Unfounded appeal affirms secret classification of NIA working procedures manual.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea instanței de recurs

Prin sentința civilă nr. 1801 din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată, de asemenea a respins excepția de nelegalitate, invocată de reclamantul Centrul de Resurse Juridice în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la cererea de repunere pe rol

Conform art. 151 C.proc.civ., „Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri".

Prin cererea depusă de reclamant la dosar după închiderea dezbaterilor, acesta a invocat excepția de nelegalitate a investirii și compunerii completului de judecată și excepția de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 19/2010.

Curtea a apreciat că nu se impune repunerea cauzei pe rol, având în vedere că necesitatea clarificărilor la care legiuitorul se referă în art. 151 nu pot privi decât aspecte supuse judecății, care nu sunt pe deplin lămurite, și nu aspecte noi, invocate după închiderea dezbaterilor, legalitatea investirii și compunerii completului de judecată putând fi analizată și în calea de atac la cererea părții interesate, moment la care poate fi susținută și excepția de nelegalitate.

Cu privire la excepția de nelegalitate

Curtea a constatat că potrivit art. 3 din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Integritate nr. 561 din 10 decembrie 2008, privind Manualul procedurilor de lucru privind activitatea inspecției de integritate, „potrivit legii, cu data prezentului Ordin, Manualul procedurilor de lucru privind activitatea Inspecției de Integritate se clasifică în categoria secret de serviciu, sens în care, este interzisă scoaterea Manualului din sediul Agenției și multiplicarea acestuia în alte scopuri decât cele de serviciu. Nerespectarea acestor prevederi constituie abatere, fiind sancționată conform legislației în vigoare".

Conform art. 33 din Legea nr. 182/2002, „este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției".

Prin urmare, Curtea a reținut că secretizarea actului administrativ ce adoptă procedurile de lucru aplicabile funcționarilor Agenției ce desfășoară activitatea de inspecție nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura „prin care Agenția Națională de Integritate ajunge la concluzia că trebuie să trimită oameni în judecată" nu este una jurisdicțională.

Jurisdicția administrativă specială este definită în 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale".

Or potrivit dispozițiilor legii în aplicarea căreia a fost emis Ordinul contestat, nr. 144/2007, activitatea de inspecție se finalizează cu încheierea unui act de constatare ce stă la baza sesizării instanței.

Inspecția de integritate nu soluționează astfel un conflict privind un act juridic, ci desfășoară o activitate de cercetare și analiză a unei situații de fapt, și se adresează instanței pentru aplicarea dispozițiilor legale.

În altă ordine de idei, Curtea a reținut că la analizarea excepției de nelegalitate sunt avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul adoptării actului administrativ contestat, nulitatea fiind sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Cauzele de nulitate nu pot fi decât anterioare sau concomitente încheierii actului (în speță cel al adoptării ordinului), astfel că nu constituie o chestiune de nelegalitate, problema dacă a intervenit sau nu caducitatea dispozițiilor adoptate de președintele Agenției Naționale de Integritate (încetarea efectelor dispozițiilor actului juridic datorită intervenirii unor împrejurări ulterioare încheierii sale și independente de voința autorului actului).

2.Recursul declarat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1801 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Bucureși, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Centru de Resurse Juridice, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1 și pct. 4, pct. 5 și pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., în raport de care a susținut, în esență, următoarele:

2.1 Printr-o primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. recurentul susține că hotărârea recurată a fost dată de un complet nelegal constituit., în condițiile în care cu încălcarea dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, completul desemnat aleatoriu a trimis cauza completului ales pe criteriul deținerii unui certificat O.R.N.I.S.S..

Mai consideră recurenta că soluționarea de către anumiți judecători, aleși conform unei proceduri stabilite de puterea executivă, a cauzelor care se referă la informații secrete de serviciu, reprezintă instaurarea unor tribunale speciale, dependente de autorizări exterioare profesiei de magistrat, ceea ce conduce la încălcarea art. 6 din CEDO.

2.2 Printr-o altă critică, formulată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, în condițiile în care prin hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel nr. 19/2010, s-a stabilit în mod nelegal competențe speciale de soluționare a unor cauze de către judecătorii care dețin certificate O.R.N.I.S.S..

2.3 Mai susține recurentul că prin hotărârea atacată au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ..

Completul de judecată a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență de ordine publică, completul de judecată nefiind investit aleatoriu ci conform unor criterii care nu sunt prevăzute de nici un act normativ emis de parlamentul României.

Totodată, consideră recurentul că cererea de repunere pe rol a fost respinsă în mod nelegal întrucât aceasta viza aspecte privind competența instanței de a se pronunța cu prioritate asupra aspectelor care țin de competența instanței de a soluționa cauza precum și de toate celelalte chestiuni complementare legalei compuneri a completului de judecată, cu atât mai mult cu cât instanța a rămas în pronunțare în prima jumătate de oră de la începerea ședinței de judecată.

2.4 Pe fondul excepției de nelegalitate, susține recurentul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că Agenția Națională de Integritate nu este un organ jurisdicțional, în condițiile în care la data secretizării manualului de proceduri de anchetă și la data promovării acțiunii, hotărârile Agenției Naționale de Integritate erau similare celor ale instanțelor de judecată, abia ulterior, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 415/2010, a fost modificată Legea nr. 144/2007, iar Agenția Națională de Integritate a devenit un organ de anchetă specială.

Mai susține recurentul că, chiar dacă Agenția Națională de Integritate nu mai este un organ jurisdicțional, și folosește rezultatele anchetei doar pentru sesizarea instanței, totuși manualul de proceduri în funcție de care oamenii sunt anchetați, trebuie să rămână un act public, pentru a corespunde exigențelor art. 6 din CEDO și a respecta principiile generale de anchetă.

3.Hotărârea instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 3, pct. 4, pct. 5 și pct. 9 și art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

3.1 Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., recurentul a invocat alcătuirea nelegală a instanței prin raportare la încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor consacrat de art. 53 din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004.

În speță, motivul invocat vizează încălcarea unui principiu fundamental, ceea ce excede sferei de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. care vizează, în mod evident, nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la compunerea și constituirea legală a instanței și include în sfera sa de cuprindere mai multe ipoteze, toate însă referitoare la modul de alcătuire a instanței de judecată.

3.2 În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul invocă nelegalitatea unei hotărâri prin care Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, a stabilit o serie de reguli referitoare la repartizarea unui anumit tip de cauze spre soluționare, cu încălcarea aceluiași principiu consacrat de art. 53 din Legea nr. 304/2004.

Având în vedere că sintagma depășirea atribuțiilor judecătorești se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța de judecată săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească, Înalta Curte constată că nu poate primi nici acest motiv de recurs, a cărei ipoteză nu poate fi extinsă critica formulată de recurent.

3.3 Prin criticile referitoare la încălcarea formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul susține că a fost soluționată cauza cu încălcarea normelor de competență de ordine publică, completul de judecată nefiind investit aleatoriu ci conform unor criterii care nu sunt prevăzute de nici un act normativ emis de parlamentul României.

Dat fiind faptul că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, Înalta Curte va analiza respectivele critici prin prisma acestui motiv de recurs.

Astfel, Înalta Curte constată că eventuala încălcare a principiului repartizării aleatorii a cauzei nu reprezintă un motiv de nulitate cu efecte vătămătorii care să nu poată fi înlăturat decât prin desființarea hotărârii recurate, așa încât nu va primi nici acest motiv de recurs.

Totodată, văzând considerentele în raport de care instanța de fond a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată după închiderea dezbaterilor, urmează a fi respinse și criticile formulate pe acest aspect prin cererea de recurs.

În acest context, Înalta Curte subliniază faptul că soluționarea cauzei la începutul ședinței de judecată nu poate constitui un argument pentru admiterea unei cereri de repunere pe rol, în condițiile în care, judecătorul fondului a declarat dezbaterile închise, în condițiile art. 150 C. proc. civ..

3.4 Vor fi înlăturate și criticile formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în mod corect instanța de fond, analizând excepția de nelegalitate în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul actului administrativ atacat, a concluzionat în sensul că secretizarea actului administrativ ce adoptă proceduri de lucru aplicabile funcționarilor Agenției ce desfășoară activitatea de inspecție nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Totodată, în condițiile în care actele întocmite în urma activității de cercetare desfășurate în baza Manualului procedurilor de lucru privind activitatea inspecției de integritate, sunt supuse controlului autorității judecătorești, sunt create premizele respectării garanțiilor unui proces echitabil în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Centrul de Resurse Juridice, împotriva sentinței nr. 1801 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.