Untimely nullity appeal against suspended-to-custodial conviction for extortion and attempted murder

Asupra contestației în anulare de față; în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3876 din data de 02 noiembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr. 22251/3/2009, s-a decis:

I. Admiterea recursurilor declarate de inculpații D.C. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București - Secția l-a Penală.

Casarea în parte decizia recurată numai în ceea ce privește pe inculpații D.C. și V.M. și menținerea sentinței penală nr. 88 din 3 februarie 2010 a Tribunalului București - Secția a li-a penală referitor la acești inculpați.

II. Respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpații N.F., N.M., N.F., N.I., C.C., V.R. și V.L. împotriva deciziei penale nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București - Secția l-a Penală.

Obligarea recurenților inculpați N.F. și N.I., la plata sumelor de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligarea recurenților inculpați N.F., N.M., C.C., V.R. și V.L. la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații D.C. și V.M., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 88/F din 03 februarie 1010 a Tribunalului București, Secția a ll-a Penală, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.F. zis S., formulata de acesta, din infracțiunea prev de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inc. N.F. zis „S.", la o pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen.. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proC. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.M. zis G., formulată de acesta, din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inc. N.M. zis „G.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen.. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București ; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proC. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.F. zis „F.", la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 2 ani închisoare .

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen.. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 26 rap. art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I. zis „A.", la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare. In baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 2 ani închisoare .

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. zis „P.", la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) si (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București ;- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de munca;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-au pus in vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.L. zis „L.", la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (1) si (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani. În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București;- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.R. zis „A." la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C. zis „B." la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata V.M., la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 14 si 346 C. proC. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații la plata sumei de 92,53 lei către Spitalul Universitar de Urgență Elias.

În baza art. 191 C. proC. pen. au fost obligați inculpații la câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 730/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. N.F. zis „S.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. si art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. N.M. zis „G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. N.F. zis „F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

4. N.I. zis "A.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. si art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. V.R. zis „A.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

6. D.C. zis „B.", pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

7. V.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 C. pen.

8. C.C. zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (1) si (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

9. V.L. zis L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (1) si (2) C. pen. si art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut prin actul de sesizare următoarea situație de fapt: In data de 08 martie 2008 în jurul orei 18:00, numitul M.A. împreună cu viitoarea lui soție pe nume I.A. s-au dus în vizită la familia D. din București. La un moment dat, partea vătămată M.A. a ieșit din curtea imobilului împreună cu D. A., în stradă fiind așteptat de către inc. N.M. zis „G." care s-a apropiat de M.A. și i-a spus acestuia pe un ton răstit, amenințându-l, să urce în mașina lui. În acest sens inc. N.M. zis „G." a scos un cuțit cu care a amenințat-o atât pe partea vătămată cât și pe prietenii acestuia care erau de față.

La scurt timp lângă ei a oprit un autoturism din care a coborât inc. N.F. zis „S." (fratele învinuitului N.M. zis „G."). Inc. N.M. zis „G." i-a cerut acestuia să aducă din mașină sabia.

Astfel, inc. N.F. zis „S." a luat din mașină sa o sabie și s-a îndreptat către partea vătămată M.A., prin spatele acesteia. In timp ce inculpatul N.M. zis „G.", prin acțiunile sale, împiedica partea vătămata să se apere și să vadă ce face celalalt inculpat în spatele ei, inc. N.F. zis „S." i-a aplicat mai întâi o lovitura peste spate cu latul lamei iar apoi a vrut să îl lovească de două ori cu tăișul în cap pe M.A.; acesta a reușit să se întoarcă, alertat de strigătele persoanelor de față, a ridicat pe rând mâinile și a parat loviturile (destinate zonei capului) suferind astfel leziuni grave (mâna/palma stângă fiindu-i practic secționată). Imediat după comiterea faptei, inculpații au părăsit locul faptei.

Ulterior, prin persoane interpuse, inculpații au încercat să o determine pe partea vătămată să realizeze o împăcare frauduloasă și să facă declarații necorespunzătoare adevărului.

Fapta descrisă a fost comisă pe fondul exercitării de către inculpați a unor violențe și amenințări asupra părții vătămate în scopul constrângerii acesteia să le dea sume de bani nedatorate, pentru a dobândi astfel foloase injuste. Astfel, în urma cu cca. 2 ani, partea vătămată a împrumutat de la inc. V.R. zis „A." suma de 300 de euro, plătind înapoi după cea 2 luni suma de 2.000 sau 3.000 euro (datoria + dobânzi tip camătă), dintre care o parte au fost remiși către inculpații N.F. zis „S." si N.M. zis „G." (rude cu V.R. zis „A."). În ciuda acestui aspect, inculpații N.F. zis „S." și N.M. zis „G." au continuat să ceară - prin amenințări și violențe care au culminat cu fapta din 08 martie 2009 - sume mari de bani de la partea vătămată în contul pretinsei datorii. Partea vătămată a dat astfel inculpaților o alta suma - 5.000 euro -, aspect confirmat de martorii D.C. si D. A. care au contribuit și ei la această suma.

Săvârșirea infracțiunilor de către inculpați a rezultat din următoarele mijloace de probă Partea vătămată M.A. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenta București cu diagnosticul „traumatism grav prin sabie bord radial arc stâng și regiune palmara proximală cu secțiune pachet vasculo-nervos radial, pachet vasculo-nervos ulnar, tendoane flexoare superficiale și profunde degete ll-V TFLP, tendon lung abductor police tendon scurt extensor police, fractura parcelară os trapez și os scafoid, hemoragie moderată de tip mixt, plagă tăiată fața dorsală F2 DG X MD cu decojare latibou tegumentar de 2/1 cu pedicut proximal". Expertiza medico-legala A1/3997/2009 a stabilit că partea vătămată M.A. prezintă leziuni traumatice ale mâinilor, constând în doua plăgi tăiate, una profundă la mana stânga și alta cu lambou la degetul V al mâinii drepte. Plaga tăiată palmara mana stânga suturata, interesectând eminent tenara și hipotenara cu lungime de 12 cm, direcție oblica radio-ulnara și dinspre proximal spre distal de la baza metacarpianului I și masivului carpian adiacent (interesând pliul de flexie radio-carpian) spre diafiza metacarpianului V, profunda cu interesarea pachetului vasculonervos radial și parțial al celui ulnar, secțiuni ale tendoanelor flexorilor superficiali și ale flexorilor Profunzi degete ll-V, tendon flexor lung police, tendon lung anterior palmar si tendon scurt extensor police, fracturi parcelare oase carpiene-trapez și scafoid. Necesită îngrijiri medicale circa 70 (șaptezeci) în condițiile unei evoluții favorabile, timp ce include și tratamentul de recuperare morfofuncțională recomandat cu precizarea că viața victimei a fost pusă în primejdie prin leziunile vasculoarteriale pentru care s-a practicat hemostaza și anastomoza termino-terminală artera radială. Pentru aprecierea unor eventuale infirmități fizice posttraumatice, este necesara reexaminarea medico-legală la circa 6-8 luni de la prezenta examinare, în condițiile epuizării mijloacelor terapeutice.

Plaga tăiata, deget V (auricular), falangă proximală mâna dreaptă, margine ulnară, arcuate, având aspect de lambou cutanat 2/1 cm cu pedicul proximal, orientate transversal, fără consemnarea lezării unor formațiuni anatomice profunde. A necesitat îngrijiri medicale circa 15 (cincisprezece) zile și nu a fost de natura să pună în primejdie viața victimei sau să determine infirmitate fizică.

Leziunile traumatice s-au putut produce la data de 8 martie 2009, prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil corpul delict incriminat (sabia), cel mai probabil loviturile fiind aplicate succesiv.

Plaga mâinii stângi a putut fi produsa printr-o lovitură cu sabia aplicată de sus în jos vizând marginea radială a articulației radio-carpiene în zona denumita „tabachera anatomică" cu secțiunea tendoanelor policelui cu impact forte asupra masivului carpian (fracturi scafoid și trapez) și cu interesarea regiunii palmare de la eminența tenara spre cea hipotenara până la diafiza metatarsianului V, mâna victimei putând fi în poziția indicata în planșa fotografică nr. 276177 foto 10-11-12.

Plaga deget V mâna dreaptă a putut fi produsa printr-o lovitura cu sabia aplicată dinspre lateral spre marginea cubitală a falangei proximale, posibil conform fotografiei nr. 13 din aceeași planșa fotografica - partea vătămată a arătat că a respins această lovitură înspre lateral cu mâna dreaptă.

S-a constatat că actul medico-legal a confirmat sub aspectul mecanismului de producere a leziunilor declarațiile părții vătămate și ale martorilor si reconstituirile făcute în cauză și, pe de altă parte au infirmat fără niciun dubiu declarațiile inc. N.F. „S." (este imposibil ca mecanismul descris de acesta să producă plăgi de o asemenea profunzime și gravitate). Din declarațiile coroborate ale părții vătămate M.A. și ale martorilor D. A., D.C., I.A. F., D. A.M., C.G.A., a rezultat că loviturile cu tăișul săbiei aplicate de inc. N.F. zis „S." vizau direct zona capului părții vătămate (fiind aplicate de sus in jos, aspect confirmat și medico-legal) și că partea vătămata s-a întors în ultimul moment (alertată de strigatele martorelor) și a reușit sa pareze loviturile cu mâinile, suferind leziunile grave menționate.

Din aceleași declarații a rezultat ca inc. N.M. zis „G." a fost cel care a început agresiunea asupra părții vătămate, încercând sa-i aplice lovituri de pumn și îmbrâncind-o (i-a smuls din mână cheile autoturismului și chiar a încercat să o determine cu forța să se urce în mașina sa). Tot el, în timp ce continua agresiunea, i-a cerut celuilalt inculpat să scoată sabia din mașina. In timp ce acesta se apropia cu sabia prin spatele pârtii vătămate, inc. N.M. zis „G." se afla față în față cu partea vătămata, în aceste condiții văzând cum celalalt inculpat se pregătește să aplice loviturile cu tăișul săbiei în capul părții vătămate; cu toate acestea, a încercat în continuare să o lovească pe partea vătămată și sa-i distragă astfel atenția, pentru a o determina să rămână cu spatele la inc.

N.F. zis „S.".M.A.: „am auzit o voce de femeie strigând „Sabia!", m-am întors și l-am văzut pe S. cum se pregătea să mă lovească cu o sabie tip macetă, pe care a ridicat-o deasupra capului meu direct cu tăișul pentru a mă lovi în cap. Am pus mâna stângă să parez lovitura și m-a lovit cu tăișul..văzând că nu m-a lovit în cap, a dat o a doua lovitura tot cu tăișul înspre capul meu iar eu cu mâna dreaptă am vrut să resping sabia în lateral, după care am fugit întrucât S. voia în continuare să mă lovească."D.C.:

„G...i-a spus lui S. .. mai multe cuvinte din care am înțeles ca este vorba despre o sabie..l-am văzut pe S. luând o sabie din autoturismul său și s-a îndreptat spre M.A. care îl ținea de mâini pe G. încercând să îl determine pe acesta să nu îl mai lovească. L-am văzut pe S. ajungând în spatele lui M.A... M.A. s-a întors, moment în care S., aflat acum în fața sa, a ridicat din nou sabia deasupra capului și a încercat să îl lovească pe A. în cap cu tăișul săbiei. A. a observat intenția acestuia și a ridicat mâna stângă deasupra capului său pt. a se apăra, astfel încât lovitura lui S. s-a oprit în mâna stângă a lui A."D.

A.: „G. a strigat la el (n.n. - S.) să aducă sabia..G. l-a lovit cu pumnul pe A. în fața, A. a ripostat împingându-l puternic pe G., S. l-a lovit cu sabia în spate după care a ridicat sabia și a încercat să îl lovească cu putere în cap pe A. însă acesta a încercat să se apere ridicând mâna stânga deasupra capului. "C.G.A.: „G. și S. îl împingeau pe A. în gardul curții, spre coltul străzii..cei doi frați strigau vorbind între ei pe țigănește și l-am observat pe S. fugind la autoturismul cu care venise și din interior a luat o sabie.

In acele momente eu și celelalte femei am început să țipăm de frică și în momentul în care l-am văzut pe S. că se îndreaptă cu sabia către A. și soțul meu, am strigat toate cu putere: „Sabia!" pentru a-i avertiza.. L-am văzut pe S. că ridică sabia deasupra capului și a vrut să-l lovească pe A. cu ea în cap. Acesta s-a întors și a parat cu mâna stânga acea lovitură, după care S. a repetat lovitura iar A. a reușit să o pareze și pe aceasta, sabia trecându-i pe lângă corp."Intervievat de reporterii PRO TV, M.A. a susținut aceleași aspecte menționate mai sus.

Prin reconstituirile realizate cu partea vătămata M.A. si martorul D. A. s-a stabilit concret modul de săvârșire a faptei (confirmat, așa cum s-a arătat, și din punct de vedere medico-legal). Partea vătămată și martorii i-au recunoscut pe inculpați din planșele fotografice. Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză a rezultat de asemenea că inculpații sunt autorii faptei.

Într-o convorbire între inc. N.M. zis „G." și o alta persoană se discuta despre intenția inculpaților de a se înțelege fraudulos cu partea vătămata.

Declarațiile părții vătămate și ale martorilor au conturat și săvârșirea infr. de șantaj expusă mai sus. Astfel din declarații a rezultat că deși partea vătămată M.A. a achitat datoria (și dobanda-camată), inculpații i-au cerut în contul unei datorii fictive alte sume mari de bani.

Partea vătămată M.A. a arătat că în primăvara anului 2008 a primit un telefon de la inc. N.M. „G." care i-a spus că are să-i dea suma de 5.000 de euro. Refuzat de partea vătămată, inculpatul a amenințat-o „că dacă mă va prinde pe stradă mă va bate. La o săptămână de la acest incident, aflându-mă la cafeneaua G., am fost lovit cu pumnul în față de către G. care era însoțit de fratele său S. .. înainte să mă lovească, G. mi-a cerut încă o dată acei bani de care vorbisem la telefon." După acest incident a fost sfătuit de martorii D. A. și C. să plătească acesta sumă nedatorată pentru a scăpa, suma care a fost plătită.

Martorii D.C. si D. A. au confirmat remiterea sumei de 5.000 euro către inculpați, suma la care au contribuit și ei.

Martorul D. A. a fost de față când, în anul 2007, inc. N.M. zis „G." a aplicat lovituri de pumni si picioare părții vătămate în contextul menționat.

Martorul D.C. a arătat că cei doi inculpați au transmis părții vătămate amenințări prin intermediul sau și totodată l-au amenințat și pe el atât verbal cât și cu un briceag.

În luna august 2008 partea vătămata D.V. a împrumutat suma de 4 000 Euro de la inc. N.F. zis „F. acesta solicitându-i dobânda (camăta) pentru suma împrumutată, în fiecare săptămâna cate 1000 E. După ce a plătit în timp de patru săptămâni câte 1000 E pe săptămână, partea vătămată a fost contactată de către inc. N.F. zis „F. care i-a solicitat să-i restituie cei 4000 împrumutați, cu precizarea că ceea ce plătise reprezenta doar dobânda. D.V., știind ca învinuitul este o persoana periculoasa și foarte violentă și dorind să scape de datoria către acesta, a împrumutat de la inc. V.R. zis „A." un autoturism pentru a-l valorifica, urmând ca inc. V.R. zis „A." să primească de la partea vătămată, după o luna de zile, suma de 7000 Euro și autoturismul.

Partea vătămată a lăsat autoturismul la o cunoștința pe nume N. care i-a dat suma de 4000 Euro, bani cu care s-a dus la inc. N.F. zis „F." pentru a-și achita datoria însă acesta i-a spus ca a întârziat cu plata datoriei motiv pentru care cei 4000 Euro reprezintă doar dobânda pentru împrumutul încredințat și că va trebui sa-i mai dea încă 4000 Euro. După o luna de zile de când a luat mașina, D.V. a fost contactat telefonic și amenințat de către inc. V.R. „A." care i-a cerut să plătească cei 7000 Euro pentru mașina dată, menționând că de fapt va trebui să-i plătească 10 000 Euro deoarece întârziase o săptămâna cu plata.

În acest sens inc. V.R. - "A." I-a determinat pe D.V. să ia de la el un autoturism pe care sa-l ducă la inc. C.C. „P." în comuna Dragomiresti Deal, jud. Ilfov, pentru a o lasă amanet contra sumei de 12.000 Euro urmând să-i plătească acestuia dobânda, iar în cazul în care nu va plați banii într-o lună de zile va pierde autoturismul și va trebui sa-i dea și cei 12000 Euro; din această sumă inc. V.R. „A." a luat 10.000 Euro drept datorie și dobânda pentru autoturismul. În același timp inc. V.R.- "A." i-a spus părții vătămate că, dacă nu va restitui autoturismul într-o luna de zile, va trebui să-i mai plătească și suma de 25000 Euro reprezentând contravaloarea autoturismului. Tot în luna decembrie 2008, D.V. i-a returnat inc. V.R. „A." autoturismul.

În aceeași perioadă inc. N.F. „F. a contactat-o atât telefonic cât și personal pe partea vătămată pentru a o determina să-i plătească datoria și, întrucât partea vătămată nu avea bani, inc. N.F. "F. I-a determinat să ia de la el o cantitate de aur pe care a apreciat-o în jurul sumei de 10000 lei, aur pe care să-l amaneteze, iar cu banii obținuți să-i plătească dobânzile la banii împrumutați.

În luna ianuarie 2009, inc. N.F. „F., exercitând presiuni asupra părții vătămate, l-a determinat pe acesta să ia de la el un autoturism pe care să-l amaneteze contra sumei de 6000 Euro pentru a-i achita dobânzile la banii împrumutați. Fiindu-i teama, partea vătămata a luat mașina respectivă pentru a o amaneta însă a doua zi s-a stricat motorul.

La sfârșitul lunii ianuarie 2009 inc. N.F. „F. i-a zis părții vătămate ca are să-i dea suma de 10000 euro și să-i returneze aurul iar inc. V.R. - "A." i-a zis că trebuie să-i dea suma de 25000 Euro. Tot în aceasta perioadă, văzând că partea vătămata nu-i dă banii ceruți, inc. V.R. "A." a început să-l amenințe atât telefonic cât și personal, atât pe D.V. cât și familia acestuia, mergând la domiciliul lor de mai multe ori însoțit de către soția sa, inculpata V.M. (aceasta adresând și ea amenințări în același scop) și alte persoane rămase neidentificate.

La sfârșitul lunii februarie inc. N.F. „F. l-a contactat pe D.V. și l-a chemat la el acasă pentru a-i cere socoteală, întrucât partea vătămată i-a comunicat că nu poate face plata, atât inc. N.F. „F." cât și socrul acestuia zis „S." au început să-l amenințe spunându-i ca ii omoară, ii taie, îi violează nevasta si fetița. Fiindu-i teama pentru viața sa și pentru a putea pleca din locuința inc. N.F. „F., partea vătămată Ie-a spus că va face rost de bani și le va plați sumele de bani cerute de aceștia. În continuare inc. N.F. „F. împreuna cu inc. N.M. zis "G." l-au amenințat telefonic atât pe el cat și familia sa.

La un moment dat, partea vătămată s-a ascuns de inculpați și nu Ie-a răspuns la telefon, motiv pentru care aceștia au exercitat presiuni, amenințări și violențe asupra unor persoane din familia și anturajul părții vătămate.

În data de 04 martie 2009, inc. N.I. zis "A." și N.F. „F. l-au agresat fizic pe G.V.R. (partener de afaceri al părții vătămate D.V.) aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele precum și cu latul unei săbii în zona capului, în scopul de a-i intimida și determina pe D.V. să le dea o suma de bani. În aceeași împrejurare, inc. N.I. zis "A." a lovit cu tăișul săbiei în autoturismul condus de G.V.R. (autoturism aparținând părții vătămate D.V.), deteriorându-l. De asemenea inc. N.M. "G." i-a adresat amenințări prin membrii familiei lui G.V. ca îl va baga în căruciorul cu rotile în cazul în care se va adresa organelor de poliție.

În data de 14 aprilie 2009 în urma activităților întreprinse de către organele de urmărire penala și a efectuării de percheziții domiciliare la adresele inculpaților, D.V. (tatăl lui V.R. zis A.) împreuna cu D.L. zis P. (frate cu D.R.) și D.M. s-au dus la biroul firmei lui D.V. situat in Sos. Chitila, sect. 1 unde au găsit-o pe fiica părții vătămate D.A.M., solicitându-i acesteia (țipând la ea) să vorbească cu părinții ei pentru a-si retrage plângerea formulata în fața organelor de poliție împotriva inculpatului V.R. zis „A.". D.A.M. (fiindu-i teamă de indivizii respectivi întrucât membrii ai aceleiași familii au amenințat-o că o violează) a apelat la serviciul de urgenta 112 solicitând sprijin organelor de poliție. La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție care a identificat persoanele în cauză consemnând cele constatate. De asemenea la locul incidentului s-a deplasat și partea vătămată D.V. ocazie cu care D.V. i-a solicitat să-și retragă plângerea formulată și să declare în fața organelor de poliție că s-a împăcat cu fiul său. Acest aspect este confirmat de convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în cauză.

Săvârșirea infracțiunilor de către inculpați a rezultat din următoarele mijloace de probă: Din declarațiile pârtii vătămate D.V. coroborate cu cele ale părții vătămate G.V.R. și ale martorilor D.R.V., D.Ș., D.A.M., D.M., G.E., S.E. a rezultat ca atât partea vătămată cât și membrii familiei au primit în mod repetat amenințări, atât direct cât și telefonic (verbal și prin SMS-uri), de la inculpații N.F. „F.", V.R. „A.", N.M. „G.", V.M., amenințări cu bătaia, moartea, viol, dacă sumele de bani cerute de inculpați nu vor fi date. Partea vătămată și martorii au arătat că și inculpata V.M. a venit de mai multe ori la ei acasă și a amenințat-o pe fiica părții vătămate că o să fie violată și bătută de țigani, iar pe mama părții vătămate a amenințat-o cu moartea.

Din declarațiile părții vătămate D.V. coraborate cu declarațiile martorilor D.A.M., D.R.V. și R.F.G., a rezultat că membrii familiei inc. V.R. zis „A." fac presiuni atât asupra martorilor în cauză cât și asupra părții vătămate pentru a-i determina să-și retragă plângerea formulată și să declare că s-au împăcat cu inculpații. Chiar în ziua reținerii inculpaților, persoane din familia/anturajul acestora au venit și i-au amenințat în acest sens.

Partea vătămata și martorii i-au indicat în planșele fotografice pe inculpați.

Partea vătămata a arătat că inc. N.F. „F." și V.R. „A.", în repetate rânduri l-au amenințat, personal sau la telefon, spunându-i că îi taie, că îi omoară, că nu se tem de poliție, întrucât chiar dacă unul dintre ei va fi arestat, rămân ceilalți afară și tot îi omoară; i-au înjurat pe copii părții vătămate și au mai amenințat ca o vor viola pe soția acestuia.

Martora D.R.V. (soția părții vătămate) a arătat că inc. N.M. „G." și N.F. „F." au oprit-o pe stradă și au amenințat-o spunându-i că o să o omoare, o vor tăia cu sabia pe ea și pe copiii ei dacă nu le dă banii, chiar dacă nu-l vor găsi pe soțul ei sau chiar dacă acesta moare. A mai precizat că, la scurt timp după ce a sesizat organele de poliție, a fost oprită pe strada de inc. V.R. „A." care a amenințat-o că o bate și o omoară, ca nu îi este frică de politie. Martora a mai arătat că și soțul ei a fost amenințat și că, de frică, o perioada de timp nu s-a mai întors acasă. Pe 31 martie 2009 inc. N.F. „F." i-a reproșat că s-a dus la poliție, precizând că 20 de ani dacă se duce la pușcărie, tot o va omorî pe partea vătămată. Intervievată de reporterii PRO TV, martora a menționat aceleași aspecte.

Martora D.A.M. (fiica părții vătămate) a arătat că în luna decembrie 2008 inc. V.R. "A." și inc. V.M. veneau aproape zilnic în casa părții vătămate, intrau în casă și îl amenințau pe D.V. spunându-i că "o să-l bată, o să-l bage în spital, o să îl omoare..l-am auzit pe A. țipând la tatăl meu și amenințându-l spunând: "Dă-mi banii, dacă nu, ajungem la crima!" Arată că inc. V.R. "A." a blocat autoturismul în care se aflau ea și mama ei pe stradă, după care a strigat ca dacă partea vătămată nu vine la ei cu banii, "o să fie rău". în data de 17 ianuarie 2009, inc. V.M. a venit la locuința lor, însoțită de alte persoane, și a amenințat-o spunând ca "o să te prindem pe tine și pe mă-ta pe străzi, o să vă leșinăm, pe mă-ta o dezbrac în pielea goală, punem țiganii pe voi să vă violeze..dați-ne banii că vă omoram." în data de 14 aprilie 2009 (data reținerii inculpaților) la depozitul fam. D. au venit rudele inculpaților și i-au cerut, prin amenințări, să-și determine părinții să-și retragă plângerea formulată la poliție.

Martora D.M. (mama părții vătămate) a arătat că inc. V.M. a venit la domiciliul părții vătămate și i-a spus ca o va strânge de gât dacă nu-i spune unde este fiul său, îndreptându-se totodată cu mâinile spre gâtul ei. Arătând că în decembrie 2008 – ianuarie 2009, la ei acasă au venit de mai multe ori inc. N.M. "G." și N.F. "S." care au adresat amenințări și au cerut sume de bani. În 30 martie 2009 la ei acasă a venit inc. N.F. "F. care a făcut afirmații amenințătoare deoarece nu l-a găsit pe D.V., D.Ș. a arătat că F., A. și nevestele lor "îl amenințau pe fratele meu întrucât acesta se împrumutase de bani de la ei și cereau niște dobânzi foarte mari, iar fratele meu nu mai putea să le plătească.. F. mai venea însoțit de G. și S. "Martora G.E. a arătat că: pentru că partea vătămată D.V. fugise de acasă și nu mai răspundea la telefoanele inculpaților N.I. „A." și N.F. „F.", aceștia l-au contactat pe soțul ei G.V. solicitându-i să se întâlnească și să-i spună unde este partea vătămata.

Întrucât G.V. nu Ie-a spus unde se află acesta, cei doi inculpați l-au agresat fizic.

Are cunoștință de faptul că inculpatul N.F.„F." și frații săi N.M. „G." și N.I. „A." au făcut presiuni asupra lui D.V. și a familiei sale pentru a-l determina să plătească sume de bani. A confirmat faptul că fiica părții vătămate a fost amenințată cu violul. A arătat că în data de 05 martie 2009 se afla cu D.R.V. (soția părții vătămate D.V.). Când au coborât din mașină, lângă ele s-au oprit un autoturism în care se aflau inculpații N.F. „F." și N.M. „G." și un auto în care se afla inc. V.R. „A.". Aceștia au amenințat-o pe D.R.V., inc. N.M. „G." precizând „femeie, te strâng de gât, te omor!" îndreptându-se către ea cu mâinile ridicate. A arătat că în data de 14 martie 2009 (când inculpații au fost reținuți) la locuința ei a venit nevasta inc. N.I. „A.". De frică martora nu a ieșit din casă dar mama ei a discutat cu nevasta inculpatului. Aceasta i-a spus că trebuie sa-și retragă plângerea formulată la poliție împotriva lor. Martora S.E. a arătat că în timp ce se afla la biroul depozitului de cherestea al fam. D., a venit inc. N.F. „F." și a amenințat-o pe D.R.V. spunându-i că, dacă D.V. nu îi va da banii, se va duce 20 de ani la pușcărie dar tot îl va omorî, manifestându-se violent prin gesturi și cuvinte și inducând un sentiment de teamă. Martorul M.C. a confirmat faptul că fam. D., la sfârșitul lui 2008, având nevoie urgentă de bani, a împrumutat de la el suma de 10.000 RON lăsând gaj obiecte din aur. Martorul a arătat că fam. D. prezenta încredere derulând afaceri prin banca unde lucrează el. D.A. (căruia partea vătămată i-a lăsat auto luat de la inc. V.R.) a arătat că a aflat că partea vătămată are probleme cu țiganii din cartier (copiii lui V.) și de frica lor a fugit de acasă.

R.F.G. a fost de față când rudele inculpaților au venit în data 14 aprilie 2009 (data reținerii inculpaților) la depozitul fam. D. și a văzut-o pe D.A.M. discutând cu ei. "Am observat că în timp ce vorbea cu cele trei persoane, D.A. plângea și era foarte speriată. "Partea vătămata a prezentat organelor de urmărire penala telefonul sau mobil în care era stocat un mesaj de amenințare de la inc. V.R. „A.'. Din convorbirea înregistrată prin STS - Apel unic de urgență 112-a rezultat că D.A.M. a sunat pentru a sesiza organele de poliție cu privire la astfel de amenințări.

Partea vătămata și martorii au indicat posturile telefonice ale inculpaților de pe care au primit amenințările. Aspectele din declarații au fost confirmate atât de listingurile telefonice cât și de conținutul convorbirilor interceptate si înregistrate în cauză:

Într-o convorbire între partea vătămată D.V. și inc. N.F. "F., inc. îi reproșează ca i-a dat cea 30 de telefoane și nu i-a răspuns arătând ca "mi-a venit nebuneala la cap"; în mai multe rânduri îi reproșează ca nu îi găsește. Intr-o convorbire, inc. N.F. "F. explica - relevant sub aspectul modului de operare - cum poate fi îndatorata o persoana printr-o operațiune legată de amanetarea unei mașini. Intr-o convorbire, partea vătămata D.V. arata că trebuie să-și facă investigații medicale deoarece a fost lovit cu latul unei săbii peste coaste.

Într-o convorbire, soția pârtii vătămate, D.R.V. ("M.") arata că din cauza situației create au închis afacerea, că soțul ei a fost bătut cu săbiile de țigani, că aceștia i-au amenințat pe ei și pe copiii lor, ca i-au lovit cu sabia în mașină, ca au primit amenințări că li se va da foc la casă. Într-o convorbire între inc. N.F. "F." și partea vătămată, cel dintâi spune: "V., nu o mai întinde, ce au fost glume, glume. Uite, ce dracu fac. Ți-am zis."Într-o altă convorbire între cei doi, inc. îi spune părții vătămate: "Vezi ce faci, mă, Viorele, mă, că sunt distrus, bă, tu ești copil la cap, ajung la disperare!..vezi ce faci și vino la mine dracului!". Intr-un SMS partea vătămată arata că este disperat și cere ajutor "rămân cu copiii pe străzi, nu e de glumă, ajung de-mi iau zilele, nu mai rezist.."într-o convorbire, G.V. arata că știe despre infracțiunea de tentativă de omor asupra părții vătămate M.A. și povestește incidentul a cărui victimă a fost el însuși: "Ce tăiat la mână, mă? l-a tăiat-o definitiv, ești copil?..A dat să-i ia viața, mă. Mie, la fel. A dat..să-mi dea cu sabia în cap. A dat în mașină că m-am ferit."într-o discuție între inc. N.I. "A." și inc. N.F. "F., cel dintâi îi spune celuilalt: "poți și tu să-l chemi pe V. (n.n. - partea vătămata) să vorbim și noi cu el treaba aia..cheamă-l și spune-i: dă-te-n morții mă-tii, accepți ce ți-am spus noi! Atât..Sa facă ce zicem noi și gata." Intr-o altă convorbire între cei doi, inc. N.I. "A." îi spune inc. N.F. "F. că a vorbit cu soția lui G.V. (G.E. "C.") și îi relatează ce i-a spus acesteia: "a venit V.? Nu vezi, C., că e nesimțit bărbatul tău? îți spun eu că e nesimțit. Nu e frumos!"Din convorbirile dintre inc. V.R. "A." și inc. N.F. "F. rezultă că aceștia desfășoară împreună activități infracționale, reliefându-se totodată modul lor de operare privind sume de bani, autoturisme, acte de vânzare-cumpărare etc. De ex.: "poate facem vreo combinație, poate-l băgăm să luăm vreo mașină și niște bani mai mulți. "Situația expusa a creat părții vătămate si fiicei sale probleme de natura psihica confirmate prin examene psihologice de specialitate. Din declarații a rezultat că, pe fondul acestei situații, partea vătămata a avut la un moment dat intenția de a se sinucide.

Din raportul de evaluare psiholoG. privind-o pe partea vătămata D.V. a rezultat că aceasta s-a prezentat la cabinet ca urmare a unei tentative de suicid, prezentând o agitație psihomotorie exagerata, privire intr-un punct fix, refuz alimentar și insomnii, iar ședințele de psihoterapie săptămânale nu au dat rezultate semnificative.

Din raportul de evaluare psiholoG. privind-o pe fiica părții vătămate a rezultat că se afla într-o stare de maxima agitație, tensiune emoțională și irascibilitate, repetând: „Și ce ne facem? Daca ne omoară?", tremura, plângea, refuzând comunicarea și activitățile obișnuite, prezenta insomnii. Partea vătămată G.V.R. (care a formulat plângere sub aspectul infr. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.) arata că are cunoștința despre amenințările adresate părții vătămate, fiind prezent în unele momente când partea vătămata a fost amenințata de către inc.

N.F. „F.". Arata că, în același scop, întrucât partea vătămata își închisese telefonul, el a fost contactat telefonic de către inc. N.F. „F." si inc. N.I. zis "A.". Deoarece la un moment dat nu a mai răspuns, în noaptea de 04 august 2009, în timp ce conducea autoturismul părții vătămate, a fost oprit în trafic de inc. N.F. „F." și inc. N.I. zis "A." care l-au amenințat și l-au agresat, lovindu-l cu doua săbii și deteriorând autoturismul. G.V.R. arata că inc. N.I. zis "A." a vrut sa-l lovească și cu tăișul săbiei în cap dar el a căzut iar sabia s-a oprit în caroseria autoturismului.

Din certificatul medico-legal a rezultat că G.V.R. a prezentat mai multe leziuni de violența: la nivelul capului (lateral de bosa frontala doua dungi echimotice violacei paralele - de natura a indica lovirea cu un lat de lama, temporal stâng tumefactie) și la nivelul toracelui (hemitorace stâng lateral spațiul 6 intercostal echomoza violacee). Din raportul de constatare tehnico-științifică traseoloG. a rezultat că urma în adâncime prezenta pe autoturismul a fost creata de un obiect dur prevăzut cu o muchie ascuțită gen satâr, sabie, topor, sau altele asemenea, fiind creata printr-o lovitura de sus in jos, de la stânga la dreapta sub un unghi de incidența de 60".

Cu ocazia percheziției domiciliare din data de 14 aprilie 2009, în locuința inc. N.F. zis „F. a fost descoperita o sabie. În cursul verii anului 2008, părțile vătămate A.N. si A.E.A. au împrumutat în mai multe rânduri diverse sume de bani de la inculpații C.C. zis „P.", D.C. zis „B.", V.R. zis „A.". La momentele scadentelor, inculpații au susținut că prin plățile făcute, părțile vătămate nu au achitat decât dobânzile (acestea fiind dobânzi tip „camata", foarte mari, vădit disproporționate în raport cu sumele datorate).

In scopul îndatorării și al punerii părților vătămate în imposibilitatea practica de a plați datoriile, inculpații au acordat împrumuturile eșalonat, astfel încât din sumele împrumutate părțile vătămate să nu poată plați decât dobânzile pentru sumele împrumutate inițial, alte dobânzi curgând în continuare, atât la împrumuturile inițiale cat si la cele ulterioare.

Împrumutul acordat de inc. C.C. zis „P." a fost garantat de numitul G.G., motiv pentru care, întrucât suma nu a fost restituita integral, inc. C.C. zis „P." si V.L. zis „L." au adresat amenințări si lui G.G., determinându-l pe acesta să facă presiuni asupra părților vătămate pentru a plați banii.

Având in vedere că sumele astfel „datorate" au crescut foarte mult, inculpații au determinat părțile vătămate să facă un nou împrumut mai mare (cea 70.000 euro), la inc. V.R. zis „A.", cu care să acopere celelalte datorii. In acest sens inc. V.R. zis, A." Ie-a dat doua autoturisme (dintre care pe unul l-a luat ulterior înapoi), evaluate de el la suma de 31.000 euro, iar restul în bani. Ca și anterior, banii au fost dați eșalonat, permițând părților vătămate să plătească doar dobânzi și o parte din alte datorii, alte dobânzi curgând în continuare, plata definitiva devenind practic imposibila.

Pe fondul acestei situații, inculpații au început să adreseze amenințări asupra părților vătămate și a familiei lor, terorizându-i, pentru a-i determina în final să le transfere proprietatea imobilului (casă și curte) în care locuiesc.

Astfel, în data de 30 noiembrie 2008, inc. C.C. zis „P." a venit la locuința părților vătămate amenințându-le cu moartea și cu un briceag. Tot inc. C.C. zis „P." l-a amenințat pe girant ca îi vor lua mașina daca părțile vătămate nu plătesc. Pentru a plați, părțile vătămate au luat legătura cu inc. V.R. zis „A." pentru a-i cere banii promiși de el. Acesta a susținut ca nu este în București pentru a întârzia momentul remiterii banilor, în timp ce inc. C.C. zis „P." a dat termen părților vătămate până la miezul nopții aceleiași zile. Astfel, în aceeași noapte inc. C.C. zis „P." și V.L. zis „L." au luat mașina girantului G.G. În continuare părțile vătămate au luat legătura cu inc. V.R. zis „A.", care în cele din urma a venit. Susținând ca în contextul dat, acestea nu mai prezintă garanții pentru a le da banii, inc. V.R. zis „A." Ie-a forțat practic să garanteze împrumutul cu casa lor, luându-le în acest sens actele casei (în original).

În luna decembrie 2008, inc. V.R. zis „A." și D.C. zis „B." au venit la locuința părților vătămate, amenințându-i ca îi omoară pe ei și pe mama lor cu un cuțit daca nu îi dau 100.000 euro sau casa. În continuare inc. C.C. zis „P." i-a adresat amenințări (personal si telefonic) girantului G.G. deși și acesta i-a plătit sume de bani mult mai mari decât împrumutul garantat.

În data de 10 martie 2009, inc. C.C. zis „P." si V.L. zis „L." au pătruns fără drept împreună cu „C." - neidentificat - în locuința părților vătămate, având asupra lor arme albe - bricege de dimensiuni mari - si i-au amenințat pe A.E., A. și A.M., făcându-se că îi lovesc cu bricegele pe cel dintâi, și spunându-le că dacă nu dau banii, îi omoară. Pentru aceasta situație, A.G. a formulat plângere sub aspectul art. 192 C. pen. Aflând acest lucru, prin amenințări asupra girantului G.G., inc. C.C. zis „P." si V.L. zis „L." i-au determinat să-și retragă plângerea formulată. S-a menționat că retragerea plângerii nu este valabila deoarece fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., pentru alin. (2) acțiunea penală punându-se în mișcare din oficiu.

În continuare părțile vătămate au fost constrânse de inc. V.R. zis „A." si D.C. zis „B." să semneze o chitanța de mână prin care se obligau să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului către inc. V.R. zis „A.", act în care s-a făcut mențiunea necorespunzătoare adevărului că partea vătămată ar fi primit o parte din preț - 111.000 euro. Unul dintre exemplarele chitanței a rămas la V.R. zis „A.'.

Este semnificativ că, deși părțile vătămate au cerut în repetate rânduri înapoi inculpaților actele casei pentru a putea face un împrumut la bancă, inculpații au refuzat restituirea acestor acte (pentru a-i pune astfel în imposibilitatea de a face un împrumut legal). Săvârșirea infracțiunilor de către inculpați a rezultat din următoarele mijloace de probă: Din declarațiile pârtilor vătămate A.E.A., A.N., A. G. și ale martorilor A. V., G. G., A. I. G., A. M. a rezultat că în data de 30 noiembrie 2009 inc. C.C. zis „P." a venit la locuința sa, el a încercat să-i explice motivul pentru care nu-i poate restitui suma de bani ceruta de inc, moment în care inc. C. C. zis „P." a scos un briceag și l-a amenințat, arătând că îi omoară pe el, pe fratele lui și pe girant. Tot inc. C.C. zis „P." l-a amenințat pe girant ca îi vor lua mașina dacă părțile vătămate nu plătesc. Arata că l-au sunat în mod repetat pe inc. V.R. zis „A." solicitându-i să le dea banii promisi.

După ce ceilalți inculpați au luat mașina girantului, inc. V.R. zis „A." i-a forțat practic să gireze cu casa și Ie-a luat actele casei. In luna decembrie 2008, inc. V.R. zis „A. si D.C. zis „B." au venit la locuința părților vătămate, amenințându-i ca îi omoară pe ei și pe mama lor daca nu îi dau 100.000 euro sau casa. A luat un cuțit de pe masă și i l-a pus la gat lui A.E.A. În aceste condiții părțile vătămate și membrii familiei lor au fost nevoiți, de teama, să părăsească o perioadă Bucureștiul. Din aceleași declarații a mai rezultat că în data de 10 martie 2009, inc. C.C. zis „P." si V.L. zis „L." au pătruns fără drept împreună cu „C." - neidentificat - în locuința părților vătămate, având asupra lor arme albe - bricege de dimensiuni mari - si i-au amenințat pe A.E.A. si A.M., făcându-se ca ii lovesc cu bricegele pe cel dintâi, și spunându-le că dacă nu dau banii, îi omoară. Prin amenințări au reușit să-i determine să-și retragă plângerea formulată pentru art. 192 C. pen.

A.E.A.: "P. împreună cu V.L. au intrat în casă fără să fie invitați, iar V.L. și P. au scos fiecare câte un briceag cu lama de aprox. 15 cm și respective 7-8 cm, avându-le desfăcute și venind către mine și fratele meu, făcându-se că ne taie. Ne spuneau sa le dăm banii că, dacă nu, ne omoară."A. V.: "P. a luat un cuțit tip briceag din portiera autoturismului său și i-a spus lui A. "Tu să taci, că spăl cuțitul ăsta în tine!" și i-a arătat cuțitul..A. mi-a spus că îl omoară pe A. și, în acest sens, a luat un cuțit de pe dulapul din bucătărie, l-a ridicat deasupra capului lui A., spunând că îl va omorî dacă nu îi vom da banii sau dacă nu îi fac antecontract de vânzare cumpărare pe imobil."A.l.G.: "Fiind disperați de amenințările lui P. și știind că acesta este un om periculos în stare să ne omoare, i-am dat lui A. actele de proprietate ale casei pentru a ne împrumuta cu bani și a ne plăti datoria către P.."G.G. (girantul fam. A.): "P. m-a amenințat că, dacă mă prinde pe șos. Chitila, mă taie" din cauză ca nu a plătit la timp. R.M. știe că P. îl presează pe G.G. să îi dea anumite sume de bani, a auzit că niște țigani vor să ia casa fam. A. După momentul arestării inculpaților, asupra părților vătămate și a familiei lor s-au făcut presiuni în scopul retractării declarațiilor inițiale. In consecință părțile vătămate - reaudiate - au precizat că își retrag plângerile formulate, că s-au împăcat cu inculpații, însă și-au menținut declarațiile. S-a dispus testarea la poligraf a numiților A.E.A. și A.V. întrebările vizând acest aspect (dacă li s-a cerut să retracteze declarațiile și dacă au fost amenințați pentru asta); după ce au văzut întrebările, cei doi au refuzat testarea, constatarea expertului fiind următoarea: "comportamentul aparent, vizibil, al celor doi subiecți, de-a lungul întregului proces, a fost unul specific persoanelor nesincere.

Actele dosarului nr. 5039/P/2009 (Parchetul de pe lângă Judecătoria sect. 1 București) - conexat ulterior la prezentul dosar - privind plângerea pentru, art. 192 C. pen. Din aceleași declarații a rezultat că împrejurările în care s-a încheiat actul de mână privind vânzarea casei, în condițiile în care inc. V.R. "A." a refuzat să le restituie părților vătămate actele casei, punându-le în imposibilitatea de a face un împrumut legal la bancă și forțându-le - pe fondul amenințărilor descrise - sa-i transfere lui dreptul de proprietate, în contul unor sume nedatorate. Părțile vătămate au predat organelor de urmărire penala un exemplar al acestui act. A.G.: "i-am solicitat lui A. în repetate rânduri să ne restituie documentele respective însă acesta a refuzat..menționez că i-am cerut actele de proprietate ale casei, lui A., pentru a putea face un credit ipotecar și în acest fel să ne plătim toate datoriile, inclusiv către el.. de altfel, ulterior, deși nu voiam, am fost nevoit să accept sa-i vând casa."A.V.: "A. a venit cu alți trei indivizi..soțul meu A.G. a scris chitanța respectivă, formulând-o împreună cu A. care i-a spus soțului meu sumele care trebuie trecute în chitanță, adică valoarea casei stabilită de A. la 116.000 euro, suma de 111.000 euro, reprezentând datoria și dobânzile pe care trebuie să le dăm și 5.000 euro, o diferență pe care urma să o primim la încheierea contractului."R.M. a arătat că știe că "sub presiunile țiganilor a semnat A.V. "o chitanță de mână prin care îi vindea casa unui anume individ."încheierea acestei chitanțe în contextul menționat (sume mari de bani ce urmau a fi restituite, autoturisme etc.) este confirmată și de martorul D.F. zis D. (fratele inc. D.C. "B.") care a fost de față la momentul încheierii actului. Acesta a precizat că părțile vătămate, în martie 2009, i-au cerut actele casei inculpatului V.R. "A." însă acesta a refuzat restituirea lor.

În scopul realizării transferului de proprietate, bunica părților vătămate - A.I. -, coproprietar al imobilului, a fost dusă la expertizare psihiatrica, din certificatul medico-legal rezultând ca are păstrată capacitatea psihica de exercițiu în raport cu actul de vânzare-cumpărare cu clauze. Partea vătămata A. G. și martora A. V. au arătat că au fost însoțiți de inc. V.R. zis "A." atât in momentul prezentării numitei A.I. la sediul INML cât și la momentul ridicării certificatului medico-legal care, de altfel, a și rămas la el (unde a fost găsit la percheziția domiciliară').

Partea vătămată și martorii au indicat posturile telefonice ale inculpaților de pe care au primit amenințările. Aspectele din declarații au fost confirmate atât de listingurile telefonice cât și de conținutul convorbirilor înregistrate în cauză:

Într-o convorbire se discuta despre intenția inculpaților să „îi prindem pe A., băgăm la ăla, îi dăm și noi câteva picioare în gură, să ne dea banii. îl înnebunim pe român, vedem noi ce facem cu românul, daca nu vrea el să rezolve problema asta". Inc. V.R.„A." vorbește cu G.G. să se întâlnească și cu alți inc. „P." și „L.", „A." arătând că „deci tu trebuie, prin tine trebuie să terorizezi românii, că romanii mi-a zis că nu mai vrea să-mi dea nicio casa, ca o pune la bancă și să aștepți și tu, să așteptam și noi să-mi dea banii mie prima oara și pe urmă cu tine si cu B.."Cu ocazia percheziției domiciliare din data de 14 aprilie 2009, în locuința inc. V.R. zis "A." au fost descoperite actele (în original) de proprietate ale imobilului familiei A. (copiile fiind atașate la dosar) precum și mai multe cuțite de dimensiuni mari. Au fost ridicate de la notariat, în copie, toate actele privind situația imobilului fam. A. Cu ocazia percheziției domiciliare din data de 14 aprilie 2009, in locuința inc. V.L. zis „L." au fost descoperite o sabie și o bâtă de baseball.

Martora R.M. a arătat că știe că părțile vătămate urmau să plătească sume de bani inculpaților iar G.G. a ajutat părțile vătămate cu bani. A arătat că și G.G. era foarte speriat deoarece inc. C. C.„P." făcea presiuni asupra sa să-i dea sume de bani. A aflat ca inculpații vor să ia două case în contul datoriei.

Din convorbirile interceptate și înregistrate în cauză a mai rezultat că inc. V.R. „A." arata că a comis o tâlhărie. Dintr-o convorbire a inc. V.R. „A." reiese faptul că acesta a împrumutat bani cu camătă unei persoane și pentru că aceasta a întârziat două zile, i-a impus să plătească o sumă mai mare. Inc. C.C. „P." amenință o persoană și familia acesteia pentru o sumă de bani, făcând referire chiar la „un cuțit în gât". Din aceeași convorbire a rezultat și mecanismul tip camătă și dobândă la dobândă („toată socoteala de un an de zile, care știi că ai să-mi dai banii aia, ți-i trec lunar din una în alta").

Într-o convorbire din data de 14 aprilie 2009 (data reținerii) inc. V.R. „A." trimite persoane din familie la părțile vătămate A. („G.") și D.V. pentru a-i determina să vină la poliție pentru a se evita reținerea/arestarea.

După momentul arestării inculpaților, părțile vătămate A.G. si A.A.E. (sub constrângerea unor persoane din familia/anturajul inculpaților) au depus la secretariatul Parchetului copii xerox ale unor declarații scrise de ei în care au arătat ca își retrag plângerile formulate împotriva inculpaților cu care s-au împăcat. Din conținutul lor a rezultat că este evident ca acestea le-au fost dictate de o persoana cu anumite cunoștințe juridice. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat, pentru infracțiunile comise de inculpați (art. 194 C. pen., art. 192 C. pen.) acțiunea penala se pune în mișcare din oficiu, retragerea plângerii neavând nici un efect.

Mai mult, fiind reaudiate în cauza, părțile vătămate și martora A. V. au arătat ca își mențin integral declarațiile date în cauză, în care au spus adevărul, dar ca nu mai au niciun fel de pretenții de la inculpați. Inculpații au dat declarații care nu corespund adevărului. Pe de o parte se contrazic între ele și, pe de alta parte, sunt contrazise de celelalte mijloace de proba administrate in cauza.

Din fișele fiscale ale inculpaților vizând perioada 2006 - 2009 a rezultat că aceștia nu figurează cu venituri declarate și înregistrate în bazele de date ale unităților financiare (cu excepția inc. N.I., care a realizat venituri ocazional, doar în anul 2007) aspect care a condus la concluzia că inculpații au realizat sume mari din venituri ilegale (aspect dovedit de locuințele pe care le dețin, autoturismele de lux pe care le dețin etc., așa cum a rezultat din constatările de la perchezițiile domiciliare și din declarații).

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., instanța a procedat la audierea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 323 C. proc. pen. și a părții vătămate în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. pen. rap. la art. 323 C. proc. pen., precum și a martorilor din acte, în conformitate cu dispozițiile art. 327 C. proc. pen., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei. Analizând coroborat, materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Din declarația inculpatului N.F. aflata la filele 80-81, instanța a reținut ca acesta a negat faptele pentru care a fost trimis in judecata, arătând ca in data de 08 martie 2009 se întorcea de la un grătar, când l-a văzut pe fratele sau pe str. Piculinei înconjurat de mai mulți bărbați care ii loveau cu picioarele motiv pentru care a intervenit, rugându-l pe A. sa înceteze. Acesta a arătat ca nu avea nici o sabie in mașina ci doar un cuțit pe care l-a luat asupra sa in momentul in care a coborât in dorința de a-l impresiona pe M.A. care ținea in mana o sabie si care este un bărbat corpolent, având in jurul a 100 kg si 1,90 m., dar ca nu a folosit cuțitul respectiv decât pentru a se apară de acesta in momentul in care ii amenința ca ii omoară, moment in care s-a întors pentru a se feri de sabia pârtii vătămate si dându-se in partea laterala a acestuia, partea vătămata a prins cu mana lama cuțitului sau cu mana stânga.

Inculpatul a mai precizat ca M.A. nu le datora nici o suma de bani acestora. Inculpatul a precizat ca nu cunoaște pe martorul D.Ș., nu a fost niciodată acasă la D.V. sau la D.M. si nu a luat niciodată legătura cu partea vătămată direct sau prin intermediul vreunui martor, neavând nici un conflict cu familia D.

În legătura cu familia A. care este parte vătămata in dosar, inculpatul a precizat ca nu cunoaște nici un membru al acestei familii.

Din declarația inculpatului V.M. aflata la filele 83, instanța a reținut ca aceasta menține declarațiile din faza de urmărire penala, arătând ca i-a dat împrumut lui D.V. o mașina pentru ca acesta sa o folosească pana își repara propria mașina, iar in momentul in care i-a solicitat sa i-o restituie, partea vătămata a refuzat, spunându-i ca a vândut-o si ca va merge la politie sa facă plângere, deși nu l-a amenințat cu nimic. Inculpata a precizat ca inculpatul V.R. este concubinul sau, dar ca pe ceilalți inculpați ii cunoaște din cartier, dar nu a avut nici o legătura cu ei. Din declarația inculpatului N.I. aflata la filele 84-85, instanța a reținut ca acesta menține declarațiile date în faza de urmărire penala. Din declarația inculpatului C.C. aflata la filele 85 instanța a reținut ca acesta menține declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând ca îi cunoaște pe membrii familiei A., despre care știe ca sunt prieteni cu nepotul sau, inculpatul V.L. Relațiile cu aceștia au constat așa cum spune inculpatul în discuții purtate pentru angajarea părților vătămate pentru a efectua un gard, discuții care nu s-au finalizat, ulterior aceștia spunându-i că au o mașină de vânzare cu suma de 9000 euro, motiv pentru care Ie-a adus clienți, acesta fiind motivul pentru care s-a deplasat la domiciliul lor de 3-4 ori. Inculpatul a precizat ca niciodată nu a exercitat violențe asupra pârtilor vătămate sau amenințări și nici nu a intrat în imobilul proprietatea acestora fără drept, decât cu acordul lor, în scopul arătat. Inculpatul a mai arătat că nu are nici o legătura cu ceilalți inculpați, pe care îi cunoaște din vedere. Din declarația inculpatului V.L. aflata la filele 86, instanța a reținut că acesta menține declarațiile de la urmărire penală, arătând că îi cunoaște pe toți membrii familiei A., cu care este în relații de prietenie și că la rugămintea lui A. E. l-a împrumutat pe acesta cu suma de 500 euro în septembrie 2008 pentru niște acte pe care urma să le facă, banii dându-i însă mamei lui pentru a nu-l cheltui la cazino. Banii i-au fost solicitați până la vânzarea unui imobil sau a unui autoturism, inculpatul arătând că și el personal a încercat să-l găsească clienți pentru autoturism, dar ca nu au existat nici un fel de discuții, de amenințări între aceștia, banii fiind dați doar cu titlu de împrumut și nu de cămătărie.

Din declarația inculpatului V.R. aflată la filele 87, instanța a reținut că acesta a menținut declarațiile din faza de urmărire penală. Din declarația inculpatului D.C. aflată la filele 88, instanța a reținut că acesta a menținut declarațiile din faza de urmărire penală, arătând că îi cunoaște pe numiții A. G., A.E., A.N. de circa 15 ani, din cartier, dar nu a participat la nici o discuție între fratele sau și aceștia nu a fost de față la semnarea niciunui antecontract împrumutându-i doar lui V.R. suma de 27.000 euro pentru ca acesta să cumpere casa celor indicați.

De asemenea a arătat ca nu are nici o legătura de rudenie cu C.C. sau V.L. La același termen de judecata au fost audiate si părțile vătămate A. E. A. si A.G. În declarația aflata la fila 89 vol. 1 dosar fond A. E. a arătat ca menține doar în parte declarațiile date în faza de urmărire penală în sensul că îi cunoaște pe inculpații D.C. și V.R. cu care este prieten de circa 10-15 ani și că i-a cerut lui D. suma de 70.000 euro stabilind cu acesta sa încheie un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suma respectiva, antecontract ce avea ca obiect casa în care locuia, dar care nu s-a încheiat la momentul în care i-a fost data aceasta suma.

Partea vătămată a precizat că înțelegerea a fost în sensul de a mai primi de la inculpați în situația în care nu reușea să restituie banii în 3 luni, încă doua autoturisme și 5000 euro, respectiv diferența până la prețul real al imobilului ce făcea obiectul antecontractului, antecontract care s-a încheiat însă cu V.R. doar la data la care părțile au constatat că nu mai poate fi restituita suma împrumutată, martor fiind inculpatul D. Acesta a mai arătat că a împrumutat bani și de la V.L., suma de 500 euro, suma pe care nu a restituit-o motiv pentru care inculpatul s-a deplasat la domiciliul sau solicitându-l restituirea, ocazie cu care s-au înjurat și certat.

Partea vătămata a precizat de asemenea că în perioada respectiva împrumuta diverse sume de bani și de la inculpatul C.C., sume pe care Ie-a restituit parțial, întrucât avea nevoie de bani pentru a juca la cazino. A arătat ca a depus plângere la poliție împotriva inculpaților fiind foarte supărat în perioada respectivă pentru faptul că nu putea restitui banii, plângere pe care a retras-o după câteva zile, dar ca nu a fost amenințat niciodată de inculpați și nici nu a fost obligat de către aceștia să-i înmâneze actele imobilului, acest lucru făcându-l de bunăvoie, atât timp cât imobilul a rămas în continuare în proprietatea sa, familia dorind să facă un împrumut bancar pentru a restitui sumele împrumutate.

Partea vătămata A. G. a revenit în totalitate asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând că îl cunoaște doar pe inculpatul V.R., acesta fiind cel care l-a împrumutat de mai multe ori cu sume de bani de ordinul zecilor de mii de euro pe fiul sau A. E., pentru ca acesta sa-și plătească datoriile pe care le avea în urma pierderii diverselor sume de bani pe care le împrumuta și de la alte persoane și le juca la cazino. Acesta a arătat că la insistențele fiului său a fost de acord să-l înmâneze inculpatului V.R. actele casei ca și garanție pentru sumele împrumutate și pentru a-l determina pe inculpat sa-l dea fiului sau doua mașini a căror contravaloare în urma vânzării ar fi fost folosita la plata altor datorii, știut fiind că imobilul nu putea fi vândut întrucât existau mai mulți coproprietari pe acest imobil, dar că nu s-au făcut niciun fel de amenințări de la inculpat în acest sens.

Cu privire la numitul G.G. partea vătămată a declarat că acesta i-a dat suma de 30.000 euro fiului sau A.N., pentru ca acesta să-i construiască o casă, dar acesta cu banii respectivi a plătit datoriile fratelui sau A.E. Potrivit adresei din 22 iulie 2009 aflata la fila 202 vol. 1 dosar fond, Spitalul Universitar de Urgenta Elias s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 593,80 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate D.V. si G.V. La data de 21 iulie 2009 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.F. din infracțiunea prev de art. 20 rap. la art. 174-175 lit.

i) C. pen. in infracțiunea prev de art. 182 alin. (1) C. pen., însoțita de o opinie experta la extrajudiciara, aflata la filele 140-145 vol. 1 întocmita de către dr. S.A., expert medico-legal care s-a pronunțat cu privire la leziunile traumatice prezentate de partea vătămata M.A. la nivelul mâinilor, leziuni produse in data de 08 martie 2009 pe baza fisei de prezentare eliberata de Spitalul Clinic de Urgenta Elias si pe baza raportului de expertiza medico-legala întocmit de INML M.M. Aceasta opinie nu are în esență concluzii contradictorii față de raportul de expertiza medico-legală prezentând doar o posibilă altă modalitate de săvârșire a faptelor, respectiv în sensul că nu este obligatoriu ca agresorul să fi vizat extremitatea cefalica sau alte zone cu un rol vital major.

Aceasta opinie nu a putut fi luată în considerare de către instanța nu numai pentru faptul că este o probă extrajudiciară, inculpații nesolicitând efectuarea unei asemenea expertize în cadrul cercetării judecătorești, ci și pentru faptul că aceste concluzii nu sunt susținute de celelalte probatorii administrate în cauză, în special de declarațiile martorilor.

Astfel martora D.A.M. a arătat in declarația aflata la fila 170 din dosar ca a fost de fata la incidentul ce a avut loc intre inculpații N.F. si N.M. si partea vătămata M.A. si a văzut cum după ce aceștia s-au înjurat reciproc in strada, unul dintre inculpați mergând la mașina si luând o sabie si întorcându-se la partea vătămata ridicând sabia asupra acestuia si aplicându-i mai întâi o lovitura peste spate cu latul lamei, iar, apoi, dorind sa ii lovească cu taisul in cap pe acesta, moment in care partea vătămata a reușit sa se întoarcă, martora fiind una dintre cei care a țipat alături de alte persoane prezente si ridicându-și mâinile deasupra capului a reușit sa pareze loviturile.

Martorul D. A. a refuzat insa sa dea declarații detaliate in fata instanței arătând ca se teme pentru sine, motiv pentru care instanța urmează sa tina cont de declarația sa din faza de urmărire penala, in care acesta arata detaliat aceleași evenimente descrise si de martora I.A.

În schimb, martorul D.C. a precizat ca este vecin cu inculpații, despre care știe ca au avut un incident cu partea vătămata, inculpații aplicându-i acestuia lovituri cu o sabie pe care N.F. zis "S." a adus-o din mașina.

În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului formulate de inculpați din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de loviri prev de art. 182 alin. (2) C. pen., tribunalul a reținut că acestea sunt neîntemeiate având în vedere că împrejurarea de a nu fi fost pusă în pericol viața părții vătămate prin numărul de îngrijiri medicale suferite, conform actelor medicale, precum și prin modalitatea de desfășurare a evenimentelor apreciate ca fiind lovituri asupra mâinii și nu asupra zonei capului, nu este de natură a influența încadrarea juridică a faptei în tentativa de omor, urmând ca astfel instanța să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaților N.F. si N.M.

La termenul din data de 12 ianuarie 2010 a fost audiata martora G.E., a cărei declarație se află atașată la dosarul cauzei, la fila 166, declarație în care aceasta a arătat că îi cunoaște pe inculpații N.F. și N.M., întrucât locuiau în același cartier și că știe că soțul său G.V. le datora sume de bani acestora, motiv pentru care între aceștia a avut loc un incident la un moment dat.

Martora a mai declarat ca soțul sau i-a povestit cum a fost lovit de către cei doi inculpați în zona frunții și a spatelui, în momentul în care a mers la o întâlnire cu aceștia.

De asemenea a arătat că a asistat la un incident ce a avut loc între A., G.,F. și soția părții vătămate D.V.,ocazie cu care l-a auzit pe G. spunându-i acesteia că o să o omoare pentru că D.V. le datora o sumă de bani.

A precizat că știe de la familia D. că asupra acesteia s-au făcut presiuni de către F. pentru a-i restitui sumele de bani datorate.

Martorul D.Ș. a arătat în declarația ce se află atașată la fila 167 dosar, că îi cunoaște personal pe toți inculpații dar nu a fost de față la nici un incident între aceștia și părțile vătămate. A precizat că știe de la nepoata sa că soțiile unora dintre inculpați ar fi venit la domiciliul fratelui sau, legându-se de nepoata sa.

Martora D.A.M. a declarat ca este fiica părții vătămate D.V. și că a fost amenințată de soția inculpatului V.R. zis A. care i-a spus să-i transmită amenințările respective familiei sale, fără a preciza însă ce anume i-a spus aceasta. A mai arătat că nu a asistat personal la nici o discuție între soția lui F. și părinții săi.

A fost audiata de asemenea și martora D.V.R., declarație aflată la fila 169 din dosar, martora care are calitatea de soție a părții vătămate D.V. și care a arătat că îi cunoaște pe inculpați din cartier și a aflat la sfârșitul anului 2008 ca soțul său datora sume de bani unora dintre inculpați, motiv care l-a determinat să plece de acasă o perioadă de o luna de zile, timp în care a avut și tentativa de sinucidere, cu aceasta ocazie a aflat despre împrumuturile soțului sau. Aceasta a mai arătat că s-au făcut presiuni asupra sa atât la domiciliu când inculpații și soțiile acestora le-au speriat fiica, determinându-i o stare de teama permanentă,dar s-au făcut presiuni și asupra sa personal în momentul în care a mers la depozitul său însoțita de martora G., fiind oprita în trafic de către mașinile inculpaților, aceștia blocând-o și țipând la ea ca o vor omorî, îi vor tăia gâtul dacă nu le restituie soțul său banii datorați.

Martora a precizat și faptul că a fost nevoită la insistențele inculpaților să ia de la aceștia o cantitate de aur pe care a amanetat-o unei cunoștințe de la bancă, iar cu banii obținuți Ie-a plătit inculpaților dobânda la o sumă împrumutata anterior de la aceștia.

În momentul în care nu a mai făcut față presiunilor inculpaților aceasta a apelat la organele de cercetare.

Instanța a reținut de asemenea că deși în rechizitoriu se specifica că în urma verificărilor efectuate la organele fiscale toți inculpații, cu excepția lui N.I., nu au venituri declarate, nu figurează înregistrați cu bunuri mobile și imobile, inculpatul N.F. a depus la dosarul cauzei filele 20-24 vol. 1 copie a fisei fiscale și acte de proprietate asupra unui imobil pentru a face dovada că deține în proprietate atât bunuri mobile cât și imobile pentru care plătește impozitele cuvenite.

Instanța a reținut că majoritatea martorilor audiați și-au menținut declarațiile date în faza de cercetare penală, unii dintre aceștia revenind parțial asupra susținerilor așa cum este cazul familiei A., încercând să creeze astfel impresia asupra unei alte stări de fapt decât cea reținută inițial, deși susținerile noi nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.

S-a reținut că este evident că atât inculpații cât și martorii au revenit asupra declarațiilor pe fondul relațiilor de amiciție și de prietenie, chiar existent între aceștia, toți fiind prieteni sau cunoștințe din cartier, toți având relații anterior săvârșirii faptelor, părțile vătămate depunând plângerile pe fondul imposibilității și neputinței acestora de a restitui sumele de bani împrumutate anterior.

S-a apreciat că nu este de neglijat faptul că atât inculpații cât și părțile vătămate și martorii au procedat la aceste împrumuturi cu camătă pe un fond de încredere instalat între aceștia, fond care a persistat din moment ce în urma împrumuturilor inițiale pe care nu le-au mai putut restitui, părțile vătămate au insistat în a lua alte împrumuturi sau bunuri de la inculpați pe care să le valorifice pentru a plați dobânzile datorate iar inculpații au insistat în a da alte și alte dobânzi împrumuturi, alte bunuri tocmai pe acest fond de Încredere.

Acesta este și motivul care, în opinia instanței, a determinat la un moment dat presiunile exercitate de către inculpați presiuni atât verbale, cat si fizice, apărute in momentul in care părțile vătămate au intrat intr-un blocaj financiar.

Cu toate acestea, instanța a reținut ca situația de fapt prezentată în rechizitoriul parchetului este corecta și că în ceea ce privește activitatea infracționala a inculpaților N.M. si N.F., în sensul ca în data de 08 martie 2008, aceștia în momentul în care s-au întâlnit pe str. Piculinei, cu partea vătămata M.A., l-au amenințat pe acesta cu un cuțit de față cu martorii I.A., D. A., fapte relevate de declarațiile acestor martori în ambele faze procesuale.

Din aceleași declarații ale martorilor care au fost descrise anterior au reieșit în mod indubitabil ca cei doi inculpați i-au aplicat mai multe lovituri in zona capului părții vătămate cu o sabie pe care N.F. a adus-o din mașină, după care s-au îndepărtat, plecând de la locul faptei.

Instanța nu a primit susținerile inculpaților potrivit cărora partea vătămată este cel care i-a amenințat, întrucât aceste susțineri nu s-au coroborat cu nici o alta probă din dosar, ba dimpotrivă, declarațiile martorilor sunt în sens contrar și de asemenea nu au fost primite nici susținerile potrivit cărora modalitatea de desfășurare a acțiunii în sensul că ar fi încercat să se apere cu un cuțit lung pe care îl avea în mână N.F., iar partea vătămată a prins cu mâna lama cuțitului, care astfel i-a provocat leziunile descrise în actele medicale întrucât aceste susțineri nu au fost de asemenea susținute de alte probatorii, dimpotrivă martorii au descris o altă situație de fapt, iar actele medicale, în speță expertiza medico-legala a stabilit și a susținut cele afirmate de către martori.

Faptul că inculpații au depus la dosar o expertiza extrajudiciară care prezintă o posibila altă modalitate de desfășurare a faptelor nu a putut fi luată în considerare atât timp cât aceasta nu este susținută de nici un alt mijloc probatoriu, cu atât mai mult cu cât și această expertiză prezintă o posibilă altă opinie care nu exclude în totalitate expertiza medicală aflată la dosarul cauzei.

Față de cele reținute, instanța a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, atât sub aspectul laturii obiective care constă într-o acțiune comisivă în speță aplicare de lovituri în zona capului, cât și sub aspectul laturii subiective, fiind evident că inculpații au acționat cu intenție directă și nicidecum pentru a se apară, așa cum au încercat aceștia să susțină.

S-a reținut și faptul că urmarea socialmente periculoasă s-a produs în momentul în care prin loviturile aplicate cu buna știință de către inculpați, s-a pus în pericol viața victimei, știut fiind faptul că nu este de esența infracțiunii de tentativă de omor, analizarea motivului care a determinat comiterea faptei, acesta fiind doar necesar în aprecierea gravității faptei comise.

De asemenea, instanța a reținut că fapta comisă de către cei doi inculpați asupra părții vătămate M.A. a fost comisă pe fondul unei situații create de împrumutul inițial pe care M. îl luase de la aceștia, fapt de care au profitat cei doi inculpați, solicitându-i acestuia de mai multe ori sa le dea și alte sume de bani, deși împrumutul luat de la partea vătămată de la inculpatul V.R. în urmă cu cca. 2 ani fusese achitat între timp.

Această stare de fapt a fost confirmată de către martorii D.C. si D. A. care au arătat în declarațiile lor că partea vătămată Ie-a solicitat sume de bani împrumut pe motiv ca inculpații îi solicită suma de 5000 euro în contul pretinsei datorii, sumă pe care acesta nu le-o datorează, dar pentru care inculpații au trecut la amenințări și violențe, care au culminat astfel cu fapta din 08 martie 2009.

În ceea ce privește activitatea infracționala a inculpaților N.F. si V.R. desfășurată asupra părții vătămate D.V., instanța a reținut că în luna august 2008 partea vătămată a împrumutat suma de 4000 euro de la N.F. zis „F., pentru care i-a solicitat o dobânda de 1000 euro pe fiecare săptămână, sume care la un moment dat nu au mai putut fi plătite, astfel încât inculpatul i-a solicitat restituirea banilor împrumutați, aspecte ce au reieșit atât din declarațiile părții vătămate cât și ale inculpatului N.F. care a recunoscut în declarația dată în fața instanței aceste aspecte.

Faptul ca nu a mai putut restitui suma de bani, I-a determinat pe partea vătămată să-l abordeze pe inculpatul V.R., zis A., pentru a împrumuta de la aceasta o suma de bani pe care să i-o restituie inculpatului N.F. și astfel în lipsa unei sume de bani concrete să accepte un autoturism pe care să îl valorifice contra sumei de 7000 euro, urmând ca partea vătămată să o plătească după o lună de zile atât 7000 euro, cât și contravaloarea mașinii.

S-a apreciat că este cert că la un moment dat partea vătămată a intrat într-un blocaj și impas, fiind nevoit să apeleze astfel și la inculpatul C.C., indicat de către ceilalți doi inculpați, dându-i acestuia o mașina, luată tot de la inculpatul V.R., căruia între timp trebuia să îi restituie 10000 euro pentru ca întârziase cu plata, mașina trebuind valorificată cu suma de 12000 euro din care o parte a fost dată lui V.R. cu titlu de datorie și dobândă, acesta cerându-i însă restituirea și a autoturismului sau echivalentul a 25000 euro, cât valora autoturismul. Mașinile respective au fost date ca și amanet de la un inculpat către celălalt prin intermediul părții vătămate, însă instanța nu a reținut faptul că partea vătămată D.V. a apelat la o astfel de schema intrând în jocul inculpaților doar pentru că știa că N.F. este o persoană periculoasă, din ansamblul probatoriu reieșind că până atunci ei aveau relații de prietenie, reținând faptul că situația financiară I-a determinat în esență să recurgă la asemenea procedee, inculpații speculând impasul financiar al părții vătămate.

Cu toate acestea, instanța nu poate rămâne indiferenta la acest joc in urma căruia inculpații profitând de naivitatea si impasul financiar in care se afla partea vătămata au obținut sume de bani nedatorate, apelând la un moment dat la amenințări si la presiuni, atât telefonice cat si fizice, deplasându-se la domiciliul acestuia pentru recuperarea sumelor pretins datorate.

În acest sens, a reieșit din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor că V.R. s-a deplasat la domiciliul lui D.V. însoțit de soția sa, inculpata V.M., în luna ianuarie și februarie 2009, solicitând restituirea banilor.

De asemenea, inculpații N.F. si N.M. l-au amenințat de mai multe ori pe D.V. în scopul de a-l determina să îi restituie sumele de bani pretins datorate, aspecte relevate atât de declarațiile martorilor, așa cum au fost arătate anterior, cât și de declarațiile părților vătămate și într-o oarecare măsură chiar și de declarațiile inculpaților, care nu au negat faptul ca s-au deplasat la domiciliul acestuia sau ca l-au apelat telefonic pe acesta, încercând să își primească sumele de bani împrumutate de ei, chiar dacă inculpații nu au recunoscut cuantumurile sumelor solicitate.

Instanța a reținut că tocmai în acest sens s-a produs și incidentul dintre inculpații N.I. zis „A." și N.F.,zis „F. și G.V. R., care în data de 04/05 martie 2009 l-au agresat pe acesta din urmă aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu latul unei săbii în zona capului în scopul de a-l intimida pe D.V., care era partenerul de afaceri al părții vătămate G. să le dea o sumă de bani, aspecte confirmate atât de declarația părții vătămate, cât și de declarațiile soției părții vătămate și parțial de inculpați în declarațiile pe care le-au dat, în sensul că aceștia nu au negat că a avut loc un incident cu partea vătămată, chiar dacă nu de intensitatea pe care a încercat să o arate și să o descrie partea vătămată. Susținerile inculpaților, însă cu privire la modalitatea de desfășurare a acestei fapte nu au putut fi primite în condițiile în care nu s-au coroborat cu concluziile raportului de expertiză medico-legală care a stabilit în mod cert leziunile ce i-au fost produse părții vătămate și nici cu concluziile raportului de expertiză efectuat pentru determinarea daunelor materiale provocate autoturismului aparținând părții vătămate, așa cum au fost acestea arătate în actul de sesizare al instanței.

De altfel, instanța a reținut că aceeași situație de fapt este relevată și în conținutul interceptărilor telefonice dintre D.V. și N.I. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpaților C. C., D.C. și V.R., desfășurată în cursul verii anului 2008 asupra părților vătămate A.N. și A. E. A., aceasta a fost corect reținuta în actul de sesizare al instanței, instanța apreciind ca inculpații i-au determinat pe aceștia să le plătească dobânzi foarte mari aferente împrumuturilor inițiale, apoi dobânzi la dobânzi tocmai datorită faptului că prin sumele mari practicate ca și camătă părțile vătămate erau puse în imposibilitatea practică de a le plăti datoriile. Aceste aspecte au fost relevate de declarațiile tuturor martorilor și parțial de declarațiile inculpaților, care însă au încercat să dea o alta tentă activității desfășurate, respectiv o tentă legală în sensul că în urma împrumuturilor acordate au încheiat cu părțile vătămate înscrisuri sub semnătură privată cu titlu de garanție pentru aceste împrumuturi, înscrisuri prin care părțile vătămate urmau să transfere unele proprietăți în proprietatea inculpaților în situația în care aceștia nu își plăteau datoriile.

Inculpații nu au negat ca s-au deplasat de mai multe ori la domiciliul acestei familii pentru a-și primi banii, negând doar faptul că au recurs la amenințări și violente, susținerile care însă au fost contrazise de declarațiile părților vătămate, precum și ale martorilor și chiar de înscrisul sub semnătură privată depus la dosar dar și declarațiile girantului G. G., care a confirmat că C.C. și V.L. i-au amenințat pe părțile vătămate spunându-le că dacă nu le dau banii îi omoară în data de 10 martie 2009, aspect confirmat și de inculpatul A. G. - tatăl celorlalte doua părți vătămate. Faptul că ulterior martorii si părțile vătămate au revenit parțial asupra declarațiilor in faza de cercetare judecătoreasca s-a datorat în opinia instanței tocmai stării de fapt existente în cartierul respectiv, situației reale existente între părți, a stării de prietenie dintre aceștia descrisă anterior, instanța însă apreciind că trebuie să țină cont de declarațiile inițiale ale acestora din faza de urmărire penală, când faptele erau proaspete în memoria acestora, iar urmăririle acestor fapte au creat stări părților de natură a formula plângeri penale.

De altfel, instanța a reținut că martorii audiați cât și părțile vătămate nu au putut prezenta elemente concrete cu privire la o alta stare de fapt decât cea descrisa in rechizitoriul parchetului, declarațiile acestora prezentând foarte multe contradicții, atât in cea ce privește momentele in care s-au produs faptele, cat si elemente privind motivele care au determinat aceste evenimente.

În consecință, din analiza coroborată a întregului material probatoriu administrat în cauza, instanța a apreciat ca fiind dovedită activitatea infracțională a tuturor inculpaților din prezenta cauza, așa cum a fost aceasta descrisa în actul de sesizare al instanței, faptele inculpaților fiind săvârșite cu vinovăție de către aceștia, astfel încât în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și pentru care au fost condamnați.

În raport de încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat în parte, tribunalul a aplicat acestora pedepse cu închisoarea pentru faptele săvârșite, la individualizarea fiecărei pedepse având in vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. și anume circumstanțele reale in care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârșirea faptelor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea faptelor reprezentat de sentimentul de insecuritate in rândul cetățenilor generat de asemenea fapte, dar si circumstanțele personale ale fiecărui inculpat in parte ținând seama de situația concreta si de starea de fapt concreta din cartierul respectiv, de relațiile de amiciție dintre inculpați, părțile vătămate si martori. Instanța a reținut că inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, totala sau parțiala, dar că sunt la primul contact cu legea penala, și în acest context a avut în vedere cu privire la inculpați perspectivele de reintegrare în societate apreciind ca șansele acestora de reintegrare, comportamentul acestora poate înregistra o evoluție pozitiva, a avut în vedere și poziția procesuală si de asemenea si comportamentul acestora înainte de săvârșirea acestor fapte și a reținut pentru inculpați circumstanța atenuanta legala prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., instanța aplicându-le acestora pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.

Pentru toți inculpații instanța a apreciat ca se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, dar în ceea ce privește modalitatea de executare a acestor pedepse, pentru toți inculpații, a considerat ca perioada petrecuta de aceștia in stare de arest a fost suficienta pentru înțelegerea de către aceștia a scopului pedepsei aplicate, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., motiv pentru care, in baza art. 861 C. pen., instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicata fiecărui inculpat in parte, stabilind un termen de încercare conform dispozițiilor art. 862 C. pen. termen compus dintr-un termen de 2 ani la care se adaugă durata efectiva a pedepsei aplicata fiecărui inculpat, considerat de instanța ca fiind suficient pentru dovedirea de către aceștia a reeducării si reintegrării sociale.

În ceea ce ii privește pe inculpații V.R. zis "A." si D.C. zis "B.", precum si pentru inculpata V.M., având in vedere circumstanțele personale ale acestora, faptul ca sunt la primul conflict cu legea penala, ca s-au prezentat in fata organelor judiciare in vederea audierii, dar mai ales având in vedere gradul de contribuție al acestora la săvârșirea faptelor, precum si numărul efectiv de fapte comise de către aceștia in raport de ceilalți inculpați si gradul concret de pericol social al acestor fapte, instanța urmează in acest context, astfel încât sa retina dispozițiile art. 81 C. pen. conform cărora se poate dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o anumita durata de timp,stabilita conform disp. art. 82 C. pen. apreciindu-se de instanța ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Împotriva sentinței penale au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.F., N.M., N.F., N.I., C.C., V.R., D.C. și V.M.

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele Curtea constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat - în parte - iar apelurile formulate de inculpați sunt nefondate.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat apel solicitând reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. Cu privire la acest motiv de apel, Curtea a constatat că nu este fondat, întrucât din probatoriul administrat în cauză și din situația de fapt reținută pe baza acestui probatoriu nu a reieșit că inculpații ar fi acționat în vreun moment în condițiile cerute de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv cel puțin trei persoane împreună și în același timp.

S-a precizat în concluziile orale ale procurorului că doar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. și doar în ceea ce-i privește pe inculpații N.M. - în raport de partea vătămată D.V.; de asemenea pentru inculpații N.M., N.F., V.R., V.M. - în ceea ce o privește pe partea vătămată D.V.; V.R., D.C. și C.C. - în ceea ce o privește pe partea vătămată A.E. La o simplă lectură a rechizitoriului s-a constatat că procurorul a reținut că inculpatul N.M., din luna august 2008 și până la data trimiterii în judecată l-a constrâns (împreună cu alți inculpați) prin amenințări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti moment în care au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei și a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste.

Deși procurorul a afirmat în rechizitoriu că l-a constrâns (împreună cu alți inculpați) prin amenințări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi, nu a precizat împreună cu cine dintre inculpați a fost săvârșită asemenea faptă; mai mult, practic s-a făcut referire la două acțiuni - de constrângere pentru a face mai multe împrumuturi și de amenințări și violențe pentru a determina să dea sume mari de bani altor persoane.

Din analiza rechizitoriului a rezultat că inculpatul N.I. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. constând în aceea că, pe de o parte, a acordat sprijin altor inculpați pentru ca, sub pretextul unei datorii bănești să îl constrângă prin amenințări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti moment în care au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei și a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste iar pe de altă parte la data de 4/5 martie 2009 împreună cu inculpatul N.F. l-a agresat fizic pe G.V. R., partener de afaceri al părții civile D.V. în scopul de a-l intimida și determina pe D.V. să le dea o sumă de bani.

Cu privire la inculpații N.F., V.R. și V.M. s-a reținut că din luna august 2008 și până la data trimiterii în judecată l-a constrâns (împreună cu alți inculpați) prin amenințări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti moment în care au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei și a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste.

Din cuprinsul situației de fapt reținute în rechizitoriu nu a rezultat nicio legătură între împrejurarea că inculpatul N.F. a împrumutat sume de bani părții civile D.V. iar ulterior acesta a împrumutat de la V.R. un autoturism, pentru a-l valorifica, în speranța că va putea achita inculpatului N.F. datoria. Nici din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat vreo legătură între activitățile de amenințare ale inculpatului V.R. și cele ale inculpatului N.F., iar simplul fapt că partea vătămată s-a împrumutat, în mod distinct, de la fiecare dintre aceștia, nu dovedește o legătură infracțională între inculpați sub aspectul infracțiunii de șantaj.

Procurorul a reținut că inculpatul V.R. l-a amenințat telefonic pe partea vătămată D.V. și împreună cu soția sa inculpata V.M. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate unde au adresat amenințări părții vătămate „împreună cu persoane rămase neidentificate". S-a reținut că inculpatul N.M. împreună cu N.F. l-au amenințat telefonic pe partea civilă D.V., iar inculpații N.I. și N.F. l-au agresat fizic pe G.V. R. în scopul de a-l intimida pe D.V. Nu a rezultat din descrierea nici uneia dintre faptele prezentate mai sus că inculpații ar fi acționat vreun moment în condițiile art. 75 lit. a) C. pen., respectiv cel puțin trei împreună și în baza unei rezoluții infracționale comune, cu scopul de a-l șantaja pe partea civilă D.V. Aceeași situație s-a apreciat că există și în cazul faptelor comise asupra părții vătămate A.E.A. Astfel, se reține că inculpatul D.C., din vara anului 2008 până în prezent, împreună cu alți inculpați în cauză (fără a se preciza care anume), a reușit să îndatoreze pe partea vătămată A. E. A. și familia acestuia, pentru ca ulterior, prin amenințări și violențe, să-i determine să plătească înapoi sume de bani mult mai mari stabilite de către ei - camătă - iar apoi să îi determine pe aceștia să le cedeze un imobil pentru ștergerea datoriei, deposedându-i forțat de actele casei și forțându-i să încheie o chitanță de mână privind înstrăinarea casei.

Cu privire la inculpații C.C. și V.L. s-a reținut că din noiembrie 2008 până în prezent împreună cu alți inculpați în cauză a reușit să îndatoreze partea vătămată A. E. A. și familia acestuia, pentru ca ulterior, prin amenințări și violențe, să-i determine să plătească înapoi sume de bani mult mai mari stabilite de către ei. La data de 10 martie 2009 a pătruns fără drept împreună cu alte persoane în locuința părților vătămate având asupra lor arme albe pe care le-au folosit la amenințare și intimidare iar ca urmare a plângerii formulate de părțile vătămate pentru violare de domiciliu prin amenințări inculpatul împreună cu alte persoane a determinat părțile vătămate să își retragă plângerea, ceea ce constituie o a doua infracțiune de șantaj, distinctă de prima, întrucât parte vătămată la infracțiunea de violare de domiciliu este și numitul A. G., tatăl părții vătămate A. E. A.. în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în cursul verii anului 2008, părțile vătămate A.N. și A.E.A. au împrumutat, în mai multe rânduri și în mod distinct, diverse sume de bani de la inculpații C.C., D.C. și V.R. S-a reținut că împrumutul acordat de C.C. a fost garantat de numitul G.G., motiv pentru care inculpații C.C. și V.L. au făcut presiuni asupra acestuia pentru ca părțile vătămate să restituie sumele de bani.

S-a susținut că inculpații (fără a se preciza care) au determinat părțile vătămate să facă un nou împrumut de la V.R. pentru a acoperi celelalte datorii. Pentru că C.C. și V.L. au luat mașina girantului, părțile vătămate au apelat la V.R. pentru un nou împrumut, acesta obligându-i să garanteze cu imobilul.

S-a reținut că în luna decembrie 2008 inculpații V.R. și D.C. au venit la locuința părților vătămate amenințându-i că îi omoară dacă nu le dau casa sau 100.000 de euro, iar în data de 10 martie 2009 inculpații C.C. și V.L. au pătruns fără drept împreună cu persoană numită „C.", neidentificată, în locuința părților vătămate, partea vătămată A.G. formulând plângere pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Inculpații C.C. și V.L. au făcut presiuni asupra girantului G.G. pentru a determina părțile vătămate să își retragă plângerea.

Din chiar cuprinsul rechizitoriului a rezultat că inculpații nu au acționat în condițiile art. 75 lit. a) C. pen., ci numai câte doi; cât privește pe numitul „C." acesta nu a fost identificat, dispunându-se disjungerea cauzei în acest scop, însă Curtea constată că declarațiile părților vătămate în sensul că inculpații au fost însoțiți de alte persoane nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, astfel că nu pot fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt. De altfel, cu excepția numitului „C.", despre care partea vătămată A. N. a afirmat că este „un nepot de-al lui B.", procurorul nu a dispus disjungerea cauzei și efectuarea de cercetări cu privire la nicio altă persoană, care să fi participat la comiterea infracțiunilor de șantaj. În plus, din lectura declarațiilor părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză - unii fiind rude ale părților vătămate și membri ai familiei A. - rezultă că nu toți fac referire în declarațiile lor la prezența altor persoane decât inculpații.

Mai mult, din unele declarații ale martorilor (spre exemplu declarația martorului A.l.G., aflată la fila 71 dup, a reieșit că între inculpați au existat discuții contradictorii cu privire la recuperarea de către fiecare a sumelor de bani pretinse de la părțile vătămate, ceea ce denotă lipsa unei înțelegeri între aceștia.

În aceste condiții, nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpații, așa cum a solicitat Ministerul Public, au acționat în condițiile art. 75 lit. a) C. pen. astfel că este aplicabil principiul in dubio pro reo, motivul de apel al parchetului nefiind fondat.

Ministerul Public a criticat hotărârea și sub aspectul netemeiniciei reținerii și aplicării circumstanțelor atenuante și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei - modalitatea de executare a acesteia. S-a arătat în plus că pentru inculpații N.F. și N.M. s-au reținut în mod greșit și nejustificat circumstanțe atenuante și doar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, respectiv greșita reținere a circumstanțelor atenuante pentru inculpații N.F. și N.M., Curtea a constatat că apelul declarat de Ministerul Public este fondat.

Față de modalitatea în care au acționat inculpații și de scopul urmărit - obținerea unui folos material, în mod greșit au fost reținute circumstanțele atenuante pentru inculpații N.F., N.M. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor. Cu privire la inculpați au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. Referitor la dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a constatat că simpla lipsă a antecedentelor penale ale celor doi inculpați poate justifica aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special, dar nu echivalează cu o bună conduită anterioară săvârșirii infracțiunii; această bună conduită trebuie probată de către inculpați. în plus, inculpații au acționat pe o perioadă mare de timp, comițând infracțiunea de șantaj prin amenințare cu moartea, amenințare pe care au și pus-o în practică asupra părții vătămate M.A.; s-a dovedit că inculpații nu obțin venituri licite ci au ca mod de viață cămătăria, sunt extrem de violenți și terorizează practic persoanele din zona în care locuiesc prin această atitudine agresivă și violentă. În condițiile în care inculpații nu au făcut dovada unei bune conduite, iar din probele administrate rezultă o periculozitate deosebită a acestora, prelungită în timp, circumstanța prev. de art. 74 lit. a) C. pen.. nu poate fi reținută.

Cât privește circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., Curtea a constatat că nici aceasta nu putea fi reținută de prima instanță, deoarece inculpații N.F. și N.M. nu au recunoscut comiterea faptelor pe tot parcursul procesului penal, având o atitudine oscilantă, inclusiv în fața instanței de judecată, încercând să contureze în declarațiile lor existența unei legitime apărări precum și faptul că la comiterea infracțiunii nu a fost folosită o sabie ci un cuțit. în declarația dată în fața instanței, inculpatul N.F. afirmă că a scos cuțitul din mașină doar cu intenția de a-l intimida pe partea vătămată M.A. și fără intenția de a-l lovi, iar partea vătămată a apucat sabia și s-a tăiat singură. Cu alte cuvinte, inculpatul nu recunoaște nici măcar elementul material al infracțiunii de tentativă la omor. Inculpatul N.M. a afirmat că a fost agresat de partea vătămată M.A. și nu face nicio referire la faptul că inculpatul N.F. l-a lovit pe acesta cu sabia.

Așa fiind, s-a constatat că dimpotrivă, inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei de tentativă de omor asupra părții vătămate M.A., astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 74 lit. c) C. pen. În consecință, Curtea a înlăturat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. cu privire la cei doi inculpați și a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, îndreptată spre minimul special ca urmare a reținerii împrejurării că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

AI treilea motiv de apel al parchetului privește pe toți inculpații, considerându-se că în mod greșit s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării și prin suspendarea condiționată pentru un inculpat, deoarece faptele comise sunt deosebit de grave și aceste fapte reprezentau singura modalitate prin care inculpații își obțineau veniturile necesare traiului. Curtea a constatat că și acest motiv de apel este fondat, în mod corect argumentând reprezentantul Ministerului Public prin descrierea modului de operare al inculpaților, care după îndatorarea părților vătămate creau o stare de temere acestora cu scopul de a fi plătită suma împrumutată de mai multe ori. Inculpații au exercitat presiuni atât asupra părților vătămate cât și asupra membrilor familiilor și a altor persoane din anturajul acestora, pe care le-au determinat să gireze împrumuturile acordate (cum este situația martorului G.G.). Mai mult, amenințările inculpaților vizau săvârșirea de infracțiuni grave - viol, omor, iar scopul urmărit era obținerea de bunuri, inclusiv imobile, și venituri, comiterea de astfel de fapte fiind unica sursă de venit a inculpaților.

Periculozitatea inculpaților a fost dovedită și prin săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat de către N.F. - ajutat de N.M.; inculpații nu au ezitat să își pună în practică amenințările, lovind partea vătămată cu o sabie, în loc public și în fața unui număr mare de persoane.

În aceste condiții, Curtea a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenție și a înlăturat dispozițiile art. 81, 82, respectiv 861 și 862 C. pen. cu privire la toți inculpații.

În raport de pedepsele principale aplicate inculpaților pentru infracțiunea de omor calificat, respectiv complicitate la omor calificat și pentru aceleași considerente, Curtea a apreciat că se impune majorarea și a duratei pedepselor complementare stabilite de prima instanță.

Inculpații N.F. și N.M. au criticat, în esență, hotărârea, pentru lipsa probelor care să ateste vinovăția inculpaților. S-a solicitat totodată schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, cu punerea în primejdie a vieții persoanei - prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj față de părțile vătămate M.A. și D.V., pentru ambii inculpați s-a solicitat achitarea, dat fiind faptul că nu există probe certe și sigure că aceștia au săvârșit faptele.

Curtea a constatat că infracțiunea de omor calificat comisă de inculpatul N.F. și complicitate la omor calificat - comisă de inculpatul N.M. - au fost dovedite cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, expertiza medico-legală, reconstituirea făcută de partea vătămată cu unul dintre martori și recunoașterea din planșa foto a inculpaților.

Simpla împrejurare că partea vătămată M.A. nu s-a prezentat cu ocazia judecății în fond a cauzei nu echivalează cu lipsa de probe, atâta vreme cât aceasta a fost audiată detaliat în cursul urmăririi penale iar în declarațiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată a precizat că s-au făcut presiuni asupra sa pentru a-și retrage declarațiile. în aceste condiții, s-a reținut că este evident că motivul pentru care partea vătămată nu s-a prezentat în fața instanței de fond este că s-a temut pentru integritatea sa și a familiei sale, atitudine lesne de înțeles, având în vedere suferințele deja provocate de inculpați. Contrar celor susținute de inculpații N.M. și N.F., raportul de expertiză medico-legală răspunde obiectivelor prezentate, arată mecanismul de producere al leziunilor, precum și felul obiectului cu care au fost produse acestea. Faptul că expertiza nu a putut răspunde cu certitudine dacă loviturile vizau zona capului și nici stabili succesiunea acestora nu are relevanță asupra situației de fapt și încadrării juridice a faptei, aceste elemente fiind stabilite prin celelalte probe administrate în cauză, în special declarațiile părții vătămate și ale martorilor prezenți la locul faptei. Aceștia au arătat că loviturile au vizat capul părții vătămate, afirmații ce se coroborează cu tipul leziunilor suferite, tipice pentru situații în care victima parează loviturile cu mâna. Chiar opinia expertală extrajudiciară arată că loviturile au fost aplicate cu o sabie sau un cuțit, că nu este exclusă acțiunea de ridicare a săbiei deasupra capului și de lovire de sus in jos, însă afirmă că intensitatea cu care loviturile au fost aplicate, a fost mică.

S-a reținut că, orice expertiză medico-legală sau de altă natură nu poate oferi, în marea majoritate a situațiilor, răspunsuri certe, și de aceea concluziile expertizelor trebuie coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Curtea a constatat că în raport de obiectul vulnerant utilizat de inculpatul N.F. și de gravitatea leziunilor produse părții vătămate M.A., intenția inculpatului a fost de a suprima viața victimei. Chiar și în situația în care zona inițial vizată nu ar fi fost capul, este evident că decesul victimei se putea produce fie și numai prin pierderea de sânge, în lipsa unei intervenții medicale prompte. Astfel, din raportul de expertiză medico-legală reiese că una dintre leziunile suferite de partea vătămată este profundă, că necesită 70 de zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile, cu precizarea că necesită tratament de recuperare morfofuncțională iar viața victimei a fost pusă în primejdie prin leziunile vasculo-arteriale pentru care s-a practicat hemostaza și anastomoza termino-terminală artera radială.

Expertiza medico-legală a concluzionat că plaga mâinii stângi a putut fi produsă printr-o lovitură cu sabia aplicată de sus în jos vizând marginea radială a articulației radio-carpiene cu secționarea tendoanelor policelui cu impact forte asupra masivului carpian (fracturi scafoid și trapez, contrar celor susținute de apărare, în sensul că nu s-ar fi produs fracturi)..mâna victimei putând fi în poziția indicată în planșa fotografică foto 10-12. Mai mult, din înscrisurile medicale aflate la dosar a reieșit că partea vătămată M.A. a prezentat o „secțiune incompletă antebraț stâng cu armă albă (sabie)", cu alte cuvinte antebrațul i-a fost aproape tăiat, aspect ce se coroborează cu declarația părții vătămate care a menționat că, ulterior celor două lovituri a reușit să fugă, moment în care a sesizat sângerare abundentă la mâna stângă și a constatat că palma îi fusese în totalitate tăiată, ținându-se numai în piele.

Că inculpatul N.F. a acționat cu o sabie a rezultat atât din declarațiile martorilor audiați în cauză - D. C., D. A., C.A., D. A.M., I.A. F. cât și din simpla împrejurare că, deși au fost prezenți numeroși martori la săvârșirea faptei, niciunul nu a avut curaj să intervină, în condițiile în care cei doi inculpați nu erau însoțiți de nicio persoană.

Susținerile inculpaților că între partea vătămată M.A., D. A., D. C., D. A.M., a avut loc un conflict în care inculpatul N.M. - zis G. a fost bătut cu o bâtă, iar N.F., trecând cu totul întâmplător prin zonă, a intervenit cu un obiect tăietor pentru a-și apăra fratele, nu sunt susținute de nicio probă, declarațiile martorilor și ale părților vătămate fiind în sens contrar, iar inculpatul N.M. nu a prezentat nici un fel de leziune.

În raport de probatoriul administrat a rezultat cu evidență că inculpatul N.F. l-a lovit cu o sabie pe partea vătămată M.A., provocându-i leziuni grave, ajutat fiind de inculpatul N.M. care a distras atenția părții vătămate, acționând de comun acord prin atacarea părții vătămate din două direcții. De asemenea, reiese din declarațiile lui M.A. cât și din declarațiile martorilor că inculpații au venit la locuința martorilor D. cu scopul de a exercita violențe asupra părții vătămate pentru a o determina să le dea inculpaților sumele de bani cerute de aceștia. S-a susținut că singura probă cu privire la acuzațiile aduse inculpatului N.M. - zis G. - de către partea vătămată D.V., este declarația de martor a lui D.V., nesprijinită de vreo altă probă.

Curtea a constatat că această afirmație nu corespunde adevărului, declarația părții vătămate fiind coroborată cu declarația martorilor D. V. R. și D. A., precum și declarația martorului R. care arată că la 14 aprilie 2009 la firma unde lucrează au venit trei persoane de etnie rromă care voiau să discute cu D.V. și soția acestuia, cu rapoartele de evaluare psihologică din data de 19 ianuarie 2009, privind pe D.V. și D. A.M., cu procesele verbale de recunoaștere de pe fotografii de către partea vătămată D.V. și martorele D.R.V. și D. A.M., care I-au recunoscut pe inculpatul N.M. ca fiind persoana care a adresat amenințări părții vătămate D.V., precum și cu declarația martorei G.E. În consecință, vinovăția inculpaților a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, astfel că soluția de condamnare a acestora pentru infracțiunea de șantaj este corectă. Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat este neîntemeiată, inculpații se fac vinovați și de infracțiunea de șantaj, și în consecință apelurile declarate de inculpații N.F. și N.M. au fost respinse ca nefondate. Apelantul inculpat N.I. a considerat că în mod nelegal instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. - șantaj, și a infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. deoarece la dosar nu există probe suficiente din care să rezulte că s-ar face vinovat de aceste infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., a solicitat - de asemenea - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că acesta nu ar fi avut la locuința sa obiectele de care se spune că s-ar fi folosit în momentul comiterii infracțiunii de distrugere.

Din analiza rechizitoriului a rezultat că inculpatul N.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. constând în aceea că a acordat sprijin altor inculpați pentru ca, sub pretextul unei datorii bănești să îl constrângă prin amenințări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti, moment în care au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei și a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste iar la data de 4/5 martie 2009 împreună cu inculpatul N.F. l-a agresat fizic pe G.V. R., partener de afaceri al părții civile D.V. în scopul de a-l intimida și determina pe D.V. să le dea o sumă de bani.

Cu privire la infracțiunea de lovire și aceea de distrugere s-a reținut că există la dosarul cauzei declarațiile părții vătămate G.V. R. care arată că a fost lovit de inculpații N.F. și N.I., menținută în fața instanței de judecată. Din chiar modalitatea de formulare a depoziției părții vătămate reiese că aceasta se teme pentru integritatea sa fizică, afirmând că nu reține detalii, dar arată că a fost lovit de cei doi inculpați, că mașina pe care o conducea la acel moment a fost avariată și a fost la INML pentru a fi examinat, la cererea organelor de poliție.

Inculpatul N.I. în declarația dată în fața primei instanțe a recunoscut că ar fi lovit-o cu palma pe partea vătămată G.V. R. dar nu a recunoscut că ar fi avut asupra sa o sabie.

S-a reținut că declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale sunt constante și detaliate, și descriu modalitatea în care a fost lovit de inculpații N.I. și N.F. De asemenea, din declarația părții vătămate G.V. R. rezultă și faptul că, după ce a fost lovit de către inculpați, inclusiv cu latul săbiei, inculpatul N.I. a lovit cu putere și autoturismul cu care se deplasa G.V. R. (și care aparținea părții vătămate D.V.), tăind portiera față dreapta, iar scopul lovirii sale a fost faptul că l-ar ține ascuns pe D.V., pe care îl căutau. în planșele foto aflate în volumul III de urmărire penală se poate observa că autoturismul respectiv a prezentat bara de protecție și proiectorul spart precum și o urmă de tăietură, cu privire la care raportul de constatare tehnico-științifică a stabilit că a fost produsă cu un obiect tăietor-înțepător gen satâr, sabie sau topor. Curtea a apreciat că prin chiar acțiunile de lovire a părții vătămate G.V. R. și de distrugere a autoturismului aparținând lui D.V. inculpații au comis infracțiunea de șantaj respectiv complicitate la șantaj împotriva părții vătămate D.V. Astfel, inculpatul N.I. a acționat în scopul prevăzut de lege, respectiv de a o intimida pe partea vătămată D.V. pentru a o determina să dea sumele de bani pretinse, utilizând violența atât asupra părții vătămate G.V. R. cât și asupra bunurilor părții vătămate D.V. Din declarațiile părții vătămate G.V. R. rezultă că inculpații îl căutau pe D.V., reproșându-i părții vătămate G.V. R. că îl ascunde pe acesta.

Aceeași situație a rezultat și din înregistrările convorbirilor telefonice aflate în volumul V de urmărire penală, în care inculpatul N.I. discută cu o altă persoană despre lovirea părții vătămate D.V., precum și din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată.

În consecință, nu s-a putut susține că inculpatul N.I. a fost în mod nelegal condamnat de prima instanță pentru infracțiunea de complicitate la șantaj. Apelantul inculpat N.F. nu a contestat existența vinovăției sale însă a arătat că din probele dosarului reiese acțiunea sa minimală în săvârșirea faptelor, astfel că solicită admiterea apelului și rejudecând, a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se dispună redozarea pedepsei cu suspendarea condiționată, având în vedere atât probele administrate în cauză, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. Curtea a constatat că vinovăția inculpatului - nerecunoscută în declarațiile date - reiese din depozițiile părților vătămate D.V. și G.V. R., acesta din urmă descriind și modalitatea în care partea vătămată D.V. a fost amenințat de inculpat cu comiterea unor infracțiuni grave asupra sa și a familiei sale - viol, loviri, vătămare corporală gravă și chiar omor - ceea ce conduce la concluzia unei periculozități sporite a inculpatului, solicitarea acestuia de redozare a pedepsei și suspendare condiționată a executării nefiind întemeiată.

Inculpatul a acționat prin amenințări repetate, pe o perioadă mai îndelungată, așa cum reiese din declarațiile martorelor D.R.V. și G.E. (voi. III fila 60 dup), precum și din declarația părții vătămate G.V. R. care l-a însoțit pe partea vătămată la locuința inculpatului N.F., unde a asistat la amenințările cu infracțiunea de viol și de omor proferate de acesta. Aceeași situație a rezultat și din înregistrările convorbirilor telefonice aflate în volumul V de urmărire penală, în care inculpatul N.F. discută cu o altă persoană despre lovirea părții vătămate D.V., precum și din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată. Curtea a apreciat că în raport de circumstanțele în care au fost comise faptele, de împrejurarea că inculpatul a acționat repetat, prin amenințări cu violența, cu săvârșirea unor infracțiuni grave, amenințări puse în practică odată cu lovirea părții vătămate G.V. R., precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut în zona unde locuiește, conform declarațiilor martorilor, ca fiind o persoană deosebit de periculoasă și violentă, nu s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate. Apelantul inculpat C. C. a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81-82 C. pen. S-a arătat totodată că poate beneficia de prevederile art. 72, art. 74 lit. a) C. pen., împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante. Curtea a constatat că nu există temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante pentru inculpat, nefiind îndeplinite cerințele art. 74 C. pen. Astfel, inculpatul nu a dovedit o bună conduită anterior comiterii faptelor, iar infracțiunile s-au desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, asupra mai multor părți vătămate, ceea ce denotă faptul că inculpatul și-a format un mod de viață și de obținere de venituri din împrumuturi cu camătă și șantaj.

Referitor la dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen., s-a constatat pe de o parte că infracțiunea de șantaj este o infracțiune de pericol iar nu de rezultat și pe de altă parte că inculpații nu au restituit părților vătămate sumele mari de bani luate de la aceștia. De asemenea, nu sunt întrunite nici cerințele art. 74 lit. c) C. pen. Întrucât inculpatul a avut o atitudine nesinceră, afirmând că nu a împrumutat părțile vătămate A. E. și A. N. cu bani, și nici nu Ie-a amenințat pe acestea.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate precum și ale martorilor A.V., A.l.G., coroborate cu procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto.

Cât privește cuantumul pedepsei, Curtea a apreciat că prima instanță a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, așa cum corect s-a susținut în apelul parchetului, însă în sensul unui cuantum prea mic, în raport de gravitatea faptelor în concret. Inculpatul a comis infracțiunile de șantaj și violare de domiciliu, asupra mai multor părți vătămate, una dintre ele asupra părții vătămate A. G., cu scopul de a o determina să își retragă plângerea formulată pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Inculpatul a arătat prin atitudinea sa că nu are nicio teamă în a încălca legea, având în vedere faptul că, la data de 10 martie 2009 împreună cu V.L. a pătruns fără drept în locuința părților vătămate, cu scopul de a le amenința și determina să achite sume de bani inculpatului C.C., partea vătămată A.G. formulând plângere pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Inculpații au încercat permanent să obstrucționeze cercetările în cauză prin amenințări repetate la adresa părților vătămate, în scopul de a le determina să își retragă plângerile și declarațiile.

Mai mult, inculpații C.C. și V.L. au făcut presiuni și asupra girantului G.G. pentru a determina părțile vătămate să își retragă plângerea, recurgând la aceeași atitudine violentă, agresivă, pentru a-și atinge scopurile. În aceste condiții, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție pentru ambii inculpați, considerentele avute în vedere la analizarea motivelor de apel ale Ministerului Public fiind valabile sub acest aspect.

Apelanții inculpați V.R. și D.C. au solicitat a se observa că din probele de la dosar reiese că între cei doi inculpați și părțile vătămate au existat litigii ce s-au dovedit a fi de natură civilă, solicitând achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Curtea a constatat că susținerile inculpaților în sensul că între aceștia și părțile vătămate ar exista litigii de natură civilă nu sunt fondate, acțiunile ilicite ale inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

De altfel, nu împrejurarea acordării de împrumuturi a fost dedusă judecății, ci acțiunile inculpaților de amenințare cu violență îndreptate împotriva părților vătămate.

Amenințările cu violența adresate de inculpatul D.C. părții vătămate A. E. A. a rezultat din declarațiile date de partea vătămată și de părțile vătămate A. N., A. G. și din depozițiile martorilor A. l. G., A. I., audiați atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății.

Amenințările adresate de inculpatul V.R. părților vătămate A. G., A. N., A. E. și D.V. I. sunt dovedite cu declarațiile acestora precum și ale martorilor enumerați mai sus, declarații ce au fost analizate prezentate și analizate extrem de detaliat de către prima instanță. Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., din analiza modului de operare al inculpaților, care după îndatorarea părților vătămate creau o stare de temere acestora cu scopul de a fi plătită suma împrumutată de mai multe ori,a rezultat că scopul pedepsei nu poate fi atins nici prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și cu atât mai puțin prin suspendarea condiționată a executării acesteia. Inculpații au exercitat presiuni atât asupra părților vătămate cât și asupra membrilor familiilor și a altor persoane din anturajul acestora, pe care le-au determinat să gireze împrumuturile acordate (cum este situația martorului G. G.). Mai mult, amenințările repetate ale inculpaților vizau săvârșirea de infracțiuni grave - viol, omor, iar scopul urmărit era obținerea de bunuri, inclusiv imobile, și venituri, comiterea de astfel de fapte fiind unica sursă de venit a inculpaților.

Astfel, inculpatul V.R. a încercat să obțină de la părțile vătămate A., prin violență și amenințare, proprietatea asupra imobilului în care aceștia locuiesc, luându-le actele de proprietate ale casei.

În aceste condiții, Curtea a constatat a că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere, ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenție și a înlăturat dispozițiile art. 81, 82, respectiv 861 și 862 C. pen. cu privire la toți inculpații.

Inculpata V.M. a solicitat să se dispună achitarea sa cu privire la infracțiunea de șantaj - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există probe certe și suficiente care să conducă la concluzia că fapta de șantaj ar exista. Curtea a constatat că vinovăția inculpatei a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate D.V. și ale martorilor D. V. R., D. A.M., G.V. R., G.E., coroborate cu procesele verbale de recunoaștere a inculpatei de pe planșe foto de către partea vătămată și martori. în declarațiile martorilor se arată că inculpata a venit, fie singură, fie însoțită de inculpatul V. A., și a amenințat familia părții vătămate D.V., cu scopul ca acesta să dea inculpatului V.A. sume de bani pentru pretinsele datorii cămătărești. Toate aceste declarații au fost prezentate și analizate detaliat de prima instanță.

În subsidiar s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate sub minimul special de 6 luni, avându-se în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, care are patru copii minori în întreținere și acum se află în luna a cincea de sarcină, iar ca modalitate de executare, cea prevăzută de art. 81 C. pen.

Curtea a constatat că în raport de gravitatea faptei în concret, dată de caracterul repetat al amenințărilor și de scopul urmărit, reținerea circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, nu ar fi legală, din moment ce inculpata nu a făcut dovada unei bune conduite, art. 74 lit. b) C. pen. nu este incident în cazul infracțiunii de pericol iar atitudinea inculpatei a fost una de nerecunoaștere a faptei comise, așa cum a reieșit din chiar declarațiile date în fața primei instante.

Faptul că inculpata are patru copii în întreținere și este însărcinată s-a apreciat că nu constituie un argument suficient pentru a se aprecia că scopul pedepsei va fi atins și fără privare de libertate, în raport de gravitatea faptei în concret, dată de modalitatea de a acționa a inculpatei și în mod special de urmările produse asupra psihicului părților vătămate D.V. și a martorei D.A.M. Curtea a apreciat că acțiunile inculpaților, cunoscuți ca persoane violente, de a-și obține veniturile prin violență și amenințare de la mai multe persoane și de a încerca le deposedeze de imobilele în care locuiesc se impune a fi stopate prin sancționarea acestora cu pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Pentru considerentele expuse, Curtea a respins apelurile declarate de inculpați și a admis apelul formulat de Ministerul Public împotriva sentinței penale, cu modificarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 861 și art. 81 C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada prevenției.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apelul Parchetului au rămas în sarcina statului și în baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen. a obligat inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații N.F., N. M., N.F., N.I., C.C., V.R., V.L., D.C. și V.M.

Inculpații, N.F., N.I. au criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., inculpații V.R., D.C. și V.M., au criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev, de art. 3859 pct. 18 și în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., inculpații N.F., N.M., au criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10 și în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., inculpatul C.C. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., iar inculpatul V.L. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, înalta Curte, reține că recursurile inculpaților D.C. și V.M., sunt fondate însă numai cu privire la critica vizând individualizarea judiciară a pedepselor, urmând a fi admise numai sub acest aspect, iar recursurile inculpaților N.F., N.M., N.F., N.I., C.C., V.R., V.L. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la recursurile inculpaților D.C. și V.M., înalta Curte, reține că vinovăția acestor inculpați a fost pe deplin dovedită.

Astfel inculpații au susținut că din probele aflate la dosar reiese că între inculpați și părțile vătămate au existat litigii ce s-au dovedit a fi de natură civilă, solicitând achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., însă înalta Curte, reține că acțiunile ilicite ale inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. De altfel, nu împrejurarea acordării de împrumuturi a fost dedusă judecății, ci acțiunile inculpaților de amenințare cu violență îndreptate împotriva părților vătămate.

Amenințările cu violența adresate de inculpatul D.C. părții vătămate A. E. A. a rezultat din declarațiile date de partea vătămată și de părțile vătămate A. N., A. G. și din depozițiile martorilor A. I. G., A.I., audiați atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății.

Înalta Curte a constatat că vinovăția inculpatei a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate D.V. și ale martorilor D.V.R., D.A.M., G.V. R., G.E., coroborate cu procesele verbale de recunoaștere a inculpatei de pe planșe foto de către partea vătămată și martori. în declarațiile martorilor se arată că inculpata a venit, fie singură, fie însoțită de inculpatul V. A., și a amenințat familia părții vătămate D.V., cu scopul ca acesta să dea inculpatului V.A. sume de bani pentru pretinsele datorii cămătărești. Toate aceste declarații au fost prezentate și analizate detaliat de prima instanță.

Cu privire la menținerea pedepselor aplicate acestor inculpați de către instanța de fond, atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare, înalta Curte, a apreciat că această critică este fondată, astfel că vor fi menținute pedepsele de câte un an închisoare în condițiile art. 81 C. pen.

În raport de încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina inculpaților O.C. și V.M. Înalta Curte, a reținut că tribunalul a aplicat acestora pedepse cu închisoarea pentru faptele săvârșite, la individualizarea fiecărei pedepse având în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. și anume circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârșirea faptelor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea faptelor reprezentat de sentimentul de insecuritate în rândul cetățenilor generat de asemenea fapte, dar si circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte ținând seama de situația concreta și de starea de fapt concreta din cartierul respectiv, de relațiile de amiciție dintre inculpați, părțile vătămate și martori.

În ceea ce îi privește pe inculpații D.C. zis "B.", și inculpata V.M., având în vedere circumstanțele personale ale acestora, faptul ca sunt la primul conflict cu legea penala, ca s-au prezentat în fata organelor judiciare în vederea audierii, dar mai ales având in vedere gradul de contribuție al acestora la săvârșirea faptelor, precum și numărul redus de fapte comise de către aceștia în raport de ceilalți inculpați și gradul concret de pericol social al acestor fapte, s-a apreciat că se pot reține dispozițiile art. 81 C. pen. conform cărora se poate dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o anumita durata de timp,stabilita conform disp. art. 82 C. pen. apreciindu-se de instanță ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Cu privire la inculpata V.M., înalta Curte, a avut în vedere și faptul că aceasta are cinci copii minori în întreținere ce constituie un argument suficient pentru a se aprecia că scopul pedepsei va fi atins și fără privare de libertate.

În acest context s-a avut în vedere cu privire la acești doi inculpați perspectivele de reintegrare în societate apreciind ca șansele acestora de reintegrare, comportamentul acestora poate înregistra o evoluție pozitiva, s-a avut în vedere și poziția procesuală și de asemenea și comportamentul acestora înainte de săvârșirea acestor fapte și s-au aplicat acestora pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la recursul inculpatului V.R. zis "A.", instanța a apreciat că recursul acestuia este nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Astfel, amenințările adresate de inculpatul V.R. părților vătămate A. G., A. N., A. E. și D.V. I. sunt dovedite cu declarațiile acestora precum și ale martorilor enumerați mai sus, declarații ce au fost prezentate și analizate extrem de detaliat de către prima instanță.

Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., din analiza modului de operare al inculpaților, care după îndatorarea părților vătămate creau o stare de temere acestora cu scopul de a fi plătită suma împrumutată de mai multe ori,a rezultat că scopul pedepsei nu poate fi atins nici prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și cu atât mai puțin prin suspendarea condiționată a executării acesteia. Inculpații au exercitat presiuni atât asupra părților vătămate cât și asupra membrilor familiilor și a altor persoane din anturajul acestora, pe care le-au determinat să gireze împrumuturile acordate (cum este situația martorului G. G.). Mai mult, amenințările repetate ale inculpaților vizau săvârșirea de infracțiuni grave - viol, omor, iar scopul urmărit era obținerea de bunuri, inclusiv imobile, și venituri, comiterea de astfel de fapte fiind unica sursă de venit a inculpaților.

Astfel, inculpatul V.R. a încercat să obțină de la părțile vătămate A., prin violență și amenințare, proprietatea asupra imobilului în care aceștia locuiesc, luându-le actele de proprietate ale casei. Cu privire la recursurile inculpaților N. F. și N. I., acesta din urmă considerând că în mod nelegal instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. - șantaj, și a infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. deoarece la dosar nu există probe suficiente din care să rezulte că s-ar face vinovat de aceste infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., a solicitat - de asemenea - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că acesta nu ar fi avut la locuința sa obiectele de care se spune că s-ar fi folosit în momentul comiterii infracțiunii de distrugere.

Din analiza rechizitoriului a rezultat că inculpatul N.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. constând în aceea că a acordat sprijin altor inculpați pentru ca, sub pretextul unei datorii bănești să îl constrângă prin amenințări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti, moment în care au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei și a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste iar la data de 4/5 martie 2009 împreună cu inculpatul N.F. l-a agresat fizic pe G.V. R., partener de afaceri al părții civile D.V. în scopul de a-l intimida și determina pe D.V. să le dea o sumă de bani.

Cu privire la infracțiunea de lovire și aceea de distrugere s-a reținut că există la dosarul cauzei declarațiile părții vătămate G.V. R. care arată că a fost lovit de inculpații N.F. și N.I., menținută în fața instanței de judecată. Din chiar modalitatea de formulare a depoziției părții vătămate reiese că aceasta se teme pentru integritatea sa fizică, afirmând că nu reține detalii, dar arată că a fost lovit de cei doi inculpați, că mașina pe care o conducea la acel moment a fost avariată și a fost la INML pentru a fi examinat, la cererea organelor de poliție.

Inculpatul N.I. în declarația dată în fața primei instanțe a recunoscut că ar fi lovit-o cu palma pe partea vătămată G.V. R. dar nu a recunoscut că ar fi avut asupra sa o sabie.

S-a reținut că declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale sunt constante și detaliate, și descriu modalitatea în care a fost lovit de inculpații N.I. și N.F. De asemenea, din declarația părții vătămate G.V. R. rezultă și faptul că, după ce a fost lovit de către inculpați, inclusiv cu latul săbiei, inculpatul N.I. a lovit cu putere și autoturismul cu care se deplasa G.V. R. (și care aparținea părții vătămate D.V.), tăind portiera față dreapta, iar scopul lovirii sale a fost faptul că l-ar ține ascuns pe D.V., pe care îl căutau. în planșele foto aflate în volumul III de urmărire penală se poate observa că autoturismul respectiv a prezentat bara de protecție și proiectorul spart precum și o urmă de tăietură, cu privire la care raportul de constatare tehnico-științifică a stabilit că a fost produsă cu un obiect tăietor-înțepător gen satâr, sabie sau topor. Înalta Curte a apreciat că prin acțiunile de lovire a părții vătămate G.V. R. și de distrugere a autoturismului aparținând lui D.V. inculpații au comis infracțiunea de șantaj respectiv complicitate la șantaj împotriva părții vătămate D.V. Astfel, inculpatul N.I. a acționat în scopul prevăzut de lege, respectiv de a o intimida pe partea vătămată D.V. pentru a o determina să dea sumele de bani pretinse, utilizând violența atât asupra părții vătămate G.V. R. cât și asupra bunurilor părții vătămate D.V. Din declarațiile părții vătămate G.V. R. rezultă că inculpații îl căutau pe D.V., reproșându-i părții vătămate G.V. R. că îl ascunde pe acesta.

Aceeași situație a rezultat și din înregistrările convorbirilor telefonice aflate în volumul V de urmărire penală, în care inculpatul N.I. discută cu o altă persoană despre lovirea părții vătămate D.V., precum și din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată.

În consecință, nu s-a putut susține că inculpatul N.I. a fost în mod nelegal condamnat de prima instanță pentru infracțiunea de complicitate la șantaj. Recurentul inculpat N.F. a contestat existența vinovăției sale și a arătat că din probele dosarului reiese acțiunea sa minimală în săvârșirea faptelor, astfel că solicită admiterea recursului și rejudecând, a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea și redozarea pedepsei cu suspendarea condiționată, având în vedere atât probele administrate în cauză, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

Înalta Curte a constatat că vinovăția inculpatului - nerecunoscută în declarațiile date - reiese din depozițiile părților vătămate D.V. și G.V. R., acesta din urmă descriind și modalitatea în care partea vătămată D.V. a fost amenințat de inculpat cu comiterea unor infracțiuni grave asupra sa și a familiei sale - viol, loviri, vătămare corporală gravă și chiar omor - ceea ce conduce la concluzia unei periculozități sporite a inculpatului, solicitarea acestuia de redozare a pedepsei și suspendare condiționată a executării nefiind întemeiată.

Inculpatul a acționat prin amenințări repetate, pe o perioadă mai îndelungată, așa cum reiese din declarațiile martorelor D.R.V. și G.E. (voi. III fila 60 dup), precum și din declarația părții vătămate G.V. R. care l-a însoțit pe partea vătămată la locuința inculpatului N.F., unde a asistat la amenințările cu infracțiunea de viol și de omor proferate de acesta.

Aceeași situație a rezultat și din înregistrările convorbirilor telefonice aflate în volumul V de urmărire penală, în care inculpatul N.F. discută cu o altă persoană despre lovirea părții vătămate D.V., precum și din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată.

Înalta Curte a apreciat că în raport de circumstanțele în care au fost comise faptele, de împrejurarea că inculpatul a acționat repetat, prin amenințări cu violența, cu săvârșirea unor infracțiuni grave, amenințări puse în practică odată cu lovirea părții vătămate G.V. R., precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut în zona unde locuiește, conform declarațiilor martorilor, ca fiind o persoană deosebit de periculoasă și violentă, nu s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, astfel că, înalta Curte, a apreciat că și această critică este nefondată, având în vedere că inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, totala sau parțiala. Cu privire la recursurile inculpaților N.F., N.M., înalta Curte, a apreciat că sunt nefondate, întrucât în cauză a fost administrat corespunzător întregul material probator astfel cum a fost expus anterior, astfel încât nu se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru readministrarea probatoriilor.

Cu privire la menținerea sentinței de fond, înalta Curte, apreciază că și această critică este nefondată, întrucât periculozitatea inculpaților a fost dovedită și prin săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat de către N.F. - ajutat de N.M.; inculpații nu au ezitat să își pună în practică amenințările, lovind partea vătămată cu o sabie, în loc public și în fața unui număr mare de persoane. în aceste condiții, înalta Curte a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenție. Cu privire la recursul inculpatului C.C., înalta Curte a constatat că nu există temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante pentru inculpat, nefiind îndeplinite cerințele art. 74 C. pen. Astfel, inculpatul nu a dovedit o bună conduită anterior comiterii faptelor, iar infracțiunile s-au desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, asupra mai multor părți vătămate, ceea ce denotă faptul că inculpatul și-a format un mod de viață și de obținere de venituri din împrumuturi cu camătă și șantaj.

Referitor la dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen., s-a constatat pe de o parte că infracțiunea de șantaj este o infracțiune de pericol iar nu de rezultat și pe de altă parte că inculpații nu au restituit părților vătămate sumele mari de bani luate de la aceștia. De asemenea, nu sunt întrunite nici cerințele art. 74 lit. c) C. pen. întrucât inculpatul a avut o atitudine nesinceră, afirmând că nu a împrumutat părțile vătămate A. E. și A. N. cu bani, și nici nu Ie-a amenințat pe acestea. Cât privește cuantumul pedepsei, înalta Curte a apreciat că prima instanță a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, așa cum corect s-a modificat la instanța de apel, aplicându-se o pedeapsă corespunzătoare în raport de gravitatea faptelor în concret. Inculpatul a comis infracțiunile de șantaj și violare de domiciliu, asupra mai multor părți vătămate, una dintre ele asupra părții vătămate A. G., cu scopul de a o determina să își retragă plângerea formulată pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Inculpatul a arătat prin atitudinea sa că nu are nicio teamă în a încălca legea, având în vedere faptul că, la data de 10 martie 2009 împreună cu V.L. a pătruns fără drept în locuința părților vătămate, cu scopul de a le amenința și determina să achite sume de bani inculpatului C.C., partea vătămată A. G. formulând plângere pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Inculpații au încercat permanent să obstrucționeze cercetările în cauză prin amenințări repetate la adresa părților vătămate, în scopul de a le determina să își retragă plângerile și declarațiile.

În aceste condiții, înalta Curte a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenție.

Cu privire la recursul inculpatului, V.L., care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată de instanța de apel și în subsidiar menținerea sentinței instanței de fond, înalta Curte, a apreciat că și această critică este nefondată, având în vedere că periculozitatea inculpaților a fost dovedită. Astfel, inculpații C.C. și V.L. au făcut presiuni și asupra girantului G. G. pentru a determina părțile vătămate să își retragă plângerea, recurgând la aceeași atitudine violentă, agresivă, pentru a-și atinge scopurile. În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, astfel că în aceste condiții, înalta Curte a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenție. Înalta Curte a apreciat că acțiunile inculpaților, cunoscuți ca persoane violente, de a-și obține veniturile prin violență și amenințare de la mai multe persoane și de a încerca le deposedeze de imobilele în care locuiesc se impune a fi stopate prin sancționarea acestora cu pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii, contestatorii condamnați N.M. și N.F., au formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 23 noiembrie 2011, sub nr. 9404/1/2011, fixându-se prim termen aleatoriu, la data de 21 martie 2012.

În motivele invocate de către contestatori, aceștia au reiterat criticile invocate și în fata instanței de recurs, arătând în esență că, sunt nemulțumiți de modalitatea în care Ie-a fost soluționată cauza, că nu a fost citată partea vătămată la locul de deținere iar unul dintre contestatori a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale, la soluționarea recursului.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel,potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1),cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că, cererea de contestație nu este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, respectiv executarea pedepselor aplicate contestatorilor condamnați a început la data de 10 noiembrie 2011, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, iar contestația în anulare a fost formulată conform cererii depusă prin fax la data de 22 noiembrie 2011, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen. ultima zi de depunere a contestației în anulare în termenul legal era 21 noiembrie 2012, iar motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen., astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii condamnați N.M. și N.F. și vor fi obligați contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii N.M. și N.F. împotriva deciziei penale nr. 3876 din 02 noiembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. 22251/3/2009.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.