Maintenance of preventive arrest for international cocaine trafficking: concrete public order danger and reasonable detention duration under Art. 148(f) CPP and ECHR Art. 5

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 59482/3/2011 (1624/2012), în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G.N., B.F. și I.G.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT nr. 119/D/P/2011 din data de 05 septembrie 2011, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații G.N., zis „N.", pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și, respectiv, în stare de libertate, inculpații D.M., zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și V.I., zis „G.", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut în actul de inculpare, cu privire la inculpatul G.N. că, în cursul anului 2011, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu mai multe persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut, a oferit cu titlu gratuit și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de mare risc, împrejurări în care, la datele de 31 martie 2011, singur, a vândut investigatorului „M.D." cantitatea de 26,56 gr de amestec conținând cocaină în concentrație de 21,27% ± 2% (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 142.487 din 01 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), cu suma de 1.800 euro și 100 RON, la data de 18 aprilie 2011, împreună cu inculpatul V.I., a oferit cu titlu gratuit investigatorului „M.D." două comprimate având ca substanță activă MDMA/3,4-methylenedioxymetamfetamine (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 142.750 din 19 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu inculpații M.D., I.G. și B.F., a vândut cantitatea de 573,55 gr, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), pentru suma de 36.000 euro, din care 33.000 euro s-a plătit la data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de droguri de mare risc din 12 iunie 2011, cu precizarea că respectiva cantitate de cocaină a fost transportată din Olanda în Belgia, la solicitarea acestui inculpat.

Cu privire la inculpatul B.F., s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 gr, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat, a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și M.D., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.

în ceea ce-l privește pe inculpatul I.G., s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F., a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României, cantitatea de 573,55 gr, în concentrație de 29,99%±2% (Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat, a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și M.D., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.

Situația de fapt reținută de instanță s-a întemeiat pe coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarații învinuiți și inculpați cercetați în prezenta cauză; declarații martori; procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire autorizați în cauză; rapoarte de constatare tehnico-științifică analiză droguri; procese-verbale de constituire planșe foto; procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto; procese-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 911 și următoarele C. proc. pen., de redare în scris a interceptărilor și înregistrărilor comunicărilor telefonice efectuate în mod autorizat; procese-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 911 și următoarele C. proc. pen., de redare în scris a interceptărilor și înregistrărilor audio în mediul ambiental efectuate în mod autorizat în cauză; proces-verbal de prindere în flagrant inculpați cercetați în prezenta cauză; proces-verbal de înseriere sumă de bani folosită la realizarea flagrantului; procese-verbale de consemnare a efectuării perchezițiilor domiciliare; procese-verbale de consemnare a datelor salvate în agende, precum și a mesajelor tip SMS salvate în memoriile telefoanelor mobile și ale cartelelor SIM folosite de către inculpații cercetați în prezenta cauză; înscrisuri; alte mijloace de probă.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților G.N., B.F. și I.G., potrivit dispozițiilor legale, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât faptele respective constituie infracțiuni pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, pericolul rezultând nu numai din natura și gravitatea infracțiunilor, dar și din modul de desfășurare a activității infracționale, urmările produse și sentimentul de insecuritate generat în rândul societății.

Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constată că și aceasta este îndeplinită.

Curtea de apel a constatat că subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură luată și menținută cu respectarea dispozițiilor art. 143 și, respectiv, art. 148 lit. f) C. proc. pen. Totodată, reanalizându-se actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că temeiurile inițiale nu s-au modificat și nici nu au încetat.

Referitor la durata termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, s-a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei). S-a reținut în acest sens că, deși măsura arestării preventive este o măsură de excepție, în speță sunt întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare față de inculpați, iar durata acestuia nu a depășit un termen rezonabil.

Împotriva încheierii anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații G.N., B.F. și I.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția I penală a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților. Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca ne fondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 RON, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba olandeza se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.N., B.F. și I.G. împotriva încheierii din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 59482/3/2011 (1624/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM