Fiindu-le prezentată planșa foto atât lui M.M., cât și lui M.R., ambii i-au identificat pe cei doi inspectori de poliție, care i-a oprit în trafic și au ridicat plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului.

Numita M.M. a precizat că în data de 01 iunie 2009 s-a întâlnit în mod întâmplător cu agentul de poliție J.D. în localitatea Stulpicani, care i-a pretins în mod indirect să-i dea bani, afirmând „cum i-am zis eu lui R. tura trecută” pentru a face demersurile necesare să nu se întocmească dosar penal soțului ei, denunțătoarea înțelegând că este vorba de suma de 200 euro.

Pe parcursul discuțiilor purtate de inculpat cu denunțătoarea M.M. de la posturile de telefonie mobilă pe care le dețineau, acesta i-a dat de înțeles că poate interveni pe lângă ofițerii de poliție și să rezolve problema neîntocmirii dosarului penal și a nesancționării soțului ei cu anularea permisului de conducere. De asemenea, a precizat că va trebui să aibă grijă și de el, precizând „nu mai vedeți și cu mine cum vă rezolvați problemele că … cam fac lucruri așa de caritate”.

S-a stabilit că numita M.M. i-a dat inculpatului J.D.C. suma de 800 lei în data de 03 iunie 2009, moment operativ înregistrat și prezentat în procesul – verbal din 03 iunie 2009. Discuțiile purtate între inculpatul J.D.C. și denunțătoarea M.M. au fost înregistrate potrivit aceleiași autorizații de interceptare.

Prin ordonanțele din 01 iulie 2009, respectiv 13 iulie 2009 au fost disjunse cauzele privind săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunile de luare de mită de către inspectorii de poliție judiciară H.C. și P.C., dare de mită de către M.M. și complicitate la dare de mită de către inculpatul J.D.C. și declinarea competenței de soluționare în favoarea D.N.A. – S.T. Suceava.

3. În data de 02 iunie 2009 inculpatul J.D.C. a fost contactat pe telefonul mobil de către inspectorul de poliție H.C., care i-a adus la cunoștință că în zona localității Stulpicani urmează să vină un echipaj al Poliției orașului Gura Humorului în control, spunându-i să mai spună și la alții pentru a anunța agenții economici pe care îi cunoștea, inclusiv să-i spună și lui „nea T., să sune, să închidă stânele”. În aceeași discuție, inspectorul H.C. i-a adus la cunoștință inculpatului de componența echipei de control, respectiv „C., cu A. … cu C.D.”. Imediat după această discuție inculpatul a contactat telefonic pe numita H.M., administrator la P.F.H.M., care deține un magazin de produse alimentare, precum și pe D.M.S., administrator la SC C.S. SRL Stulpicani, care are trei puncte de lucru constând în două magazine alimentare și un chioșc, cărora le-a adus la cunoștință că va veni un control și să închidă punctele de lucru pentru câteva ore. De asemenea, l-a sunat și pe colegul său, O.T., spunându-i că „m-o sunat H. că s-o pornit cei trei crai de la răsărit, o zis că na, să dai iama în țară … pe unde îi de dat că s-o pornit C., cu D. și cu A.”

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de furnizare de informații ce nu sunt destinate publicității săvârșită de inspectorul de poliție judiciară H.C., s-a dispus la 01 iulie 2009 disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea D.N.A. – S.T. Suceava.

4. La data de 02 iunie 2009 inculpatul J.D.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.T. aducându-i la cunoștință că a vorbit cu M. și dacă reușesc să recupereze o sumă mai mare, de 36.000.000 lei vechi, de la „F.”, le revin la amândoi 12.000.000 lei vechi „șase milioane de unu, tot e bun”.

Din acel moment, atât inculpatul J.D.C., cât și inculpatul O.T. l-au contactat telefonic de mai multe ori pe numitul G.F. solicitându-i să le restituie lor suma de bani pe care el o avea datorie către M.P. pentru niște lemne de foc pe care le cumpărase. Întrucât G.F. nu răspundea de fiecare dată la apelurile celor doi agenți de poliție, aceștia au discutat între ei, precizând că „nu vrea să răspundă la telefon, dar mergem noi dimineață peste ei”. De asemenea, toate convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpați cu G.F. sunt la orele dimineții, în timpul programului de lucru al acestora ca agenți de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani. Din atitudinea celor doi inculpați a rezultat în mod clar activitatea infracțională desfășurată de aceștia, respectiv cea de a recupera banii lui M.P. de la G.F., aspect recunoscut de inculpatul J.D.C. în convorbirea avută cu colegul său din data de 09 iunie 2009 „… na că să recuperăm banii”.

S-a evidențiat de către organul de urmărire penală faptul că inculpatul J.D.C. a precizat că de fapt este vorba de o chestiune personală în ceea ce privește banii pe care trebuia să-i ia de la G.F. nu a fost probat pe parcursul urmăririi penale. Inculpatul a precizat că s-a împrumutat de la finul său de cununie, M.P. cu o sumă de bani, acesta spunându-i că poate să-i dea banii prin G.F., care avea datorie la el. Acest aspect nu a fost susținut în nici un fel, cu atât mai mult cu cât în activitatea de recuperare a banilor a intervenit și inculpatul O.T., ambii folosindu-se de calitatea de agenți de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani, în mod indirect, pentru a-l determina pe G.F. să le restituie lor (nicidecum doar lui J.D.C.) întreaga sumă de aproximativ 30 milioane lei vechi, pe care trebuia să i-o dea cu mult timp în urmă lui M.P. Acest aspect reiese clar din discuțiile purtate de cei doi inculpați din care rezultă, așa cum s-a precizat anterior, că le revenea la fiecare câte 6 milioane lei vechi, ca și recompensă, dacă reușeau să recupereze întreaga sumă de bani.

S-a considerat că relevant pentru existența activității infracționale de recuperare a banilor este atitudinea inculpatului O.T. care în contactele cu G.F. i-a adus injurii, enervându-se ca acesta întârzia restituirea banilor.

Având în vedere activitatea infracțională desfășurată de inculpatul J.D.C., la data de 01 iulie 2009 s-a solicitat Tribunalului Suceava, care a admis efectuarea unei percheziții la domiciliul lui său, fiind emisă autorizația nr. 4550/86/2009. În urma efectuării percheziției domiciliare la data de 02 iulie 2009, la domiciliul lui J.D.C. au fost identificate în original mai multe înscrisuri oficiale și un dosar penal în care urmărirea penală era finalizată, fiind încheiat referatul de terminare a urmăririi penale. Aceste înscrisuri au fost ridicate, fiind descrise în procesul – verbal de efectuare a percheziției.

În cauză s-a dispus delegarea comisarului P.C. din cadrul I.P.J. Suceava, Compartimentul inspecție internă de a verifica circuitul înscrisurilor identificate și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Din verificarea efectuată s-a stabilit că inculpatul J.D.C. a sustras din cadrul Postului de poliție Stulpicani în întregime dosarul penal nr. P/432007 din 09 ianuarie 2002 în care au fost efectuat cercetări față de A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori și sustragere de arbori. În registrul Postului de poliție Stulpicani acest dosar apare înregistrat, iar la mențiuni este precizat că la 11 martie 2002 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului cu referat de terminare a urmăririi penale, aspect nereal. De asemenea, de la domiciliul inculpatului au mai fost ridicate două reclamații, care în urma verificării efectuate s-a constatat că nu se află clasate în nici un fel la postul de poliție și nu există nici un act cu privire la acestea, deși în registrul de evidență a petițiilor inculpatul a scris în mod nereal că acestea au fost soluționate.

Toate aceste înscrisuri ridicate de la inculpatul J.D.C. cu sublinierea mențiunilor nereale ce au fost trecute în registrele Postului de poliție Stulpicani, se regăsesc în Anexele 1 și 4.

Faptul că inculpatul J.D.C. a sustras aceste înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte începând cu anul 2002, a avut drept consecință în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a persoanelor la care se refereau înscrisurile respective, a încălcat dreptul la petiție, ceea ce echivalează cu un avantaj nepatrimonial obținut de aceste persoane.

II. ACTIVITATEA INFRACȚIONALĂ DESFĂȘURATĂ DE INCULPATUL O.T.:

1. La data de 02 iunie 2009 inculpatul J.D.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.T. aducându-i la cunoștință că a vorbit cu M. și dacă reușesc să recupereze o sumă mai mare de 36.000.000 lei vechi de la „F.” le revin la amândoi 12.000.000 lei vechi „șase milioane de unu, tot e bun”.

În baza acestor date, la data de 02 septembrie 2009, a fost emisă ordonanța de autorizare provizorie a interceptării convorbirilor și comunicărilor telefonice nr. 333/P/2009, fiind emisă ulterior de către Tribunalul Suceava autorizația nr. 273/I/04 iunie 2009.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul O.T. vizând demersurile pe care le-a efectuat în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani cu privire la recuperarea sumei de 3000 lei de la numitul G.F. pentru numitul M.P. rezultă în primul rând din convorbirile purtate cu inculpatul J.D.C., precum și din cele purtate cu G.F.. Atitudinea inculpatului față de G.F. a fost destul de agitată și violentă din punct de vedere verbal, adresându-i injurii și enervându-se în momentul în care a observat că nu poate recupera suma de bani.

De la bun început a acceptat promisiunea făcută de colegul său, inculpatul J.D.C. de a primi suma de 600 lei, dacă reușesc să recupereze întreaga sumă de la G.F.

Inculpatul O.T. l-a apelat în repetate rânduri pe numitul G.F. în cursul programului de lucru și i-a și trimis mesaj având același obiect, respectiv recuperarea sumei de bani.

Din atitudinea celor doi inculpați a rezultat în mod clar activitatea infracțională desfășurată de aceștia, respectiv cea de a recupera banii lui M.P. de la G.F., aspect recunoscut de inculpatul J.D.C. în convorbirea avută cu colegul său, inculpatul O.T., din data de 09 iunie 2009.

2. Potrivit fișei postului, agentul de poliție O.T., avea ca obligație de serviciu să urmărească respectarea legislației în domeniul silvic și a transportului de material lemnos, protecției mediului înconjurător, vânatului și pescuitului, potrivit competenței.

S-a stabilit că inculpatul O.T. se află în relații de prietenie cu familia N., aceștia din urmă deținând la domiciliu un banzic neautorizat cu ajutorul căruia debitează material lemnos.

În data de 03 iunie 2009, N.G. l-a contactat pe inculpatul O.T. și împreună au stabilit să fie asigurat transportul a 20 mc de scândură pe care primul se obliga să-l debiteze sau să-l procure. De asemenea, inculpatul a ținut legătura și cu N.M., tot pe telefonul mobil, stabilind data când s-ar putea face transportul pe care el să-l asigure.

Persistând în activitatea sa infracțională, O.T. s-a angajat să-i intermedieze lui N.M. vânzarea de material lemnos, asigurând traseul transportului pe care urma ca aceasta să-l facă cu F.D. F.D. este administrator la SC T.D. SRL Stulpicani, societate ce are ca obiect de activitate debitare material lemnos. În data de 11 iunie 2009 a fost contactată pe telefonul mobil de către inculpatul O.T. și au stabilit de comun acord să meargă să încarce material lemnos de la N.M., având asigurarea agentului de poliție că nu vor fi probleme la transportul lemnului, dat fiind faptul că nu existau acte de proveniență.

În noaptea de 11 iunie 2009 inculpatul O.T. a asigurat transportul efectuat de F.I. cu autoutilitara aparținând societății lui F.D., în sensul că a dat indicații precise și a convenit cu persoanele implicate modalitatea de comunicare. Astfel, a precizat să fie sunat în momentul în care mașina a încărcat și urmează să plece de la locuința lui N.M. și s-a asigurat că nu există nici un control al poliției sau al organelor silvice pe traseu, respectiv de la locuința lui N.G. din satul Slătioara și până în satul Stulpicani. În jurul orelor 00,40, autoutilitara condusă de F.I. a fost oprită de către organele de poliție din cadrul I.P.J. Suceava și I.T.R.S.V. Suceava pentru controlul actelor, moment în care F.I. a părăsit autovehiculul, fugind de la fața locului. Inculpatul O.T. a luat la cunoștință de acest lucru de la numita F.D. și din discuția purtată a susținut ideea ca aceasta să emită un aviz pe societatea ei în care să fi înscrise date nereale pentru a-l prezenta organelor de poliție, ca justificare pentru materialul lemnos transportat și a asigurat consultanță acesteia pentru a justifica proveniența materialului lemnos și a adopta o anumită atitudine în fața organelor de control silvic.

La data comiterii faptei, în urma investigațiilor efectuate, s-a stabilit că într-adevăr F.I. a încărcat de la N.G. și N.M., în jurul orelor 22,00 – 22,25, cantitatea de 10 mc material lemnos în autoutilitara cu nr. de înmatriculare SV xx xxx, după care s-a deplasat spre localitatea Stulpicani.

Pe parcursul cercetărilor numitul F.I. a fost audiat în calitate de martor, însă la data de 02 iulie 2009, s-a început urmărirea penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât a făcut declarații mincinoase cu privire la cele petrecute în noaptea de 11 iunie 2009. Abia în data de 06 iulie 2009 învinuitul F.I., fiind audiat cu respectarea drepturilor procesuale a retractat cele declarate mincinos, având o poziție sinceră și de cooperare cu organele de urmărire penală.

Având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă această faptă, s-a considerat de către organele de urmărire penală că ea aduce atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală și este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, astfel că s-a dispus în consecință prin rechizitoriu.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul O.T., la data de 01 iulie 2009, s-a solicitat Tribunalului Suceava, care a admis efectuarea unei percheziții la domiciliul său, fiind emisă autorizația nr. 4551/86/2009. În urma efectuării percheziției domiciliare la data de 02 iulie 2009, la domiciliul lui O.T. au fost identificate în original mai multe înscrisuri oficiale, printre care dosare penale. Aceste înscrisuri au fost ridicate, fiind descrise în procesul – verbal de efectuare a percheziției.

În cauză s-a dispus delegarea comisarului P.C. din cadrul I.P.J. Suceava, Compartimentul inspecție internă de a verifica circuitul înscrisurilor identificate și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Din verificarea efectuată s-a stabilit că inculpatul O.T. a sustras din cadrul Postului de poliție Stulpicani în întregime un număr de 10 dosare sau lucrări penale. În registrul Postului de poliție Stulpicani aceste dosare apar ca fiind înregistrate, iar la mențiuni s-a precizat în mod nereal că au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului cu propuneri corespunzătoare, iar 4 dintre acestea nu au nici o mențiune cu privire la modul lor de soluționare.

De asemenea, de la domiciliul inculpatului au mai fost ridicate: un număr de trei procese – verbale de cercetare la fața locului privind infracțiuni silvice și acte aferente în original datate 2003, respectiv 2005, fără a fi înregistrate la postul de poliție și fără a se fi efectuat vreun act de cercetare cu privire la cele sesizate; 18 procese – verbale de constatare a contravențiilor, care în registrul de evidență apar ca fiind înaintate la Primăria Stulpicani pentru dare în debit, în realitate acestea nu figurează înregistrate la instituția respectivă; un număr de 24 reclamații, petiții, sesizări, din care o parte deși au fost înregistrate la Postul de poliție Stulpicani nu au fost soluționate în vreun fel în mod real, mențiunile din registre fiind false, iar o parte nici nu au fost înregistrate în vreun fel, neluându-se nici o măsură legală, deși erau sesizate aspecte de natură penală.

Inculpatul O.T., persistând în această activitate infracțională, pe care a început-o din anul 2001 și până în 2009 și pentru a-și acoperi neregulile făcute, a trecut mențiuni nereale în registrele lucrărilor penale și a urmărit în acest fel netragerea la răspundere penală a persoanelor la care se refereau înscrisurile respective și a încălcat dreptul la petiție a mai multor persoane. Această activitate a desfășurat-o în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani.

Cu referire la poziția procesuală adoptată de inculpați în cursul urmăririi penale s-a precizat că aceștia au înțeles să se prevaleze de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a nu da declarații cu privire la aspectele sesizate. Ulterior, inculpatul J.D.C. a înțeles să dea declarație în cauză, atât olograf, cât și pe formular, având o atitudine pozitivă, de recunoaștere parțială și regret a faptelor pe care le-a considerat că le-a săvârșit.

Sub aspectul măsurilor de prevenție dispuse față de inculpați s-a adus în atenție că, aceștia au fost reținuți pentru o perioadă de 24 ore începând cu data de 02 iulie 2009, orele 15,10, respectiv 15,40 și ținându-se cont că au săvârșit un concurs infracțional pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existau probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, generat de calitatea lor, de modul în care au acționat pentru desfășurarea activității infracționale, atitudinea lor aducând grave prejudicii autorității din care fac parte, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului s-a propus instanței de judecată arestarea preventivă. Tribunalul Suceava prin încheierile nr. 28 A, respectiv 27 A din 03 iulie 2009, însușindu-și propunerile cu care a fost învestit, a emis mandatele de arestare preventivă pentru fiecare inculpat în parte pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03 iulie 2009 și până la 31 iulie 2009, inclusiv.

Mențiunile considerate ca relevante în soluționarea cauzei, expuse în finalul rechizitoriului sunt în sensul că:

- urmează ca instanța să deducă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, pentru fiecare inculpat în parte, începută la data de 02 iulie 2009 până la 31 iulie 2009 și, distinct de aceasta, să dispună anularea mențiunilor nereale făcute de inculpații J.D.C. și O.T. în registrele de evidență ale Postului de poliție Stulpicani, așa cum sunt precizate în anexele 1 - 4 întocmite în cauză.

- toate înscrisurile originale evidențiate în anexele 1 – 4, și care presupuneau o soluționare legală de către organul de poliție, au fost trimise I.P.J. Suceava pentru a fi reintroduse în circuitul legal și soluționate procedural, la dosar fiind reținute xerocopii ale acestor înscrisuri.

S-a reținut că infracțiunile pentru care se solicită tragerea inculpaților la răspundere penală se probează cu următoarele mijloace de probă: denunțurile și declarațiile numiților Z.V. și M.M.; înregistrarea audio pusă de la dispoziția organului de urmărire penală de numitul Z.V.; declarații martori Z.V., M.M., M.R.M., F.M., A.F., F.I., C.R.E., C.V., N.G., N.M., F.D., H.M., D.M.S., G.F., M.P.; proces – verbal de verificare a circuitului înscrisurilor identificate și ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare la cei doi inculpați; anexele 1 – 4 cu situația mențiunilor nereale privind înscrisurile originale ridicat de la inculpați; investigații operative; percheziții domiciliare; transcrieri interceptări; declarații inculpat J.D.C., coroborate cu celelalte acte aflate la dosar.

Odată fiind sesizată instanța de judecată, prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 29 iulie 2009, în temeiul art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe cale de consecință, în temeiul art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută starea lor de arest. Recursurile promovate de către inculpați, împotriva acestei soluții, au fost admise de către Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 304 din 03 august 2009 pronunțată în dosar nr. 05093/86/2009 constatându-se, pentru motivele expuse pe larg în considerente, că este dat cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. și, fiind casată în totalitate încheierea mai sus-menționată, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Suceava. Astfel reînvestită instanța, procedând la rejudecarea cauzei și având în atenție că în speță nu mai este aplicabilă procedura reglementată de art. 3001 C. proc. pen., efect al deciziei de casare inculpații J.D.C. și O.T. fiind puși în libertate la expirarea valabilității mandatelor de arestare emise pe numele lor, prin încheierea din data de 07 august 2009, în baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de aceștia prin încheierile nr. 27 A și 28 A datate 03 august 2009 ale Tribunalului Suceava.

La termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2009 inculpatul J.D.C., prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 124 din Constituția României, ce a fost materializată în înscrisul depus la dosar), discuția asupra acesteia fiind prorogată, față de lipsa de procedură constatată, pentru termenul următor de judecată. Acesta a fost fixat la data de 02 decembrie 2009 termen la care, fiind dezbătută în condiții de oralitate și contradictorialitate, instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, suspendarea cauzei, iar în considerarea prevederilor alin. (4) din acest din urmă act normativ, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, dosarul fiind înaintat în acest sens spre competentă soluționare a acesteia.

Prin decizia nr. 1262 din 12 octombrie 2010, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de inculpatul J.D.C. în prezentul dosar.

Cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 08 decembrie 2010. Continuându-se parcursul procesul în primă instanță la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011 instanța a procedat în considerarea art. 300 C. proc. pen. și, având în vedere că nu au fost invocate excepții și nici nu s-au supus analizei alte chestiuni prealabile, verificând regularitatea actului de sesizare, a constatat că a fost legal sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 333/P/2009 întocmit la data de 27 iulie 2009.

În contextul în care la acest termen de judecată s-a adus la cunoștința inculpatului O.T. infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, acesta a declarat că recunoaște în totalitate faptele imputate, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și nu mai solicită administrarea altor probe, însușindu-și-le pe cele din faza de urmărire penală, fiind depuse la doar înscrisuri în circumstanțiere, dorind ca judecata să se desfășoare în condițiile prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., cu beneficiul înscris în alin. (7) al acestei norme legale în favoarea sa. Cu acordul părților nu s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul J.D.C. care, din motive medicale, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată (susținere dovedită ulterior cu adeverința medicală aflată la dosar), date fiind precizările apărătorului său, în sensul că acesta înțelege să adopte aceeași poziție procesuală.

Prin urmare, în aceleași condiții, s-a prevalat de art. 3201 C. proc. pen. și inculpatul J.D.C., astfel cum a declarat în preambulul dezbaterilor care au avut loc la data de 02 februarie 2011.

Pe cale de consecință, cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că din probatoriul strâns în faza de urmărire penală și constând în denunțurile și declarațiile numiților Z.V. și M.M.; înregistrarea audio pusă de la dispoziția organului de urmărire penală de numitul Z.V.; declarații martori Z.V., M.M., M.R.M., F.M., A.F., F.I., C.R.E., C.V., N.G., N.M., F.D., H.M., D.M.S., G.F., M.P.; proces – verbal de verificare a circuitului înscrisurilor identificate și ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare la cei doi inculpați; anexele 1 – 4 cu situația mențiunilor nereale privind înscrisurile originale ridicat de la inculpați; investigații operative; percheziții domiciliare; transcrieri interceptări; declarații inculpat J.D.C., celelalte acte aflate la dosar, toate acestea coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpați în timpul judecății, cei doi se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitatea și sub încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu.

A reținut prima instanță că inculpatul J.D.C., se face răspunzător, din punct de vedere penal, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. Luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, la data de 23 aprilie 2009, în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a pretins și ulterior a primit de la Z.V. suma de 2000 lei (1800 lei direct și 200 lei indirect, prin intermediul altei persoane) pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existența căreia avea cunoștință, neîntocmirea unui dosar penal pentru săvârșirea a trei infracțiuni la regimul circulației rutiere.

Atitudinea inculpatului față de denunțătorul Z.V. prin inducerea acestuia a stării de frică cu privire la iminența întocmirii unui dosar penal față de fapta sa de a avaria autoturismul pe care l-a condus, în noaptea de 21 aprilie 2009, precum și pretinderea unei sume de bani pentru a-l ajuta în acest sens denotă intenția directă a inculpatului de a săvârși o faptă penală, în speță luare de mită. Astfel, a pretins și primit de la Z.V. suma totală de 2000 lei cu promisiunea de nu-i întocmi dosar penal, denunțătorul precizând pe parcursul urmăririi penale că autoturismul pe care îl conducea avea unele înscrisuri false, aspect cunoscut de către organul de poliție judiciară, rezultat din discuția înregistrată între cei doi „o zis că adeverința ceea e falsă și eu m-am și speriat atunci și na…”, părțile înțelegându-se ca în cauză să fie atrasă doar răspunderea contravențională.

În contextul celor expuse, s-a subliniat chiar de către organul de urmărire penală că, în ciuda faptului dacă în cauză nu ar fi fost vorba de întocmirea unui dosar penal, există infracțiunea de luare de mită, întrucât denunțătorul a săvârșit mai multe contravenții, iar în schimbul sumei de bani pretinse și primită ulterior fracționat, în două trepte, agentul constatator l-a sancționat doar pentru o singură contravenție, cea mai ușoară.

2. Trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, la data de 01 iunie 2009, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a pretins în mod indirect bani și alte valori de la M.M., pentru influența pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliție din cadrul Poliției orașului Gura Humorului, în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soțul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală.

În cadrul discuțiilor purtate de inculpatul J.D. cu denunțătoarea M.M. i-a adus la cunoștință că va interveni pe lângă inspectorul de poliție judiciară H.C. din cadrul Poliției orașului Gura Humorului pentru a-l ajuta pe soțul acesteia, M.R., de a nu fi tras la răspundere penală în cadrul unui dosar penal ce ar putea fi întocmit cu privire la săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Pentru acest lucru i-a solicitat denunțătoarei o anumită sumă de bani, precizând totodată că aceasta va trebui să aibă grijă și de el, în sensul de a primi bani sau alte foloase după rezolvarea situației.

La data de 03 iunie 2009 M.M. i-a dat inculpatului suma de 800 lei, ce a fost transmisă în aceeași zi inspectorului de poliție H.C. și, într-o discuție telefonică ulterioară, a solicitat astfel de valori și pentru el, pentru serviciul făcut, respectiv influența pe care o avea asupra lucrătorilor de poliție judiciară. La câteva zile, respectiv 07 iunie 2009, inculpatul J.D.C. i-a dat lui M.R. plăcuțele de înmatriculare de la autoturismul acestuia, ce fuseseră ridicate în seara zilei de 30 mai 2009 de către inspectorul de poliție P.C. Acest aspect subliniază legăturile dintre inculpatul J.D.C. și inspectorii de poliție judiciară din cadrul Poliției orașului Gura Humorului, care erau singurii competenți să efectueze acte de cercetare penală în situația dată.

3. Furnizarea de informații ce nu sunt destinate publicității prevăzută de art. 12 lit. b) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a furnizat mai multor persoane din localitatea Stulpicani, reprezentanți ai unor societăți comerciale, informații ce nu erau destinate publicității cu privire la iminența efectuării unui control economic la mai mulți agenți economici de pe raza com. Stulpicani, înștiințare ce a avut drept rezultat închiderea punctelor de lucru pe o anumită perioadă de timp pentru evitarea controlului.

Inculpatul J.D.C., în calitate de agent de poliție și autorizat să gestioneze informații nepublice, confidențiale, avea obligația de a păstra anumite informații pe care la rândul său le lua la cunoștință de la superiorii săi și de a acționa în calitate de agent de poliție în spiritul și litera legii. Faptul că a primit informații de la inspectorul de poliție judiciară H.C. cu privire la iminența efectuării unui control pe linie economică de către un echipaj al Poliției orașului Gura Humorului la agenții economici de pe raza com. Stulpicani, nu îi conferea libertatea de a anunța persoanele mai apropiate care dețineau societăți comerciale și de a le proteja în acest fel de un eventual control și de o eventuală sancțiune. În acest fel, în mod indirect a acționat în vederea obținerii „pentru altul” a unor foloase, sustragerea de la un control legal dispus, condiție necesară existenței infracțiunii menționate.

4. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Stulpicani, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a efectuat demersuri în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, respectiv prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist urmărind pentru sine obținerea sumei de 600 lei.

Inculpatul J.D.C. împreună cu inculpatul O.T. au depus diligențele necesare pentru a recupera suma de 30 milioane lei vechi de la numitul G.F., pe care acesta o avea datorie la M.P., pădurar în cadrul Ocolului silvic Crucea. Toată activitatea desfășurată de cei doi inculpați a avut loc în timpul programului de lucru la Postul de poliție Stulpicani și a urmărit ca finalitate recuperarea banilor, având promisiunea anterioară de a obține un folos necuvenit, respectiv suma de 600 lei pentru fiecare. Folosindu-și calitatea de agent de poliție, chiar și numai prin referire la faptul că se recomanda la telefon ca fiind „D. de la poliție”, a întărit convingerea că s-au folosit de această calitate pentru a-l determina, în mod indirect, pe G.F., de a le restitui lor întreaga sumă de bani.

5. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a sustras, începând cu anul 2002, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea, respectiv Postul de poliție Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale, un dosar penal și două reclamații.

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului J.D.C., în baza autorizației de percheziție nr. 4550/86/2009 din 01 iulie 2009 a Tribunalului Suceava, au fost identificate și ridicate mai multe înscrisuri oficiale în original din care unele constituiau un întreg dosar penal, înregistrat la Postul de poliție Stulpicani din anul 2002. Cu privire la aceste înscrisuri, inculpatul nu a putut da nici o explicație și nici motiva activitatea sa infracțională. Alături de dosarul penal sustras, au mai fost identificare două reclamații înregistrate în registrul de petiții în anul 2007, respectiv în anul 2008.

6. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, organ de cercetare penală în cadrul poliției judiciare, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a sustras înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane și nesoluționarea în mod legal a petițiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate și care au avut drept consecință aducerea unor grave prejudicii autorității din care face parte și sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului.

În calitate de organ de cercetare penală, inculpatul J.D.C. trebuia să se conformeze procedurilor legale și să efectueze toate procedurile judiciare necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor față de care avea date și indicii că au săvârșit fapte de natură penală și să respecte dreptul la petiție a persoanelor care au formulat plângeri, depunând diligențe pentru verificarea aspectelor sesizate și comunicarea în scris a soluțiilor. Faptul că a încălcat aceste îndatoriri, echivalează cu un avantaj obținut de persoanele ce ar fi trebuit să fie cercetate prin nesancționarea lor în nici un fel.

7. Fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., cu scopul de a-și acoperi activitatea infracțională, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a făcut mențiuni false în registrele de evidență cu privire la soluționarea unor înscrisuri ce au fost identificate în original la domiciliul acestuia, săvârșind astfel 3 acte materiale de fals intelectual.

Cu ocazia verificării circuitului înscrisurilor identificate și ridicate de la domiciliul inculpatului J.D.C., s-a stabilit că acesta, în cunoștință de cauză, a făcut mențiuni în registrele de evidență a lucrărilor de la Postul de poliție Stulpicani, în sensul soluționării dosarului penal, cu privire la care era făcută mențiunea „Înaintat la Parchetul de pe lângă judecătoria Gura Humorului cu referat de terminare a urmăririi penale” sau a reclamațiilor cu privire la care a menționat că au fost clasate și că s-a răspuns petenților, stabilindu-se că în fapt nici unul dintre acele înscrisuri nu au avut acel circuit legal. Toată această activitate infracțională s-a desfășurat în timp și a avut același scop, existând astfel prezumția aceleiași rezoluții infracționale.

A reținut prima instanță că inculpatul O.T. se face răspunzător, din punct de vedere penal, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Stulpicani, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a efectuat demersuri în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, respectiv prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist urmărind pentru sine obținerea sumei de 600 lei.

Inculpatul O.T. împreună cu inculpatul J.D.C. au depus un minim de diligențe necesare pentru a recupera suma de 30 milioane lei vechi de la numitul G.F., pe care acesta o avea datorie la M.P., pădurar în cadrul Ocolului silvic Crucea. Toată activitatea desfășurată de cei doi inculpați a avut loc în timpul programului de lucru la Postul de poliție Stulpicani și a urmărit, ca finalitate, recuperarea banilor, având promisiunea anterioară de a obține un folos necuvenit, respectiv suma de 600 lei pentru fiecare.

2. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, uzând de calitatea sa de agent de poliție în cadrul Postului de poliție Stulpicani, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a intermediat valorificarea a 10 mc de material lemnos în favoarea lui N.G. și a facilitat transportul acestei cantități, în noaptea de 11 iunie 2009, prin obținerea mijlocului de transport, prin asigurarea traseului și prin asigurarea consultanței lui F.D. cu privire la justificarea provenienței materialului lemnos și a atitudinii pe care urma să o adopte în fața organelor de control silvic.

În calitate de lucrător de cercetare al poliției judiciare, inculpatul O.T. avea printre atribuțiile de serviciu și pe aceea de a asigura respectarea legislației silvice, precum și a transportului de material lemnos.

Stabilirea relațiilor între el și familiile F.D. și N.M., care se ocupau cu debitarea de material lemnos, și dându-le convingerea că asigură transportul materialului lemnos fără acte legale pentru a fi valorificat ulterior de către F.D., sunt certe și stabilite prin probele administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea, atitudinea avută de inculpatul O.T. ulterior confiscării materialului lemnos de către organele de poliție și organele silvice subliniază intenția acestuia de a încălca dispozițiile legale și inclusiv de a-și încălca atribuțiile de serviciu în mod voit.

3. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a sustras începând cu anul 2001 și până în 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea, respectiv Postul de poliție Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale, 10 dosare penale, 3 procese – verbale de cercetare la fața locului, 18 procese – verbale de constatare și sancționare contravențională și 24 reclamații, petiții, sesizări.

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul lui O.T. potrivit autorizației de percheziție nr. 4551/86/2009 din 01 iulie 2009 a Tribunalului Suceava au fost identificate și ridicate mai multe înscrisuri oficiale în original din care unele constituiau dosare penale, înregistrate la Postul de poliție Stulpicani din anul 2001, constatându-se că acesta a săvârșit 55 de acte materiale de sustragere de înscrisuri de la autoritatea publică în care își desfășura activitatea. Cu privire la aceste înscrisuri, inculpatul nu a dat nici o explicație și nici nu a motivat activitatea sa infracțională.

4. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, organ de cercetare penală în cadrul poliției judiciare, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., a sustras înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane și nesoluționarea în mod legal a petițiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate și care a avut drept consecință aducerea unor grave prejudicii autorității din care face parte și sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice și de neîncredere în instituțiile statului.

În calitate de organ de cercetare penală, inculpatul O.T. trebuia să se conformeze procedurilor legale și să efectueze toate procedurile judiciare necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor față de care avea date și indicii că au săvârșit fapte de natură penală și să respecte dreptul la petiție a persoanelor care au formulat plângeri, depunând diligențe pentru verificarea aspectelor sesizate și comunicarea în scris a soluțiilor. De asemenea, avea obligația de a înainta în termenul legal procesele – verbale de contravenție încheiate pentru darea în debit. Faptul că a încălcat aceste îndatoriri, echivalează cu un avantaj obținut de persoanele ce ar fi trebuit să fie cercetate prin nesancționarea lor în nici un fel sau nedarea în debit a celor sancționați. Prin nedarea în debit a proceselor – verbale de constatare a contravențiilor, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 13.649 lei.

5. Fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art. 147 C. pen., cu scopul de a-și acoperi activitatea infracțională, în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin aceeași modalitate infracțională începând cu anul 2001, a săvârșit 52 acte materiale de fals intelectual, din care 33 de acte materiale prin înscrierea în registrele de evidență a unor mențiuni nereale și 19 acte materiale prin omisiunea înregistrării lucrărilor penale sau a altor înscrisuri.

Cu ocazia verificării circuitului înscrisurilor identificate și ridicate de la domiciliul inculpatului O.T., s-a stabilit că acesta, în cunoștință de cauză, a făcut mențiuni în registrele de evidență a lucrărilor de la Postul de poliție Stulpicani, în sensul soluționării dosarelor penale, a reclamațiilor sau a proceselor – verbale de contravenție, stabilindu-se că în fapt nici unul dintre acele înscrisuri nu a făcut obiectul vreunei cercetări penale, așa cum în mod normal ar fi trebuit să fie. Toată această activitate infracțională s-a desfășurat în timp și a avut același scop, existând astfel prezumția aceleiași rezoluții infracționale.

Astfel fiind stabilită situația de fapt și de drept în sarcina inculpaților instanța a dispus condamnarea dând eficiență și dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce urmează a fi pronunțate, instanța a luat în considerare criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., constând în dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și prin raportare la art. 3201 C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului.

Deși lipsiți de antecedente penale, instanța nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de 74 alin. (1) lit. a) C. pen., privind „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”, având în vedere că activitatea infracțională a inculpaților s-a întins pe o perioadă lungă de timp, iar infracțiunile au fost săvârșite în ciuda obligațiilor de serviciu pe care le aveau ca și organe de poliție ale statului, însărcinate cu apărarea și asigurarea ordinii de drept.

De asemenea, nici „prezentarea în fața autorităților și comportarea sinceră în cursul procesului penal” prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu poate fi reținută în cauză, această circumstanță având în vedere atitudinea de căință și regret profund a inculpatului cu privire la fapta săvârșită. Ori, inculpații din prezenta cauză nu au dat dovadă de o astfel de atitudine ci din contră, inițial aceștia au înțeles să se prevaleze de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a nu da declarații cu privire la aspectele sesizate, ulterior inculpatul J.D.C. a înțeles să dea declarație în cauză, de recunoaștere parțială a faptelor, pentru ca în fața instanței de judecată, după suspendarea judecății ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate de către inculpatul J.D.C. și sesizării Curții Constituționale, excepție ce a fost respinsă, cei doi să dea declarație de recunoaștere totală a faptelor, având ca unic scop prevalarea, în favoarea lor, de efectele dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Recunoașterile nu au fost făcute ca urmare a conștientizării gravității faptelor comise și regretului față de săvârșirea lor ci în vederea reducerii corespunzătoare a limitelor de pedeapsă legală, această recunoaștere totală dată în fața instanței neregăsindu-se a fi făcută și în fața organelor de anchetă, în ciuda probelor acuzatorii evidente ce planau împotriva lor.

Pentru aceleași considerente, instanța a apreciat că numai o pedeapsă cu executarea în regim penitenciar poate duce la atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de constrângere și reeducare, de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Din această perspectivă o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei s-ar dovedi total ineficientă, motiv pentru care a procedat în consecință.

Având în vedere că față de cei doi inculpați a fost dispusă în cursul procesului penal măsura reținerii și arestării preventive, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată fiecărui inculpat în parte perioada reținerii și arestării preventive, de la 02 iulie 2009 – 03 august 2009.

De asemenea, în temeiul art. 19 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, s-a dispus față de inculpatul J.D.C. măsura confiscării speciale a sumelor de 2000 lei [(ce a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”)] și de 800 lei (ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”).

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus înlăturarea mențiunilor nereale efectuate de inculpatul J.D.C. și de inculpatul O.T.

În temeiul art. 170 C. proc. pen., instanța a constatat restabilită situația anterioară săvârșirii infracțiunilor, prin trimiterea de către organul de urmărire penală la Inspectoratul de Poliție Suceava, a tuturor dosarelor de urmărire penale și a celorlalte înscrisuri oficiale originale sustrase de inculpații J.D.C. și O.T. și care presupuneau o soluționare legală din partea organelor de poliție, pentru a fi reintroduse în circuitul legal și a fi soluționate procedural.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de dezbateri.

Prin decizia nr. 94 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, a respins apelul declarat de inculpatul O.T., împotriva sentinței penale nr. 37 din data de 09 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 5093/86/2009, ca nefondat.

S-a admis apelul declarat de inculpatul J.D.C., împotriva aceleiași sentințe.

S-a desființat în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

S-a înlăturat din sentința penală dispozițiile de aplicare a art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., relativ la inculpatul J.D.C., de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat din sentința penală dispozițiile de confiscare, de la inculpatul J.D.C., a sumelor de 2000 lei și 800 lei.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului J.D.C. din infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzută de 242 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în anul 2002) și art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 289 C. pen. (faptă comisă în anul 2002) și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în referire la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J.D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. și de fals intelectual, prevăzută de art. art. 289 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

A fost condamnat inculpatul J.D.C. la:

- pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.;

- pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului J.D.C. prin prezenta cu cele stabilite prin sentința penală atacată pentru comiterea celorlalte infracțiuni în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

S-a constatat că suma de 2000 lei a fost restituită denunțătorului Z.V. conform facturii nr. 2947308 din 14 iunie 2011 emisă de P.R.

S-a constatat că suma de 800 lei a fost restituită denunțătoarei M.M.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371 și 378 C. proc. pen., curtea a constatat că doar cel declarat de inculpatul J.D.C. este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele imputate, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și nu au mai solicitat administrarea altor probe, însușindu-le pe cele din faza de urmărire penală, dorind ca judecata să se desfășoare în condițiile prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

1. Cu privire la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului J.D.C., acesta a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Se reține că, la data de 23 aprilie 2009, în calitate de lucrător de poliție judiciară, inculpatul J. a pretins și ulterior a primit de la Z.V. suma de 2000 lei (1800 lei direct și 200 lei indirect, prin intermediul altei persoane) pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existența căreia avea cunoștință, neîntocmirea unui dosar penal pentru săvârșirea a trei infracțiuni la regimul circulației rutiere.

Această atitudine a inculpatului față de denunțătorul Z.V. prin inducerea acestuia a stării de frică cu privire la iminența întocmirii unui dosar penal, precum și pretinderea unei sume de bani pentru a-l ajuta în acest sens denotă intenția directă a inculpatului de a săvârși o faptă penală, respectiv luare de mită.

Denunțătorul a precizat pe parcursul urmăririi penale că autoturismul pe care îl conducea avea unele înscrisuri false, aspect cunoscut de către organul de poliție judiciară, părțile înțelegându-se ca în cauză să fie atrasă doar răspunderea contravențională.

Conform art. 254 C. pen., infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Conform acestei definiții, elementul material al infracțiunii de luare de mită se poate realiza alternativ, fie printr-o acțiune de pretindere, primire sau acceptare, fie printr-o inacțiune, respectiv prin nerespingerea promisiunii unei sume de bani sau a altor foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale unui funcționar ori în scopul efectuării unui act contrar acestor îndatoriri.

Nu s-a putut reține de către instanța de apel că, în speță, activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul J. nu s-ar circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită, astfel cum s-a susținut de către apărare, latura obiectivă a acestei infracțiuni fiind dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză.

Scopul pretinderii banilor și acceptul de către inculpat a promisiunii banilor este, fără îndoială, dovedit, așa cum se conturează din materialul probator administrat, respectiv acela al neîndeplinirii de către acesta a îndatoririlor de serviciu, banii pretinși și primiți fiind un contraechivalent al conduitei pe care inculpatul s-a angajat să îl aibă, acela de a nu întocmi un dosar și, pe această cale, nesancționarea denunțătorului.

Obiectul mitei, așa cum rezultă din actele dosarului, a constat în bani (suma de 2000 lei). Aceștia erau necuveniți, pretinderea efectuându-se anterior neîndeplinirii actului referitor la atribuțiile de serviciu. Actul făcea parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale inculpatului J., fiind îndeplinite condițiile elementului material al infracțiunii de luare de mită.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe.

În cauză nu se poate reține existența aplicării dispozițiilor art. 215 C. pen., întrucât nu se poate afirma că in momentul săvârșirii acțiunii inculpatul J. nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar ar fi lăsat să se creadă acest lucru, pentru a fi săvârșită infracțiunea de înșelăciune.

2. Cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatului J., constând în aceea că la data de 03 iunie 2009 a pretins bani și alte valori de la M.M., pentru influența pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliție din cadrul Poliției orașului Gura Humorului în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soțul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

3. A solicitat același inculpat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de furnizare de informații ce nu sunt destinate publicității, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoarea de la un la 5 ani folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Folosul necuvenit trebuie să fie obținut de titularul informației, pentru sine sau pentru altul.

Inculpatul J.D.C., în calitate de agent de poliție și autorizat să gestioneze informații nepublice, confidențiale, avea obligația de a păstra anumite informații pe care la rândul său le lua la cunoștință de la superiorii săi.

Prin folosirea informațiilor referitoare la iminența efectuării unui control pe linie economică de către un echipaj al Poliției orașului Gura Humorului la agenții economici de pe raza com. Stulpicani, persoanele mai apropiate ale inculpatului care dețineau societăți comerciale au fost protejate în acest fel de un eventual control și de o eventuală sancțiune. Nu are relevanță aspectul că informațiile transmise nu au avut practic o finalitate, întrucât controlul nu s-a mai efectuat, legiuitorul neimpunând și realizarea scopului. Este suficient că inculpatul l-a urmărit în momentul săvârșirii faptei.

Procedând în această manieră, în mod indirect, inculpatul a acționat în vederea obținerii pentru altul a unor foloase, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii mai sus-menționate.

4. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție s-a înțeles cu O.T. în scopul de a recupera suma de 3.000 lei de la G.F., sumă pe care acesta o datora lui M.P., inculpatul J. a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

S-a reținut că inculpatul J., în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Stulpicani, a efectuat demersuri în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, respectiv prin invocarea autorității pe care i-o conferea calitatea de polițist urmărind pentru sine obținerea sumei de 600 lei, împreună cu inculpatul O.T.

Folosindu-și calitatea de agent de poliție, chiar și numai prin referire la faptul că se recomanda la telefon ca fiind „D. de la poliție”, a întărit convingerea că s-au folosit de această calitate pentru a-l determina, în mod indirect, pe G.F., de a le restitui întreaga sumă de bani.

Inculpații au contactat de mai multe ori pe numitul G. solicitându-i să le restituie lor suma de bani pe care el o avea datorie către M.P.

Întrucât G.F. nu răspundea de fiecare dată la telefon, aceștia au discutat între ei, precizând că „nu vrea să răspundă la telefon, dar mergem noi dimineață peste ei”.

Având în vedere activitatea de recuperare desfășurată de cei doi inculpați, care s-au folosit de calitatea lor de agenți de poliție, nu se poate concluziona că fapta reținută în sarcina lor nu există. Inculpatul J. nu a reușit să facă dovada că a fost vorba de un împrumut și că a acționat în nume personal, fără a se folosi de o anume calitate.

5. Cu privire la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că începând cu anul 2002, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a sustras de la autoritatea publică un dosar penal și două reclamații, inculpatul J. a solicitat schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., respectiv art. art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Față de împrejurarea că primul act de sustragere a fost comis la data de 11 martie 2002, iar sustragerea primei reclamații s-a realizat la data de 09 noiembrie 2007, deci după un interval de 5 ani și 8 luni, a solicitat instanței să se constate că nu poate exista o rezoluție infracțională unică cu privire la cele trei acte de sustragere și în consecință încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 122 lit. d) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., prescripția răspunderii penale survenind la data de 11 martie 2008.

Referitor la infracțiunea de fals intelectual, cu aceeași motivare de mai sus, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (acțiune comisă la data de 11 martie 2002) și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Una din condițiile existenței infracțiunii continuate este unitatea de rezoluție infracțională. Ea implică, pentru toate actele de executare, atât prevederea rezultatelor actelor, cât și urmărirea ori acceptarea acestora și trebuie să fie determinată. Unul dintre elementele care, alături de alte împrejurări, poate conduce la stabilirea unității de rezoluție infracțională, este timpul scurs între actele de executare.

Față de împrejurarea că primul act de sustragere/ falsificare a unui înscris oficial a avut loc în anul 2002, iar celelalte s-au realizat în anul 2007/2008 nu se poate vorbi de o rezoluție infracțională unică.

În consecință, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului J.D.C. din infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzută de 242 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în anul 2002) și art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 289 C. pen. (faptă comisă în anul 2002) și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în referire la art. 124 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului J.D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. și de fals intelectual, prevăzută de art. art. 289 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale( fapte comise în anul 2002).

6. Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că, în perioada 2002 – 2008, a sustras înscrisuri din cadrul autorității, urmărind în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a unor persoane, fapt ce ar echivala cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obținut de persoanele cercetate, inculpatul J. a susținut că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., pentru că numai în perspectiva în care această infracțiune există în forma sa primară, numai atunci poate exista și forma agravată prevăzută de Legea nr. 78/2000.

A susținut inculpatul că existența infracțiunii de abuz în serviciu este condiționată de producerea a două rezultate alternative, respectiv fie producerea unei pagube avutului public, fie o tulburare însemnată a bunului mers a unui organ. Aspectul existenței pagube nu intră în discuție, însă sub aspectul producerii unei tulburări însemnate a bunului mers al Postului de Poliție Stulpicani sau Poliției Române în general nu s-au produs probe care să contureze existența unei asemenea tulburări însemnate.

Pe de altă parte, a mai susținut același inculpat că nu s-au produs niciun fel de probe care să acrediteze ideea că A.G. a comis efectiv infracțiunea silvică în dosarul penal sustras și nici cu privire la faptul că persoanele reclamate în cele două plângeri contravenționale sustrase au săvârșit vreo contravenție, context în care avantajul patrimonial sau nepatrimonial obținut de către aceste persoane prin nesancționarea lor penală este unul pur ipotetic.

Față de aspectele învederate, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nici în planul laturii obiective și nici în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Inculpatul J.D.C. a sustras din cadrul Postului de poliție Stulpicani în întregime dosarul penal nr. P/432007 din 09 ianuarie 2002 în care au fost efectuat cercetări față de A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori și sustragere de arbori.

În registrul Postului de poliție Stulpicani acest dosar apare înregistrat, iar la mențiuni este precizat că la 11 martie 2002 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului cu referat de terminare a urmăririi penale, aspect nereal.

De asemenea, de la domiciliul inculpatului au mai fost ridicate două reclamații, care în urma verificării efectuate s-a constatat că nu se află clasate în nici un fel la postul de poliție și nu există nici un act cu privire la acestea. În registrul de evidență a petițiilor inculpatul a scris în mod nereal că acestea au fost soluționate.

Ca urmare a sustragerii înscrisurilor de către inculpat, nu s-a putut proceda la o analiză a celor acolo reclamate, având drept consecință o încălcare a dreptului la petiție.

Faptul că inculpatul J.D.C. a sustras aceste înscrisuri din cadrul autorității din care făcea parte începând cu anul 2002, a avut drept consecință în mod direct nesancționarea penală sau contravențională a persoanelor la care se refereau înscrisurile respective, a încălcat dreptul la petiție, ceea ce echivalează cu un avantaj nepatrimonial obținut de aceste persoane.

Față de cele mai sus reținute, curtea a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului J.D.C. există și au fost săvârșite cu vinovăție, iar încadrarea juridică corectă este cea prezentată mai sus.

Ca urmare a aplicării art. 334 C. proc. pen., a procedat la o nouă reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului J. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea și art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru fiecare dintre infracțiunile de mai sus, s-a considerat suficientă, dar totodată și necesară pentru a asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Cât privește pedepsele aplicate aceluiași inculpat pentru celelalte infracțiuni care au făcut obiectul condamnării la prima instanță, precum și cele aplicate coinculpatului, curtea constată că la individualizarea judiciară a acestora, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., printr-o raportare efectivă la condițiile concrete ale cauzei, ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, potrivit circumstanțelor reale, a calității inculpaților, a rezonanței faptelor lor, precum și de circumstanțele personale ale acestora.

Au solicitat inculpații reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzută de art. 76 C. pen. și dispunerea suspendării condiționate a executării lor.

Este real că inculpații nu au antecedente penale și au avut o poziție procesuală corectă, însă aceasta nu conduce în mod automat la reținerea circumstanțelor menționate mai sus. Trebuie avută în vedere activitatea infracțională desfășurată, precum și relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reținute în sarcina apelanților care sunt cele referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite.

Așadar, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și nici redozarea pedepselor.

Cât privește modalitatea de executare a pedepselor, cea de executare în regim de detenție este singura în măsură să contribuie la atingerea scopurilor acestora, în raport tocmai cu gravitatea faptelor comise, prin prisma calității avute de inculpați, aceea de polițiști, care avea obligații de respectare a legii în exercitarea atribuțiilor concrete, menite să confere încredere sistemului judiciar, pe care însă le-au încălcat. Așadar, a apreciat curtea că modalitățile neprivative de libertate nu și-ar putea atinge finalitatea, în reinserția socială pozitivă a acesteia, fiind necesar ca funcția de exemplaritate a pedepsei proporțional stabilită să asigure îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații O.T. și J.D.C.

Inculpatul J.D.C. a invocat incidența următoarelor cazuri de casare 3859 pct. 12,17 și 14 C. proc. pen.

În principal a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. și condamnarea inculpatului pentru această infracțiune întrucât din actele dosarului se conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de furnizare de informații care nu sunt destinate publicității, apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea pentru această infracțiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, respectiv intenția.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 și 76 C. pen., întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recuperat prejudiciul reținut în sarcina sa și are în întreținere doi copii minori. Totodată s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

Inculpatul O.T. a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 și 76 C. pen., întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recuperat prejudiciul reținut în sarcina sa și de asemenea a solicitat să se aibă în vedere circustanțele reale și personale, activitatea merituorie desfășurată până la această dată. Totodată s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte apreciază ca fondat doar recursul inculpatului O.T., recursul inculpatului J.D.C. urmând a fi respins ca nefondat în raport de următoarele considerente:

Ca prim motiv de recurs inculpatul J.D.C. solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită pre. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune pre. de art. 215 alin. (1) C. pen. și condamnarea sa pentru această infracțiune întrucât din actele dosarului se conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Analizând acest motiv de recurs prin prisma solicitării formulate de inculpat, Înalta Curte apreciază că cererea formulată în cauză este nefondată în raport de următoarele aspecte:

Inculpatul a solicitat practic schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune, respectiv din infracțiunea de luare de mită care apără relațiile sociale referitoare la normala desfășurare și dezvoltare a activității de serviciu a unităților publice, ori a altor persoane juridice, condiționate de exercitarea cu probitate profesională, cinste și corectitudine a funcționarilor ori a altor categorii de salariați, în îndeplinirea îndatoririlor profesionale, asigurându-se astfel încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure personalul acestora într-o infracțiune contra patrimoniului.

Cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de luare de mită în înșelăciune, este nefondată elementul material al infracţiunii de luare de mită constă în acţiunea de corupere, care se poate realiza fie prin primire, pretindere, acceptare, refuz spre deosebire de cel al infracțiunii de înșelăciune care constă într-o acțiune de inducere în eroare. Nu se poate reţine de către Înalta Curte că, în speţă, activitatea infracţională desfășurată de către inculpat nu s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor de luare de mită, astfel cum s-a susţinut de către apărare; latura obiectivă a acestei infracţiuni a fost dovedită cu întregul material probator administrat în cauză; sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă, aşa cum corect a constatat și prima instanţă, forma intenţiei directe.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furnizare de informații care nu sunt destinate publicității, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni instanța urmează să nu-l analizeze în raport de faptul că inculpatul s-a judecat pe procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. și-a recunoscut vinovăția și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală pe care le recunoaște și le însușeste, poziție pe care și-a menținut-o inclusiv în fața instanței de recurs.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de recurs constată că s-au avut în vedere de către instanţa de fond toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind în măsură să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, ţinând seama pe de o parte de natura infracţiunilor comise, circumstanţele reale în care s-au comis, calitatea de agent de poliţie pe care o are inculpatul, numărul mare de acte comise iar pe de altă parte de circumstanţele personale ale acestuia, pedeapsa rezultantă cu închisoarea aplicată de către prima instanţă este just individualizată, fiind stabilită într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de norma incriminatoare; astfel încât redozarea pedepselor nu se impune, nici în sensul reducerii cuantumului acestora ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, nici în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen., modalitatea de executare a pedepselor stabilită de către prima instanţă este una corectă, la dosar existând suficiente probe care să formeze convingerea instanţei că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate, astfel încât critica adusă sentinţei penale atacate şi sub acest aspect este nefondată.

În ceea ce privește recursul inculpatului O.T. prin care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 și 76 C. pen., întrucât a recunoscut săvârșirea faptelor, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recuperat prejudiciul reținut în sarcina sa și de asemenea a solicitat să se aibă în vedere circustanțele reale și personale, activitatea merituorie desfășurată până la această dată și ca efect aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen,, Înalta Curte apreciază fondat recursul acestuia însă doar în ceea ce privește modalitatea de executare.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatei. Ori un astfel de scop, prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni, nu poate fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relații sociale care impun respectarea lor din partea persoanelor implicate în asemenea raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave sancțiunea aplicată ar fi una modică după cum și aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.

Obiectul juridic special al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este constituit din relații sociale și valori multiple pe care inculpatul le-a ignorat în mod clar așa încât reconsiderarea circumstanțelor personale ale inculpatului așa cum de altfel a constatat și instanța de apel nu se impune.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

· dispozițiile din partea generala a Codului penal

· limitele de pedeapsa fixate în partea specială

· gradul de pericol social al faptei săvârșite

· persoana infractorului

· împrejurarile care atenuează sau agravează răspunderea penală

Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă că instanța de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze fapta și pe inculpat.

Modalitatea de executare aplicată pentru infracțiunea supusă judecății nu este însă în acord cu principiul proporționalității având în vedere infracțiunille comise și urmările produse.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanță ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luată în considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanța de apel.

Instanța de apel a considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt și urmările produse, precum și cele care s-ar fi putut produce, însă în momentul în care a dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție nu a realizat un just echilibru între circumstanțele reale și personale, care relevă neechivoc faptul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare așa încât sub acest aspect Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea recurată este netemeinică și urmează să admită recursul formulat în cauză de inculpatul O.T., doar sub aspectul modalității de executare, să caseze sentința recurată sub acest aspect și în rejudecare să facă aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., privitoare la suspendarea executării sub supraveghere, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.T. împotriva deciziei penale nr. 94 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 37 din 9 februarie 2011 a Tribunalului Suceava, secția penală și rejudecând în fond:

În baza art. 861 C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului O.T. pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Suceava la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.D. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat J.D.C. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.T., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.