Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1128/2013 AI generated

Supervised versus conditional suspension of drug offenses and individualization of penalties under Romanian criminal law

Case Number Decizia nr. 1128/2013
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeals of three defendants, upholding the lower courts' convictions and sentences for drug-related offenses and rejecting their requests to replace the suspended sentence with supervised execution via conditional suspension (Art. 81 Penal Code). The dispute concerned the individualization of penalties and the mode of execution for trafficking and unauthorized possession of risk and high-risk drugs, where the defendants argued that the courts failed to properly apply mitigating factors and that conditional suspension was more appropriate than supervised suspension. The court held that the original sentencing was legally sound and proportionate, finding that the scope of punishment and the goal of reeducation could only be achieved through supervised suspension with specific monitoring measures under Art. 861–863 Penal Code, rather than a simple conditional suspension, while affirming the validity of the procedural simplification mechanism applied under Art. 3201 of the Code of Criminal Procedure based on the defendants' confessions and the corroborated evidence of phone recordings, lab analyses, and controlled purchases.

Legislator headnote

AI generated

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 C. proc. pen, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 33 lit. a) C. pen; Supervised versus conditional suspension of drug offenses and individualization of penalties under Romanian criminal law: R.M., zis „M." și „B.", fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Keywords

AI generated
individualization of criminal sentence code of criminal procedure suspended sentence drug trafficking sentencing execution of sentences and measures related offenses

Cited Legislation

AI generated
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.
art. 41 alin. (2) C. pen
art. 41 alin. (2) C. pen., art.
art. 16 din Legea nr. 143/2000
pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.
art. 3201 C. proc. pen
143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.
art. 33 lit. a) C. pen
de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp.
art. 34 lit. b) C. pen
art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.
art. 861 C. pen
În baza disp. art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din 15 iunie 2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. 6071/112/2011 au fost condamnați inculpații:

1. M.F., zis „Ț.", fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., sporită cu 6 luni astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În baza disp. art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

Potrivit disp. art. 863 lit. a)-d) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen..

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore la data de 6 octombrie 2011 și apoi arestat preventiv în perioada 21 octombrie 2011-8 februarie 2012.

2. R.M., zis „M." și „B.", fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 861 C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit disp. art. 863 lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen..

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore la data de 6 octombrie 2011 și apoi arestat preventiv în perioada 21 octombrie 2011-8 februarie 2012.

3. Ș.A.D.fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320* C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza disp. art. 861 C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 3 ani și 10 luni.

Potrivit disp. art. 863 lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen..

4. V.C.R., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 212 din 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3071/117/2011, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

în baza disp. art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 212/2011 a Tribunalului Cluj, s-au descontopit pedepsele aplicate și au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.;

-15 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza I C. pen..

Conform disp. art. 33 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu cele aplicate în prezenta cauză, de 8 luni și respectiv 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 861 C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit disp. art. 863 lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen..

5. L.V.S., poreclit „B.", pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare;

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit disp. art. 863 lit. a)-d) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen..

6. L.S.O., poreclit „B.I.", fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, sporită cu 2 luni, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza disp. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

Potrivit disp. art. 863 lit. a)-d C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen..

S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în raport de toți inculpații.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor închisorii, aplicate inculpaților, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de bani dobândite de inculpați prin săvârșirea faptelor penale, astfel:

- 8.000 RON de la inculpatul M.F.;

- 50 RON de la inculpatul R.M.;

- 70 RON de la inculpatul Ș.A.D..

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că învinuitul Ș.A.D., poreclit „S.", se cunoștea cu inculpatul M.F. de circa 9 ani, iar învinuitul H.F., prieten din copilărie al lui „S.", îl cunoaște pe inculpatul M.F. de circa 7 ani, ambii învinuiți cunoscându-se de mai mult timp și cu inculpatul R.M., zis „M.", zis „B.", dar și cu fosta soție a inculpatului, V.N..

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă a anului 2009, cel mai probabil în data de 30 decembrie 2009, mai mulți tineri, printre care și inculpatul M.F., viitoarea sa soție „V.", învinuiții H.F., Ș.A.D. poreclit „S." și prietenele de atunci ale acestor învinuiți, au organizat o petrecere la casa de vacanță a părinților lui „V.", situată în Pasul T.. La acea petrecere inculpatul „Ț." a adus o bucată de hașiș sub forma unei lame de gumă de mestecat pe care a împărțit-o cu învinuiții Ș.A.D. - „S." și H.F., confecționând câteva „jointuri" (țigări din drog în amestec cu tutun), a consumat și le-a dat și celor doi să consume, astfel că învinuiții au deținut drogul pe durata în care au consumat jointurile prin fumare.

Cu ocazia audierii învinuitului Ș.A.D. din data de 11 noiembrie 2011, în prezența unui apărător numit din oficiu, acesta a declarat că în cursul aceluiași an, 2009, inculpatul M.F. i-a mai oferit în două-trei rânduri hașiș și cannabis, droguri de risc pe care cei doi le-au folosit la confecționarea unor jointuri pe care le-au consumat împreună.

începând cu a doua jumătate a anului 2010, inculpatul M.F. a reluat activitățile de procurare, deținere fără drept și vânzare a drogurilor de risc. Practic, din perioada mai -iunie 2010 s-a înregistrat un reviriment al traficului de droguri de risc realizat în mod continuat de către inculpat, unele acțiuni fiind realizate cu concursul inculpatului R.M. zis „M." și „B." și al numitului S.S.E., poreclit „So", dar după cum s-a observat, și alți învinuiți au desfășurat diverse activități infracționale, în relație mai mult sau mai puțin directă cu inculpatul M.F..

În ceea ce privește „colaborarea" inculpatului M.F. cu numitul S.S.E. pe linia traficului de droguri de risc, s-a reținut că inițiativa acestei relații a avut-o inculpatul M.F., probabil prin luna iunie 2010, care i-a propus numitului S.S.E. să vândă drogul de risc hașiș pentru el, acesta cunoscând mai dinainte despre faptul că inculpatul are preocupări pe linia traficului de droguri. Astfel, după ce primea drogurile de risc, numitul S.S.E. le vindea unor consumatori și preda inculpatului M.F. suma minimă cerută de acesta rezultată din valorificarea drogurilor, reținându-și un adaos aplicat de el.

În timpul instrumentării Dosarului penal nr. 67D/P/2010 al acestui Birou Teritorial în care a fost cercetat și arestat preventiv numitul S.S.E. la data de 13 septembrie 2010 (în prezent condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare) s-au efectuat cumpărări autorizate ale unor cantități din acest drog de risc prin intermediul mai multor investigatori sub acoperire și colaboratori autorizați ai acestora, cantități care proveneau de la inculpatul M.F., după cum urmează:

- în seara zilei de 8 iulie 2010, numitul S.S.E. i-a oferit spre vânzare colaboratorului autorizat cu numele de cod "G.A." două bucăți din drogul „hașiș" - una în cantitate de 0,3 grame, iar cealaltă în cantitate de 0,4 grame sub formă de substanță solidă cu aspect de rezină de culoare verde-oliv cu prețul total de 100 RON, preț cu care a fost de acord și pe care i l-a plătit inculpatului pe loc din banii primiți de la investigator. După ce a primit drogul, colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.C." căruia i-a predat proba obțină, cu privire la care s-a dispus de către organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud efectuarea de analize fizico-chimice.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (B.C.C.O.) Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, s-a stabilit că probele obținute de la numitul S.S.E. au fost constituite din cantitatea totală de 0,7 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol - care face parte din Tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000;

- la data de 20 iulie 2010, numitul S.S.E. i-a oferit încă o dată spre vânzare colaboratorului autorizat cu numele de cod "G.A." o bucată din drogul „hașiș" în cantitate de 0,7 grame sub formă de substanță solidă cu aspect de rezină de culoare verde-oliv cu prețul total de 100 RON. După ce a primit drogul de la inculpat, colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.C." căruia i-a predat proba obținută, cu privire la care s-a dispus de către organele de poliție din cadrul S.C.C.O - Bistrița-Năsăud efectuarea de analize fizico-chimice;

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2010 al B.C.C.O. Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, s-a stabilit că proba obținută de la inculpatul S.S.E. a fost constituită din cantitatea totală de 0,7 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinolul;

- la data de 10 august 2010, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "I.M.", prin intermediul colaboratorului său cu numele de cod "R.C.", a cumpărat de la numitul S.S.E. cantitatea de 0,4 grame de rezină de cannabis cu suma de 50 RON, după cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifîcă din 16 august 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca;

- la data de 31 august 2010, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "J.M.", prin intermediul colaboratorului său cu numele de cod "M.M.", a cumpărat de la numitul S.S.E., cantitatea de 5 grame de rezină de cannabis sub forma unui "ou" ambalat într-o folie de celofan transparentă, cu suma de 250 RON, după cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 2 septembrie 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca;

- la data de 1 septembrie 2010, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "I.M.", prin intermediul colaboratorului său cu numele de cod "R.C.", a cumpărat de la numitul S.S.E., cantitatea de 2,2 grame de rezină de cannabis cu suma de 150 RON, după cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifîcă din data de 1 septembrie 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.

În afara acestor probe, într-un alt Dosar penal cu nr. 53 D/P/2010, ce a fost instrumentat la D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud privind pe numitul P.A.I. trimis în judecată și condamnat în prezent pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc, au fost obținute prin cumpărări autorizate efectuate de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod "P.P." și colaboratorul acestuia cu numele de cod "L.V.A." la datele de 2 iulie 2010 și 21 iulie 2010, alte două probe de 0,6 grame, respectiv de 0,3 grame din drogul de risc rezină de cannabis, despre care numitul P.A.I. a arătat că le-a procurat de la numitul S.S.E. cu prețul de 50 RON/gram.

În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, numitul S.S.E. a arătat că, începând din luna mai sau iunie 2010 și până la data de 6 sau 7 septembrie 2010, inculpatul M.F. i-a furnizat în mai multe rânduri diferite cantități din drogul de risc rezină de cannabis - ambalat de multe ori sub formă de "ou" într-o folie de celofan transparent, în greutate de cea 5 grame fiecare - pentru a-l vinde unor consumatori din rețeaua sa cu prețul de minim 40 RON/gram, preț la care numitul S.S.E. - în calitate de distribuitor -putea să aplice un adaos de cea 10-15 RON/gram, iar periodic, de obicei săptămânal, să-i predea inculpatului banii adunați corespunzător cantităților de drog vândute. Numitul S.S.E. a precizat că în decursul acestei perioade i-a predat inculpatului M.F., ca urmare a vânzării cantităților de rezină de cannabis pe care acesta i le-a pus la dispoziție, o sumă de peste 6.000 RON, iar la data de 12 septembrie 2010, când S.S.E. a fost reținut, avea față de inculpatul M.F. o datorie de circa 700 RON, provenind din ultimele cantități de drog pe care le primise de la inculpat și le vânduse, dar nu apucase să-i remită banii.

S-a constatat că declarația numitului S.S.E. se coroborează perfect cu transcrierile convorbirilor telefonice pe care inculpatul M.F. le-a avut cu acesta, în care, de multe ori, inculpatul îi cerea numitului S.S.E. să-i predea sumele de bani pe care i le datora de pe urma vânzării drogurilor și de mai multe ori îi reproșa sau îl jignea pentru faptul că întârzia sau nu respecta termenele de predare a banilor către inculpatul M.F., stabilite de comun acord cu acesta.

Faptul că inculpatul M.F. vindea droguri a mai fost probat și prin cumpărarea autorizată în prezentul dosar la data de 5 decembrie 2010 când el a procurat, a deținut fără drept și a oferit spre consum drogul numit cannabis colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „B.R.I.", autorizat ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod „P.E.", prin ordonanța procurorului din 8 noiembrie 2010.

Proba obținută de către colaborator a ajuns în posesia investigatorului sub acoperire, care a înaintat-o Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 8 decembrie 2010 concluzionându-se că proba predată de colaborator investigatorului sub acoperire constă în cantitatea de 0,4 grame cannabis.

S-a mai reținut că inculpatul R.M., poreclit „M." sau „B.", l-a cunoscut pe inculpatul M.F. în urmă cu circa 4-5 ani, din declarația dată de cel dintâi în ziua de 9 decembrie 2011, în prezența apărătorului ales, rezultând faptul că, încă din perioada august-septembrie 2010, a aflat că inculpatul M.F. cumpăra „ouă" de hașiș de la o persoană (rămasă neidentificată) la prețuri variind între 150 și 200 de RON pentru un „ou" (cu greutatea cuprinsă între 4 și 5 grame), de calitate mai slabă, respectiv mai bună, în scopul valorificării ori al consumului propriu sau al oferirii lor spre consum propriu unor prieteni sau apropiați lui. De asemenea, inculpatul R.M. a aflat că, la rândul său, coinculpatul M.F. vindea „oul" de hașiș unor persoane diverse cu prețuri variind de la 200 la 250 de RON pentru un „ou", adaosul aplicat de el și bineînțeles încasat de la „datornici", permițându-i lui „Ț." să realizeze suficiente câștiguri încât, separat, să consume și el o parte din hașișul pe care îl cumpăra și, de asemenea, să ofere prietenilor săi unele cantități de hașiș în vederea consumului propriu al acestora.

Inculpatul R.M. a mai precizat că inculpatul M.F. i-a spus că de la acel individ necunoscut a cumpărat în mai multe rânduri „ouă" de hașiș, 7-8 asemenea „ouă" și odată „chiar 15", adică în total cel puțin 20-30 de „ouă" de hașiș, din care i-a dat o mare parte lui S.S.E. să le vândă, precum și că a cumpărat o singură dată pe datorie „iarbă" (cannabis). Declarația dată de inculpatul R.M. a prezentat o importanță deosebită deoarece a confirmat legătura existentă între inculpatul M.F. și S.S.E. pe linia distribuirii drogurilor de către acesta din urmă, care vindea droguri pentru inculpatul M.F., acesta din urmă dorind să păstreze aparența unui om neimplicat în traficul de droguri.

Inculpatul R.M. a remarcat, la fel ca și învinuiții Ș.A.D. („S.") și H.F., că începând cu luna septembrie 2010, inculpatul M.F. - „Ț." a început să facă trafic și cu drogul de risc cannabis. într-o zi din luna septembrie 2010, inculpatul M.F. i-a propus inculpatului R.M. să-1 însoțească la o întâlnire cu bărbatul necunoscut de la care își procura drogul de risc cannabis contra cost, ca să ia o cantitate mai mare din acel drog pe datorie, după care să nu-i mai achite individului respectiv contravaloarea drogului, „serviciu" pentru care inculpatul R.M. ar fi urmat să încaseze suma de 500 euro. Inculpatul R.M. a declarat că a declinat oferta și că, în locul său, inculpatul M.F. l-a ales pe învinuitul L.V.S., poreclit „B.", cu diferența că acest învinuit nu a dorit să primească bani de la „Ț.", ci a preferat să primească jumătate din cantitatea de cannabis cumpărată de „Ț.".

Cu toate acestea, așa cum a reieșit din starea de fapt expusă, inculpatul R.M. nu a rămas cu totul deoparte de activitățile referitoare la traficul de droguri, chiar dacă el nu ar fi urmărit un folos pecuniar (aspect precizat de inculpat), cu mențiunea că legea nu prevede realizarea unui asemenea scop pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri.

Astfel, după cum a rezultat din cele declarate de inculpatul R.M., coroborat cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul M.F., convorbiri redate la data de 6 septembrie 2010, acesta din urmă l-a trimis pe inculpatul R.M. la stația de vânzare a combustibililor amplasată în mun. Bistrița, pentru a plăti unei persoane de la care „Ț." cumpărase droguri, respectiv „ouă" de hașiș, suma de 1.500 RON, sumă ce corespunde unei cantități de aproximativ 35-40 grame de drog de risc. Faptul că inculpatul R.M. știa cu cine se întâlnește a fost dovedit și de faptul că, la un moment dat, în cursul discuției, îl întreabă pe „Ț." dacă „e ăla, al nostru?", întrebare la care inculpatul M.F. îi răspunde „da...C.", „Ț." averizându-l în continuare să-i dea acelui individ „numai banii".

S-a reținut, de asemenea, că într-o seară de la începutul lunii septembrie 2010, învinuitul B.I., consumator de drog de risc care cumpărase anterior droguri de la inculpatul M.F., 1-a sunat pe acesta și l-a întrebat dacă se pot întâlni, acesta fiind limbajul codificat, limbaj stabilit anterior de cei doi și folosit în cazul unor tranzacții de vânzare-cumpărare de droguri. Inculpatul 1-a chemat în Bistrița și pentru că învinuitul nu avea autoturism, l-a rugat pe învinuitul V.C.R. să îl transporte până în Bistrița, acesta acceptând. La locul de întâlnire stabilit - stația OMV/MOL Bistrița - inculpatul M.F. a venit cu o mașină însoțit de inculpatul R.M.. învinuitul B.I. l-a întrebat pe inculpatul M.F. dacă îi poate vinde un gram de hașiș, iar acesta a răspuns că „va încerca", cerându-i mai întâi suma de 50 de RON, pe care a primit-o de la învinuitul B.I., aceasta reprezentând contravaloarea unui gram de hașiș, după care inculpații au plecat fără ca vreunul dintre ei să îi dea pe loc gramul de drog cumpărătorului care a rămas să aștepte. La scurt timp, la benzinăria respectivă a revenit cu mașina doar inculpatul R.M., care, în cunoștință de cauză, a deschis geamul portierei mașinii sale și i-a dat învinuitului gramul de hașiș plătit anterior lui M.F..

S-a mai reținut că, în seara zilei de 8 septembrie 2010, la solicitarea telefonică a inculpatului M.F., ce se afla în Năsăud, inculpatul R.M. s-a deplasat la locuința părinților acestuia situată în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, de unde a ridicat un nr. de 4 „ouă" de hașiș (o cantitate de cea. 16-20 grame din drogul de risc rezină de cannabis) aflate într-o haină pe care i-a dat-o numitul M.I. - tatăl inculpatului M.F., conform indicațiilor date telefonic de către acesta din urmă lui R.M.. Apoi, inculpatul R.M. s-a deplasat cu un taxi, transportând astfel drogul până la benzinăria OMV din mun. Bistrița unde îl aștepta cumpărătorul V.C.R., căruia i-a vândut cantitatea de drog, respectiv cele 4 "ouă" de hașiș cu prețul de 800 RON, sumă din care și-a reținut, cu acordul inculpatului „Ț.", 50 de RON, urmând ca acesta să-i remită conform înțelegerii avute prin telefon și suma de 10 RON, reprezentând contravaloarea cursei cu taxi-ul efectuate de R.M..

Din redările convorbirilor și comunicărilor telefonice, a rezultat că inculpatul M.F., care se întâlnise în ziua respectivă cu învinuitul V.C.R., despre care știa că este consumator și căruia îi oferise gratis o cantitate foarte mică din drogul de risc hașiș - cât să-i stârnească pofta de a consuma hașiș -, a fost apelat telefonic în seara zilei de 8 septembrie 2010 de către învinuit, care l-a rugat să se întâlnească cu el în scopul de a-i vinde o cantitate mai mare de drog, iar inculpatul "Ț.", printr-o serie de sms-uri, l-a determinat pe inculpatul R.M. să se deplaseze acasă la părinții inculpatului M.F., unde îl aștepta "G." - tatăl lui M.F., care i-a dat o haină în care se aflau 4 "ouă" - "4 milioane'" (în limbaj codificat), în greutate de aproximativ 20 grame. După această succesiune de mesaje transmise prin telefon, redate, inculpatul M.F. i-a telefonat lui "M." și i-a comunicat faptul că "în buzunarul - hainei- n.n. - ai banii..apoi ăsta îți lasă 8 milioane", apoi i-a telefonat tatălui său și i-a cerut să-i dea lui "M." o bluză. în continuare, inculpatul M.F. l-a reapelat pe coinculpatul R.M. și i-a spus că a vorbit cu "G." care îl așteaptă să îi dea haina, urmând ca ulterior inculpatul R.M. să plece spre locul unde urma să se întâlnească cu "Ș." (poreclă disprețuitoare atribuită de "Ț." învinuitului V.C.R.), individ care îi va da lui "M." suma de 8 milioane RON vechi. Inculpatul M.F. l-a ghidat printr-o serie de mesaje pe "M." spre locul de întâlnire din benzinăria OMV stabilit cu învinuitul V.C.R., răsplătindu-l pe inculpatul R.M. cu suma de 50 de RON, ceea ce l-a determinat pe inculpatul R.M. să-i transmită un mesaj de mulțumire.

Totodată, s-a reținut că, într-o altă zi din cursul lunii septembrie 2010, după aproximativ o săptămână de la această cumpărare, învinuitul B.I. i-a solicitat prin telefon o altă "întâlnire" inculpatului M.F. pentru a cumpăra droguri de la acesta. Inculpatul i-a răspuns că nu se află în zonă și l-a îndrumat să-l contacteze pe "băiatul" care a fost cu el în benzinăria OMV atunci când i-a vândut un gram de hașiș. învinuitul a vorbit la telefon cu inculpatul R.M. stabilind ca loc de întâlnire pentru realizarea vânzării-cumpărării drogului parcul de lângă Metropolis. Inculpatul R.M., care se afla aproape de acel loc, la discotecă, a venit în parc și s-a întâlnit cu învinuitul, căruia i-a dat un gram de hașiș, încasând de la acesta suma de 50 de RON.

Învinuitul V.C.R. l-a cunoscut pe inculpatul M.F. prin intermediul fratelui fostei soții a inculpatului, iar într-o zi din cursul lunii septembrie 2010, s-a întâlnit cu inculpatul în Năsăud, în fața localului denumit "H.", ocazie cu care inculpatul, știind că învinuitul este consumator de droguri, i-a oferit o cantitate mică de „hașiș" - adică rezină de cannabis, cantitate care, odată consumată, îl determina să dorească să consume din nou drogul, dar în mod repetat și în cantitate mai mare. învinuitul a deținut și apoi, în scurt timp, a consumat drogul primit de la inculpat.

S-a mai reținut că, în cursul zilei de 8 septembrie 2010, învinuitul V.C.R. a venit cu autoturismul său din N. până în mun. Bistrița, aducându-l cu mașina pe învinuitul B.I., poreclit „J.". Acesta a cumpărat o cantitate de circa un gram de drog (hașiș) de la inculpatul M.F., care a primit banii pe loc, drogul fiind adus ulterior de către inculpatul R.M., învinuitul V.C.R. nefîind implicat în această tranzacție.

La aceeași dată, dar seara, învinuitul V.C.R., având nevoie de o cantitate mai mare de hașiș și fiind preocupat de a-și face „o provizie" din acest drog, s-a hotărât să cumpere de la inculpatul M.F. 4 „ouă" de hașiș la prețul de 50 RON gramul, care era prețul de vânzare practicat de inculpatul M.F.. învinuitul i-a comunicat inculpatului M.F. care era intenția sa (convorbirea telefonică de la ora 22,01,. în seara zilei de 8 septembrie 2010, ora 22,11, învinuitul a vorbit cu inculpatul M.F. care i-a spus celui dintâi să vină într-un sfert de oră(...) „acolo unde ai mai fost aseară", iar la ora 22,30, cei doi au vorbit din nou la telefon, convenind să se vadă în fața localului la „H." din Năsăud, întâlnire în cursul căreia învinuitul i-a spus că vrea să cumpere o cantitate mai mare de hașiș, respectiv 4 „ouă". Pentru că inculpatul nu avea la el o asemenea cantitate, iar învinuitul nu avea probabil la el toți banii necesari, au stabilit ca învinuitul să se deplaseze în mun. Bistrița, la OMV, unde urma să se întâlnească cu inculpatul R.M., pe care învinuitul îl văzuse deja, împreună cu inculpatul M.F. cu ocazia întâlnirii pe care o avuseseră la benzinăria MOL cu învinuitul și B.I., inculpat care îi va aduce „ouăle" de hașiș și căruia învinuitul îi va remite suma de 800 de RON reprezentând contravaloarea acestora. Conform înțelegerii, învinuitul V.C.R. a venit singur în mun. Bistrița cu mașina sa la benzinăria OMV, iar după ce a ajuns, la ora 23,11, i-a transmis inculpatului un sms prin care i-a adus la cunoștință că a ajuns, la care inculpatul i-a răspuns să aștepte acolo încă 10-15 minute până când va veni „omu" lui. În continuare, printr-o succesiune de sms-uri transmise învinuitului V.C.R. de către inculpatul M.F. și inculpatului R.M. până în jurul orei 23,30, precum și în urma unei discuții telefonice avute cu tatăl său, tranzacția dintre inculpatul R.M. și învinuitul V.C.R. s-a realizat în jurul orei 23,35, după cum a rezultat din sms-ul trimis de R.M. inculpatului M.F. „am rezolvat(...)".

Tot în luna septembrie 2010, la un interval de câteva zile, învinuitul V.C.R. a mai cumpărat de la inculpatul M.F. pentru suma de 100 de RON cantitatea de 2 grame din drogul de risc cannabis, cei doi întâlnindu-se la OMV din Bistrița.

La data de 4 octombrie 2011, învinuitul V.C.R. a fost condus de poliție pe baza mandatului de aducere la sediul D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud în vederea audierii în legătură cu cumpărările de droguri de risc de la inculpatul M.F..

Prin rezoluția procurorului s-a dispus recoltarea de probe biologice de la învinuit (sânge și urină), lucru care s-a efectuat la sediul S.M.L Bistrița-Năsăud, ulterior, prin raportul de constatare medico-legală din 13 octombrie 2011 stabilindu-se că în probele respective s-a pus în evidență drogul de risc tetrahidrocannabinol - THC.

În baza acestei probe științifice a rezultat că învinuitul V.C.R. a deținut și consumat în perioada anterioară recoltării probelor biologice rezină de cannabis, care conține THC. Cu privire la acest aspect, învinuitul a declarat că prezența THC în probe s-ar datora consumului de hașiș în cursul anului 2010, lucru care însă nu este posibil. Admițând totuși că în urma consumului de cannabis sau de rezină de cannabis drogul ar putea rămâne în organism o durată mare de timp, de până în 5 luni, a rezultat că învinuitul a putut deține și consuma drogul de risc conținând THC în cursul lunii mai 2011, în prima parte a acestei luni. La aprecierea momentului comiterii faptei de către învinuit, s-a ținut cont de faptul că a declarat că el nu a mai consumat nici un fel de drog cu mai multe luni de zile anterior audierii din 4 octombrie 2011.

Prin procesul verbal de sesizare din 6 decembrie 2010, organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul Ș.A.D. poreclit „S." se ocupa cu traficul de droguri de risc, și anume cannabis, pe raza municipiului Bistrița. Dosarul a fost declinat pentru competentă soluționare la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, înregistrându-se astfel Dosarul penal nr. 110 D/P/2010, care a fost conexat la Dosarul nr. 76/D/P/2010 la data de 8 noiembrie 2011.

După cum s-a menționat în cuprinsul pct. 1 al actului de sesizare a instanței, învinuitul Ș.A.D. l-a cunoscut pe inculpatul M.F. în urmă cu aproximativ 9 ani. începând cu vara anului 2010 și până la sfârșitul acestui an, inculpatul i-a oferit învinuitului, în mai multe rânduri, în diverse locuri din mun. Bistrița, drogurile de risc rezinnă de canabis, respectiv cannabis, pentru a le consuma prin fumare. învinuitul a declarat că inculpatul confecționa țigări din amestec de tutun și drog de risc din care consuma și îi dădea și învinuitului să consume, iar într-o asemenea împrejurare când el și cu inculpatul au deținut pentru consum o cantitate de rezină de cannabis, a remarcat faptul că hașișul oferit de inculpat din care consumau, se prezenta sub forma unui „ou".

Devenind un consumator dependent de drog, învinuitul a început să cumpere droguri de risc de la inculpatul M.F., el declarând că în a doua jumătate a anului 2010, în mai multe rânduri, a achiziționat fie singur, fie împreună cu învinuitul H.F., „ouă" de hașiș de la inculpat, cantitatea achiziționată fiind cel puțin de 8-9 asemenea „ouă". Fiind prieten bun cu învinuitul H.F., vecin cu el, învinuitul Ș.A.D. a început să-i ofere în mai multe rânduri prietenului său mici cantități de hașiș pentru consum, mai întâi gratis, ulterior cerându-i acestuia „să pună banii pe din două", pentru a putea procura anumite cantități de drog de la inculpat. Uneori, ambii învinuiți se deplasau cu autoturismul învinuitului Ș.A.D. la locuința inculpatului din Bistrița pentru a cumpăra droguri, învinuitul H.F. nedeținând autoturism, cei doi consumând drogurile fie în acel autoturism, fie în alte locuri. După ce inculpatul a încetat să mai procure și să comercializeze hașiș, iar în locul acestui drog a început de la sfârșitul toamnei 2010 să procure și să comercializeze drogul de risc cannabis, învinuiții au cumpărat de la acesta și cannabis, prețul cerut de către inculpat pentru un gram de drog de risc fiind de 50 de RON.

S-a reținut, de asemenea, că într-o zi de la începutul lunii septembrie 2010, în Bistrița, cu ocazia căsătoriei numitului I.I. poreclit „F.", a venit din București unul din nașii de cununie ai inculpatului M.F., învinuitul V.F., care anterior nunții s-a cazat la pensiunea „R." situată la intrarea în Bistrița. Deoarece învinuitul discutase la telefon cu finul său, inculpatul a venit să-l vadă la pensiune, dar nu s-a deplasat singur, ci însoțit de învinuitul Ș.A.D. cu autoturismul acestuia. întrucât după înfățișare, ca și după felul în care vorbeau, învinuitul V.F. a realizat că aceștia sunt „fumați", adică se drogaseră, i-a spus inculpatului M.F. ,finule, ești spart!" - aceasta însemnând că este foarte drogat, iar inculpatul nu a negat, ci a confirmat. Referitor la finul său, învinuitul V.F. a precizat că aflase încă din cursul lunii mai 2010, pe când, de asemenea, era ocazional în Bistrița, că inculpatul vinde droguri de fumat, persoana care i-a adus la cunoștință acest lucru, respectiv P. poreclit „B."spunându-i oarecum cu reproș, „finu ăsta a tău nu dă fără bani!".

Relația învinuitului Ș.A.D. cu inculpatul M.F. pe linia procurării de droguri de risc a continuat până la sfârșitul anului 2010, învinuitul declarând faptul că în perioada noiembrie-decembrie 2010, în două sau trei rânduri, a cumpărat câte un gram de cannabis de la inculpat în schimbul sumei de 50 de RON pe gram, că anterior acestor cumpărări a fumat o țigară confecționată de inculpat dm tutun în amestec cu cannabis în autoturismul inculpatului și că, la începutul lunii decembrie 2010, a cumpărat de la inculpat o cantitate de 10-15 grame mugurași de cannabis, pentru care a plătit suma totală de 600 RON, sumă achitată în mai multe rânduri inculpatului.

La data de 6 decembrie 2010, ca urmare a informațiilor primite de poliție referitor la activitatea de trafic de droguri de risc desfășurată de învinuitul Ș.A.D., prin ordonanță, procurorul a autorizat ca investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.V." să procure direct sau prin intermediul colaboratorului acoperit cu numele de cod "Ș.A.", drogurile de risc cannabis, rezină de cannabis sau orice alte tipuri de droguri de la Ș.A.D., de la oricare alt făptuitor cercetat în dosar ori de la orice coparticipant cu acesta la comiterea infracțiunilor, în vederea descoperirii faptelor, identificării autorilor și obținerii mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în traficul de droguri.

La data de 7 decembrie 2010, colaboratorul autorizat al investigatorului sub acoperire a achiziționat de la învinuitul Ș.A.D., care se afla la acea dată în mun. Cluj-Napoca, unde era student la una din universitățile clujene, mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde-oliv, sub formă de mugurași, pentru care i-a plătit învinuitului suma de 70 de RON, sumă ce a fost solicitată cu titlu de preț de către învinuit. La scurt timp după desfășurarea tranzacției, colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire și i-a predat respectivele fragmente despre care învinuitul afirmase că reprezintă „iarbă", acestea fiind înaintate cu rezoluția motivată Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (B.C.C.O.) Cluj-Napoca. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 8 decembrie 2010 s-a concluzionat că proba obținută de la învinuitul Ș.A.D. a fost constituită din cantitatea totală de 0,6 grame cannabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinolul (THC), substanță biosintetizată din planta cannabis.

La data de 4 octombrie 2011, de la învinuit s-au prelevat probe biologice în vederea stabilirii eventualului consum de droguri, iar prin raportul de constatare medico-legală din 12 octombrie 2010 emis de către Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat că în aceste probe nu s-au pus în evidență substanțe psihotrope.

La data de 11 noiembrie 2011, la locuința învinuitului Ș.A.D. s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care s-au găsit mai multe comprimate și fragmente de comprimate ovale care au fost trimise spre analiză aceluiași laborator mai sus-menționat, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 25 noiembrie 2011 concluzionându-se că aceste comprimate conțin ca substanțe active benzilpiperazină și trifluorometilfenilpiperazină, acestea constituind droguri de mare:risc. Despre aceste comprimate, învinuitul a declarat că le-a achiziționat în cursul anului 2009 de la un magazin de etnobotanice ce ar fi fost situat pe blvd. Decebal din Bistrița, că a consumat o jumătate de comprimat, dar din cauza faptului că ulterior i s-ar fi făcut rău, restul de comprimate le-a lăsat acasa, fără a se mai atinge de ele. Chiar și dacă lucrurile ar fi stat așa, s-a reținut că că după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 6/2010 la data de 17 februarie 2010, învinuitul avea obligația ca în termen de 10 zile să le distrugă.

S-a mai reținut că unul dintre prietenii apropiați ai inculpatul M.F. a fost învinuitul L.V.S., poreclit „B.", cunoscut ca vechi consumator de droguri de risc „de fumat" (cannabis și rezină de cannabis).

La sfârșitul verii-începutul toamnei anului 2010, învinuitul desfășura în legătură cu inculpatul M.F. activități infracționale pe linia procurării de la inculpat sau de la „colaboratori" ai acestuia de droguri pentru consumul său propriu.

La data de 1 septembrie 2010, ora 13,53, cei doi au discutat telefonic despre o viitoare întâlnire cu un individ rămas neidentificat, în contextul intenției de procurare de droguri. Acest aspect a rezultat prin coroborare cu discuțiile telefonice pe care inculpatul și învinuitul le-au avut la data de 7 septembrie 2010, la orele 23,03, 23,16, 23,26 și 23,32 în care fac referire la „ștou" - termen folosit în mod uzual în jargon pentru a defini droguri.

Astfel, din discuția purtată de cei doi în ziua de 7 septembrie 2010, ora 23,32, după ce anterior discutaseră despre o întâlnire în zona „A." din Bistrița cu niște persoane neidentificate, a rezultat că, la un moment dat, învinuitul l-a întreabat pe inculpatul M.F. „păi nu mai bine făceam invers ștoul?", inculpatul răspunzând „nu mă, nu-i așa..păi da acela știe(...) de două ori o fost la mine așa"; învinuitul L.V.S., care îi dăduse inculpatului cel mai probabil bani, nemulțumit de modul în care se efectuase tranzacția, i-a spus inculpatului că mai bine s-ar fi orientat către alt furnizor. în acest context, s-a reținut și faptul că într-o zi din toamna anului 2010, fără a se putea indica data exactă, inculpatul M.F. a cumpărat de la o persoană rămasă neidentificată o cantitate mai mare de cannabis - în valoare de circa 500 euro, potrivit declarației inculpatului R.M., care avea cunoștință despre această tranzacție, deoarece inculpatul îi propusese lui să participe „la combinație", dar a refuzat - cantitate din care i-a dat învinuitului L.V.S. aproximativ jumătate - adică circa 25 grame, raportat la prețul de piață al drogului din acea perioadă. Faptele corespunzătoare acestei tranzacții s-au reținut în sarcina inculpatului, respectiv a învinuitului, ca urmare a coroborării convorbirilor telefonice ale inculpaților cu declarațiile inculpatului R.M..

La data de 3 noiembrie 2010, la o ieșire făcută se pare în pădurea „S.", învinuitul L.V.S. s-a întâlnit cu inculpații M.F. și R.M., cu învinuitul P.F. zis „P.G." și cu alte persoane. La un moment dat, fiind frig, învinuitul L.V.S. i-a cerut inculpatului R.M. geaca sa, pe care acesta i-a dat-o. învinuitul L.V.S. deținea asupra sa o cantitate de cannabis aflată într-o punguliță din plastic pentru consumul său propriu, din care probabil a și consumat în timpul în care cei sus-menționați „s-au petrecut" împreună în acel loc. în seara acelei zile, în momentul restituirii hainei (gecii) inculpatului R.M., învinuitul L.V.S. a uitat punguța ce conținea drogul de cannabis care îi mai rămăsese într-unui din buzunarele acesteia, fără ca inculpatul R.M. să aibă cunoștință de acest aspect.

La plecarea acasă, inculpatul R.M. a luat haina și, ajungând la domiciliu* a lăsat-o în cuier. în dimineața zilei următoare, învinuitul L.V.S. l-a contactat pe inculpatul R.M., s-a întâlnit cu acesta și i-a spus că a uitat în buzunarele gecii sale o punguță cu droguri. învinuitul s-a deplasat apoi cu inculpatul la domiciliul acestuia și au căutat în buzunarele gecii, dar nu au mai găsit drogurile. Fiind îngrijorat că părinții săi ar fi putut găsi drogurile, inculpatul R.M. a contactat-o telefonic pe mama sa, pe care a întrebat-o dacă a găsit „ceva" în buzunarul gecii sale - referindu-se bineînțeles la punguța cu cannabis, - aceasta răspunzându-i că „da" și că i-a dat-o soțului ei.

Despre aceste aspecte inculpatul R.M. i-a adus la cunoștință inculpatului M.F.. Pentru a-l acoperi pe învinuitul L.V.S. și pentru ca inculpatul R.M. să se justifice credibil în fața părinților săi că drogul nu-i aparținea lui și că nu a devenit consumator de cannabis, inculpații au convenit să meargă la părinții lui R.M. și să susțină împreună că acea punguță nu conține drog, ci o substanță legală care ar aparține unui amic al lui M.F., poreclit „Z.". Considerându-l băiat „serios" și „credibil" pe M.F., pe care îl știau de mai mult timp, părinții lui R.M. i-au dat inculpatului M.F. punguța cu cannabis, după care, în seara aceleiași zile, inculpatul M.F. i-a remis învinuitului L.V.S. punguța conținând circa un gram de cannabis sub formă de muguraș.

La data de 14 noiembrie 2010, în timp ce se aflau la barul din localul „H." din Bistrița, deținut de numitul C.A., inculpatul M.F. i-a dat învinuitului L.V.S. o cantitate de „iarbă", fără ca inculpatul R.M. să fie de față, dar ulterior tranzacției, învinuitul a constatat că, în fapt, cantitatea de drog pe care i-o remisese inculpatul M.F. era mai mică decât îi spusese lui și pentru care plătise ori trebuia să plătească prețul. Ca urmare a acestei neînțelegeri referitoare la cantitatea de drog tranzacționată, inculpatul M.F. a susținut că și inculpatul R.M. a văzut ce cantitate de drog i-a dat pentru că ar fi fost de fată - adică martor - la operațiunea de cântărire a drogului de către inculpatul M.F., aspect care l-a enervat pe învinuit deoarece s-a considerat înșelat la măsurătoare de către inculpatui M.F. în înțelegere cu inculpatul R.M.. în acest context, în aceeași zi, la ora 12,01, l-a contactat telefonic pe inculpatul R.M. și i-a reproșat faptul că a susținut că inculpatul M.F. i-a dat o cantitate de drog mai mare decât a fost în realitate, respectiv 2,8 grame. învinuitul a făcut referire în cursul discuției (ce a fost urmată de o altă discuție la ora 12,38), în mod clar, atât la natura bunului ce a format obiectul tranzacției, respectiv droguri, cât și la cantitate {„2,8...2,8"grame -n.n.). S-a constatat că aceste convorbiri telefonice se coroborează perfect cu declarația inculpatului R.M., precum și cu cumpărarea autorizată a drogului cannabis de la inculpatul M.F., constituind astfel mijloace de probă în baza cărora s-a reținut această stare de fapt. De asemenea, inculpatul R.M. a confirmat faptul că, în două rânduri, la date diferite din acea perioadă, a fost de față în timp ce se aflau într-o mașină, inculpatul M.F. a consumat hașiș împreună cu învinuiții L.V.S. și L.O.S., aspect ce se coroborează cu declarația învinuitului L.V.S. care a precizat că „în țară nu am consumat cannabis sau hașiș din vara anului 2010".

La data de 10 noiembrie 2011, învinuitul a fost adus de organele de poliție în baza mandatului de aducere emis de procuror la sediul D.I.I.C.O.T. întrucât cu ocazia audierii învinuitului a declarat că în ziua precedentă că a consumat un „joint" din amestec de tutun cu cannabis, s-a dispus prin rezoluție de către procuror efectuarea unui raport de constatare medico-legală, pentru a se stabili dacă în organismul învinuitului se pun în evidență substanțe psihotrope. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 7 decembrie 2011 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat faptul că în probele biologice recoltate de la învinuit s-a pus în evidență tetrahidrocannabinolul (THC), confirm ându-se astfel că învinuitul a deținut în ziua precedentă o cantitate de cannabis din care și-a confecționat în amestec cu tutun un „joint", pe care l-a consumat.

Totodată, s-a reținut că învinuitul L.O.S., poreclit „B.I.", a fost și el un prieten apropiat al inculpatului M.F., de la care a primit în toamna anului 2010 diverse cantități de hașiș. Astfel, într-o zi din luna septembrie 2010, inculpatul M.F. s-a deplasat cu inculpatul R.M. la locuința învinuitului situată în Bistrița. Inculpatul M.F. a cumpărat de la învinuit câteva obiecte de îmbrăcăminte în schimbul cărora i-a dat învinuitului un „ou" de hașiș. într-o altă zi din aceeași lună, în timp ce inculpații și învinuitul se aflau la localul „H." din Bistrița, inculpatul M.F. a cumpărat de la învinuit haine în valoare de circa 1.000 RON, preț din care inculpatul i-a achitat doar o parte, pentru diferență i-a remis un ou de hașiș.

În afară de aceste acte de vânzare de droguri de risc efectuate de inculpatul M.F., respectiv de cumpărare efectuate de L.O.S., în alte trei rânduri, inculpatul i-a oferit învinuitului să consume hașiș în amestec cu tutun prin fumare, acest lucru făcându-l cei doi consumând împreună drogul de risc, în prezența inculpatului R.M. - care a fost martor la aceste fapte. Declarația inculpatului R.M. s-a coroborat cu cea a învinuitului H.F., ambele constituind mijloace de probă prin care au fost dovedite faptele inculpatului M.F. și ale învinuitului L.O.S..

La data de 30 noiembrie 2011, învinuitul a fost adus de organele de poliție în baza mandatului de aducere emis de procuror la sediul D.I I.C.O.T. în vederea audierii sale. întrucât învinuitul a declarat că în urmă cu circa trei luni de zile, în timp ce se afla în Germania, a consumat o țigară cu cannbis („iarbă"), s-a dispus prin rezoluție de către procuror efectuarea unui raport de constatare medico-legală, pentru a se stabili dacă în organismul învinuitului se pun în evidență substanțe psihotrope. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 8 decembrie 2011 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat faptul că în probele biologice recoltate de la învinuit s-a pus în evidență tetrahidro-cannabinolul (THC), confîrmându-se astfel, ca și în cazul învinuitului L.V.S., faptul că învinuitul L.O.S. a deținut anterior recoltării probelor biologice drogul de risc cannabis pe care l-a consumat prin fumare.

Inculpații au recunoscut starea de fapt, astfel cum a fost aceasta descrisă mai sus, și-au însușit probele administrate în cursul urmării penale și nu au dorit administrarea de noi probe, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen..

S-a stabilit că faptele astfel reținute în sarcina inculpatului M.F. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte) și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen..

Tot astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului R.M., descrisă la pct. 1II constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen..

Pe de altă parte, s-a stabilit că faptele reținute în sarcina inculpatului Ș.A.D., astfel cum au fost acestea descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (două fapte) și deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 C. proc. pen..

În fine, s-a stabilit că faptele reținute în sarcina inculpaților V.C.R., L.V.S. și L.S.O. întrunesc elementele constitutive a câte două infracțiuni de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., prima dintre fapte fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., de către fiecare dintre cei trei inculpați.

În baza textelor legale mai sus menționate și făcând și aplicarea disp. art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, instanța a dispus condamnarea inculpaților.

Apreciindu-se că scopul pedepselor aplicate inculpaților poate fî atins și fără executarea acestora, în temeiul disp. art. 86! C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, stabilindu-se, potrivit art. 862 C. pen., termene de încercare conform dispozitivului hotărârii, pe duratele termenelor de încercare inculpații urmând a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a)-d) C. pen..

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere, pe lângă textele legale invocate și referatele de evaluare efectuate în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, și actele depuse în circumstanțiere pentru inculpați (adeverințe, caracterizări, etc).

Împotriva mai sus menționatei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpații L.V.S., L.S.O. și Ș.A.D..

Apărătorul inculpatului Ș.A.D. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată, reținerea incidenței art. 16 din Legea nr. 143/2000, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare. S-a susȚ.t că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 72 și 52 C. pen. și nici de practica în materie, potrivit cărora trebuie avute în vedere numărul de acte materiale, circumstanțele reale de săvârșire a faptei, timpul în care s-a săvârșit infracțiunea, tăria drogurilor și urmarea faptelor săvârșite și că nu prezintă un pericol social ridicat, împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună și sinceră pe tot parcursul procesului penal și este la prima confruntare cu legea penală.

Apărătorul inculpatului L.V.S. a solicitat înlocuirea modalității de executare a pedepsei, cu reținerea art. 81 C. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320 C. proc. pen.. S-a susținut că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptelor, că nu a comercializat droguri, făcându-se vinovat doar de deținere pentru consum propriu, că este căsătorit și are în întreținere patru copii minori.

Apărătorul inculpatului L.S.O. a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată în temeiul art. 81 C. pen., având în vedere că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 72 și 52 C. pen. și nici de practica incidență în materie, respectiv nu a avut în vedere numărul de acte materiale și circumstanțele în care au fost săvârșite, gradul de pericol social al faptei și urmările acesteia. în ce-l privește pe inculpat, s-a susținut că acesta a fost trimis în judecată în urma unui denunț formulat de un alt inculpat din dosar și judecarea pe fond s-a făcut în baza unei convorbiri telefonice ambigue, iar inculpatul regretă faptele comise, a avut o conduită bună atât înainte, cât și după începerea procesului penal și se află la prima confruntare cu legea penală, astfel că instanța se poate pronunța asupra diminuării pedepsei și poate dispune suspendarea condiționată. S-a solicitat, de asemenea, a se avea în vedere concluziile referatului de evaluare a inculpatului din care rezultă că acesta realizează venituri mult peste medie, că a fost marcat de faptele comise, că beneficiază de suportul moral al familiei și a întrerupt orice legătură cu anturajul infracțional.

Prin decizia penală nr. 211/A din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații L.V.S., L.S.O. și Ș.A.D. împotriva sentinței penale nr. 86/F din 15 iunie 2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 1.200 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției cu titlul de onorarii pentru apărătorii din oficiu.

Au fost obligați inculpații recurenți, conform art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., să plătească fiecare suma de câte 700 RON, din care câte 400 RON reprezentând onorariul avocațial.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 371 și urm. C. proc. pen., instanța de apel a reținut că instanța fondului - constatând că în faza de urmărire penală au fost administrare în condițiile de legalitate și de către un organ competent probe suficiente din care rezultă, fără dubiu, vinovăția inculpaților Ș.A.D., L.V.S. și L.S.O., raportat și la poziția procesuală exprimată de aceștia în declarațiile din ședința publică din 28 martie 2012 (Ș.A.D. și L.S.O.) și, respectiv, din 24 mai 2012 (L.V.S.) prin care au arătat că recunosc, în totalitate, faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, cunosc probele administrate de către organele judiciare și nu solicită administrarea de probe noi -, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen..

Astfel, s-a reținut că din material probator administrat în faza de urmărire penală, însușit și necontestat de către inculpații apelanți, respectiv din declarațiile acestora și ale coinculpaților M.F., R.M. și V.C.R., din raportul de constare tehnico științifică din 8 decembrie 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, din rapoartele de constatare medico legală din 12 octombrie 2010, din 7 decembrie 2011 și din 8 decembrie 2011 ale Serviciului Județean de Medicină Legală Bistrița Năsăud, din transcrierea convorbirilor telefonice, rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței.

În acest sens, s-a constatat că faptele inculpatului Ș.A.D., care în cursul anului 2010, în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluții infracționale, a primit, procurat și deținut, în vederea consumului propriu, fără drept, drogurile de risc cannabis și rezinnă de cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen..

Tot astfel, acțiunile comise de același inculpat, de a procura pentru altul, de a oferi și vinde altei persoane drogurile de risc cannabis și rezinnă de cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta de a deține, fără drept, droguri de mare risc în vederea consumului propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cele trei infracțiuni fiind comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen..

S-a constatat, de asemenea, că faptele inculpatului L.V.S., care în perioada august - noiembrie 2010, în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluții infracționale, de a cumpăra, respectiv de a primi de la inculpatul M.F. diverse cantități de droguri de risc, pe care le-a deținut fără drept pentru consumul propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat comisă în anul 2011, descrisă la subpunctul 4 din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele infracțiuni în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen..

S-a mai reținut că faptele inculpatului L.S.O., care în cursul anului 2010, în mai multe rânduri, în temeiul unei unice rezoluții infracționale, a cumpărat sau a primit de la inculpatul M.F. diverse cantități de drog de risc, pe care le-a deținut în vederea consumului propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat comisă la sfârșitul verii - începutul toamnei anului 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele infracțiuni în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen..

S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților de către instanța fondului au fost just individualizate, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, împrejurările în care acestea au fost comise, gradul de participație penală a fiecărui inculpat, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul de acte materiale comise de aceștia, limitele de pedeapsă reduse cu 1/3, ca urmare aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000, în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.A.D., persoana inculpaților, atitudinea sinceră pe care au avut-o pe parcursul întregului proces penal, precum și lipsa antecedentelor penale.

S-a constatat că, în mod legal și temeinic, în conformitate cu dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., instanța fondului a contopit pedepsele aplicate inculpaților, aplicându-le și un spor.

Criticile inculpaților, în ceea ce privește reducerea cuantumului pedepselor aplicate, au fost apreciate ca fiind nefondate, reținându-se că pedepsele stabilite de instanța fondului sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților și să fie totodată un mijloc de constrângere a acestora și de prevenire a comiterii unor noi infracțiuni.

S-a constatat că, în urma unei analize atente a persoanei inculpaților și a faptelor deduse judecății, instanța fondului a apreciat, în mod corect, că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins și fără executarea efectivă a sancțiunilor penale, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Ș.A.D., pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, respectiv pe un termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul L.V.S. și de 2 ani și 10 luni pentru inculpatul L.S.O..

Instanța de apel a apreciat, de asemenea, că scopul pedepsei, așa cum este reglementat de art. 52 C. pen., raportat la gravitatea faptelor, la împrejurările în care acestea au fost comise, la conduita generală a inculpaților și posibilitățile acestora de reeducare, poate fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților.

Astfel, s-a reținut că impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. este mai potrivită și oferă instanței anumite garanții că inculpații nu vor mai intra în câmpul infracțional și că vor înțelege consecințele faptelor lor, o simplă suspendare condiționată nefiind aptă să se circumscrie scopului pedepsei.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații L.V.S., Ș.A.D. și L.S.O., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și schimbarea modalității de executare a pedepselor, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen..

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați, inculpații recunoscând, de altfel, comiterea faptelor în fața primei instanțe și beneficiind de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen..

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen., printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. în literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare

la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofîzică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

În prezenta cauză, Înalta Curte reține că, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpaților au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul de acte materiale comise de inculpați, precum și circumstanțelor personale ale acestora.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speță, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpaților au fost corect evaluate de instanțe cu prilejul stabilirii modalității de executare a pedepselor, în mod just apreciindu-se că este justificată aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, aceasta fiind suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpaților.

În același sens, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de prim control judiciar, că nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepselor, conform art. 81 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins doar prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, măsurile impuse potrivit art. 863 C. pen. fiind de natură să confere garanții în sensul prevenirii unor noi situații cu risc criminogen.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin disp.art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalitătii între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. în temeiul art, 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.V.S., Ș.A.D. și L.S.O. împotriva deciziei penale nr. 211/A din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.