Invalidity of tax-inspection report based on budgetary claims and exclusive jurisdiction of the Tribunal court

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC K.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare nr. 86 din 21 ianuarie 2010 emis de acesta din urmă, în calitate de Organism Intermediar pentru I.M.M, suspendarea executării măsurilor prevăzute de procesul-verbal până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze precum și obligarea pârâtei la daune interese reprezentând prejudicii aduse imaginii societății prin actul a cărui anulare se solicită.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că plățile în baza contractului de prestări servicii finanțat de MECMA au fost efectuate în perioada 3 aprilie 2009 și 16 aprilie 2009, încadrându-se în perioada aprobată prin cererea de finanțare.

Mai arată că potrivit raportului întocmit cu ocazia controlului în 21 august 2009, Autoritatea nu a constatat nereguli, motiv pentru care a dispus rambursarea integrală a sumelor solicitate prin cererea de rambursare conform extrasului de cont din data de 10 septembrie 2009.

Cu toate acestea, urmare a controlului efectuat în 21 decembrie 2009 a fost întocmit procesul-verbal de control atacat în prezenta cauză.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 4, art. 7 lit. a) alin. (1), art. 15 alin. (1), (2), (4) din contractul de finanțare nr. 7/C din 18 martie 2009, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit în cauză.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1357 din 22 februarie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC K.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și, în consecință, a anulat procesul-verbal de constatare nr. 86/2010 emis de Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri - Organism Intermediar pentru I.M.M.

Totodată, a respins cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2609 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constat așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

La data de 18 martie 2009 reclamanta, în calitate de beneficiar, și pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri - Direcția pentru gestionarea fondurilor comunitare pentru IMM, în calitate de Organism Intermediar, au semnat contractul de finanțare nr. 7/C/2009 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de 36 000 RON pentru implementarea Proiectului „Eficientizarea activității societății prin întocmirea unui studiu de fezabilitate".

Perioada de implementare a Proiectului a fost stabilită la 2 luni de la data semnării contractului, perioadă în care trebuia realizată alegerea firmei de consultanță și întocmirea studiului de fezabilitate.

A mai constatat instanța de fond că, procedându-se la încheierea actului adițional a fost suspendată executarea contractului de finanțare pe perioada semnării acestui act adițional, prelungindu-se automat și termenul de implementare a proiectului.

De altfel, posibilitatea prelungirii duratei de implementare e prevăzută de art 15 alin. (4) din contractul de finanțare, astfel că nu-i poate fi imputată societății beneficiare depășirea termenului de 2 luni prevăzut în contract pentru implementarea proiectului, acest termen fiind suspendat în perioada de semnare a actului adițional.

Instanța a concluzionat că nu ne găsim în prezența unei încălcări a art. 7 din contractul nr. 7/C din 18 martie 2009.

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, instanța a constatat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a indicat în ce constă prejudiciul înregistrat ca urmare a întocmirii actului de control atacat, limitându-se la a arăta că a suferit un prejudiciu de imagine.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamanta SC K.C. SRL, cât și pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Reclamanta SC K.C. SRL a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 504 a contenciosului administrativ.

Recurentul-pârât Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Înalta Curte, analizând cu prioritate motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc. civ. invocat din oficiu, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele arătate în continuare:

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, acțiunea are ca obiect: anularea Procesului-verbal de constatare nr. 86 din 21 ianuarie 2010 emis de pârât, în calitate de Organism Intermediar pentru I.M.M, act emis în temeiul prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, cu modificările ulterioare.

În ceea ce privește procesul-verbal de control, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.";

„Art. 2. - În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [..] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri";

„Art. 3 alin. (2) lit. a): Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare";

Art. 3 alin. (4) - (6):

„(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.

(5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

(6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare";

Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor".

Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".

În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară de până la 500.000 RON - (36.000 RON)- asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, în temeiul art. 304 pct. (3) din Codul de procedură civilă, va admite recursurile și, în temeiul art. 313 teza finală din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția contencios administrativ, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta SC K.C. SRL și pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri împotriva Sentinței nr. 1357 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG