Invalidity of writ of execution for commercial insolvency liquidation claims based on alleged clerical error regarding judicial stamp duty exemption
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the creditor, thereby upholding the prior decision that rejected the demand for a writ of execution to collect a debt of approximately 385 million RON arising from the judicial liquidation of high-liquidity assets in commercial insolvency proceedings. The appellant argued that the lower court erred by failing to recognize an order granting an exemption from the judicial stamp duty, which allegedly validated the underlying claim, but the court found no such application or ruling existed in the record for the appellate phase. Relying on Article 318 of the Code of Civil Procedure, the court determined that the alleged error did not constitute a material mistake or any other statutory ground for cassation under Article 317, as the dispute stemmed from a procedural omission in the appeal instance rather than a substantive legal error.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Invalidity of writ of execution for commercial insolvency liquidation claims based on alleged clerical error regarding judicial stamp duty exemption: Din dezvoltarea motivelor contestației în anulare, înalta Curte constată că motivele vizează aplicarea primei ipoteze a art. 318 C. proc. civ., respectiv „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale", contestatorul criticând hotărârea atacată pentru neobservarea existenței la dosar a unei încheieri de ședință prin care i s-a admis cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorul M.I. a formulat în temeiul art. 317 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4234 din 30 octombrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a ll-a Civilă pronunțată în dosarul nr. 45234/300/2010 al aceleiași instanțe, solicitând obligarea Băncii Naționale a României la plata sumei de 384.944.696 RON, pentru stingerea obligațiilor de plată, arătând că fără temei instanțele au respins emiterea titlului executoriu de încasare a creanțelor în sumă de 384.944.696 Ron rezultată în urma lichidării judiciare a bunurilor de grad mare de lichiditate a SC N. SRL Sibiu în dosarul nr. 3425/1997 al Tribunalului Sibiu.
A mai arătat că instanța nu a observat că prin încheierea din data de 8 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu s-a admis cererea de scutire de plată a diferenței taxei judiciare de timbru în dosarul nr. 45234/300/2010 al Tribunalului Sibiu.
Contestația în anulare se va respinge pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din dezvoltarea motivelor contestației în anulare, înalta Curte constată că motivele vizează aplicarea primei ipoteze a art. 318 C. proc. civ., respectiv „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale", contestatorul criticând hotărârea atacată pentru neobservarea existenței la dosar a unei încheieri de ședință prin care i s-a admis cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând hotărârea atacată înalta Curte constată că în judecata recursului, reclamanta SC N. SRL Sibiu nu a formulat nicio cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, astfel că neexistând nicio încheiere de ședință care să soluționeze o astfel de problemă, motivul invocat de contestatoare nu are suport legal, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 318 C. proc. civ. în primă ipoteză prevăzută de lege.
Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor nu face posibilă reținerea vreunuia dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de acest art. 317 C. proc. civ., respectiv când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență astfel că cererea formulată în acest temei nu poate fi primită.
În acest context, pentru considerentele arătate, contestația în anulare se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 4234 din 30 octombrie 2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a ll-a Civilă, în dosarul nr. 45234/300/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013.