Preventive detention in organized crime and trafficking case upheld; appeal dismissed as unfounded and judicial costs imposed on appellant

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2012 Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală, în dosarul nr. 44689/3/2011(756/2012), în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului L.N.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că inculpatul L.N., a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prev. de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) și b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de trafic de persoane, în modalitatea exploatării prin muncă, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 104 din data de 14 februarie 2012 a Tribunalului București - Secția a II a Penală, a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 (opt) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă durata măsurii arestării preventive de la data de 04 februarie 2011 și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 145/UP din 20 mai 2010.

În esență, ca situație de fapt, s-a reținut că, în luna mai a anului 2009 inculpații L.N., H.C., B.A.M. și S.D. au constituit un grup infracțional organizat ce avea drept scop identificarea mai multor persoane din mediul rural interesate să-și găsească un loc de muncă în străinătate și care să poată fi racolate prin inducerea în eroare asupra condițiilor de care urmau să beneficieze (transport, cazare, masă și salarizare) iar ulterior să fie transportate și cazate în imobile aflate în posesia inculpaților și, în cele din urmă, să fie constrânse să efectueze activități în domeniul agricol pentru diverși angajatori spanioli proprietari de terenuri agricole, urmând ca o parte importantă a sumelor reprezentând contravaloarea muncii prestate de către persoanele în cauză să fie însușită de către inculpați.

În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea a constatat că pericolul pentru ordinea publică există, acesta rezultând din modul de operare și perseverența infracțională a inculpatului recidivist.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul L.N. a declarat, în termen legal, recurs, iar apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României,măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, înalta Curte apreciază că rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârșită fapta, pentru care a și fost condamnat de instanța de fond.

În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură/să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecății, faptele imputate inculpatului fiind generatoare de puternice emoții și de o puternică stare de insecuritate în rândul comunității în care au fost comise și din care inculpatul provine. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, ar reveni în mediul din care a fost scos prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel riscul de reiterare a acțiunilor ilicite eliminat prin privarea sa de libertate.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului L.N.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva încheierii din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a Ii-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 44689/3/201l/a3.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.