Jurisdictional conflict over CSM decisions on retired judges' seniority: statutory scope of direct ICCJ review versus administrative litigation under Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 452 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitarea formulată de doamna P.G., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, privind emiterea unei hotărâri de completarea vechimii sale în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni și 25 de zile, în care a exercitat funcția de secretar de primărie.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut în esență, că doamna P.G. a solicitat emiterea unei hotărâri de completare a vechimii sale în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni și 25 de zile, în care a exercitat funcția de secretar de primărie.

Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere că, așa cum s-a stabilit prin ședința din 12 martie 2009, nu are competența de a se pronunța asupra cererilor privitoare la recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei exercitate într-o anumită funcție, aceste cereri adresându-se Casei de Pensii, a respins cererea formulată.

Împotriva Hotărârii nr. 452 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs petenta P.G., solicitând desființarea hotărârii atacate și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie completată vechimea în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni și 25 de zile.

Prin motivele de recurs recurenta susține, în esență, că în mod greșit a fost respinsă cererea sa, în condițiile în care prin sentința nr. 1827/2010, rămasă irevocabilă, Tribunalul Alba a constatat că această perioadă este utilă deschiderii dreptului la pensie.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele expuse anterior, precum și următoarele aspecte:

Prin Decretul Președintelui României nr. 380 din 15 mai 2012, doamna P.G. a fost eliberată din funcția de judecător, prin pensionare.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, prevăzute la art. 29 alin. (5), pot fi atacate cu recurs de către orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție, pentru că stabilește competența în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în comparație cu situația altor acte ale Consiliului Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, întrucât textul este de strictă interpretare, nu orice hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii poate fi atacată cu recurs, ci exclusiv hotărârile jurisdicționale care privesc cariera ori drepturile judecătorilor și procurorilor, în funcție, astfel cum a stabilit în mod constant și instanța supremă.

În speță, hotărârea atacată de recurentă este o hotărâre supusă controlului instanței competente de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, nefiind o hotărâre ce face parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor în funcție, pentru a atrage competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

Față de împrejurarea că hotărârea atacată nu are ca obiect drepturile și cariera judecătorilor sau procurorilor în funcție, având natura și caracterele juridice ale unui act administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare aparține curții de apel, ca instanță competentă material potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. precum și cu cele ale art. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, se va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza având ca obiect recursul formulat de P.G. împotriva Hotărârii nr. 452 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, spre competentă soluționare la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.