Inadmissibility of cassation appeal for challenging sentencing quantum and prescription effects via error of law ground
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the convicted defendant, thereby leaving the final criminal judgment of April 13, 2012, in force and ordering the appellant to pay 300 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned a challenge to a final penal decision where the appellant argued that the lower courts failed to terminate criminal proceedings for certain counts due to special prescription and illegally maintained a three-year imprisonment sentence for association in a criminal group (Art. 323 C. pen.) despite the underlying offense carrying a maximum penalty of two years. The Court ruled that the appeal was inadmissible because, although the appellant formally invoked the statutory ground for error in applying legal provisions under Art. 386(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, the substantive arguments pertained to the sentencing quantum and its impact on prescription rather than a legal error qualifying for that specific remedy, thus failing to meet the cumulative conditions for admissibility under Art. 391(2) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. c) C. proc. pen, art. 290 C. pen, art. 291 C. pen, art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen, art. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal for challenging sentencing quantum and prescription effects via error of law ground: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 aprilie 2012, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1/98/2004.
În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat temeiul art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, deși intervenise prescripția specială pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.
A mai motivat, în ce privește infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., că instanța de recurs a menținut pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către instanța de apel, aplicată nelegal din moment ce singura infracțiune reținută ca scop al asocierii în sarcina sa este prevăzută cu maxim de 2 ani închisoare (art. 25 raportat la art. 291 C. pen.).
Drept urmare, a susținut că instanța de recurs, analizând cauza, trebuia să rețină că pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., nu poate depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii, conform art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., respectiv 2 ani închisoare, pedeapsă pentru care de asemenea urma să înceteze procesul penal, în temeiul art. 10 lit. g) raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin efectul prescripției speciale (peste 7 ani și 6 luni de la data săvârșirii infracțiunilor). A mai arătat că instanța de recurs a menținut pedeapsa aplicată de instanța de apel, pedeapsă aplicată nelegal.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 18 octombrie 2012.
Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Analizând actele dosarului și cererea contestatorului, Înalta Curte constată că, deși a fost invocat formal un caz dintre cele prevăzute expres și limitativ de lege, motivarea în fapt din conținutul cererii de contestație în anulare nu are legătură cu temeiul de drept menționat. în realitate, contestatorul critică cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., care ar fi trebuit redus de instanțele de control judiciar ca urmare a soluției de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., iar, în raport de cuantumul redus al pedepsei, s-ar fi împlinit prescripția specială.
Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1/98/2004.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM