Nullity of extraordinary appeal for failure to cite specific illegality grounds in a land ownership restitution dispute

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința civilă nr. 2969 din 25 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7671/325/2009, Tribunalul Timiș, a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâții D.L.V., M.N. și Primarul Comunei Sînandrei.

În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut că reclamantul a învestit instanța cu o cerere în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 octombrie 2007 la B.N.P. S.C. din Timișoara încheiat între fratele său R.I. prin pârâtul M.N. și soția acestuia din urmă M.D. și a contractului intervenit între pârâtul M.N. și soția sa în calitate de vânzători și Comuna Sânandrei în calitate de cumpărătoare, ambele contracte având ca obiect suprafața de 863 mp teren înscris in CF Sânandrei, fără a motiva în drept acțiunea sa și fără să indice motivele de nulitate incidente

Totodată, tribunalul a reținut că reclamantul nu a invocat nici un motiv de nulitate care să conducă la desființarea celor două contracte fată de care este terț și că nu este îndreptățit la restituirea imobilului teren în litigiu pe cale administrativă, prin acțiunea cu care a învestit instanța urmărind în realitate aducerea în patrimonial său a unui teren pe care fratele său R.I. l-a vândut pârâtului M.N. în anul 1992.

II. împotriva sentinței civile nr. 2969 din 25 mai 2011 pronunțate de Tribunalul Timiș a declarat apel reclamantul R.M., calea ordinară de atac fiind soluționată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin decizia nr. nr. 53 din 1 martie 2012, în sensul respingerii apelului ca nefondat și obligarea reclamantului în favoarea pârâtului M.N. la plata sumei de 3.600 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control a reținut că terenul în litigiu, în suprafață de 863 mp teren a făcut, obiectul unor ficțiuni juridice, determinate de împrejurarea că titularul dreptului nu mai era cetățean român în anul 1992, iar autoritățile locale făcând aplicarea art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, au trecut terenul în proprietatea statului, având în vedere că nu a fost înstrăinat de cetățeanul străin în termen de un an de la data dobândirii.

Ulterior, a fost emisă dispoziția din 11 ianuarie 2002 în temeiul Legii nr. 10/2001, o altă ficțiune juridică, în scopul valorificării dreptului real al fratelui reclamantului, pe nume R.I., în viață la data emiterii dispoziției amintite și la data întocmirii procurii de vânzare către pârâtul M.N..

Scopul acestor operațiuni juridice a fost acela de a asigura transmiterea proprietății întregului teren către pârâtul M.N., cumpărătorul unei parcele din teren în anul 1992 și al construcțiilor aflate pe acesta.

În raport de cele anterior expuse, tribunalul a apreciat că la data de 11 august 1992 s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în litigiu din patrimoniul fratelui reclamantului și al reclamantului către pârâtul M.N., astfel că a reținut ca fiind corecte considerentele hotărârii atacate potrivit cărora reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile în care, la data decesului fratelui său R.I., imobilul nu se mai afla în patrimoniul acestuia și că reclamantul încearcă printr-o speculație juridică, uzând de calitatea de moștenitor, după fratele său R.I., să redobândească dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 863 mp, pe care împreună cu fratele său au vândut-o în anul 1992 pârâtului M.N., încasând prețul corespunzător acelei perioade.

III. împotriva deciziei civile nr. 53 din 1 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.M. fără să indice în memoriul depus la dosar motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac, formulând exclusiv critici asupra temeiniciei soluției.

La data de 16 ianuarie 2013, intimatul-pârât M.N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ..

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de pârâtul M.N., în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

În cuprinsul declarației de recurs, reclamantul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dezvoltând referitor la hotărârea atacată exclusiv critici lapidare asupra elementelor de temeinicie a soluției, referitoare la stabilirea situației de fapt, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ..

Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304".

Dispozițiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși reclamantul, în memoriul de recurs a formulat critici referitoare la hotărârea atacată, nu Ie-a structurat și nu Ie-a dezvoltat subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legaie și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei civile nr. 53 din 1 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei civile nr. 53 din 1 martie 2012 pronunțată de Curtea de Acel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurent să-i achite intimatului M.N. suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.