Compensation title issuance under Law No. 10/2001 quashed and remanded for failure to examine underlying Prefectural Order

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Curți d Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Satul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, obligarea acesteia din urmă la finalizarea analizării dosarului în care se află Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009 și transmiterea către un evaluator autorizat și obligarea pârâtei la emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 845912 din 17 decembrie 2009 a solicitat Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 să dispună măsuri de soluționare a dosarului său în care se află Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009 și emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A arătat că deși a fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit art. 7 din legea contenciosului administrativ, nu a primit nici un răspuns.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 81/2007.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 a invocat excepția de conexitate a cauzei la cauza înregistrată sub nr. 8982/2/2009 aflată pe rolul aceleiași secții a Curții de Apel București, excepția lipsei capacității procesuale a Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 700 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și a respins acțiunea formulată de reclamantul T.G. împotriva acestor două pârâte.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat această pârâtă la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri pentru dosarul în care s-a emis Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, instanța a constat că este fondată sens în care a admis-o, întrucât în raport de obiectul cererii care se referă la emiterea titlului de despăgubiri doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competențe și, în consecință doar această autoritate are calitate procesuală pasivă.

A mai arătat instanța că celelalte două autorități, respectiv Direcția Pentru Coordonarea Legii nr. 10/2001 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu au calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu se solicită emiterea de către aceste autorități a unui act ce se află în sfera lor de competență.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, deși Prefectul județului Vrancea a emis Ordinul nr. 11985 de acordare a despăgubirilor prin echivalent la data de 9 iulie 2009, până în prezent nu a fost finalizată procedura de acordare a despăgubirilor, fiind întocmit doar raportul de evaluare, astfel că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii și prin întârziere se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului așa cum este reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Împotriva acestei sentințe a fost formulat recurs, în termenul legal, de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc. civ., reluând susținerile de la fond.

Recurenta, în esență, combate hotărârea fondului sub aspectul că instanța de fond a obligat direct la emiterea deciziei, cu trecerea peste etapele administrative.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și în baza art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

Din analiza petitului acțiunii judiciare prin prisma motivelor acesteia, potrivit art. 114 și 129 alin. (5) C. proc. civ., rezultă că reclamantul T.G. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri pentru dosarul în care s-a emis Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.

Astfel, din studiul actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că printre acestea nu se regăsește actul administrativ ce face obiectul prezentei acțiuni, în speță Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.''

Mai mult decât atât, în cuprinsul niciuneia din încheierile pronunțate în dosar, nu se găsesc referiri la o eventuală punere la dispoziția instanței a actului administrativ în discuție, în vederea studierii acestuia.

Or, în lipsa chiar a actului administrativ ce face obiectul acțiunii, nu era posibilă exercitarea controlului judiciar al soluției pronunțate de instanța de fond, motiv pentru care urmează să fie admis recursul și casată sentința atacată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) și (5) din Codul de procedură civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul cu consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 700 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG