Preventive detention upheld post-conviction based on gravity of offenses and penalty duration under criminal procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the preventive detention order imposed by the Court of Appeal of Timișoara. The dispute concerned the legality of the preventive detention measure attached to the defendant's conviction for serious fraud, embezzlement, tax evasion, and intellectual falsification, which resulted in a 15-year prison sentence; the defense argued that the legal conditions for maintaining the detention had not changed since it was previously revoked. The Court determined that the detention was justified by the gravity of the offenses committed and the significant length of the imposed penalty, relying on Article 350 of the Code of Criminal Procedure regarding the court's obligation to rule on preventive detention.
Legislator headnote
AI generatedart.12 din Legea nr.87/1994, art.40 din Legea nr.82/1991, art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală; Preventive detention upheld post-conviction based on gravity of offenses and penalty duration under criminal procedure: The dispute concerned the legality of the preventive detention measure attached to the defendant's conviction for serious fraud, embezzlement, tax evasion, and intellectual falsification, which resulted in a 15-year prison sentence; the defense argued that the legal conditions for maintaining the detention had not changed since it was previously revoked. The Court determined that the detention was justified by the gravity of the offenses committed and the significant length of the imposed penalty, relying on Article 350 of the Code of Criminal Procedure regarding the court's obligation to rule on preventive detention.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.Gh. împotriva măsurii arestării preventive dispusă prin decizia penală nr.483 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
A lipsit recurentul inculpat pentru apărarea căruia a fost prezentă avocat E.B., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat împotriva măsurii arestării preventive întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.h Cod procedură penală și nici cele prevăzute de art.160b pct.4, și nu s-au schimbat condițiile inițiale existente la data revocării măsurii arestării preventive în luna mai 2003.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.483/A din 22 decembrie 2003, condamnă inculpatul A.Gh. la 15 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunile de:
a) înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3, 5, cu aplicarea art.41 alin.2 și 75 lit.a Cod penal;
b) delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1 și 2, cu aplicarea art.41 alin.2 și 75 lit.a Cod penal;
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 și 75 lit.a Cod penal;
d) fals intelectual, prevăzută de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.a Cod penal, fapte raportate și la art.33 și 34 din Cod.
În baza art.350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărâ astfel, instanța a reținut, în esență, că, în cursul anului 1998, inculpatul – director marketing, coordonator al S.C. ”C” S.R.L. Timișoara -, a indus în eroare un număr de 3.000 (trei mii) de persoane, de la care a încasat diferite sume de bani, de peste 1.000.000 lei ”garanție – cauțiune”, pentru prestarea unor servicii, sume pe care și le-a însușit.
Inculpatul declară recurs, cerând revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.350 din Codul de procedură penală, instanța are obligația ca prin hotărâri să se pronunțe cu privire la luarea, prelungirea sau revocarea măsurii arestării inculpatului.
În cauză, instanța a dispus arestarea preventivă, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de acesta și durata pedepsei aplicate.
Sunt, deci, temeiuri ca această măsură a arestării preventive să fie menținută.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare din oficiu.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Gh. împotriva măsurii arestării preventive dispusă prin decizia penală nr.483 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2004.