Validity of administrative allocation of research station lands absent property reconstitution requests under Law No. 1/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 3965/320/2008 s-a dispus sesizarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 35/2006 invocată de reclamantul C.B. în Dosarul nr. 3965/320/2008 al acestei instanțe, dispunându-se și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.

În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că prin H.G. nr. 35/2006 au fost trecute în administrarea stațiunilor de cercetare, dezvoltare agricolă din domeniul zootehniei mai multe imobile între care și cele cuprinse în anexa 3C, încălcându-se dreptul de proprietate al reclamantului prevăzut de Constituție și de C. civ..

Reclamantul a mai arătat că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Decretului Lege nr. 115/1938 și nu l-a pierdut niciodată, Statul Român nefăcând dovada deținerii unui titlu de proprietate asupra acestor terenuri.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 94 din 8 aprilie 2011, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C.B..

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că întrucât nici la data emiterii H.G. nr. 35/2006 și nici la momentul formulării excepției de nelegalitate deduse judecății, cu privire la terenurile în cauză, nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și nu s-au validat astfel de cereri, H.G. nr. 35/2006 anexa 3 c) este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.B., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

-în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-ar fi dovedit existența dreptului vătămat, dreptul său de proprietate fiind dovedit prin copia cărții funciare;

- H.G. nr. 35/2006 (actul administrativ atacat) este nelegală , deoarece încalcă dispozițiile Legii nr. 7/1996 cu privire la identificarea și înscrierea imobilelor în evidența cadastrală, ascunzând inexistența unui titlu de proprietate al statului asupra imobilelor revendicate și creând o anexă cu privire la identificarea imobilelor sub un alt număr cadastral necunoscut de sistemul de evidență și publicitate imobiliară prevăzut în legea menționată.

Recurentul și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituite. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în zone compacte, începând de la marginea perimetrului, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2002.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, astfel cum a fost aprobat prin H.G. nr. 890/2005 "(...) reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării".

Așadar, din cuprinsul dispozițiilor legale anterior indicate rezultă fără echivoc că reconstituirea dreptului de proprietate a foștilor proprietari se poate face cu privire la terenurile aflate în administrarea stațiunilor de cercetare și dezvoltare sub condiția ca persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale de reparație.

Ținând seama de faptul că nici la data emiterii H.G. nr. 35/2006 și nici la data formulării excepției de nelegalitate cu privire la terenurile în cauză, nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, H.G. nr. 35/2006 - Anexa nr. 3C, este legală, fiind emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.B. împotriva sentinței civile nr. 94 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.