Citizenship reacquisition claim fails as authority met statutory deadline and issued order

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în primă instanță

Pin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie, Ministerul Justiției și E.N.E., în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie, obligarea pârâtului Autorității Naționale pentru Cetățenie să analizeze/avizeze de îndată cererea privind redobândirea cetățeniei române de către reclamant, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maximum 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maximum 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române și să fie obligați pârâții în solidar la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în data de 18 decembrie 2009 s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei Române la Milano cu cererea de redobândire a cetățeniei române, fără însă a primi un răspuns, că în data de 03 martie 2010 a formulat cerere de urgentare care nu a fost soluționată, iar la revenirile periodice nu a primit un răspuns satisfăcător.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția prematurității cererii reclamantului, față de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3746 din data de 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și să-i comunice rezultatul analizei și la plata către reclamant a sumei de 4176,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind despăgubirile ca neîntemeiat, precum și acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei Române la Milano la data de 18 decembrie 2009, în temeiul Legii nr. 21/1991, solicitând redobândirea cetățeniei române, cererea sa fiind înaintată Ministerului Justiției-Direcția de Cetățenie cu adresa din 04 februarie 2010, apoi Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie la data de 31 mai 2010, formându-se Dosarul 21435/RD/2010.

A mai reținut că prin cererea din data de 03 martie 2010 reclamantul s-a adresat din nou Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, pentru a se comunica stadiul soluționării cererii, dar nu a primit nici un răspuns, și a constatat că până la data închiderii dezbaterilor pârâta nu a soluționat cererea reclamantului, fiind depășit termenul de 5 luni de la data înregistrării cererii, respectiv 18 decembrie 2009.

Examinând speța prin prisma art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, Curtea a apreciat că în cauză nu se justifică nesoluționarea în termen legal a cererii formulate, fiind încălcat principiul examinării într-un termen rezonabil a cererilor privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, față de dispozițiile art. 1 și 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010, respingând excepția prematurității cererii reclamantului pentru considerentul că până la data soluționării cauzei a fost depășit termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, prin raportare la data înregistrării cererii, și anume 18 decembrie 2009.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivului de recurs se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii atât în privința soluționării excepțiilor invocate în apărare cât și a fondului cauzei.

Astfel, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991, respectiv art. 16 alin. (2) lit. c), coroborat cu art. 13 alin. (2) și art. 16 alin. (1), atât pe excepția invocată, cât și pe apărările făcute pe fondul cauzei, deoarece nu se poate reține în sarcina Autorității Naționale pentru Cetățenie un refuz nejustificat de soluționare a cererii nici în fapt și, mai ales, nici în drept, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: definit ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane."

Recurenta-pârâtă critică hotărârea și sub aspectul obligării la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.176,10 RON, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat, în lipsa fundamentului acordării cheltuielilor de judecată respectiv culpa sa procesuală, arătând că onorariul de avocat este exagerat de mare și că instanța de fond conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ar fi trebuit să-l cenzureze față de munca depusă de avocat.

4.Apărarea intimatului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata R.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, atât în privința criticilor ce vizează modul de soluționare al excepțiilor cât și a celor legate de fondul cererii cu care a investit instanța de contencios administrativ privind încălcarea de către Autoritate a prevederilor imperative ale art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 actualizarea conform cărora „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii”.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1.Argumentele de fapt și de drept relevante.

Intimatul-reclamant R.V. investit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect în esență constatarea refuzului nejustificat al pârâților de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române obligarea acestei autorități la analizarea/avizarea cererii sale în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române la sediul ales în 30 de zile de la avizare, precum și programarea la depunerea jurământului de credință în 30 de zile de la emiterea ordinului, cu daune interese către intimatul-reclamant de 100 RON pe fiecare zi de întârziere și cheltuieli de judecată.

Din probele administrate, Curtea reține că intimatul-reclamant a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Secția consulară a Ambasadei Române la Milano, în data de 18 decembrie 2009.

Conform art. 13 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991.

Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fiind însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege.

Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. în cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie.

În baza art. 16 din lege, cererea a fost înregistrată la autoritatea cu atribuții executive a acestei materii din 31 mai 2010 iar la data de 29 octombrie 2010, Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a emis Ordinul nr. 168/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 431 persoane, intimatul R.V. figurând în Anexa nr. 1 (persoane care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate), ordin ce a fost comunicat intimatului, la domiciliul ales.

Reținând că potrivit legii cetățeniei române, cererea de redobândire a cetățeniei române a fost analizată în termen de 5 luni de la data înregistrării acesteia la comisia pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie având în vedere și reorganizarea acestei autorității publice în cauză nu poate fi reținut un refuz nejustificat de soluționare a cererii intimatului-reclamant, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Din aceste motive, se impunea respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată atât sub aspectul soluționării cererii ce viza actul administrativ asimilat, în condițiile procedurii speciale prevăzute de dispozițiile Legii cetățeniei nr. 21/1991, republicată, cât și a capătului de cerere accesoriu ce viza aplicarea art. 274 C. proc. civ. respectiv plata cheltuielilor de judecată, în lipsa culpei procesuale și față de soluția ce viza fondul cauzei.

În raport de această situație de fapt și reținând aplicarea prevederilor art. 13 alin. (2) din lege, excepția prematurității acțiunii cât și a lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției, au fost corect soluționate, soluția fondului urmând a fi menținută sub acest aspect.

2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentința atacată în parte în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, menționând celelalte dispoziții, pentru motivele arătate la pct. 11.1 din decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 3746 din data de 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea în întregime ca nefondată.

Menține dispozițiile privind soluționarea excepțiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.