Dispute over reparation measures for expropriated urban land centered on determining property extent through conflicting cadastral records and the legality of restitution under Laws No. 10/2001 and 18/1991

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 05 octombrie 2006, N.P.I. a solicitat în contradictoriu cu municipiul Pitești, prin primar desființarea dispoziției nr. 298/2006 și obligarea intimatei să restituie în natură suprafața de 1600 mp situată în Pitești, să fie obligat același intimat să propună plata de despăgubiri pentru suprafața de 537, 5 mp din suprafața totală de 3400 mp, precum și pentru construcțiile demolate.

Prin sentința civilă nr. 311 din 13 noiembrie 2007 a fost admisă în parte contestația în sensul că s-a dispus restituirea în natură și a suprafeței de 1510 mp, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică, iar pentru suprafața de 90 mp s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, învestită cu apelurile declarate de reclamant și de pârâtă, prin decizia nr. 23 din 19 martie 2012, a admis apelul reclamantului; a schimbat sentința în sensul că a admis cererea de restituire în natură a suprafeței de 1490 m.p., cu obligarea recurentului de a restitui despăgubirile primite ca urmare a exproprierii; a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața totală de 885 m.p., urmând ca municipiul Pitești, prin primar să facă propuneri Comisiei Centrale din cadrul Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților; a menținut dispozițiile instanței privind dreptul la despăgubiri pentru construcțiile demolate și a respins apelul municipiului Pitești, prin primar și Primarul municipiului Pitești pentru considerentele ce urmează:

Prin dispoziția nr. 298/2006, primarul municipiului Pitești a admis în parte notificarea contestatorului de restituire în natură a suprafeței de 2203 mp și de plată a despăgubirilor pentru construcțiile demolate în sensul că s-a restituit în natură numai suprafața de 865 mp, iar pentru suprafața de 372,5 mp situată în Pitești, și construcția în suprafață de 391 m.p. s-au propus măsuri reparatorii în echivalent.

Cu privire la suprafața de 1338 mp, intimatul a reținut că o parte din această suprafață, de 965,5 m.p., a fost atribuită în procedura Legii nr. 18/1991, iar suprafața de 372,5 mp este ocupat de un bloc de locuințe, cu zona funcțională și de o alee carosabilă.

Pentru terenul în suprafață de 865 mp, intimatul a apreciat că nu s-a dovedit de către contestator dreptul de proprietate.

Analizând legalitatea dispoziției, tribunalul a modificat în parte acest act, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1510 mp.

În dovedirea dreptului de proprietate, contestatorul a invocat actul de donație autentificat sub nr. 342 din 26 februarie 1919, prin care autorul N.B. a donat fiicei sale - mama contestatorului o suprafață de teren împreună cu construcția situată pe acesta, pe raza municipiului Pitești.

După deschiderea succesiunii autoarei N.I.V., a fost eliberat certificatul de moștenitor, în care a fost trecută și suprafața de 1600 mp primită de către autoare prin actul de donație, ulterior fiind expropriată.

Prin raportul de expertiză tehnică a fost identificată potrivit actelor de proprietate o suprafață de 2440 mp deși din documentele de expropriere a rezultat terenuri în proprietatea statului a unei suprafețe mai mici.

Din această suprafață, i-a fost reconstituit contestatorului în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului de 65,50 m.p., iar pe terenul de 1490 mp este amplasat un spațiu comercial demontabil și edificat fără autorizație.

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul construcțiilor expropriate și demolate integral, terenul rămas liber după efectuarea lucrărilor de interes public se restituie în natură foștilor proprietari cu excepția acelora afectate de servituti legale ori amenajări de interes public, precum și cu condiția rambursării sumei reprezentând valoarea sumei primită cu titlu de despăgubiri actualizată cu coeficientul stabilit conform legislației în vigoare.

După efectuarea blocului de locuințe pe suprafața de 540 mp a rămas o suprafață de 1490 mp ocupată de un spațiu comercial demontabil, edificat fără autorizație, suprafața de 245 mp ocupată de o construcție și suprafața totală de 640 mp reprezentând zona funcțională a blocului și aleea de acces.

În înțelesul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate terenuri libere și acele suprafețe ocupate de construcții edificate după 1990 și neautorizate precum și acelea ușor demontabile.

Terenul în suprafață de 1490 mp este ocupat de un spațiu comercial neautorizat și demontabil, astfel că în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură a acestei suprafețe de teren, identificată în apel ca fiind mai mică decât aceea restituită de către instanța de fond de 1510 mp.

Tribunalul nu a apreciat însă întinderea dreptului contestatorului, și cu privire la suprafețe de 245 mp ocupată de o altă construcție, cu privire la care acesta nu a dovedit că este neautorizată sau demontabilă, precum și la suprafața totală de 640 mp, care potrivit destinației sale de zona funcțională și cale de acces nu se poate restitui în natură.

Pentru această suprafață totală de 885 mp, contestatorul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care se va schimba în parte sentința.

Municipiul Pitești a criticat sentința pentru încălcarea regulilor privind regimul juridic al dreptului de proprietate, precum și a dovedirii dreptului asupra imobilului în cauză.

Apelantul a arătat că pentru suprafața totală de 965,5 mp, contestatorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate alături de alți moștenitori, terenul fiind exceptat de la operațiunea reconstituirii potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Apărările apelantului au fost infirmate prin sentința civilă nr. 3001 din 28 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care s-a dispus nulitatea absolută a procesului - verbal de punere în posesie pentru suprafața de 900 mp, pentru argumentul că adeverința de reconstituire în baza căreia s-a făcut punerea în posesie nu cuprinde pe toți moștenitorii.

Desființarea procesului - verbal de punere în posesie și înlăturarea adeverinței de reconstituire a dreptului pentru suprafața de 900 mp ca fiind nelegală a justificat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, având în vedere caracterul complinitoriu al acestei legi față de Legea fondului funciar, până la data notificării imobilul fiind considerat ca unul reconstituit potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la întinderea dreptului de proprietate, contestatorul a invocat calitatea sa de moștenitor a autoarei N.V. care a primit suprafața de teren și construcțiile de la N.B., fără a se preciza în concret întinderea suprafeței, astfel că în registrul cadastral din anii 1932 - 1933, procesul - verbal, recensământul agricol din 1941 sau certificatul de moștenitor al autoarei, apare suprafața de întindere diferită.

De asemenea, și în actele de expropriere terenul există într-o suprafață diferită de aceea rezultată din actul de proprietate, însă în urma măsurătorilor expertul cauzei a identificat o suprafață de 2240 mp.

Suprafața pe care autoarea a avut-o în patrimoniul său trebuie să fie considerată ca cea reală, suprafața din limita vecinătăților actului primar de proprietate, care a trecut integral în patrimoniul statului după actul exproprierii, motiv pentru care, în limita acestuia trebuia să se dispună restituirea.

Împotriva deciziei au declarat recurs municipiul Pitești, Primarul municipiului Pitești și Consiliul local al municipiului Pitești pentru următoarele motive:

Instanța în mod greșit a stabilit că notificatorul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în natură și sub formă de despăgubiri pentru suprafața totală de 2375 mp ( 1490 mp teren în natură + 885 mp sub formă de despăgubiri), motivând că în actele de expropriere terenul există într-o suprafață diferită de cea rezultată din actul de proprietate, însă în urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de 2240 mp identificată de către expertul cauzei.

Astfel, în cauză au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiză cu completări, ca urmare admiterii obiecțiunilor formulate de părți, sau, din oficiu, la aprecierea instanței de judecată, din care rezultă următoarele: 1) expertiza efectuată de expert B.P., a identificat următoarele suprafețe de teren: suprafața de 504 mp - ocupată de construcție, alei de acces și trotuar; suprafața de 100 mp - ocupată de fântâna publică și terenul aferent; suprafața de 65,5 mp - ocupată de proprietățile N. și R.; suprafața de 242,4 mp - ocupată de construcții private; 2) expertiza efectuată de V.C. stabilește următoarele: conform actului din 1899 terenul avea L- de 115 m ; 1- de 12 m la stradă și de 16,9 m - în spate, conform planului cadastral din 1930-1932 suprafața terenului era de 1338 mp; la fila 234 din dosarul în apel există completarea la raportul de expertiză care identifica conform actului din 1899 o suprafață de numai 1451 mp.

Certificatul de rol din 1955-1957 menționează o suprafață de 883 mp; certificatul de rol din 1966-1975 cuprinde o suprafață de 1320 mp; certificatul de moștenitor face referire la o suprafață de 1600 mp care nu are stabilite vecinătăți și nici acte translative de proprietate.

Prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2012 este menționat, că întrebat fiind de către instanță, expertul cauzei declară că suprafața terenului este de 1451 mp, în raport de actul primar de proprietate din 1899, de actul de donație, însă corelat cu planul cadastral rezultă o suprafață de 1300 mp ocupată de alee de acces spre pasaj, fântâna publică, bazar.

Din toate aceste date rezultă, că fosta proprietate a autorilor notificatorului nu are o întindere de 2240 mp cât a reținut instanța de judecată, această identificare fiind efectuată de expertul consilier și nu de către expertul cauzei.

Reclamantul nu prezintă acte de proprietate sau înscrisuri din care să rezulte o suprafață mai mare de 1600 mp teren, conform certificatului de moștenitor.

Pe de alta parte, în evidențele fiscale din anii 1955 - 1957, autorul N.I. figurează cu suprafața de 883 mp, iar în evidențele fiscale din 1966-1975, același autor a fost înregistrat cu teren în suprafața de 1320 mp. Însă, nu trebuie făcută confuzie prin însumarea celor două suprafețe înscrise la rolul fiscal, în perioade diferite.

Prin notificare reclamantul solicită și terenul din vecinătatea nordică, susținând că autorul lor l-a cumpărat de la autorul N., însă nu se face dovada.

Din evidențele cadastrale ale anilor 1930-1932, proprietatea I.N. avea o întindere de 2197 mp. De altfel, terenul deținut de familia N. din vecinătatea nordică a proprietății N. a fost solicitat de moștenitorii acestuia și restituit în echivalent prin dispoziția nr. 434/2003.

În concluzie, suprafața de 1490 mp pentru care instanța a dispus restituirea în natură nu face parte din proprietatea N. ci din proprietatea I. N., așa cum rezultă din evidențele cadastrale depuse. Potrivit acestor evidențe, proprietatea N. are o suprafață de 2197 mp, iar proprietatea I. N. are o suprafață de 1338 mp. La expropriere fost preluată în proprietatea statului suprafața totală de 1400 mp (470 mp cu Decretul nr. 3/1975 și 930 mp cu Decretul nr. 120/1978).

Instanța a încălcat dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, care fac ferire la modalitatea prin care se apreciază asupra întinderii dreptului de proprietate.

Instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 3001 din 28 martie 2011 s-a dispus desființarea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 900 mp, fără a avea în vedere că obligarea la emiterea unei noi dispoziții (care cuprinde restituirea în natură a suprafeței de 1490 mp și acordarea de despăgubiri pentru 885 mp) exclude dreptul celorlalți moștenitori care nu au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 fiind cazul moștenitorilor lui N.N., N.I. fiind moștenitorul lui N.P.

În mod eronat s-a considerat a fi neautorizată construirea bazarului. La dosarul cauzei a fost depus procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 30 noiembrie 2004, fila 299 și următoarele din care rezultă că, lucrarea privind modernizarea și reabilitarea zonei Piața Ceair, etapa I - corp A, a fost executată în baza autorizației din 22 august 2003 eliberată de Primăria Pitești. De asemenea a fost depusă HCL nr. 298 din 30 septembrie 2003 prin care a fost aprobată transmiterea din administrarea Consiliului local, în administrarea serviciului public - Administrația municipiului Pitești, în suprafața de 675 mp, în scopul desfășurării unor activități comerciale.

Amplasarea și construcția bazarului excede amplasamentului fostei proprietăți a autorilor notificatorului, acest teren aparținând familiei N.

Intimatul, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicită respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Reclamantul, prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 2203 m.p. situat în municipiul Pitești, în natură sau prin echivalent, precum și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate ca urmare a exproprierii.

Prin contestația formulată împotriva deciziei nr. 298/2006 emisă de primarul municipiului Pitești solicită inițial restituirea în natură a suprafeței de 1600 m.p. și despăgubiri pentru clădiri în suprafață de 5375 m.p., dintr-un total de 3400 m.p.

Ulterior, își precizează acțiunea, solicitând restituirea în natură a 1600 m.p. și despăgubiri pentru 1800 m.p.

Prin Decretele cu nr. 13/1975 și nr. 120/1978 s-au expropriat de la N.P. și N.N., terenuri situate în Pitești, în suprafață de 470 m.p. și respectiv de 930 m.p., precum și construcții (filele 51 și 52 prima instanță), un total de 1400 m.p.

Prima instanță reține întinderea dreptului de proprietate pentru care se cuvin acordate măsuri reparatorii ca fiind de 1600 m.p.

Instanța superioară de fond, valorificând expertiza efectuată de consilierul reclamantului reține o suprafață de 2240 m.p., deși în cuprinsul expertizei apare că „Vecinul N. se regăsește în registrul cadastral pe anii 1932 - 1933 cu suprafața de 2197 m.p. la poziția 13 pe str. Sf. Vineri. în procesul - verbal, același vecin N. se regăsește cu suprafața de 1906 m.p. pe str. Sf. Vineri. Rezultă o diminuare a suprafeței acestuia cu 291 m.p. în 1940 față de 1932 - 1933. Diferențele de mai sus, semnalează cu certitudine un transfer de teren de la N. la N., în suprafață de circa 300 m.p., care la recensământul din 1941 N. se regăsește cu suprafața de 362 m.p. Implicit rezultă că nici configurația proprietăților nu mai este cea reprezentată pe anul cadastral scara 1 : 500 ediția 1932 - 1933 și că la identificarea terenului nu ne putem limita numai la acest plan ci trebuie luate în considerație documente ulterioare menționate mai sus.

Cum acest transfer de proprietate s-a făcut cu certitudine, dar fără a se consemna în acte juridice, este posibil ca în timp să se mai fi produs și alte transferuri la N. către N., tot fără acte.

De astfel, există o practică de înstrăinare între vecini a terenurilor în mai multe etape, iar actele se perfectau când înceta disponibilitatea părților de a vinde sau a cumpăra.

Astfel că este posibil ca limita fostei proprietăți să fie cea prezentată de petent, susținută de cei doi martori și recensământul agricol din ianuarie 1948".

Instanța de apel reține că prin sentința civilă nr. 3001 din 28 martie 2011 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia nr. 3711 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Argeș, s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței din 27 ianuarie 1994 pentru suprafața de 900 m.p.

Numai că, prin hotărâre, s-a constatat că ordinul prefectului nr. 111 din 28 septembrie 1993 referitor la suprafața de 900 m.p. ce urmează a fi restituită în natură pentru terenul din str. Sfânta Vineri, este valid.

Se arată în sentință că în temeiul acestui ordin, emis în baza Legii nr. 18/1991, „trebuie să se efectueze punerile în posesie efective pe numele tuturor moștenitorilor".

Tot în această sentință se reține (file 368) că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, a vizat terenuri în suprafață de 1600 m.p. situate în municipiul Pitești.

Din cele mai sus expuse reiese că prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a cerut o suprafață de 1600 m.p., iar prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a solicitat, pentru aceeași adresă poștală, o suprafață de 2203 m.p.

Rezultă astfel existența unor neconcordanțe cu privire la întinderea dreptului de proprietate supus judecății, inclusiv cu referire la presupusul transfer de proprietate de la numitul N.

De asemenea, rezultă că în procedura legii fondului funciar s-a emis un ordin al prefectului pentru restituirea în natură a suprafeței de 900 m.p. pentru terenul din str. Sfânta Vineri.

Instanța avea astfel obligația să verifice regimul juridic al terenului precum și faptul dacă ordinul prefectului și-a atins finalitatea în sensul celor înscrise în sentința civilă nr. 3001 din 28 martie 2011 pentru a se evita o eventuală dublă reparație pentru același teren.

Mai reține instanța că suprateranele edificate pe terenul restituit în natură sunt construcții cu caracter provizoriu în condițiile în care expertul desemnat în cauză a precizat (fila 252) că nu este expert constructor.

Drept urmare, cum recurenta a contestat permanent împrejurarea că terenul poate fi restituit în natură, instanța va trebui să ordone sub acest aspect efectuarea unei expertize de către un expert specializat, în condițiile O.G. nr. 2/2000 aprobată prin Legea nr. 156/2002 a experților tehnici judiciari și extrajudiciari.

Față de împrejurarea că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt pentru ca în etapa procesuală a recursului să poată fi verificată legalitatea deciziei, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursului și va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va dispune administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea întinderii dreptului de proprietate, regimul juridic al terenului și, funcție de acesta, atingerea scopului exproprierii precum și natura construcțiilor edificate pe teren în sensul de a se stabili dacă sunt/nu sunt construcții definitive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Municipiul Pitești prin Primar, Primarul Municipiului Pitești, Consiliul Local al Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 23 din data de 19 martie 2012 a Curții de Apel Pitești - secția I civilă.

Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.