Admissibility of appeal against first-instance rejection of prosecutorial non-prosecution resolutions under amended Law 202/2010
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the first-instance judgment that rejected the plaintiff’s complaint and maintaining the prosecutor’s decision not to initiate criminal proceedings. The dispute arose when the plaintiff challenged a series of prosecutorial resolutions refusing to investigate allegations of disturbance of possession, non-compliance with judicial orders, unauthorized construction continuation, abuse of office, and document forgery against multiple defendants. The High Court determined the appeal was procedurally barred because the initial complaint was filed after the entry into force of Law No. 202/2010, which amended Article 278(10) of the Criminal Procedure Code to render first-instance judgments in criminal non-prosecution complaints final and definitively dismissible, thereby eliminating the appellate review mechanism under the new legal regime. Consequently, the court ordered the appellant to pay 200 lei in judicial costs to the state for filing an impermissible legal remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 271 alin. (1) C. pen, art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, art. 246 C. pen, art. 289 alin. (1) C. pen, art. 2781 alin. (10) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Admissibility of appeal against first-instance rejection of prosecutorial non-prosecution resolutions under amended Law 202/2010: Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel acum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 91 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278: pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 30 septembrie 2010, dată în dosarul nr. 328/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția din 4 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 743/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice.
Astfel, prin rezoluția din 30 septembrie 2010, dată în dosarul nr. 328/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:
- M.C. și M.E., sub aspectul comiterii infracțiunilor de, tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat, nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există, respectiv pentru comiterea infracțiunii de continuarea executării lucrărilor de construcții după dispunerea opririi acestora de către organul de control, prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, întrucât fapta nu există;
- G.M., N.I., M.C., U.R., C.I., D.E.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există;
- Z.C., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat.
Prin rezoluția din 4 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 743/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost respinsă plângerea petentului R.M., ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs petentul R.M., reiterând prin cererea scrisă depusă la dosar, aspectele invocate anterior.
La termenul din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac exercitată de petent.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul R.M., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel acum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În speță, sesizarea instanței de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare a „legii micii reforme”, respectiv la data de 07 decembrie 2010 și, drept urmare, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată sub imperiul dispozițiilor procesual penale, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi care stabilesc că exercitarea controlului judecătoresc asupra soluțiilor de netrimitere în judecată date de organul de urmărire se face doar într-un sigur grad de jurisdicție, la instanța căreia i-ar reveni, în condițiile legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Ca atare, printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, mențiune ce apare și în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul R.M.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat, căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu este prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.M., împotriva sentinței penale nr. 91 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.