Admissibility of separate appeal against material error correction of preventive detention
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected the defendant's appeal, upholding the appellate court's correction of a material error that confirmed the maintenance of preventive detention, and ordered the appellant to pay 750,000 lei in judicial costs. The dispute concerned the procedural validity of the appellate court's ex officio correction of a clerical omission in a prior decision, which failed to explicitly order the continuation of the defendant's preventive detention despite a concurrent arrest in another case; the defendant argued against the detention's continuation and the admissibility of the appeal. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 3851(2) of the Code of Criminal Procedure, procedural closing minutes cannot be appealed separately from the underlying judgment unless expressly permitted by law, and substantively noted that the grounds for detention remained valid under Article 160b(3), 148(1)(f) and (h) of the Code of Criminal Procedure, particularly given the existence of a prior conviction.
Legislator headnote
AI generatedart.38515 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen; Admissibility of separate appeal against material error correction of preventive detention: The dispute concerned the procedural validity of the appellate court's ex officio correction of a clerical omission in a prior decision, which failed to explicitly order the continuation of the defendant's preventive detention despite a concurrent arrest in another case; the defendant argued against the detention's continuation and the admissibility of the appeal. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 3851(2) of the Code of Criminal Procedure, procedural closing minutes cannot be appealed separately from the underlying judgment unless expressly permitted by law, and substantively noted that the grounds for detention remained valid under Article 160b(3), 148(1)(f) and (h) of the Code of Criminal Procedure, particularly given the existence of a prior conviction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the final dispositive decision as the legal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr.344 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov privind pe inculpatul B.V. și a constatat că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
Examinând din oficiu, minuta acestei decizii, instanța de control judiciar a constatat existența unei erori materiale , în sensul că, deși inculpatul B.V. este arestat și în această cauză, a omis a se pronunța în legătură cu menținerea stării de arest a acestuia.
În consecință, prin încheierea din 5 decembrie 2003 , Curtea de Apel Brașov a apreciat că această omisiune este o eroare materială și conform art.195 din Codul de procedură penală, a îndreptat-o în sensul că în minuta deciziei penale nr.344, după alineatul al doilea, se va adăuga un nou alineat, și anume :
„Menține starea de arest și deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului din 16 aprilie 2003 la zi „.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat inculpatul, care, va fi respins ca nefondat, întrucât temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare menținerea ei, conform dispozițiilor cuprinse în art.160b alin.3 C.proc.pen. , coroborate cu cele ale art.148 alin.1 lit.f și h din același cod, cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare.
De altfel ,inculpatul nici nu putea ataca cu recurs această încheiere de îndreptare a unei erori materiale , în raport cu dispozițiile exprese cuprinse în art.3851 alin.2 C.proc.pen., potrivit cărora: „ Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs”.
În concluzie, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.V. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov,pronunțată în dosarul nr.1000 P/A/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.