Unjustified administrative refusal to issue property restitution compensation titles and allocation of judicial costs in partially admitted litigation

Prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2010, reclamanții I.B.P. și A.R.M. au chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire, ca răspuns la Dispoziția nr. 1835 din 28 octombrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Deva, județul Hunedoara; obligarea pârâtei să o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; obligarea pârâtei la plata unei sume de 10000 RON cu titlul de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea în solidar a funcționarului căruia i-a fost atribuit spre soluționare și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au învederat că prin contractul de cesiune nr. 2840 din 22 octombrie 2010 au dobândit 25% din drepturile ce fac obiectul dosarului înregistrat sub nr. 17230/CC, de la B.A. moștenitorul autoarei E.A., căreia i s-a recunoscut dreptul la restituirea în echivalent a imobilului situat în Deva, str. 23 August, nr. 122, județul Hunedoara.

Reclamanții au mai arătat că, deși s-au adresat pârâtei la data de 29 octombrie 2010 cu memoriul înregistrat sub nr. RG/61593, solicitând emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, până în prezent nu au primit un răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dosarul reclamanților a fost selectat în ședință Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 19 ianuarie 2011, potrivit art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 desemnându-se evaluatori, însă s-a apreciat că este necesară completarea dosarului cu o copie legalizată a CF nr. 35 Deva, tradusă integral în limba rămână.

În ceea ce privește capătul 2 al cererii, pârâta arată că, ANRP va emite titlul de conversie și/sau titlu de plată în baza Deciziei conținând titlu de despăgubire și a opțiunilor persoanelor îndreptățite.

Prin Sentința nr. 4166 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți;

A obligat pârâta să emită decizia conținând titlul de despăgubire aferentă Dispoziției nr. 1835 din 28 octombrie 2004 a Primăriei municipiului Deva;

A respins cererea de obligare a pârâtei la transmiterea Deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar;

A respins cererea de obligare în solidar a pârâtei și a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare, la plata daunelor morale în sumă de 10000 RON și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, din anul 2004, data emiterii Dispoziției emisă de primarul Municipiului Deva nr. 1835/28 octombrie 2004 și până la data introducerii acțiunii a trecut un interval considerabil ce nu poate fi apreciat ca termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamanților.

Apărările pârâtei privind necesitatea completării dosarului cu copia legalizată a CF nr. 35 Deva, tradusă integral în limba română, a fost înlăturată, reținându-se că pârâta nu a făcut vreo dovadă în acest sens.

Pe de altă parte, instanța de fond a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, CCSD nu avea posibilitatea restituirii sau completării dosarului cu acte de la Primăria care a emis Dispoziția conform Legii nr. 10/2001, având doar competența de a verifica legalitatea strict cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, celelalte aspecte de nelegalitate urmând a fi verificate de prefect, care emite avizul de legalitate.

În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că titlurile de conversie se emit numai după emiterea titlurilor de despăgubire, conform procedurii stabilite în Titlul VII al Legii 247/2005, în baza opțiunii persoanelor îndreptățite, astfel că nu se poate reține în sarcinile autorității pârâte un refuz nejustificat de transmitere a titlurilor.

Capătul de cerere privind obligarea autorității pârâte și a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul, la plata daunelor morale, a fost respins, instanța de fond reținând că reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului moral suferit

Reținând culpa pârâtei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, motivat, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii sub două aspecte:

Primul aspect vizează soluționarea capătului principal al acțiunii având ca obiect obligarea recurentei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Se arată că în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că în cauză există un refuz nejustificat de soluționare, în sensul depășirii termenului rezonabil de soluționare a cererii având ca obiect emiterea titlului de despăgubire. Aceasta deoarece s-a constatat, cu ocazia verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, că dosarul aferent Dispoziției nr. 1835 din 28 octombrie 2008 este incomplet, fiind emisă Adresa nr. 17230/CC din 28 aprilie 2011 de care instanța de fond nu a ținut cont.

Se invocă greșita aplicare a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care privind anumite etape prealabile obligatorii emiterii titlului de despăgubiri, etape care cuprind evaluarea imobilului, de către instanța de fond.

Al doilea aspect de nelegalitate privește neaplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 275 sau 274 alin. (3) C. proc. civ. în condițiile în care recurenta a recunoscut implicit pretențiile reclamanților - intimați și pe de altă parte acțiunea lor, astfel cum a fost formulată a fost admisă în parte.

La dosar intimații-reclamanți au depus acte conform art. 305 C. proc. civ. și practică judiciară.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în parte sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în raport de admiterea în parte a acțiunii dispusă prin sentința atacată.

Primul aspect de nelegalitate care privește fondul cauzei nu este fondat. În mod corect și legal prin sentința atacată a fost admis capătul de acțiune având ca obiect emiterea titlului de despăgubire, în cauză fiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii. Aceasta deoarece de la data emiterii Dispoziției nr. 1835 din 28 octombrie 2004 de către Primăria Municipiului Deva în baza Legii nr. 10/2001 a fost depășit termenul rezonabil de soluționare la data formulării acțiunii, 8 decembrie 2010.

Pe de altă parte Adresa nr. 17230/CC din 28 aprilie 2011 invocată în recurs a fost emisă ulterior comunicării cererii de chemare în judecată și nu probează faptul că în cauză nu au fost respectate etapele emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Curtea apreciază ca fondat aspectul de nelegalitate care privește acordarea cheltuielilor de judecată în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în cuantumul solicitat și probat de reclamanți, în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte.

În mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) și 276 C. proc. civ. în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte, respectiv fiind admis un capăt de cerere și respinse celelalte două capete ale cererii de chemare în judecată având ca obiect transmiterea deciziei și obligarea la plata daunelor morale.

Apreciind asupra cheltuielilor de judecată conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și art. 276 C. proc. civ. Curtea va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga recurenta-pârâtă la 1500 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 1500 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 4166 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că obligă recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 1500 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți I.B.P. și A.R.M.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - DG