Declination of jurisdiction over appeal against non-appealable tribunal decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction, ordering the case to be referred to the Bucharest Appellate Court, resulting in no substantive ruling on the merits and leaving the prior decision under appeal pending before the competent appellate instance. The dispute arose from a divorce and property division case where a husband, dissatisfied with a final decision rejecting his cancellation appeal, filed a procedural appeal (incorrectly labeled as a "contestation" initially, then clarified as an appeal) against a decision issued by the Buzau Tribunal. The court determined its lack of subject-matter jurisdiction because the appealed decision was rendered by a court of appeal (the Tribunal) in a non-appealable matter, meaning appeals against such decisions must be addressed to a court of appeal rather than the supreme court. The decision was based on Article 3, point 3 of the Code of Civil Procedure, which grants courts of appeal jurisdiction over appeals against tribunal decisions that are not subject to appeal, and Article 159(1), point 2 of the same Code, which mandates the declination of jurisdiction to the competent court in cases of material incompetence.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 3 pct. 3 C. proc. civ, art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Declination of jurisdiction over appeal against non-appealable tribunal decision: Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de recurentul A.I. împotriva Deciziei nr. 1019 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1020/282/2011, în contradictoriu cu intimata N.P., ca nemotivată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 1019 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1020/282/2011 a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A.I. împotriva sentinței civile nr. 99 din 01 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în contradictoriu cu pârâta N.P.
Prin această sentință, fusese admisă acțiunea formulată de reclamant și cererea reconvențională a pârâtei, dispunându-se sistarea stării de indiviziune existentă între părți, cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei.
Față de prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., s-a reținut că, în cauză, contestatorul A.I. nu a invocat niciunul dintre aceste motive de contestație în anulare, cererea privind împărțirea în mod egal a bunurilor comune și reținerea în mod separat a bunurilor proprii privind fondul cererii inițiale.
La data de 10 ianuarie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 177/1/2013, calea de atac intitulată “contestație” formulată de contestatorul A.G.I. împotriva Deciziei nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă.
La termenul de judecată din 14 martie 2013, contestatorul A.G.I. a precizat care este calea de atac formulată, arătând că a înțeles să exercite recurs împotriva deciziei nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă.
La același termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței supreme în soluționarea recursului declarat de contestatorul A.G.I.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Cum, în speță, contestatorul A.G.I. a învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva deciziei nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 pronunțată Tribunalul Buzău, secția I civilă, față de prevederile legale mai sus redate, se constată necompetența materială în soluționarea acestei cereri de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, cum decizia atacată cu recurs a fost pronunțată de Tribunalul Buzău, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recurs formulată de contestatorul A.G.I. este Curtea de Apel Ploiești.
Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010), soluționarea recursului formulat de contestatorul A.G.I. va fi declinată în favoarea instanței competente, respectiv Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a recursului declarat de contestatorul A.G.I. împotriva deciziei nr. 1642 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.