Cigarette smuggling ring convictions upheld; appeals rejected as unfounded.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428 pronunțată la data de 11 noiembrie 2010 de Tribunalul Maramureș s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă în cea de favorizare a infractorului, formulată de inculpații V.V. și G.G., prin apărătorul desemnat din oficiu.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă în cea de tăinuire, formulată de inculpatul I.G.N., prin apărătorul ales.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă în cea de complicitate la infracțiunea de contrabandă, formulată de inculpații C.V. și C.M., prin apărătorul ales și cea pusă în discuție de instanță, din oficiu, la termenul din 28 septembrie 2010.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați inculpații:

M.V. - zis "M.M.", județul Maramureș;

R.C.I. - zis "C.";

N.V.G. - porecla „A.";

S.N.;

D.L.;

C.M.;

C.M.D. - zis "C.L.";

G.G.;

V.V. - zis "H.";

C.V.;

G.V. - zis "B.";

I.G.N. - porecla „G.”, arestat în altă cauză, aflat în Penitenciarul Baia Mare;

V.C..

- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (inculpații C.M.D. și G.G. și cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților:

M.V., R.C.I., C.M.D. și G.G. - cu datele personale menționate anterior - pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului:

N.V.G. - cu datele personale menționate anterior - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 75 lit. c) C. pen..

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților:

S.N., D.L., C.M., C.V., G.V., I.G.N. și V.C. - toți cu datele personale menționate anterior - trimiși în judecată pentru infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului:

V.V. - cu datele personale menționate anterior - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 99 și urm. C. pen..

S-a constatat că inculpații M.V. și R.C.I. au fost reținuți pe câte 24 ore în data de 04 februarie 2008 și arestați preventiv în perioada: 05 februarie 2008-04 martie 2008.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații M.V. și R.C.I. prin încheierea din 25 martie 2008 a Tribunalului Maramureș, până la rămânerea definitivă a prezentei.

S-a constatat că partea vătămată Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - cu sediul în București, nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea a 8.210 pachete de țigări marca "R." și a 2.750 pachete de țigări marca „V.” depuse la camera corp delict a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Maramureș - Sectorul Poliției de Frontieră Sighet - conform dovezii aflată la dosarul de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Starea de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, nu se regăsește în probațiunea administrată în cauză. Audiat la data de 29 decembrie 2007, inculpatul N.V.G. a arătat că l-ar fi contactat pentru prima dată pe cetățeanul de origine ucraineană cu numele R.X., la jumătatea lunii noiembrie 2007, ocazie cu care, inculpatul R.C.I. i-ar fi spus să introducă în țară prin zona localității Bocicoi, printre stâlpii de frontieră, lucru care s-ar fi întâmplat. Cele 10 baxuri de țigări marca R. ce au fost furnizate de cetățeanul ucrainean le-ar fi transportat ulterior la domiciliul inculpatului M.V. din Sighetu Marmației, respectiv la casa acestuia situată în apropierea Motelului A.X..

În aceeași declarație, inculpatul N.V.G. a prezentat detaliat modul în care au fost distribuite sumele de bani pe care le-a primit de la inculpatul M.V. și colaborarea pe care a avut-o ulterior cu inculpatul R.C.I.. Cu acesta din urmă s-a împrietenit la data de 26 sau 27 decembrie 2007, ocazie cu care ar fi discutat despre următoarea acțiune de contrabandă ce urma a fi realizată în după-amiaza zilei de 29 decembrie 2007, între orele 17-18, în zona localității Lunca la Tisa din județul Maramureș, printre stâlpii de frontieră.

Întrucât inculpatul R.C.I. ar fi solicitat o sumă mult prea mare pentru sprijinul pe care le-ar fi dat iar câștigul său era prea mic, inculpatul N.V.G. s-a hotărât să aducă un transport de țigări fără să-l anunțe, astfel că, în seara de 28 decembrie 2007, l-ar fi contactat pe R.X., pentru a-i livra 22 de baxuri de țigări mărcile R. și V.. În acest scop, în jurul orei 23, în noaptea de 28 din 29 decembrie 2007, R.X. l-a anunțat că a livrat marfa, pe care inculpatul N.V.G. urma să o ridice și pentru care acesta i-ar fi contactat pe inculpații G.G., C.V., V.V.

și C.M.D.. De asemenea, în seara de 28 decembrie 2007, după ce R.X. i-ar fi confirmat că a livrat țigările, inculpatul N.V.G. s-ar fi întâlnit cu inculpatul S.N., căruia i-ar fi solicitat ca, în dimineața zilei următoare, să conducă mașina în care erau țigări de proveniență ucraineană. Despre această propunere face vorbire și inculpatul S.N. care, în declarația dată în faza de urmărire penală confirmă că inculpatul N.V.G. i-ar fi cerut să conducă o mașină cu care să transporte niște țigări introduse din Ucraina în România, până într-un anumit loc, pentru această activitate urmând să primească 500 de RON.

Țigările au fost ridicate dintr-o zonă situată înainte de intrarea în localitatea Rona de Sus, aduse fiind de inculpatele D.L. și C.M.. În timpul transportului, la mașina condusă de S.N. ar fi intervenit organele Poliției de frotieră. Audiată la aceeași dată, 29 decembrie 2007, inculpata D.L. a confirmat și ea că i s-a solicitat să participe la un transport de baxuri cu țigări, activitate pentru care urma să primească o anumită sumă de bani și la care a participat, alături de ea, și inculpata C.M.. Ambele ar fi fost așteptate de inculpații N.V.G.

și S.N., fără ca inculpata D.L. să poată preciza cui i-ar fi aparținut țigările și unde trebuiau să ajungă acestea. Declarațiile făcute în faza de urmărire penală și le-a menținut și în fața instanței.

O altă variantă decât cea expusă de N.V.G. o prezintă inculpatul C.M.D., care afirmă că el ar fi fost contactat pe mobil în noaptea de 28 decembrie 2007 de către un cetățean ucrainean pe nume R.X. și despre care știa că se ocupă de contrabanda cu țigări. La scurt timp după aceea, s-ar fi întâlnit cu G.G., V.V. și, împreună, s-ar fi deplasat spre frontieră, unde s-ar fi întâlnit cu cetățeanul ucrainean ce era însoțit de doi-trei tineri ucraineni. Cetățeanul ucrainean împreună cu băieții ar fi trecut râul Tisa cu 10 baxuri de țigări. Inculpatul G.G. însă nu confirmă întâlnirea cu cetățeanul ucrainean ci doar că, împreună cu C.M.D. și cu V.V., ar fi transportat țigările găsite la domiciliul lui C.V..

Inculpatul R.C.I. nu recunoaște infracțiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar, arătând că, de fapt, ar fi fost implicat în efectuarea anumitor activități menite să contribuie la prinderea inculpatului N.V.G., în timpul desfășurării acțiunilor de contrabandă. Și inculpatul M.V. are aceeași poziție de nerecunoaștere a infracțiunilor sub aspectul cărora este cercetat în această cauză.

Inculpatul I.G.N. a precizat că a participat dosar la două transporturi de țigări împreună cu inculpatul N.V.G., fără însă să cunoască proveniența acestora. Practic, acest inculpat își menține poziția exprimată în faza de urmărire penală.

O activitate de transport de țigări, asemănătoare cu cea a inculpatului I.G.N. a desfășurat și inculpatul V.V., care a arătat că a transportat colete de țigări la locuința lui C.. Și acest inculpat ar fi aflat despre proveniența țigărilor abia după desfășurarea transportului.

Inculpatul V.C. a participat și el la un transport de țigări, despre a căror proveniență a aflat de la inculpatul N.V.G..

Inculpații C.M., C.V., G.V. s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Instanța a apreciat că, la baza actului de sesizare a instanței stă declarația lui N.V.G., care nu se coroborează cu restul declarațiilor inculpaților.

În ceea ce privește probațiunea testimonială, instanța a reținut că martorii audiați în faza de urmărire penală sunt, în mare parte, angajați ai Poliției de frontieră sau participanți, ca martori asistenți, la solicitarea organelor de poliție. Astfel, C.A. a fost de față când inculpatul N.V.G. a declarat că țigările au fost introduse în țară în seara de 28 decembrie 2007, în jurul orelor 23, în stânga podului de cale ferată din Valea Vișeului; în prezenta aceluiași martor, inculpatul N.V.G. a menționat și numele "R.X.", al cetățeanului ucrainean care i-a livrat marfa și faptul că nu era prima dată când ar fi făcut contrabandă cu țigări pe aceeași filieră. Un alt martor asistent a fost și S.G. în prezența căruia inculpatul N.V.G. ar fi făcut declarațiile amintite anterior. Același inculpat ar fi declarat și că, în situația în care nu ar fi fost prins, urma să transporte țigările respective într-o locație aparținând unui anume M.V., zis "M.M.", după care urma să-l contacteze pe R.C.I., ca să-i dea 800 de euro. M.V., împreună cu alți colegi de serviciu, au observat un autoturism marca A. de culoare gri metalizat, oprit înainte de intrarea în localitatea Rona de Sus și spre care se îndreptau mai multe persoane care transportau niște colete ambalate în saci de material plastic de culoare neagră, identice cu coletele în care se transportau țigări de contrabandă la frontiera româno-ucraineană. Printre colegii acestui martor se numără martorii I.V., G.A.N., Ș.A.S., L.L.A., S.M., B.A.M., P.V.V., toți confirmând cele relatate de M.V.; în esență, martorii audiați au arătat că țigările au fost ridicate dintr-o anumită zonă situată pe teritoriul României, fără însă a putea da detalii despre cel care ar fi transportat țigările, de pe teritoriul Ucrainei, în condiții de natură să atragă aplicarea legii penale.

Cu privire la martorii B.P., D.G.S., H.C.L., colegi de serviciu ai inculpatului R.C.I., tribunalul a apreciat că se impune a se face precizarea că, în condițiile în care, declarațiile acestora au legătură cu activitatea desfășurată de inculpatul R.C.I., în virtutea atribuțiilor de serviciu, iar acesta din urmă nu a fost trimis în judecată pentru vreo astfel de infracțiune, depozițiile lor nu sunt relevante în cauză. În plus, afirmațiile lor legate de implicarea inculpatului R.C.I. în vreun grup infracțional organizat nu au eficiență, câtă vreme instanța constată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei asemenea infracțiuni.

Astfel, pornind de la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material instanța va reține că în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale. Conform acelorași prevederi, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În cazul de față, instanța reține că au fost trimiși în judecată un număr de 13 inculpați, fiind astfel îndeplinită cerința menționată în prevederile arătate mai sus cu privire la numărul cerut de lege pentru a fi considerat un grup infracțional, însă nu există dovada că grupul ar fi existat pentru o anumită perioadă și că inculpații ar fi acționat în mod coordonat în scopul comiterii unei infracțiuni. Existența grupului infracțional este o ipoteză ce nu poate fi primită în lipsa determinării în concret a atribuțiilor persoanelor care l-ar fi constituit. Practic, informații detaliate dă doar inculpatul N.V.G. care nu a putut fi audiat și fața instanței și a cărui declarație nu se poate corobora cu cele date de restul inculpaților și nici nu-și poate găsi susținere în probațiunea testimonială administrată. Mai mult, a precizat tribunalul, în dosarul de față nu s-a făcut dovada în niciun fel că acesta (grupul) a avut o continuitate în săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă, aceasta fiind o altă cerință prevăzută de lege pentru a fi incidente dispozițiile legale amintite anterior.

În virtutea celor expuse, inculpații au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen..

Cu privire la cea de a doua infracțiune ce se reține în sarcina inculpaților, respectiv cea prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, instanța de fond a reținut că prevederile legale sunt în sensul că, constituie infracțiunea de contrabandă introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal și că pentru faptele prevăzute la art. 270, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, sunt prevăzute pedepse mai mari.

În sensul acestor dispoziții, se reține că infracțiunea de contrabandă ar consta în trecerea efectivă a bunurilor sau mărfurilor, în cazul de speță, peste râul Tisa, în alt loc decât cel stabilit pentru controlul vamal. Or, organele de urmărire penală nu au dovedit că s-a procedat în acest mod, că inculpații ar fi avut, eventual, o înțelegere cu persoanele care au traversat râul Tisa împreună cu țigările.

Din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpaților niciuna dintre formele participației la săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Nu a fost identificat nici cel care a trecut în mod efectiv râul Tisa, nici nu s-a dovedit că ar fi existat vreo înțelegere prealabilă sau concomitentă între inculpați și o asemenea persoană. Momentul găsirii acelor țigări este ulterior momentului consumării infracțiunii de contrabandă și nu este de natură să atragă răspunderea penală a inculpaților, situație în care, instanța a procedat la achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. 1 coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen..

Reținând ca incident temeiul achitării amintit anterior, instanța a respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă în cea de favorizare a infractorului, formulată de inculpații V.V. și G.G., prin apărătorul desemnat din oficiu, în cea de tăinuire, formulată de inculpatul I.G.N., prin apărătorul ales și în cea de complicitate la infracțiunea de contrabandă, formulată de inculpații C.V. și C.M., prin apărătorul ales și cea pusă în discuție de instanță, din oficiu, la termenul din 28 septembrie 2010. Nefiind cercetat în cauză autorul infracțiunii, nu se poate analiza înțelegerea prealabilă, concomitentă sau ulterioară, existentă între acesta și inculpații din această cauză.

De precizat și că, pentru a se acoperi o lacună în modalitatea de sancționare a celor cercetați pentru infracțiuni de contrabandă, au fost aduse completări actelor normative ce incriminează asemenea activități ilicite, în sensul că, potrivit O.U.G. nr. 54/2010, art. 274 alin. (3) "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia".

În raport de soluția instanței, s-a constatat că inculpații M.V. și R.C.I. au fost reținuți pe câte 24 ore în data de 04 februarie 2008 și arestați preventiv în perioada: 05 februarie 2008-04 martie 2008, iar potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de aceștia prin încheierea din 25 martie 2008 a Tribunalului Maramureș, până la rămânerea definitivă a prezentei.

S-a constatat, de asemenea, că partea vătămată Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - cu sediul în București - nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea a 8.210 pachete de țigări marca "R." și a 2.750 pachete de țigări marca „V.” depuse la camera corp delict a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Maramureș - Sectorul Poliției de Frontieră Sighet - conform dovezii aflată la dosarul de urmărire penală, ca fiind deținute în contra dispozițiilor legale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile arătate în actul de sesizare al instanței.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței este nelegală sub aspectul achitării inculpaților pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., întrucât probațiunea administrată în cauză confirmă faptele și vinovăția inculpaților în sensul constituirii sau sprijinirii unui grup infracțional. În privința infracțiunii de contrabandă s-a arătat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică este corectă având în vedere legislația în domeniu, modul de redactare a dispozițiilor din C. vam. și O.G. nr. 54/2010 potrivit cărora faptele inculpaților sunt asimilate infracțiunii de contrabandă, cu excepția inculpatului R.C.I. a cărui faptă constituie complicitate la această infracțiune.

S-a mai arătat că în cauză a existat un grup infracțional organizat întrucât a existat o structură, o ierarhie, coordonare, durată în timp și roluri prestabilite. Apoi, țigările au fost valorificate organizat, a existat un grup al inculpaților care au transportat bunurile de contrabandă, iar alții au desfășurat activitatea de încărcare/descărcare a acestora.

Infracțiunea de contrabandă, susține parchetul, a fost recunoscută de o parte din inculpați, iar pentru cei care o contestă este dovedită prin probe administrate în cauză.

Prin decizia penală nr. 131/A din 30 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 428 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului Maramureș pe care a desființat-o cu privire la soluția de achitare a inculpaților și omisiunea aplicării art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 față de inculpatul R.C.I..

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

A. 1. A condamnat inculpatul N.V.G.:

- pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.pen;

- pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă prev. și ped. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 75 lit. c) C. pen.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.pen;

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b C. pen.

Potrivit art. 861, 862 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul N.V.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) sa se prezinte, trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș desemnat cu supravegherea lui;

b) sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) sa comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

2. A condamnat inculpatul M.V.:

- pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.pen;

- pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă prev. și ped. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.pen;

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b C. pen.

Potrivit art. 861, 862 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul M.V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) sa se prezinte, trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș desemnat cu supravegherea lui;

b) sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) sa comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 04.02.2008 până în 04.03.2008.

3. A condamnat pe inculpatul R.C.I.:

- pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.pen;

- pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă prev. și ped. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.pen;

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b C. pen.

Potrivit art. 861, 862 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul R.C.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) sa se prezinte, trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș desemnat cu supravegherea lui;

b) sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 04 februarie 2008 până în 04 martie 2008.

B. A dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă prev. și ped. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpaților C.M.D., G.G. și V.V. în infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen. și complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. pentru inculpații C.M.D. și G.G..

1. A condamnat pe inculpatul C.M.D.:

- pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 74 C. pen. la pedeapsa de 1 lună închisoare;

- pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 74 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit 110 C. pen., art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

2. A condamnat inculpatul G.G.:

- pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 74 C. pen. la pedeapsa de 1 lună închisoare;

- pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 74 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit 110 C. pen., art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

3. A condamnat pe inculpatul V.V.:

- pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 74 C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. și ped. de art. art. 26 C. pen., art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 1 și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b C. pen.

C. A dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de contrabandă prev. și ped. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 reținută în sarcina inculpaților C.V., G.V., I.G.N., V.C., S.N., D.L. și C.M. în infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen.

1. A condamnat inculpatul C.V. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

2. A condamnat pe inculpatul G.V. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

3. A condamnat pe inculpatul I.G.N. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

4. A condamnat pe inculpatul V.C. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

5. A condamnat pe inculpatul S.N. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

6. A condamnat pe inculpata D.L. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

7. A condamnat pe inculpata C.M. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.

În temeiul art. 75 alin. ultim C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

D. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații S.N., D.L., C.M., C.M.D., G.G., V.V., C.V., G.V., I.G.N. și V.C. pentru comiterea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Lege anr. 39/2003 (cu aplic. art. 99 și urm. pentru inculpații C.M.D. și G.G.).

A dispus confiscarea sumei de 1.600 euro de la inculpatul R.C.I. dobândită prin infracțiune.

A constatat că inculpații V.V. și I.G.N. sunt arestați în altă cauză.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar, după analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a considerat nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, care a dispus achitarea inculpaților, reținând în mod greșit că fapta nu există, respectiv nu au fost comise de inculpați.

A apreciat că faptele inculpaților sunt pe deplin dovedite, respectiv în luna noiembrie 2007, N.V.G., R.C.I. și M.V. și cetățeanul ucrainean R.X. (în urma mai multor întâlniri care au avut loc în Sighetu Marmației și Valea Vișeului) au constituit un grup infracțional organizat în vederea efectuării unor activități de contrabandă cu țigări la frontiera româno-ucraineană cu scopul obținerii unor beneficii financiare, activități care au avut loc în perioada noiembrie-decembrie 2007, în care inculpații au reușit să introducă în țară în mod ilegal 18.210 pachete de țigări marca R. și 2.750 de țigări marca V., în valoare de 194.476 RON.

Astfel, Curtea a reținut că cei patru au stabilit un grup cu o structură bine determinată, cu roluri stabilite în mod concret, inculpatul N.V.G. - organizare, coordonare a activității de contrabandă, transport și comercializare, numitul R.X. - procurare țigări din Ucraina și trecerea lor peste frontieră, inculpatul R.C.I. - oferire de informații și organizarea activității de patrulare pentru facilitarea contrabandei, iar inculpatul M.V. - asigurarea transportului și a comercializării produselor de contrabandă, printr-o înțelegere prealabilă în urma mai multor întâlniri.

Acest grup a avut o durată și a desfășurat o activitate în timp (în afara actelor reținute în starea de fapt având loc și alte încercări), bine coordonată, inclusiv sub aspectul modului de comunicare (toți inculpații au primit de la inculpatul N.V.G. cartele telefonice), a fost format din patru persoane și a comis mai multe infracțiuni, obținând fiecare din ei beneficii financiare.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, Curtea a reținut că la data comiterii faptelor, dispozițiile amintite mai sus incriminau introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Or, în cauză trecerea efectivă a țigărilor peste râul Tisa, prin alt loc decât cel stabilit pentru control vamal, a fost efectuată de cetățeanul ucrainean R.X..

Dispozițiile O.U.G. nr. 54/2010 potrivit cărora sunt asimilate infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, nu pot fi aplicate în cauză câtă vreme faptele inculpaților au fost comise înainte de intrarea în vigoare a acestor reglementări, în baza principiului legalității incriminării, al neretroactivității legii penale și aplicării legii penale mai favorabile.

Faptele inculpaților N.V.G., R.C.I. și M.V. care cu intenție, în baza unei înțelegeri prealabile, au ajutat și înlesnit introducerea în țară de țigări prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, prin preluarea țigărilor și asigurarea transportului și comercializării acestora, tăinuirea și valorificarea bunurilor, s-a apreciat că întrunesc, în drept, elementele constitutive al complicității la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 C. pen., cu aplicarea art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2), cu precizarea că în cazul inculpatului R.C.I. au fost reținute doar primele două acte.

Faptele inculpaților C.M.D., G.G. și V.V. de a înlesni valorificarea țigărilor de contrabandă prin transportul, încărcarea sau descărcarea acestora în vederea comercializării lor de către inculpatul M.V., urmărind obținerea unui folos material, au fost apreciate ca întrunind în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. (primul act la care au participat fiecare).

Faptele acelorași inculpați care după existența primului act de tăinuire, reținut ca atare, s-au înțeles expres sau tacit cu inculpatul N.V.G. în sensul asigurării în continuare a serviciilor de încărcare - transport - descărcare în vederea valorificării țigărilor, au fost considerate ca întrunind în drept elementele constitutive al complicității la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 și 274 din Legea nr. 86/2006 în forma ei nemodificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., după caz.

În privința inculpaților C.V., G.V., I.G.N., V.C., S.N., D.L. și C.M., care au participat la un singur act de înlesnire a valorificării bunurilor de contrabandă, încadrarea juridică a faptelor s-a reținut a fi infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen..

În sarcina inculpaților S.N., D.L., C.M., V.V., C.V., G.G.A., I.G.N., V.C., G.G. și C.M.D. nu a putut reține infracțiunea de sprijin a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.

Astfel, infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat, în opinia instanței, poate fi comisă numai cu intenție directă sau indirectă, ce presupune conștientizarea existenței grupului, a scopului constituirii acestuia, a infracțiunilor pentru comiterea cărora acesta a fost organizat și a beneficiilor financiare sau de altă natură ce urmau a fi obținute.

Or, inculpații, s-a considerat, că au participat ocazional, fără o înțelegere prealabilă, fără să știe dinainte natura activității ce urmează a fi desfășurată, natura bunurilor ce urmau a fi transportate, încărcate sau descărcate.

Singura persoană din cadrul grupului care a luat legătură cu acești inculpați în mod ad-hoc și după trecerea țigărilor peste graniță a fost inculpatul N.V.G. care a apelat la aceștia la întâmplare, în raport de cei care se aflau în apropierea locului în care baxurile de țigări erau lăsate.

În condițiile în care participarea lor a fost ocazională, fără conștientizarea existenței grupului și fără cunoașterea membrilor acestuia, a coordonării acestuia, a perioadei existenței și a infracțiunilor care au constituit scopul grupului, s-a apreciat că acestei infracțiuni îi lipsește latura subiectivă (intenția).

În privința infracțiunii de contrabandă reținută în sarcina inculpaților S.N., D.L., C.M., V.V., C.V., G.G.A., I.G.N., V.C., G.G. și C.M.D., așa cum s-a arătat și în cazul inculpaților N.V.G., R.C.I. și M.V., instanța a considerat că dispozițiile O.U.G. nr. 54/2010 nu pot retroactiva, iar reținerea acesteia ar încălca principiul legalității incriminării.

Lipsind elementul intențional (latura subiectivă) și latura obiectivă din noua reglementare, faptele acestor inculpați luate în ansamblul lor, s-a constatat că nu pot întruni elementele unei complicități la infracțiunea de contrabandă, urmând a se analiza în ce măsură acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire în modalitatea înlesnirii valorificării bunurilor (primul act) și respectiv complicitate la infracțiunea de contrabandă (pentru comiterea actului al doilea) în forma tăinuirii bunurilor provenite din contrabandă sau de favorizare a inculpatului N.V.G..

Conform art. 26 C. pen. este complice persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte penale sau care promite înainte sau în timpul comiterii faptei că va tăinui bunurile prevenite din infracțiune sau că va favoriza pe făptuitor.

Pe de altă parte, infracțiunea de tăinuire constă, potrivit art. 221 C. pen., în principal, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte de natură penală dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea unui folos material.

Instanța a apreciat că, ceea ce diferențiază infracțiunea de tăinuire de participația penală sub forma complicității constă în cronologia în raport de infracțiunea din care provine bunul, deoarece atât infracțiunea de tăinuire cât și complicitatea morală sub forma promisiunii de tăinuire se află în raport conex și corelativ cu infracțiunea de contrabandă.

Astfel, în timp ce complicele cunoaște care va fi activitatea autorului unei fapte penale și că prin fapta sa dă un ajutor la săvârșirea acelei infracțiuni, tăinuitorul, intervenind abia după consumarea infracțiunii din care provine bunul, nu cunoaște când a avut loc acea infracțiune (contrabandă) la săvârșirea căreia nu a avut nici o contribuție (ea consumându-se la momentul trecerii baxurilor de țigări peste frontieră) încât actul comis de el nu se înserează, ca și cel al complicelui, în antecedenta susceptibilă să constituie cauza infracțiunii de contrabandă, ci în consecințele post-factum ale acesteia. Or, este irelevant că legiuitorul, pentru a marca aceste diferențe, utilizează noțiunea de „promisiune” în reglementarea complicității morale prin tăinuire.

În consecință, dacă o persoană săvârșește infracțiunea de tăinuire, reprezentarea acestea se referă la infracțiunea din care provine bunul în forma ei consumată, iar consumarea infracțiunii de tăinuire este posterioară infracțiunii cu care se află în conexitate.

Or, în cauză instanța a constatat că este mai presus de orice îndoială că la momentul înlesnirii valorificării bunurilor (sub forma transportului, încărcării, descărcării bunurilor spre localul inculpatului M.V.) infracțiunea de contrabandă, în forma reglementată la momentul comiterii faptei (noiembrie-decembrie 2007) era consumat, activitatea de înlesnire fiind posterioară acesteia.

Pe de altă parte, dacă o persoană tăinuiește un bun, indiferent de modalitate, expres sau tacit și face ulterior și o promisiune sau o activitate de tăinuire, cunoscând la al doilea act că această activitate vizează valorificarea unor bunuri provenite din contrabandă, faptele acesteia nu pot fi încadrate juridic decât într-un concurs real între infracțiunea de tăinuire (primul act) și complicitate la contrabandă (al doilea act) sau complicitate la contrabandă în formă continuată (actul doi și trei).

În acest sens s-a apreciat că inculpații C.M.D., G.G. și V.V., săvârșind prima faptă de tăinuire, au avut reprezentarea consumării numai a infracțiunii cu care ea este conexă, tăinuirea consumându-se în momentul înlesnirii valorificării primelor baloturi de țigarete.

Odată cu activitățile ulterioare, cei trei inculpați și-au format o nouă reprezentare, al unei alte infracțiuni săvârșite, la care ei s-au hotărât să participe prin promisiunea de înlesnire a valorificării bunurilor provenite din acestea, astfel că instanța a constatat că în ansamblu faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. (primul act) și respectiv complicitate la infracțiunea de contrabandă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270, 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..

Întrucât inculpatul N.V.G. a facilitat identificarea și tragerea la răspundere a celorlalți inculpați, acesta a beneficiat de disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, reținându-se că acesta a comis fapta de complicitate la contrabandă împreună cu un minor (art. 75 lit. c) C. pen.).

Având în vedere că inculpații N.V.G., R.C.I., M.V., C.M.D., G.G., V.V. și G.V. au avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor, Curtea a reținut în favoarea lor circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor în condițiile prev. de art. 76 C. pen..

Aceeași circumstanță atenuantă a fost reținută și în favoarea inculpaților C.V., I.G.N., V.C., S.N., D.L. și C.M., cu precizarea că aceștia având și o atitudine sinceră și de regret în cursul procesului au beneficiat și de dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., inclusiv inculpatul N.V.G..

S-a mai reținut că inculpații C.M.D. și G.G. erau minori la data comiterii faptelor, motiv pentru care s-au aplicat disp. art. 99 și următoarele C. pen..

La individualizarea pedepselor au fost aplicate, în favoarea inculpaților, pe lângă împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală arătate mai sus, au fost avute în vedere și celelalte criterii prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale al C. pen., inclusiv prevederile privind concursul de infracțiuni, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor și persoana inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpații M.V., R.C.I., C.M. și C.V..

Inculpatul R.C.I. a solicitat casarea deciziei penale atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 428 din 11 noiembrie 2011, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 12, 17, 172, 18 C. proc. pen..

În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs inculpatul a învederat că nu există probe din care să rezulte vinovăția sa. Declarațiile inculpatului N.V.G. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel încât nu pot sta la baza condamnării sale.

Inculpații recurenți M.V., C.M. și C.V. și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând menținerea soluției primei instanțe, respectiv achitarea pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât nu rezultă vinovăția acestora.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Înainte de a proceda la examinarea apărărilor inculpaților M.V., R.C.I., C.M. și C.V., Înalta Curte, apreciază ca necesare următoarele considerente cu privire la cadrul legal în materia probațiunii, raportat și la scopul procesului penal.

Conform art. 1 C. proc. pen. român. scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ pe întreg cursul procesului penal, să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză (conform speței Dănilă contra României) .

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil inculpatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de nevinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită. să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci impune ca audierea martorilor să fie în general în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în contradictoriu (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Messegue Jabordo vs.Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

„Dreptul să probeze lipsa de temeinicie" a probelor în acuzare, drept procesual recunoscut de lege acuzatului, nu presupune o contestare ori criticare a probelor de vinovăție, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii proprii.

Folosind expresia „are dreptul să probeze", legiuitorul a impus acuzatului, deopotrivă ca și acuzării, obligația de a proba apărările sale, obligația de a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.

În consecință, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen., în cazul în care există probe de vinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. - aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Față de aceste considerente, rezultate din dispozițiile legale care reglementează aflarea adevărului în procesul penal numai prin probe, Înalta Curte apreciază, pentru motivele care se vor arăta, insuficiente explicațiile inculpaților cu privire la „lipsa de temeinicie" a probelor în acuzare.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanțele de fond, apel cât și cea de recurs, au oferit inculpaților ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței - Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței -Hotărârea din 18 mai 2004) și au asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Curtea Europeană, a arătat, de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

În fața instanței de fond, cât și a celor de apel și de recurs s-au prezentat inculpații, asistați de avocați aleși, o parte au consimțit să dea declarație, alții s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Deși inculpații au invocat în recursurile lor cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând menținerea hotărârii primei instanțe, în sensul achitării lor pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, apreciind că instanța de prim control judiciar a comis o gravă eroare de fapt ce a dus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând întreg materialul probator administrat în cauză, apreciază că hotărârea atacată nu este contrară actelor și probelor dosarului.

Pentru a fi reținută „eroarea gravă de fapt trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărârile. Soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpaților cu toate consecințele ce decurg din aceasta pentru inculpat.

Astfel, situația de fapt reținută de instanța de prim control judiciar, pe care Înalta Curte nu o mai redă, însușindu-și-o, (cauza Helle c.Norvegiei), corespunde probelor administrate în cauză.

Cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului R.C.I., respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev.și ped.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă prev.și ped.de art. 26 C. pen., art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., deși inculpatul nu a recunoscut implicarea sa în activitatea infracțională, probele administrate dovedesc contrariul.

Inculpatul R.C.I., în motivele de recurs a susținut, în mod nefondat, că la baza condamnării sale stă declarația inculpatului N.V.G., declarație care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, fiind astfel exclusă posibilitatea ca la baza condamnării sale să stea o singură declarație a unui inculpat, „care nu este însoțită de date certe și probe materiale de natură a demonstra vinovăția sa”.

Susținerile inculpatului R.C.I. sunt simple afirmații, făcute pro cauza care nu au un fundament probator, motiv pentru care Înalta Curte le va aprecia ca atare.

În mod corect s-a stabilit că inculpații N.V.G., R.C.I. și M.V., împreună cu cetățeanul ucrainian R.X. au stabilit un grup cu o structură bine determinată, cu roluri stabilite în mod concret, respectiv inculpatul N.V.G. - organizare, coordonare a activității de contrabandă, transport și comercializare, numitul R.X. - procurare țigări din Ucraina și trecerea lor peste frontieră, inculpatul R.C.I. - oferire de informații și organizarea activității de patrulare pentru facilitarea contrabandei, iar inculpatul M.V. - asigurarea transportului și a comercializării produselor de contrabandă, printr-o înțelegere prealabilă în urma mai multor întâlniri.

Acest grup a avut o durată și a desfășurat o activitate în timp, bine coordonată, inclusiv sub aspectul modului de comunicare (toți inculpații au primit de la inculpatul N.V.G. cartele telefonice), a fost format din 4 persoane și a comis mai multe infracțiuni, obținând fiecare dintre ei beneficii materiale.

Relevante în dovedirea vinovăției inculpatului R.C.I. sunt declarațiile inculpatului N.V.G., care nu sunt singulare, așa cum susține inculpatul, ci se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză, respectiv B.P., acesta confirmând întâlnirea inculpatului R.C.I. cu cetățeanul ucrainian în Valea Ursului și rolul avut de acesta în cadrul acestei întâlniri („inculpatul R.C.I. s-a întâlnit în Valea Ursului cu persoana de cetățenie ucraineană R.X. (…)./(…)inculpatul R.C.I. le-ar fi făcut propunerea subordonaților săi R.L.E. și H.C.L. de a se implica în grupul infracțional”), D.G.S., care învederează aceleași aspecte, cât și modul în care inculpatul stabilise împărțirea beneficiilor („inculpatul ar fi solicitat 20% din beneficiu, iar ucrainianul a fost de acord doar cu 10%), H.C.L. („inculpatul mi-a propus să asigurăm diferite zone pentru trecerea cu țigări, sens în care ne-am întâlnit cu diverse persoane. Ne-am întâlnit cu doi cetățeni din Ucraina, cu unul în Sighetul Marmației și cu unul în Valea Ursului. Ne-am întâlnit cu inculpatul N.V.G. cu care inculpatul R.C.I. discuta despre locurile prin care urmau să fie trecute țigările, R.L.E., („R.C.I. ne-a propus să facem contrabandă cu țigări”), R.V.M. („am participat în Valea Ursului la o discuție la care au mai participat M., C., cetățeanul ucrainian R.X., R.C.I. și N.V.G.. Cu acea ocazie s-a stabilit un plan ce urma a fi respectat în vederea trecerii de țigări peste Tisa”).

Astfel din analiza conținutului acestor declarații, date în fața instanței de fond, când inculpaților li s-a dat posibilitatea de a le adresa întrebări martorilor, aceștia declarând în mod neconstrâns și constant ceea ce au constatat cu propriile simțuri, rezultă, în mod evident, implicarea inculpatului R.C.I. în activitatea infracțională, care se circumscrie elementului material al celor două infracțiuni: constituirea unui grup infracțional și complicitate la contrabandă.

Rezultă în mod indubitabil că inculpatul R.C.I. cu intenție și în baza înțelegerii prealabile a ajutat și înlesnit introducerea în țară de țigări prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, informațiile furnizate de acesta fiind esențiale pentru realizarea reușitei activității ilicite a celorlalți membri ai grupului.

În acest sens, N.V.G. învederează: „Inculpatul R.C.I. ne furniza informații cu privire la ora, data și locul unde urmau a fi introduse țigările înainte de a intra în tura de serviciu, iar actele de introducere se derulau când inculpatul era de serviciu. Toate aceste informații le primeam de la inculpatul R.C.I. cu câteva ore înainte de a intra în serviciu”.

Coroborând această declarație cu celelalte probe administrate (interceptările și convorbirile telefonice, testul poligraf care a evidențiat în cazul inculpatului R.C.I. reacții specifice comportamentului simulat la întrebările relevante) cu modul în care s-au desfășurat faptele, rezultă pe deplin implicarea inculpatului R.C.I. în activitatea infracțională, precum și rolul avut de acesta în săvârșirea acestora.

Inculpatul R.C.I. a mai criticat hotărârea și prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 , 172, 12, C. proc. pen., Înalta Curte apreciind că instanța de prim control judiciar a dat o corectă încadrare juridică faptelor, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, inculpatul fiind condamnat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, neputându-se vorbi de o hotărâre contrară legii sau de o greșită aplicare a legii, astfel încât recursul întemeiat pe aceste cazuri de casare nu este fondat.

Cu privire la recursul inculpatului M.V., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat.

Vinovăția inculpatului reținută pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen., art. 270 și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este dovedită cu declarațiile inculpatului N.V.G. din care rezultă rolul avut de inculpat în cadrul grupuli și beneficiile obținute de acesta („Știam că am asigurată desfacerea țigărilor la numitul M.V. care ne-a și pus la dispoziție mașina pentru transport” (….) „inculpatul I.G.N. a participat la primul act descris în rechizitoriu la un singur transport de țigări cu mașina provenind de la inculpatul M.V.”), care se coroborează cu cea a inculpatului I.G.N. - („Transportul l-am făcut cu un A. pe care l-am luat din fața unui restaurant din Sighetu Marmației”). De altfel din declarațiile inculpatul N.V.G. rezultă că după livrarea celor 10 baxuri de țigări către inculpatul M.V., a primit pentru acest serviciu suma de circa 4.000 de euro. Martorii asistenți S.G. și C.A., confirmă la rândul lor aceeași situație de fapt.

Declarația inculpatului N.V.G. nu este singulară în ceea ce privește dovedirea vinovăției inculpatului M.V. și nu este singura probă care a stat la baza condamnării acestuia. Ea se coroborează cu declarațiile martorilor P.G. (care a învederat „inculpatul (M.V.) l-a întrebat unde sunt țigările. Minorul T.I.V. i-a spus lui M.V. că țigările se află în frigider, sub fotoliu și sub o canapea. M.V. a pus cartușele de țigări într-o pătură și apoi a plecat la restaurantul A.X., ale martorului P.V. (care a arătat că 6 baxuri cu țigări R. le-a dus în Sighet la barul „A.X.”, iar administratorul acestui bar M.V. ne-a condus la casa lui din Sighet unde în prezența sa au fost predate de N.C. și depozitate într-o magazie din curte), - ale martorului T.I.V. („6 baxuri de țigări i-au fost aduse inculpatului M.V. de rușii din Valea Ursului(…) în beciul motelului „A.X.” mai are 8 baxuri de țigări,) - ale martorului B.D. (care a arătat că a transportat 4 saci cu țigări în Sighet la casa numitului M.V., cunoscut sub porecla „M.M.” , operațiunea repetându-se peste o săptămână și având ca obiect 5 saci de țigări).

Din cuprinsul acestor declarații rezultă implicarea inculpatului M.V. în activitatea infracțională, cât și rolul avut de acesta în cadrul grupului organizat.

Astfel, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită fiind exclusă solicitarea acestuia de a se dispune achitarea sa.

Cu privire la recursurile inculpaților C.M. și C.V., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte le consideră nefondate.

În mod corect s-a dispus condamnarea recurenților inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, din probele dosarului rezultând vinovăția acestora. Ajutorul dat de cei doi inculpați C.M. și C.V. se circumscrie laturii obiective a elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen..

Relevante în susținerea vinovăției inculpaților sunt declarațiile inculpatului D.L. („Ajutorul pentru transportul țigărilor a fost solicitat de C.V. și a intervenit când acestea erau deja introduse în țară (…) La locul de unde am preluat țigările era ajunsă și C.M.”), care confirmă participarea inculpaților și rolul lor în săvârșirea infracțiunii, declarație care se coroborează cu procesele-verbale întocmite de polițiștii de frontieră.

Așa cum a reținut și instanța de prim control judiciar, activitatea infracțională a celor doi inculpați C. a debutat în dimineața zilei de 29 decembrie 2007 în jurul orei 5.00, atât inculpatul C.V. s-a deplasat la locuința inculpatului D.L., solicitându-i să-i împrumute calul, întrucât are de efectuat niște activități, însă aceasta l-a refuzat. C.V. a insistat, însă, la refuzul acesteia susnumitul i-a spus că ar putea să-l însoțească și ea, putând astfel să câștige destul de bine.

În continuare, D.L. și-a luat calul și împreună cu C.V. s-au deplasat la circa 50 - 100 de metri spre deal de la casa lui C.V. unde, împreună cu fiica lui C.V., respectiv C.M. și cu încă un consătean pe nume G.V. zis „B." au încărcat baxurile cu țigări pe doi cai, aparținând lui C.V. și pe calul inculpatei D.L., după care toți patru au transportat cu cei trei cai cele 22 de baxuri de țigări peste dealul Obcina, până pe dealul Hera, în pădurea de pe partea dreaptă, mai înainte de intrarea în localitatea Rona de Sus, către localitatea Petrova, unde s-au întâlnit cu inculpații N.V.G. și S.N..

În dimineața zilei de 29 decembrie 2007, în jurul orei 8.30, în timp ce inculpații C.V., C.M., D.L. și G.V. transportau baxurile dinspre interiorul pădurii spre DN 18, unde se afla parcat autoturismul A., iar ceilalți doi inculpați, respectiv N.V.G. și S.N. încărcau baxurile cu țigări în mașină, dinspre Vișeu de Sus spre Sighetu Marmației se deplasa pe DN 18 un microbus în care se aflau opt polițiști de frontieră care tocmai ieșiseră din serviciu de la Sectorul Poliției de Frontieră Poienile de Sub Munte și care, observând persoanele care transportau și încărcau în mașină baxurile cu țigări, au oprit de îndată și au reușit să imobilizeze și să rețină pe trei din cei șase inculpați, respectiv pe N.V.G., S.N. și D.L..

De asemenea, polițiștii de frontieră au găsit în pădure cei trei cai și au ridicat, în vederea cercetărilor, autoturismul marca A. și cele 22 de baxuri cu țigări, mai precis 10.960 de pachete cu țigări de proveniență ucraineană din care 2.750 pachete de țigarete marca V. și 8.210 pachete de țigarete marca R..

Cu ocazia percheziției corporale s-a găsit asupra inculpatei D.L. o bancnotă de 100 de euro, cu privire la care aceasta a declarat că a primit-o de la N.V.G..

Față de cele reținute, Înalta Curte va constata legală și temeinică hotărârea instanței de apel, criticile recurenților inculpați C.V. și C.M. fiind nefondate.

Astfel susținerile recurenților inculpați C.V. și C.M., privind nevinovăția lor, sunt lipsire de suport probator.

Declarațiile inculpaților R.C.I., M.V., C.M. și C.V. privind nevinovăția lor sunt nesincere, nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă, caz în care vor rămâne fără valoare sub aspectul aflării adevărului.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie sa se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câta vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi", iar nu „servesc", doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpaților sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestora de consecințele penale ale faptelor lor, fiind făcute vădit pro cauza, nu se coroborează cu celelalte probe administrate, motiv pentru care Înalta Curte le va aprecia ca atare.

Dând sens și dispozițiilor art. 3 din C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, Înalta Curte a reținut și a apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material probator administrat în cauză.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe certe.

Faptul că, în cauză, se impune înlăturarea declarațiilor inculpaților ca nesincere și neluarea acestora în considerare ca probe, nu poate reprezenta o încălcare a prezumției de nevinovăție și nici a principiului egalității armelor în fața instanței, desprins din conținutul tratatelor internaționale, privind drepturile omului pe care România le-a ratificat, și de aplicare a dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., în conformitate cu care declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează între ele și nu pot fi înlăturate, pe când declarațiile inculpaților recurenți sunt singulare și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Astfel, vinovăția inculpaților rezultă din probe certe de vinovăție, fiind exclusă posibilitatea achitării inculpaților.

În ceea ce privește pedepsele aplicate, cât și modalitatea de executare, Înalta Curte apreciază că acestea au fost corect individualizate, în funcție de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen..

Aplicarea unor pedepse al căror cuantum să fie orientat spre minimul special prevăzut de lege se justifică prin faptul că rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.

Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie sa se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei este însăși pedeapsa.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Această funcție de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepselor, precum și în cazul suspendării condiționate sub supraveghere a executării acesteia, are în esență același rol și aceeași funcție, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situația în care conștientizează natura și rolul acestor sancțiuni menite să-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în societate, fără a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însăși.

Individualizarea pedepsei nu se confundă cu duritatea și cu excesul. O pedeapsă este fermă nu atunci când este excesivă, ci când este dreaptă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V., R.C.I., C.M. și C.V. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V., R.C.I., C.M. și C.V. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2012.