Decizia nr. 1089/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 22 martie 2011, Tribunalul Galați, Secția penală s-au dispus următoarele:

1) a fost condamnat inculpatul B.P.C. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat același inculpat la:

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic. prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.; o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii contra confidențialității și integrității sistemului informatic, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.; o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de prejudiciere informatică prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare electronice în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus și pedepsele complementare și s-a dispus ca inculpatul B.P.C. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

2) a fost condamnat inculpatul G.V. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat inculpatul G.V. la:

- o pedeapsă de 3 ani închisoare,- pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus și s-a dispus ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

3) a fost condamnat inculpatul G.A. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementar a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. A fost condamnat același inculpat la :

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare electronice, prev. de art. 26 C. pen în ref. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus și s-a dispus ca inculpatul G.A. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani.

4) a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat inculpatul P.D. la:

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus și s-a dispus ca inculpatul P.D. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani.

5) a fost condamnat inculpatul L.C.V. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat inculpatul L.C.V. la: o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus și s-a dispus ca inculpatul L.C.V. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

6) a fost condamnat inculpatul T.I.A. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de aderare la unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat inculpatul T.I.A. la:

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus și s-a dispus ca inculpatul T.I.A. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

7) a fost condamnat inculpatul R.M.B. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de aderare la unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat același inculpat la:

- o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen

- o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit pedepsele principale și complementare arătate mai sus și s-a dispus ca inculpatul R.M.B. să execute pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

8) a fost condamnat inculpatul P.M. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A fost condamnat același inculpat la :

- o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

- o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

- o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

- o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

- o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus și s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

9) a fost condamnat inculpatul N.M.P. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și s-a dispus ca inculpatul N.M.P. să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 2 luni închisoare.

Conf. art. 71 din C. pen. s-a aplicat tuturor inculpaților din cauză pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen.

În baza art. 350 din C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților B.P.C., G.V., P.M., P.D., R.M.B., L.C.V., T.I.A. și G.A., iar conf. art. 88 din C. pen, s-a dedus din pedepsele principale aplicate celor opt inculpați arestați preventiv, durata executată de fiecare de la 4 iunie 2009, până la zi respectiv 22 martie 2011.

S-au menținut toate măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de persoana interesată C.N., privind ridicarea sechestrului asigurător instituit la data de 5 iunie 2009, asupra autoturismului (proprietar R.M.) precum și cererea formulată de martora (persoană interesată) B.M. privind restituirea sumei de 2000 dolari și a unui Laptop.

S-a constatat că inculpatul P.M. a achitat la data de 15 decembre 2010, din prejudiciul cauzat, suma de 650 dolari SUA.

S-a constatat că partea vătămată C. BANK - Biroul București nu s-a constituit parte civilă în cauză, cu prejudiciul de 1927,76 dolari SUA și în consecință în baza art. 118 din C. proc. pen., s-a confiscat în folosul statului de la fiecare inculpat suma de câte 211,6 dolari SUA sau echivalentul în lei a acestei sume.

În baza art. 14 din C. proc. pen., în referire la art. 998 din C. civ. a fost obligat inculpatul G.V. la plata sumei de 7557,51 dolari SUA, sau echivalentul în monedă națională a acestei sume, către partea civilă D.F.S. - Biroul București, cu titlu de prejudiciu.

În baza art. 14 C. proc. pen., 998 și 1003 din C. civ. au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 61.341,00 dolari SUA către partea civilă A.E.I. - Biroul București, cu titlu de despăgubiri civile și suma de 18,97 dolari SUA, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C. - Biroul București, sau echivalentul în monedă națională a acestor sume valutare.

S-au respins ca nefondate celelalte pretenții civile solicitate în cauză.

În baza art. 118 din C. pen., s-au confiscat în folosul statului următoarele bunuri ridicate în faza de urmărire penală:

- 1 laptop ce a aparținut inculpatului T.A.

- 1 laptop marca laptop marca A. și 1 laptop marca MSI, ce au aparținut inculpatului N.M., 9 suporturi optice și un hard disk W.D. cu capacitatea de 120 Gb, ce au aparținut aceluiași inculpat.

- 1 laptop marca D., ce a aparținut inculpatului G.V.; 3 CD marca T.

- 1 hard-disk marca Q.F., ce a aparținut inculpatului G.A., 42 carduri donate;

- 1 laptop marca S.V.; o unitate centrală și o dischetă ce au aparținut inculpatului L.C.;

- 1 laptop marca F.S.A., și 1 un laptop marca T.S. ce au aparținut inculpatului P.D.; 4 laptop-uri ridicate de la domiciliu inculpatului P.M.; un hard disk și 181 de suporturi optice de stocare ridicate de la inculpatul G.V.

În baza art. 189 și 191 din C. proc. pen., au fost obligați inculpații B.P.C., G.V., L.C.V., P.D., G.A. și P.M. la plata a câte 6500 lei flecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații: T.A., N.M. și R.M. la plata a câte 4000 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul B.P.C. locuia în municipiul Galați în perioada 2005-2009 și era bun prieten cu inculpatul G.A. și, în ideea de a abține bani prin fraude informatice, cei doi inculpați au atras în gruparea lor și pe inculpații L.C.V., P.D., R.M.B., G.V., T.I.A. și P.M.

Colaborarea inculpaților în vederea comiterii de infracțiuni informatice a fost bine organizată, fiecare inculpat având roluri bine determinate în vederea unui scop comun, respectiv obținerea de bani prin retrageri frauduloase de la diferite bancomate din țară și străinătate.

Inculpații, în principiu, colaborau pentru obținerea prin internet de date reale privind cardurile electronice ale diferitelor persoane fizice sau juridice, după care aceste date erau prelucrate și inscripționate pe alte carduri nebancare, care ulterior erau folosite la retragerea de bani din bancomate.

Inculpații, prin accesările informatice efectuate, luau legătura cu diferite persoane care aveau conturi bancare, și care efectuau plăți prin utilizarea cardului, și se interesau de numărul acestui card, codul PIN al cardului, data începerii utilizării cardului sau data limită până la care se poate utiliza cardul de către respectiv persoană.

După începerea urmăririi penale s-au autorizat efectuarea de percheziții domiciliare și informatice la inculpați, precum și interceptări, și au fost descoperite mai multe elemente care aveau legătură directă cu situația de fapt.

Astfel, la data de 28 mai 2007, prin intermediul programului de calculator „Yahoo Messenger" au avut loc unele discuții între inculpații G.A. și L.C.V., iar din aceste discuții rezultă că ambii inculpați erau interesați și angajați în obținerea de bani în mod fraudulos, prin folosirea de carduri donate, la un moment dat inculpatul L.C.V. spunând că este posibil să obții și 3000 de euro pe zi.

Unii inculpați au fost plecați în afara țării, respectiv în Anglia, Italia, Spania sau Irlanda, și trimiteau bani în România la diferite persoane care nu știau proveniența reală a banilor, în cele din urmă constatându-se că inculpații nu aveau locuri de muncă în aceste țări, iar banii trimiși în România, prin sistemul W.U., erau obținuți în mod fraudulos prin donarea și folosirea de carduri false.

Inculpații au folosit în perioada 2005 - iunie 2009, mai multe modalități de operare, în principal creând pagini web false a le diferitelor bănci sau instituții, în general din străinătate, și le încasau conținutul pe diverse servere achiziționate cu bani din conturi fraudate de cărți de credit ale unor persoane din străinătate.

Toți inculpații au un nivel de inteligență foarte ridicată, peste limita medie, și sunt pasionați de calculatoare, având vaste cunoștințe în domeniul informatic.

Prin utilizarea cunoștințelor ce le dețineau, inculpații socializau prin intermediul internetului, comunicau date cu privire la diferite servere și acționau în ideea de a identifica noi surse informatice prin care ar putea să obțină bani prin donarea de carduri.

Scanarea diferitelor servere se făcea de către inculpați, după anumite cuvinte-cheie, scopul urmărit de inculpați fiind identificarea utilizatorilor și a parolelor de acces în sistem (Pass files).

După ce erau identificați userii și parolele de acces, membrii grupului infracțional procedau fie la schimbarea parolelor userilor, fie la stabilirea și crearea unei parole alternative, astfel încât să li se garanteze accesul neîngrădit la servere.

Mesajele trimise de inculpați se adresau către clienții băncilor erau scrise, în general, în limba engleză, pentru a crea o aparență de credibilitate, și se refereau, în general, la compromiterea contului de card al clientului și la existența unor disfuncționalități în ceea ce privește cardul folosit de clienți și sumele pe care acesta le avea în contul bancar.

Metoda mesajului „Spam" folosit de inculpați la crearea paginilor de internet, avea ca scop colectarea de date de la utilizatorii cardurilor și clienții băncilor în vedere donării ulterioare de carduri cu datele obținute, această metodă fiind denumită „phishing".

Cu datele obținute de inculpați, ce vizau numerele de card, coduri PIN sau data limită de utilizare a cardului de către persoanele cliente ale băncilor, erau fabricate (inscripționate) alte carduri ce erau transmise membrilor grupului infracțional, aceștia se deplasau la ATM-uri (bancomate) de unde retrăgeau bani, cauzând astfel mari prejudicii unităților bancare.

O altă metodă folosită de inculpați în scopul obținerii ilicite a unor importante sume de bani a fost metoda „vishing", ce consta în accesarea diferitelor servere care erau instalate pe sistemul de operare Linux, cărora le transmitea diferite comenzi pentru a scana servere care aveau instalate sisteme de operare Windows.

De pe sistemul de operare Windows, inculpații foloseau sistemul informatic de telefonice S.I.P., prin utilizarea unor cuvinte-cheie și astfel se putea intra în legătură telefonică cu orice utilizator de computer care folosea și o cască telefonică cu microfon.

Prin utilizarea telefoniei de computer, inculpații puteau afla direct de la clienții băncilor codul PIN al cardului utilizat, numărul cardului, data limită de expirare a cardului, alte elemente relevante.

Datele obținute de inculpați apăreau pe servere, și erau transmise ulterior între ei, și se proceda la donarea (fabricarea) cardurilor cu care se ridicau bani de la bancomate.

Inculpatul care proceda la retragerea de bani din bancomate opera un comision de 10-30 % pentru activitatea desfășurată, în acest sens fiind și convorbirile telefonice dintre inculpații G.A. și P.D., purtate într-o zi a anului 2008 (f. 26 d.u.p.).

De regulă, retragerile de numerar din bancomate se efectuau de inculpații care temporar erau plecați din țară, iar inculpații rămași în România le furnizau acestora din străinătate mijloace de bază cu ajutorul cărora efectuau retrageri.

Banii retrași din bancomatele aflate în străinătate erau trimiși la ceilalți inculpați din țară sau la prieteni ori rude apropiate prin sistemul de comunicare bancară W.U.

Uneori inculpații, pentru a disimula activitatea lor infracțională, foloseau nume false sau documente false la expedierea banilor sau la primirea acestora în România.

Prin modalitățile de acțiune descrise mai sus inculpații au creat în perioada 2005-2009, mari prejudicii unităților bancare care s-au constituit părți civile în cauză.

Trebuie precizat că persoanele fizice fraudate aveau asigurări încheiate, iar sumele pierdute au fost recuperate de la societățile de asigurare.

Inculpatul B.P.C. era liderul grupului infracțional, se ocupa în mod constant activ pentru organizarea și coordonarea activităților grupului și ținea în permanență legătura cu toți inculpații din cauză.

Din probele existente la dosar a rezultat că inculpatul B.P. avea cunoștințe foarte avansate de informatică și a inițiat și îndrumat și pe alți membri ai grupării infracționale în sensul de a obține bani prin folosirea metodelor phishing și vishing.

Prin utilizarea unor aplicații informatice, inculpatul B.P., ca de altfel și ceilalți inculpați, dețineau liste ale clienților bancari, după care prin diferite metode reușea să obțină elemente esențiale de la clienți, respectiv număr de card, cod PIN sau relații privind data expirării cardului.

Convorbirile telefonice purtate de inculpații B.P., P.D., G.A. și R.M.B. la data de 18 martie 2009, au relevat preocuparea acestora de a retrage bani, cât mai mulți din bancomate, inculpatul R.M.B. fiind temporar în Irlanda și se plângea de faptul că nu a reușit să retragă din bancomate sumele preconizate.

Tot din convorbirile telefonice avute de inculpați în luna martie 2009, a rezultat că inculpatul B.P. se preocupa intens de obținerea de conturi de carduri pentru a fi trimise în Irlanda, spunându-i inculpatului R.M. să nu vină în România, întrucât au fost și perioade foarte bune când au retras din bancomate mari sume de bani.

Dintr-o convorbire telefonică din 11 aprilie 2009, purtată între inculpații G.A. și B.P. a rezultat că prietenul lor, inculpatul N.M. din Suceava a reușit să scoată din bancomate suma de 11 milioane lei.

La finele lunii aprilie 2009, inculpații G.A. și B.P. erau preocupați de schimbul unor mari sume valutare, fiind oarecum nemulțumiți de făptuirea rata de schimb leu-dolar sau euro era prea mică.

În zilele de 3-6 mai 2009, inculpatul B.P. s-a aflat în județul Constanța, în zona orașului Năvodari și era preocupat de achiziționarea unor bunuri imobile ca teren^sau apartament din acea zonă.

În perioada 2005-2009 inculpații au efectuat un număr de 68 de transferuri de bani prin sistemul W.U. și au beneficiat de 31 de transferuri de bani în valoare de 75.479 dolari SUA.

Astfel, inculpatul B.P. a trimis de 6 ori bani din Valencia - Spania către martorul G.A., de 5 ori tot din Spania către inculpatul G.A., de 5 ori din aceeași țară către martora B.A. și reparat către martorii E.A., G.B. și către inculpații P.M., L.C., P.D. și G.V.

Inculpatul R.M.B., în perioada în care a fost în Irlanda a trimis de 5 ori bani inculpatului B.P. în sumă de circa 11.000 dolari și separat a trimis și inculpaților G.V. și T.l.A.

La perchezițiile imobiliare și informatice efectuate la locuințele inculpatului B.P. din Galați și Năvodari au fost identificate dispozitive și aparatură informatică, concretizate în 242 medii de stocare a datelor informatice, carduri donate, hard disk-uri, ordine de plată, chitanțe, extrase de cont în limba spaniolă, agende telefonice în care se găseau numere de telefon a unor persoane apropiate precum și a celorlalți inculpați.

La o percheziție imobiliară, la locuința inculpatului B.P. din Galați, a fost identificat și inculpatul T.l.A., care devenise prieten cu inculpatul B.P. și venise din Constanța la Galați pentru a aprofunda cunoștințele de calculator și modalitățile de operare pentru extragerea frauduloasă a banilor din bancomate.

S-a mai constatat că mai multe carduri bancare ridicate de la inculpat aveau inscripționate benzi magnetice, conținând informații referitoare la o unitate bancară din Spania (Bancoja), iar din conținutul convorbirii telefonice purtată între inculpatul L.C.V. și B.P. a rezultat că aceștia erau preocupați de obținerea de bani prin folosirea cardurilor donate și erau interesați ca și alți prieteni de-ai lor să folosească metoda vishing (f.64).

La percheziția informatică efectuată asupra mai multor dispozitive informatice ridicate de la domiciliul inculpatului B.P.C. s-au constatat mai multe medii de stocare și faptul că activitatea infracțională a inculpatului era începută încă din anul 2005.

Fișierele informatice expertizate au mai relevat contactarea informatică a unor bănci, din afara României, și faptul că inculpatul B.P.C. ținea o strânsă legătură și colabora îndeaproape cu inculpații: G.V., T.A., N.M.P., G.A., R.M., P.M. și alte persoane care în cauză au căpătat calitatea de martori (f. 69-89).

Toți inculpații din cauză, inclusiv inculpatul P.D., au declarat în faza de urmărire penală, că au avut o strânsă colaborare cu inculpatul B.P., persoana de la care obțineau adesea „consultanță informatică" pentru aprofundarea metodelor de ridicare de bani din bancomate, cu ajutorul cardurilor donate (f. 96-99).

Rezultatul comisiei rogatorii efectuată în Spania a relevat că în cursul anului 2008, un grup de cetățeni români format din majoritatea inculpaților din cauză au folosit carduri falsificate (donate) pentru a retrage diferite sume de bani de la bancomate.

Inculpatul G.A. era vecin cu inculpatul B.P., avea cele mai strânse legături cu acesta și încă din anul 2005 a început să colaboreze cu inculpatul B.P. în vederea obținerii de diferite sume de bani prin fraude informatice.

Rezultatele interceptărilor telefonice și a perchezițiilor domiciliare și informatice au relevat preocuparea constantă a inculpatului G.A. pentru a obține bani prin donarea de carduri și ulterior retragerea de bani în numerar de la diferite bancomate situate în general în afara țării (f.100-112).

Convorbirile telefonice purtate de inculpatul G.A. în lunile aprilie - mai 2009 relevă faptul că acesta era preocupat de transferul unei sume de bani din afara României în țară, sens în care a luat legătura cu martorul B.D.V.

Percheziția informatică efectuată asupra bunurilor informatice (medii de stocare) găsite la domiciliul inculpatului G.A. au relevat incontestabil că acesta comunica cu inculpații B.P., G.V., T.A., L.C., P.D. pentru scopul comun, respectiv donarea de carduri cu ajutorul cărora să se retragă bani din bancomate.

Din discuțiile tip „mesaje informatice" purtate de inculpatul G.A., cu ceilalți inculpați din cauză (f. 120-133) rezultă că se făceau referiri clare la sumele de bani ridicate de fiecare, aceste sume fiind de fiecare dată cel puțin de ordinul sutelor de euro.

Un membru important al grupului infracțional a fost și inculpatul L.C.V., care încă din anul 2005 a început să retragă bani din bancomate după ce în prealabil obținea date privind elementele esențiale ale unor carduri precum : codul PIN, număr de card, data expirării cardului.

În concret, la solicitarea informatică a inculpatului L.C., clienții băncilor își treceau detaliile contului de card, expediau mesajul către serverul controlat de inculpat, după care acesta comunica datele obținute la persoana de legătură care se afla în străinătate, aceasta procedând la inscripționarea „cardurilor în alb" cu datele necesare și obținute de la inculpatul L.C.V.

Pentru fiecare retragere obținută cu succes inculpatul L.C. primea 50% din banii ridicați și purta legături strânse cu inculpații P.M., G.A., P.D. și B.P., obținând relații informatice și de la aceștia.

Conținutul convorbirilor telefonice a relevat faptul că inculpatul L.C. comunica date informatice și era interesat de retragerea de bani de la bancomate aflate în Irlanda, Australia sau Statele Unite, ținând legătura cu persoanele de sprijin din aceste țări, inclusiv cu inculpatul P.D. (f. 172-178).

La perchezițiile domiciliare și informatice au fost găsite mai multe elemente ce au relevat activitatea infracțională a inculpatului L.C.V., faptul că acesta comunica cu alți inculpați din cauză și era interesat să obțină cât mai mulți bani, prin retrageri din bancomate cu carduri donate (falsificate).

Expertizarea informatică a mijloacelor de comunicare (laptop, calculator) au relevat că inculpatul a comunicat de foarte multe ori cu inculpații B.P., P.D. și G.A., în timpul convorbirilor (comunicărilor), făcându-se referire la modul de operare, banii obținuți și modul de împărțire a acestor bani.

Inculpatul L.C.V. a primit sau a expediat bani în cazul a 27 transferuri prin sistemul W.U., de la inculpații B.C., P.M., G.V., care se aflau periodic în cursul anului 2008 în Spania și la rândul său a trimis bani altor inculpați, cât timp s-a aflat temporar în Spania în cursul anilor 2007-2008.

Încă din anul 2002, inculpatul P.D. a devenit prieten cu inculpatul B.P.C., iar după anul 2005 a început să colaboreze cu acesta și cu alți inculpați în vederea obținerii de bani din bancomate prin folosirea cardurilor donate (falsificate).

După anul 2005, inculpatul P.D. a devenit prieten și cu inculpații G.A., L.C.V., P.M., colabora cu aceștia în vederea obținerii de informații pentru donarea de carduri și retragerea de bani din bancomate.

Inculpatul P.D. a fost inițiat în obținerea de date pentru cărțile de credit (carduri) de către coinculpatul B.P.C., acesta arătându-i inițial modul de utilizare a metodei pshishing și modalitatea de inscripționare a cardurilor.

Pe baza datelor obținute inițial inculpatul a făcut retrageri de numerar împreună cu inculpatul L.C. utilizând date ale unor conturi de carduri deschise la instituții bancare din România și Statele Unite ale Americii, după care a furnizat el însuși date informatice unor inculpați care se aflau în afara României pentru ca aceștia să retragă numerar și să-i trimită și lui bani.

Interceptările telefonice aflate în dosar și descrise sintetic și în rechizitoriu (f.212-220) au relevat preocuparea constantă a inculpatului P.D. pentru a retrage bani din bancomate și obținerea de date informatice necesare donării cărților de credit.

La percheziția domiciliară efectuată s-au descoperit mai multe dispozitive informatice inclusiv „laptopuri", care fiind expertizate au furnizat mai multe elemente care au relevat preocuparea inculpatului P.D. de a retrage bani din bancomate și legăturile de cooperare a acestui inculpat cu ceilalți inculpați din cauză.

În luna mai 2009, inculpatul P.D. a fost depistat în orașul Sinaia, județul Prahova, având asupra sa mai multe chitanțe și carduri ce relevau faptul că acesta a primit sau a retras bani din bancomate.

Expertiza suporturilor informatice a relevat că inculpatul P.D. comunica în mod frecvent cu mai mulți inculpați din cauză, dar în special cu inculpatul L.C. (V.), căruia îi relata printre altele sumele retrase din bancomate, dar și posibilitatea de a obține în viitor și alți bani din donarea cardurilor (f. 226-230).

Martorii audiați la urmărirea penală au relevat că inculpatul P.D. era implicat activ în retragerea de bani din bancomate, prin fabricarea de carduri donate și avea strânse legături și colaborări în acest sens și cu inculpații L.C., P.M., G.A., R.M. și B.P.C.

Un alt membru al grupului infracțional a fost și inculpatul P.M., care din anul 2005 lucra ca operator la un club "Internet" din Brăila, având vaste cunoștințe în domeniul informatic.

Inculpatul cunoștea metodele de lucru pshishing și vishing, pentru obținerea de date ale cardurilor bancare, a legat prietenii cu inculpații B.P. și L.C. iar în cursul anului 2007, când a fost plecat în Spania a efectuat mai multe retrageri de numerar din bancomate.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului P.M. din Brăila au fost ridicate mai multe dispozitive informatice, care fiind expertizate au furnizat elemente ce conduc la concluzia certă că inculpatul a folosit internetul pentru a obține date informatice de la clienți și bănci în vederea donării de carduri.

În fișierele tip imagine descoperite în calculatoarele inculpatului P.M. au fost identificate printre altele și unele fotografii ale prietenilor săi apropiați, printre care: B.P., R.M., G.A., L.C., iar verificările de transferuri monetare au scos la iveală faptul că inculpatul a primit de trei ori bani și la rândul său a transferat bani prin sistemul W.U. unui număr de 20 persoane printre care și unii inculpați din cauză. S-a mai reținut că inculpatul P.M. a efectuat mai multe călătorii în Spania sau Statele Unite ale Americii de unde efectua transferuri de bani și în permanență avea asupra sa un laptop.

Inculpatul G.V. are domiciliul în județul C. și încă din anul 2006 a legat o bună prietenie cu inculpatul B.P., aceștia comunicând și colaborând în principal prin intermediul internetului.

Inculpatul G.V. la sugestia inculpatului B.P. a obținut date din cărțile de credit ale unor cetățeni americani, cu ajutorul cărora au donat carduri, după care în cursul anului 2007, inculpatul a efectuat mai multe retrageri din bancomate în timp ce se afla în Spania,

De la domiciliul inculpatului din orașul N., județul C. au fost ridicate mai multe bunuri printre care 181 suporturi de stocare, 43 suporturi optice de stocare și unele carduri, care expertizate fiind, au scos în evidență preocuparea inculpatului G.V. de obținere de informații în vederea donării de carduri cu ajutorul cărora să se efectueze retrageri de numerar din bancomate.

Expertizarea mediilor de stocare a scos în evidență că inculpatul G.V. avea o colaborare foarte strânsă pentru scopul comun cu inculpatul B.P., dar și cu inculpații T.I., P.M. și L.C.

Fiind în posesia unor sume mari de bani retrase din bancomate inculpatul G.V. a împrumutat mai multe persoane cu sume consistente, spunându-le acestora că poate să le dea bani cu împrumut dar nu dintr-o dată, ci în mod eșalonat.

Comisia rogatorie efectuată în Spania a ajuns la concluzia că inculpatul G.V. făcea parte dintr-un grup infracțional organizat și avea un rol foarte important printre care și acela de "trăgător", după care banii retrași îi comunica în România la diferite persoane prin sistemul W.U.

Printre membrii grupării infracționale s-a numărat și inculpatul R.M.B., zis "F.", care începând din anul 2008 a colaborat intens cu inculpatul B.P.C., al cărui prieten era, în vederea obținerii de bani prin donarea de carduri și folosirea acestora.

"Șeful grupării" infracționale, respectiv inculpatul B.P.B., îl folosea pe inculpatul R.M.B. ca persoană "săgeată" sau "trăgător", acesta având datoria de a efectua retrageri de la ba neom ațele aflate în afara României.

Potrivit atribuțiilor primite, inculpatul R.M.B. a mers în cursul anilor 2008-2009 în Irlanda, de unde retrăgea bani cu carduri donate, după care acești bani erau trimiși în România prin sistemul W.U.

Pentru a putea retrage bani din bancomate inculpatul primea informații, conturi de card și carduri donate de la inculpații aflați în țară, în special de la inculpații B.P., P.M. și G.A.

Într-o convorbire telefonică din 6 aprilie 2009, inculpatul R.M.B., care se afla în Irlanda, a precizat că a retras în acea perioadă circa 12-13 mii de euro, dar s-a arătat nemulțumit că nu prea merge "treaba" și ar dori să revină în România.

De la domiciliul inculpatului R.M.B. au fost ridicate mai multe dispozitive informatice printre care un laptop, carduri memory stick, medii optice de stocare, care expertizate fiind, au scos în evidență activitatea infracțională a inculpatului și colaborarea sa cu alți inculpați din prezenta cauză.

Cardurile găsite asupra inculpatului aveau rescrise benzile magnetice cu informații referitoare la datele de cont de carduri ale unor unități bancare.

În urma expertizei informatice s-a descoperit că inculpatul a purtat discuții, a colaborat și comunicat cu alți membri ai grupării infracționale pentru același scop comun, anume retragerea de bani din bancomate, aceste colaborări fiind în principal cu inculpații B.P., G.A. și P.M.

Inculpatul R.M.B. a efectuat un număr de 37 transferuri bancare din Irlanda în România pentru ceilalți inculpați, dar și pentru persoane apropiate, în acest sens fiind și declarațiile date de martora F.R., dar și cererea acesteia către inculpat prin care mai solicita la începutul lunii iunie 2009 suma de 3700 euro de la inculpat.

Inculpatul T.I.A. are domiciliul în județul C., iar în cursul anului 2007, prin intermediul unui prieten comun a luat legătura cu inculpatul B.P.C., fiind interesat să obțină bani prin folosirea cardurilor donate.

Inculpatul avea cunoștințe de informatică, dar pentru aprofundarea cunoștințelor și pentru a pricepe exact metodele "phishing" și "vishing" de donare a cardurilor a primit consultanță de "specialitate" și de la inculpatul B.P.C.

În cursul anului 2007, inculpatul B.P. a hotărât să îl folosească pe inculpatul T.I.A. ca "săgeată", "extractor" acesta având misiunea de a merge în afara țării și prin folosirea cardurilor donate să trimită în România banii retrași din bancomate.

Tot în anul 2007, dar și în anul 2008, inculpatul conform celor stabilite a mers în Spania unde s-a întâlnit și cu inculpații G.V. și B.P., retrăgând bani în numerar din bancomate, după care îi trimitea în România prin sistemul W.U., iar o parte din bani și-i păstra pentru sine sau îi împărțea cu inculpații G.V. și B.P.

La începutul lunii iunie 2009, inculpatul T.I.A. a venit în Galați pentru a se întâlni cu inculpatul B.P.C. luând cu el și un laptop, pe care îl utiliza frecvent, numindu-l "copilul ăla mic și de ajutor".

După câteva zile organele de poliție i-au depistat pe inculpații T.I. și B.P. în locuința acestuia din urmă, din Galați, cei doi având calculatoarele (laptopurile) în stare de funcționare și derulau programe informatice menite să identifice date de carduri în vederea donării și ulterior retragerii de bani din bancomate.

Percheziția informatică efectuată a relevat că inculpatul T.I.A. a purtat discuții și a colaborat cu ceilalți inculpați în special cu inculpații G.V. și B.P. pentru obținerea de date în vederea donării cardurilor și ulterior retragerea de bani din bancomate cu ajutorul acestor carduri donate (f.299-301).

În fișierele tip document sau imagine au fost identificate fotografii ale inculpaților apropiați printre care: G.V., P.M., G.A., dar și fragmente de discuții din care rezultă preocuparea inculpatului T.I.A., de a obține bani în mod nelegitim, arătând și cuantumul sau proporția ce i se cuvine din retragerile de bani din bancomate.

S-a mai constatat că inculpatul T.I.A. a trimis de mai multe ori bani în România prin intermediul sistemului de transfer W.U. la diferite persoane, iar unele carduri folosite de inculpat au fost utilizate și de alți inculpați, printre care R.M., L.C., G.A., P.D., ceea ce denotă că practic toți inculpații colaborau îndeaproape pentru același scop.

Inculpatul N.M.P. locuiește în județul Suceava, nu a făcut parte din grupul organizat condus de inculpatul B.P., dar se cunoștea cu acesta și a fost folosit de inculpatul B.P. pentru a obține date din servere ce utilizau sisteme de operare Linux și Windows.

Inculpatul N.M. a fost inițiat în utilizarea sistemelor de operare de către inculpatul B.P. și avea ca atribuție de bază scanarea serverelor în scopul aflării parolelor de acces și a accesului la servere fără acordul utilizatorilor legitimi ai acestor servere.

După ce inculpatul obținea accesul în servere, comunica datele obținute în mod fraudulos către inculpatul B.P. (numele administratorului și parola), acesta din urmă recompensându-l pe inculpat cu diferite sume de bani de fiecare dată.

Inculpatul N.M. a obținut informații din servere și Ie-a comunicat inculpatului G.V., pentru acest serviciu fiind recompensat de către inculpatul G.V. cu suma de 300 euro, în timp ce acest inculpat se afla în Spania.

Ulterior inculpatul, prin intermediul acelorași canale de comunicații informatice de tip "chat", l-a cunoscut și pe inculpatul P.M., căruia i-a furnizat același gen de date și programe, fapt care l-a determinat să conștientizeze că și acest inculpat era implicat în rețeaua infracțională.

La percheziția informatică efectuată asupra bunurilor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului N.M.P. s-au identificat mai multe fișiere având extensia "DAT" care conțineau informații despre datele obținute de inculpat de la utilizatorii legitimi ai unor servere și faptul că aceste date erau transmise mai departe unor inculpați din cauză pentru a fi utilizate.

Pentru serviciile efectuate inculpatul N.M. a primit diferite sume de bani, concretizate în 5 transferuri, primind de 4 ori bani din Spania și o dată din Statele Unite ale Americii.

Inculpații B.P. și G.V. au precizat că l-au cunoscut pe inculpatul N.M.P. de la care au cumpărat în cursul anilor 2008-2009 "root-uri" contra cost.

Pentru ca inculpatul B.P. să nu atragă atenția că posedă sume mari de bani, a început să investească banii obținuți în mod nelegal, în afaceri imobiliare, renovând locuința sa și a mamei sale, după care a cumpărat unele proprietăți în județul Constanța.

Datele obținute în faza de urmărire penală au condus la concluzia că atât inculpatul B.P., cât și mama acestuia - numita B.V., nu aveau locuri de muncă, nu dețineau societăți comerciale, nu derulau alte activități legale din care să realizeze importante beneficii materiale și bănești, dar cu toate acestea, dețineau bunuri materiale a căror proveniență nu putea fi justificată din muncă cinstită.

Începând din anul 2006, inculpatul B.P. a hotărât să transforme banii obținuți în mod fraudulos în investiții imobiliare și mobiliare, unele achiziționate pe numele mamei sale, cumpărând astfel două terenuri pe raza comunei Corbu, județul Constanța de la martorul I.G. cu suprafețele de 500 metri pătrați și respectiv 1000 metri pătrați. La data de 3 iunie 2006, același inculpat a cumpărat un apartament situat în orașul Năvodari, județul Constanța cu suma de 47.000 lei și totodată a achiziționat un autoturism cu valoare mare.

Probele aflate la dosar au mai relevat că mama inculpatului, B.V. primea de cele mai multe ori banii trimiși de fiul acesteia prin sistemul W.U., sau dacă exista un intermediar care primea banii trimiși de inculpatul B.P., acesta era dator să înmâneze banii către martora B.V.

Încă din faza de urmărire penală părțile vătămate : C. Bank, A.E.I., D.F.S. și C. București s-au constituit părți civile în cauză, cu diferite sume valutare.

Inculpații au avut poziții procesuale relativ cooperante în faza de urmărire penală și față de aceștia s-a luat măsura arestării preventive la data de 4 iunie 2009, cu excepția inculpatului N.M.P., care a fost cercetat și judecat în stare de libertate.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată la nr. 8066 din 23 noiembrie 2009.

În faza de judecată fiecare inculpat audiat fiind, a adoptat poziții procesuale sincere recunoscând faptele comise, regretând cele întâmplate și descriind în detaliu activitatea infracțională pe care a derulat-o și legăturile de colaborare și cooperare cu ceilalți inculpați.

Din declarația dată de inculpatul B.P. în fața instanței a rezultat că acesta se cunoștea cu toți inculpații din cauză, care erau cu toții pasionați de internet și toți au fost interesați să doneze carduri cu ajutorul cărora să fie retrași bani din bancomate.

Același inculpat a mai precizat că a început activitatea infracțională din anul 2005, a fost o perioadă plecat din țară, unde efectua retrageri de numerar din bancomate și în general la o retragere de bani scotea circa 200-300 euro.

Inculpatul a explicat și tehnica folosită precizând că inițial prin calculator lua legătura cu deponenții băncilor, cărora le explica faptul că se impune o actualizare a datelor, unii deponenți erau de accord că colaboreze și în cele din urmă precizau numărul de card și codul PIN, date cu ajutorul cărora inculpații donau alte carduri, care erau folosite la retragerea de bani din bancomate.

Inculpatul P.M. a precizat că se cunoaște cu toți inculpații din cauză, recunoaște acuzațiile aduse de către parchet și a arătat că a avut relații de cooperare mai apropiate cu inculpații B.P. și L.C.

Același inculpat a mai arătat că a primit informații despre bănci și conturile acestora de la inculpații L. și B., cu ajutorul cărora lua legătura cu deponenții de la bănci de la care afla în detaliu aspecte privind numărul de card, codul PIN sau data de expirare a cardului.

S-a mai precizat de către inculpatul P.M. că de la domiciliul său au fost ridicate mai multe dispozitive informatice care aveau legătură cu activitatea infracțională a sa precum și a altor inculpați din cauză.

Din declarația dată de inculpatul L.C.V. a rezultat că acesta după anul 2005 a avut o colaborare apropiată cu mulți inculpați din cauză cărora le comunica date în vederea donării de carduri, iar din banii retrași de ceilalți inculpați îi transferau și lui bani prin sistemul W.U. în România.

Inculpatul a mai arătat că este de acord să contribuie la recuperarea prejudiciilor și că a avut o colaborare mai apropiată cu inculpații G.A., B.P., P.D. și P.M.

Inculpatul G.V. a precizat că a fost plecat o perioadă în Spania, unde retrăgea bani din bancomate și a deținut în Spania un aparat de donat carduri.

Inculpatul G.V. a mai precizat că a colaborat cu inculpații T.l., B.P., G.A. și N.M. de la care primea date informatice în vederea donării de carduri sau cărora le comunica astfel de date.

Din declarația dată de inculpatul T.l.A. a rezultat că din anul 2007, a hotărât să colaboreze cu inculpații B.P. și G.V., de la care a aflat că se pot obține "sume frumoase" de bani prin donarea de carduri cu ajutorul datelor informatice obținute de pe internet.

Inculpatul a arătat că accesa diferite pagini de internet, trimitea mesajul către bănci sau deponenți, de la care afla date importante despre cardurile folosite respectiv : codul PIN, data expirării cardului sau numărul de card, aceste date erau stocate după care erau folosite la inscripționarea unor carduri noi (clonare) cu ajutorul cărora se retrăgeau bani din bancomate.

Inculpatul T.I.A. a mai precizat că a obținut personal în perioada 2007-2009 circa 5000 euro, iar acești bani erau comunicați de ceilalți inculpați care se aflau periodic plecați din țară și erau transferați pe numele său prin sistemul W.U.

Și inculpatul P.D. a recunoscut faptele de care este acuzata, precizând printre altele că începând cu anul 2007, a fost interesat de a obține bani prin donarea de carduri, folosind în prealabil metodele phishing și vishing pentru a obține date cu privire la cardurile deponenților.

Prin folosirea cardurilor donate inculpatul P.D. a precizat că a obținut personal circa 7-8000 de euro și a colaborat în același scop cu inculpații B.P., L.C., P.M. și G.A.

Inculpatul R.M.B., audiat fiind, a precizat că a avut colaborări apropiate cu majoritatea inculpaților arestați preventiv, a fost plecat o perioadă în Republica Irlanda în perioada 2008-2009, de unde a retras bani din bancomate și este de acord să contribuie la despăgubirea părților vătămate.

A mai arătat inculpatul R.M.B. că a deținut un dispozitiv de donat carduri, comunica în permanență cu inculpatul B.P., căruia îi transmitea banii scoși din bancomate, prin sistemul W.U. în România.

Din declarația dată de inculpatul G.A. a rezultat că acesta era prieten mai apropiat cu inculpatul B.P., dar a colaborat și cu alți inculpați printre care și cu inculpatul L.C., în vederea retragerii de bani din bancomate prin folosirea cardurilor donate.

Inculpatul G. a precizat că personal a beneficiat de circa 4000 Euro, dar a primit mai multe sume de bani transferați de inculpatul B.P. pentru a fi înmânați mamei acestuia, numita B.V. și mai știe că inculpatul B.P. deținea proprietăți imobiliare în județul Constanța.

Inculpatul N.M.P., cercetat în stare de libertate, a recunoscut cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, precizând că a avut relații de colaborare prin internet doar cu inculpatul B.P.

A precizat inculpatul că în cursul anului 2008 a accesat baze de date ale unor bănci, a obținut relații relevante cu privire la deponenți iar aceste relații au fost comunicate în continuare inculpatului B.P. care le valorifica probabil pentru donarea de carduri.

Inculpatul N.M. a arătat că pentru serviciul desfășurat a primit bani de la inculpatul B.P. de mai multe ori prin sistemul W.U. și o singură dată i-a comunicat bani și inculpatul G.V. care se afla în Spania.

Martorii audiați în cauză în faza de judecată au confirmat situația de fapt și vinovăția fiecărui inculpat așa cum a fost reținută și prin rechizitoriu.

Astfel martorii F.R., C.I. și B.D. au precizat că îi cunoaște pe majoritatea inculpaților din cauză, aceștia au fost plecați o perioadă din țară și transferau bani în România prin sistemul W.U.

Martora F.R. a precizat că a primit circa 3000 euro din Irlanda pe numele său, expeditor fiind inculpatul R.M., iar martora B.D. a primit prin sistemul W.U. suma de 2000 dolari de la inculpatul P.M.

Din declarația dată de martora B.M. a rezultat că aceasta se cunoștea cu inculpații G.A. și B.P. și a primit în cursul anului 2008, suma de 1600 dolari transferați din Spania de către inculpatul B.P.

Martora B.A. a precizat că a fost prietena apropiată a inculpatului B.P., acesta nu avea un loc de muncă, dar în perioada 2006-2009 i-a trimis din Spania circa 25.000 euro pe numele său.

Aceeași martoră a precizat că inculpatul B.P. și-ar fi cumpărat unele imobile și că acesta era în relații de colaborare apropiată cu ceilalți inculpați din cauză.

Prin adresa comunicată la dosar, DIICOT Galați a precizat faptul că inculpatul P.M. a formulat un denunț în luna mai 2010, cu privire la o persoană pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acest denunț fiind eficient și a fost valorificat ca atare ( fila 6 voi. II).

Martorul Z.I. a precizat că inculpatul B.P. a fost o perioadă plecat în Spania, de unde a trimis bani în România și mamei sale B.V.

Din declarația dată de martorul D.T. a rezultat că inculpatul B.P. dispunea de sume importante de bani, primind și el cu titlu de împrumut circa 3000 de euro, iar acest inculpat avea relații apropiate de cooperare cu inculpații L.C. și R.M., acest aspect fiind confirmat și de martorul G.Z., care a mai arătat că în cursul anului 2006, inculpatul R.M. a trimis în România prin sistemul W.U. diferite sume de bani.

Martorul D.A.I. (f. 166 voi. 2) a precizat printre altele că inculpatul P.M. a fost preocupat de internet și în perioada 2006-2007 a fost plecat periodic în Spania, împreună cu inculpatul B.P. de unde a trimis bani în România prin sistemul W.U.

Martorul G.M. a precizat că a primit prin sistemul W.U. suma de 600 euro trimisă de inculpatul R.M., în timp ce acesta se afla în străinătate, iar martorul T.S. a precizat că a primit cu titlu de împrumut în cursul anului 2007 suma de 270 euro de la inculpatul B.P. și știe că acesta era pasionat de calculatoare.

Împrejurarea că inculpații erau pasionați de calculatoare și dispuneau de sume considerabile de bani este confirmată și de alți martori audiați în cauză, care au arătat printre altele că inculpații comunicau banii în România la diferiți prieteni sau rude apropiate și în general erau generoși când se solicitau unele sume de bani cu titlu de împrumut.

Astfel, martora D.A., prietenă apropiată cu inculpatul R.M., a precizat că acesta a fost în Irlanda în cursul anului 2007 și în general acest inculpat i-a trimis circa 5000-6000 euro.

Martorii C.F. și C.N. au arătat că au primit circa 2000 euro de la inculpatul G.V., în timp ce acesta era plecat în Spania, iar din declarația dată de martorul A.L. rezultă că inculpatul L.C. a fost plecat o perioadă în Italia de unde i-a trimis suma de 1000 euro.

Din declarația dată de martorul C.P. a rezultat că inculpatul P.D. folosea un autoturism de lux și acest inculpat se ocupa cu citirea și donarea de carduri pentru a retrage bani din bancomate, iar martorul M.D.M. a susținut că inculpatul B.P. i-a trimis suma de circa 970 dolari și acest inculpat era prieten printre alții și cu inculpații G.A. și L.C.

Împrejurarea că inculpații B.P., G.A., R.M. și G.V. au fost plecați o perioadă din țară și trimiteau bani în România este confirmată și de declarațiile date de martorii T.M., I.A. și S.G. ( f. 244-247).

La termenul de judecată din 1 octombrie 2010, martora S.R. a precizat că este deponentă la o bancă, deține un card de salariu și în cursul anului 2008 s-a încercat obținerea de date pe internet cu privire la cardul ce îl folosește dar nu s-a reușit întrucât și-a dat seama că cei ce au contactat-o doresc să comită o fraudă bancară.

Faptul că inculpații dispuneau de sume considerabile de bani și le trimiteau în România prin sistemul W.U. a fost confirmat și prin declarațiile date de martorii B.V. și S.I.

Martorul P.I. a precizat printre altele că inculpații G.A., B.P. și L.C. se ocupau cu donarea de carduri, aspect confirmat și de martorul C.M., iar din declarația dată de martorul R.M. rezultă că și inculpatul N.M. dispunea de sume importante de bani, acest inculpat era pasionat de internet și culegea date pentru donarea de carduri.

Expertiza judiciară contabilă a confirmat în parte activitatea infracțională a inculpaților, precizând că s-au identificat tranzacții de bani efectuate de inculpatul P.M.

Martorul L.O. a precizat că inculpatul R.M. a fost în Irlanda în cursul anului 2007, iar martora B.F. (f.281) a arătat că a primit în urmă cu circa 2 ani de zile unele mesaje pe internet prin care i se solicitau date în legătură cu cardul său bancar, dar a refuzat să comunice aceste date întrucât și-a dat seama că este vorba despre o fraudă informatică bancară.

Existența unei tentative de fraudă informatică bancară (donare card) a fost confirmată și de către martora T.P., care a arătat că în urmă cu circa 3 ani de zile i s-a solicitat prin internet să comunice date esențiale privind cardul folosit, dar a refuzat, iar martorul D.G. a arătat printre altele că inculpatul P.D. se ocupa de donarea de carduri în urmă cu circa 2-3 ani de zile.

Din declarația dată de martorul G.I. a rezultat că acesta i-a vândut inculpatului B.P. două loturi de teren intravilan în comuna Corbu, județul Constanța, iar inculpatul a plătit pe loc prețul terenurilor cumpărate și totodată și taxele notariale aferente.

Si ceilalți martori care au fost audiați la urmărirea penală și care nu au putut fi audiați în fața instanței de judecată din motive obiective și pentru care s-a aplicat dispozițiile art. 327 C. proc. pen., au confirmat situația de fapt și vinovăția fiecărui inculpat în parte, arătând în concret contribuția infracțională a acestora și mai ales împrejurarea că fiecare inculpat deși nu aveau locuri de muncă dispuneau de importante sume de bani pe care le trimiteau în țară prin sistemul W.U.

Probele analizate și verificate în faza de judecată au confirmat întrutotul acuzațiile aduse de procuror, de altfel, fiecare dintre cei nouă inculpați au fost cooperanți, au dat declarații și au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, majoritatea dintre ei fiind de acord să contribuie la recuperarea prejudiciilor cauzate părților vătămate din caută.

În opinia instanței de fond, situația de fapt și vinovăția celor nouă inculpați a fost dovedită și or. plângerile și adresele părților vătămate, declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, dovezile de ridicare a sumelor de bani transmiși de inculpați prin sistemul W.U., chitanțele bancare, în parte conținutul expertizei contabile efectuate, planșe foto, procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate între inculpați, dovezile de percheziție domiciliară și percheziții informatice, coroborate cu celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

În drept în opinia instanței de fond, situația de fapt reținută mai sus și confirmată integral și prin probele administrate în faza de judecată s-a circumscris astfel, pentru fiecare inculpat în parte:

- Fapta inculpatului B.P.C., care începând cu anul 2005 a constituit și coordonat un grup infracțional organizat împreună cu inculpații G.A., L.C.V., P.D., P.M., G.V., la care ulterior au aderat și inculpații T.I.A. și R.M.B., cu scopul de a obține importante beneficii materiale și bănești prin săvârșirea de infracțiuni informatice în dauna titularilor de carduri sau conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006 a accesat sisteme informatice, servere, având instalate sisteme de operare Linux și Windows prin încălcarea sistemelor de securitate utilizând în acest scop nume și parole, cu scopul de a obține date informatice, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale a obținut și deținut coduri de acces, nume de utilizator și date informatice ale unor sisteme informatice, având sisteme de operare Linux și Windows, în vederea accesării pe nedrept, ori programe informatice destinate a fi folosite în metoda phishing, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice în formă continuată prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului B.P.C., care începând cu anul 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale a introdus date cu caracter informatic (pagini donate) în sistemele informatice Linux și Windows, în scopul de a obține beneficii bănești și materiale atât pentru el cât și pentru ceilalți membri ai organizației infracționale, conducând în cele din urmă la retrageri de bani din bancomate și transferuri de bani, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii informatice prev. de art. 49 alin. (1) din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în perioada de referință a falsificat instrumente de plată electronică (carduri bancare) prin donare, Ie-a deținut în vederea punerii în circulație, apoi Ie-a folosit la tranzacții neautorizate pentru retragerea de numerar din bancomate, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006 a deținut aparatură de inscripționare a cardurilor (hardware și software), cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, utilizând efectiv această aparatură, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în formă continuată, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului B.P.C., care începând cu anul 2006 a efectuat transferuri de fonduri sau retragere de numerar prin utilizarea unor instrumente de plată electronică falsificată (carduri bancare) fără autorizarea titularului instrumentelor respective, transmițând totodată și altor persoane date de identificare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului B.P.C., care după anul 2006 a folosit o bună parte a banilor obținuți nelegal pentru achiziționarea unor bunuri mobile și imobile, în scopul de a ascunde și disimula adevărata origine ilicită a banilor s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului G.A., de a constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.P., L.C., P.D., P.M., G.V., R.M. și T.I., cu scopul de a obține beneficii bănești și materiale, prin săvârșirea de infracțiuni informatice în dauna titularilor de carduri și conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice, având instalate modalități de operare Linux și Windows, prin folosirea de nume neautorizate sau parole, cu scopul de a obține date informatice, date de identificare a cardurilor bancare, prin lăsarea de mesaje de tip "spam", s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatul G.A., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, începând cu anul 2006, a obținut și deținut parole, coduri de acces și date informatice, în vederea accesării fără drept ori programe informatice destinate pentru a fi folosite în metoda phishing, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006 a introdus date informatice modificate (pagini donate) în sistemul informatic, având instalat sistem de operare Linux, în scopul de a obține beneficii materiale pentru el sau membrii grupului infracțional, conducând în cele din urmă la retrageri de numerar, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii informatice în formă continuată prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care începând cu anul 2006, a ajutat alte persoane la efectuarea de transferuri și retragere de numerar prin utilizarea instrumentelor de plată electronică, carduri bancare ori date de identificare ce permiteau utilizarea acestora, fără consimțământul titularului instrumentelor respective, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale complicității la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului G.A., care începând cu anul 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transmis altor persoane date de identificare ce permiteau utilizarea unor instrumente de plată electronică, carduri bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului L.C.V., de a constitui un grup infracțional organizat începând cu anul 2005, împreună cu inculpații G.A., B.P.C., P.D., P.M. și G.V. la care au aderat ulterior și inculpații R.M. și T.I.A., în scopul de a obține importante beneficii bănești și materiale, prin comiterea de infracțiuni informatice, în dauna titularilor de carduri ori conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice, având instalate sisteme de operare Linux și Windows, prin încălcarea sistemelor de securitate, utilizarea neautorizată de nume sau parole, în scopul obținerii de date informatice și date de identificare a cardurilor bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând din anul 2006, a obținut și deținut parole, coduri de acces și date informatice ale unor sisteme de operare, în vederea accesării fără drept, ori programe informatice destinate pentru a fi folosite în metoda phishing sau vishing, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice în formă continuată prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care acționând în aceeași perioadă, a introdus date informatice modificate, pagini donate ale unor instituții financiare, în servere instalate pe sistemul de operare Linux, în scopul de a obține beneficii bănești și materiale, atât pentru el cât și pentru alți membri ai grupării infracționale, conducând la retrageri neautorizate de bani din bancomate, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii informatice în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului L.C.V.,care acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transmis altor persoane după anul 2006, date de identificare ce permit utilizarea unor instrumente de plată electronică, carduri bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului P.D., care după anul 2005, a constituit o grupare infracțională împreună cu inculpații B.P., G.A., L.C.V., P.M. și G.V., la care au aderat ulterior și inculpații R.M. și T.I.A., cu scopul de a obține importante beneficii materiale și bănești prin săvârșirea de infracțiuni informatice în dauna titularilor de carduri și a conturilor bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006 în baza aceleiași rezoluții infracționale a accesat sisteme informatice cu servere de operare Linux și Windows prin încălcarea sistemelor de securitate, cu utilizarea de nume și parole, în scopul de a obține date informatice, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept, la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă de timp a obținut și deținut parole și coduri de acces ale unor sisteme informatice, având instalate sisteme de operare Linux și Windows, în vederea accesării fără drept a acestora, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus date informatice modificate în sistemele informatice, având instalate sisteme de operare Linux și Windows, în scopul de a obține beneficii materiale și bănești, pentru sine sau pentru ceilalți membri ai grupării infracționale, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii informatice în formă continuată prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut echipament de donare a cardurilor (hardware) și (software), cu scopul de a servi la falsificarea acestor instrumente de plată electronică, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, P.D., care începând cu anul 2006, a efectuat transferuri de fonduri sau retrageri de numerar, prin utilizarea unor instrumente de plată electronică, carduri bancare sau date informatice, fără consimțământul titularului instrumentelor respective, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002 în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului P.M., de a constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații :B.P.C., G.A., L.C.V., P.D. și G.V., la care au aderat și inculpații T.l.A. și R.M.B., cu scopul de a obține beneficii materiale și bănești prin săvârșirea de infracțiuni informatice în dauna titularilor de carduri și conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice având instalate servere de operare Linux și Windowa, prin încălcarea sistemelor de securitate, utilizarea neautorizată de nume și parole în scopul obținerii de date pentru identificarea cardurilor bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a obținut și deținut parole, coduri de acces și date informatice ale unor sisteme de operare, în vederea accesării fără drept a acestora, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, în formă continuată, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, a introdus date informatice, pagini donate ale unor instituții financiare, în sistemele informatice de operare Linux și Windows, în scopul de a obține beneficii materiale și bănești pentru sine sau pentru membrii grupării infracționale, conducând la retrageri de numerar din bancomate și transferuri neautorizate, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii informatice în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut echipamente software cu ajutorul cărora puteau fi prelucrate datele referitoare la cardurile bancare și aplicații informatice folosite în mod direct la citirea și scrierea benzii magnetice a cardurilor, cu scopul de a servi la falsificarea acestor instrumente de plată electronică, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat P.M., care în aceeași perioadă de timp, a efectuat transferuri de fonduri sau retrageri de numerar, prin utilizarea unor instrumente de plată electronică, carduri bancare și date de identificare, fără acordul titularului instrumentelor respective, precum și transmiterea datelor către alte persoane, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului G.V., care începând cu anul 2006, a organizat un grup împreună cu inculpații: B.P.C., G.A., L.C.V., P.D. și P.M., la care au aderat și inculpații R.M.B. și T.I.A., cu scopul de a obține beneficii materiale și bănești pentru comiterea de infracțiuni informatice în dauna titularilor de carduri și conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006, a accesat sisteme informatice, servere și sisteme de operare Linux și Windows, prin încălcarea sistemelor de securitate, utilizarea de nume și parole, cu scopul de a obține date informatice, date de identificare și carduri bancare, prin lăsarea de mesaje tip "spam", s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept, la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului G.V., care în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a obținut și deținut parole, coduri de acces și date informatice ale unor sisteme informatice, având instalate sisteme de operare Linux și Windows, în vederea accesării fără drept a acestora, ori programe informatice, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice în formă continuată prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2006 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus date informatice, pagini donate ale unor instituții financiare, în sistemele de operare Linux și Windows, în scopul de a obține beneficii materiale și bănești pentru sine sau pentru membrii grupării infracționale, conducând la retrageri de bani din bancomate în mod neautorizat, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii informatice prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă a deținut echipamente "software", cu ajutorul cărora pot fi prelucrate date referitoare la carduri bancare și aplicații informatice folosite în mod direct la citirea sau scrierea benzii magnetice a cardurilor, cu scopul de a servi la falsificarea acestor instrumente de plată electronică, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului G.V., care începând din anul 2006, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a transmis altor persoane date de identificare informatică ce permiteau utilizarea unor instrumente de plată electronică (carduri bancare), s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului R.M.B., care începând cu anul 2009, a aderat la un grup infracțional din care făceau parte și inculpații B.P., L.C., G.V., G.A., P.D., P.M. și T.A., în scopul de a obține beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni informatice, în dauna titularilor de carduri ori conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a obținut date, parole, coduri de acces ale unor sisteme informatice, în vederea accesării fără drept, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului R.M.B., care începând cu anul 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, a falsificat instrumente de plată (carduri) Ie-a deținut în vederea punerii în circulație prin folosirea lor neautorizată, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă a deținut echipamente de inscripționare a cardurilor, cu ajutorul cărora au fost prelucrate date referitoare la cardurile bancare, folosite la citirea și scrierea benzilor magnetice ale cardurilor, cu scopul de a servi la falsificarea acestora, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării intrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref,. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului R.M.B., care începând cu anul 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a efectuat transferuri de fonduri sau retrageri de numerar din bancomate, fără consimțământul titularului instrumentelor de plată, precum și transcrierea datelor către alte persoane, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare electronice în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului T.I.A., care începând cu anul 2007, a aderat la un grup infracțional din care făceau parte și inculpații : B.P., G.A., P.D., L.C., P.M. și G.V., în scopul de a obține beneficii materiale și bănești prin comiterea de infracțiuni informatice, în dauna titularilor de carduri sau conturi bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2007, în mod repetat și în același scop a accesat sisteme informatice, având instalate servere de operare "Linux" și "Windows", prin încălcarea sistemelor de securitate, utilizarea de nume și parole, în scopul obținerii de date informatice ale cardurilor bancare și ale conturilor bancare, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces, fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care începând cu anul 2007, a obținut și deținut parole, coduri de acces și date informatice ale unor sisteme de operare și programe informatice, destinate pentru a fi folosite în metoda "phishing" s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.I.A. care în aceeași perioadă a introdus pagini donate ale unor instituții financiare în sistemele informatice de operare Linux și Windows, în scopul de a obține beneficii materiale și bănești pentru sine sau pentru ceilalți membri ai grupării infracționale, prejudiciind titularii conturilor de acces, ori transmiterea de date prin comunicări telefonice (vishing), conducând la retrageri și transferuri neautorizate de bani, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut echipamente "software", cu ajutorul cărora pot fi prelucrate date referitoare la cardurile donate, cu scopul de a servi la falsificarea acestor instrumente de plată electronică, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.I., care începând cu anul 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale a transmis altor persoane date de identificare ce permiteau utilizarea unor instrumente de plată electronică (carduri bancare), s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului N.M.P., care începând cu anul 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice, servere de operare "Linux" și " Windows", prin încălcarea sistemelor de securitate, nume de utilizator și parole, în scopul de a obține date informatice ale utilizatorilor de parole, ce permiteau controlul acestora, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.M.P., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, începând cu anul 2008, a obținut și deținut date informatice pe care ulterior Ie-a vândut sau Ie-a pus la dispoziția unor inculpați din cauză (parole, coduri de acces, nume de utilizator) în vederea accesării fără drept a unor sisteme informatice, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, în formă continuată prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor de către instanța de fond au fost luate în considerare criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., privind gravitatea faptelor comise, modul de săvârșire a acestora, modalitățile de cooperare a inculpaților, valoarea prejudiciilor cauzate părților vătămate, dar și persoana fiecărui inculpat în parte.

În faza dezbaterilor judiciare, reprezentantul Ministerului Public a solicitat condamnarea fiecărui inculpat și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile, iar fiecare inculpat, prin apărători, a solicitat următoarele:

Inculpații B.P., T.A. și G.V. au arătat că se impune achitarea lor conf. art. 10 lit. e) și d) C. proc. pen., întrucât lipsește prejudiciul material. S-a mai arătat că încadrările juridice nu sunt corect reținute, iar infracțiunea de spălare de bani reținută pentru inculpatul B.P. nu a existat în materialitatea sa.

Inculpații P.M. și L.C.V. au arătat prin apărător că se impune acceptarea expertizei efectuată în cauză în faza de judecată și constatarea faptului că prejudiciul cauzat părților vătămate din cauză este mult mai redus. S-a mai arătat că se impune aplicarea unor pedepse reduse inculpaților, cu suspendare condiționată și reținerea de circumstanțe atenuante conf. art. 74-76 C. pen., iar în privința inculpatului P.M. reținerea temeiului legal de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât acesta a formulat un denunț în luna mai 2010, care a fost valorificat corespunzător.

Inculpații P.D. și R.M.B. au arătat prin apărător că au recunoscut faptele comise și că se impune aplicarea unor pedepse reduse, cu înlăturarea despăgubirilor civile, întrucât expertiza efectuată nu relevă vreo culpă a celor doi inculpați în producerea prejudiciilor. S-a mai arătat că se impune suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante aplicate inculpaților și în conf. cu art. 350 C. proc. pen. punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Inculpații G.A. și N.M.P. prin apărător au arătat că încadrările juridice ale faptelor sunt greșite, infracțiunile nu întrunesc toate elementele constitutive și se impune achitarea inculpaților conf. art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a mai arătat că în subsidiar se impune aplicarea unor pedepse reduse cu suspendare condiționată, inclusiv în cazul inculpatului N.M.P., iar pe latură civilă, înlăturarea pretențiilor solicitate de părțile vătămate.

Cererile și apărările formulate de inculpați, prin apărători, s-au apreciat a fi ne fondate de către instanța de fond din următoarele considerente:

Așa cum s-a precizat mai sus, expertiza contabilă efectuată în cauză a fost admisă doar în mică parte, respectiv în ceea ce privește reținerea faptului că toți inculpații au accesat fără drept programe informatice ale unor bănci sau ale unor deponenți sau posesori de carduri. Expertiza contabilă nu a putut fi acceptată, în esența sa, în ceea ce privește existența unui prejudiciu de doar 650 dolari SUA și faptul că acest prejudiciu modic a fost cauzat de inculpatul P.M.

Toți inculpații au recunoscut faptele penale comise, au arătat că au cauzat prejudicii și au beneficiat de importante sume de bani ca urmare a retragerilor de numerar fără drept din bancomate, cei mai mulți inculpați precizând că au beneficiat în general de circa 5-7000 euro.

Susținerile sincere ale inculpaților pe latura civila privind producerea prejudiciilor a fost clar confirmata de majoritatea martorilor audiați care au declarat in esența ca inculpații trimiteau sume importante de bani in tara, erau foarte receptivi când li se solicitau sume de bani cu împrumut, acest fapt fiind confirmat printre alții si de martora B.A., care a arătat ca prietenul sau - inculpatul B.P., a trimis in România circa 25.000 euro in perioada 2006-2009. De altfel, expertul contabil a precizat in fata instanței ca nu a verificat toate conturile pentru a aprecia exact valoarea prejudiciului cauzat de inculpați.

În opinia instanței de fond încadrările juridice ale faptelor au fost corect stabilite prin rechizitoriu, fiind evident faptul ca inculpații prin folosirea unor tehnici „înșelătoare" au accesat programe informatice cu scopul de a afla parole, numere de coduri sau carduri pentru ca ulterior sa folosească aceste informații la donarea de carduri cu ajutorul cărora au retras sume importante de bani din bancomate.

S-a reținut și că inculpații nu au contestat încadrările juridice ale faptelor când au fost audiați, au declarat fiecare in parte ca aveau relații de colaborare foarte apropiate si toți au acționat intr-un singur scop, respectiv obținerea de informații prin intermediul internetului cu ajutorul cărora sa fie donate carduri pentru a efectua retrageri de numerar.

Instanța de fond a reținut că doar inculpatul N.M. P. nu a făcut parte din gruparea infracționala, acesta având relații de colaborare cu inculpatul B.P. si G.V., dar aceste relații erau separate si ocazionale. Inculpatul N.M. P. a obținut prin accesarea fără drept a unor programe informatice, date prețioase pe care Ie-a pus la dispoziția celor doi inculpați, aceștia urmărind cu aceste date să doneze carduri și ulterior sa retragă din bancomate importante sume de bani.

A concluzionat instanța de fond că faptele exista si au fost comise cu vinovăție de fiecare inculpat in parte, aceștia urmărind in mod evident obținerea de importante sume de bani prin donarea de carduri si retrageri de numerar din bancomate.

În privința inculpaților arestați preventiv s-a constatat de instanța de fond că și reținerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este corecta, întrucât probele administrate au relevat ca acești inculpați se cunoșteau intre ei si efectuau in permanenta schimburi de informații privind datele obținute, inculpații cooperând si la împărțirea foloaselor, respectiv a banilor obținuți pe nedrept.

S-a mai reținut că prejudiciile cauzate de inculpați exista, așa cum o dovedesc probele administrate in cauza, inclusiv in faza de judecata, iar intre activitatea infracționala a fiecărui inculpat si producerea prejudiciilor exista un raport direct de cauzalitate.

S-a apreciat că apărarea inculpatului B.P. nu este fondata nici in ceea ce privește reținerea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002, întrucât in perioada activității infracționale acest inculpat si-a achiziționat cu banii retrași in mod fraudulos din bancomate, un apartament in orașul Năvodari, județul Constanta, doua terenuri intravilane in același județ si un autoturism. Martorul I.G., audiat in cauza, a declarat printre altele ca inculpatul B.P. deținea importante sume de bani, a achiziționat doua terenuri si un apartament, iar plata acestor bunuri si plata taxelor notariale a efectuat-o tot inculpatul de îndată si fără probleme.

A reținut instanța de fond că atât inculpatul B.P. cat si ceilalți inculpați din cauza nu au putut sa facă dovada ca aveau locuri de munca din care sa obțină venituri considerabile sau ca dețineau societăți comerciale sau alte surse de venituri materiale si bănești.

Nu s-a dovedit faptul ca mama inculpatului B.P. realiza venituri considerabile sau ca familia acestuia ar fi primit ajutoare sau sponsorizări considerabile de la rudele lor aflate in străinătate, astfel ca exista o singura certitudine, aceea ca inculpatul a achiziționat bunurile imobile doar cu banii obținuți in mod fraudulos prin retragerile din bancomate.

În final, s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților iar pedepsele aplicate trebuie executate în regim de detenție (inclusiv pentru inculpatul N.M. P.) întrucât faptele reținute sunt foarte grave, s-au cauzat prejudicii importante părților vătămate iar inculpații nu au depus diligente pentru recuperarea acestor prejudicii bănești.

Având în vedere însă ca fiecare inculpat a fost sincer, a fost cooperant, a recunoscut acuzațiile aduse prin rechizitoriu, a regretat cele întâmplate, nu au antecedente penale, provin din familii bine închegate, sunt foarte tineri si au un nivel de inteligenta ridicat, instanța de fond a aplicat fiecărui inculpat pedepse reduse, orientate către limita minimă prevăzuta de lege.

La aplicarea unor pedepse reduse, inclusiv a pedepselor rezultante, instanța a luat în considerare si faptul ca cei opt inculpați sunt privați de libertate de mult timp si ca aceasta durata îndelungata a contribuit în buna măsura la o reeducare a inculpaților si la formarea unei atitudini demne, de respect fata de valorile ocrotite de legea penala.

Au fost aplicate si pedepse complementare corespunzător unor infracțiuni reținute si fiind pedepse rezultante privative de libertate s-a aplicat fiecărui inculpat, inclusiv inculpatului liber N.M. P., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II si b) C. pen.

S-a reținut în privința inculpatului P.M., că fiecare pedeapsa in parte si pedeapsa rezultanta vor avea cuantumuri mai reduse, întrucât in favoarea acestui inculpat s-a reținut cauza legala de reducere a pedepselor prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, acest inculpat făcând dovada ca a formulat un denunț penal care a fost valorificat eficient de către organele judiciare in luna mai 2010 (f.6, voi.II).

A fost menținută starea de arest a inculpaților B., G., P., L., P., T., G. si R.M., întrucât s-a constatat că se mențin condițiile si temeiurile care au stat la baza arestării preventive, faptele penale reținute sunt grave iar cuantumurile pedepselor rezultante aplicate nu permit modalități neprivative de libertate si, conform art. 88 C. pen, s-a dedus pentru cei opt inculpați arestați preventiv, durata executata pana la zi.

Instanța de fond a menținut masurile asigurătorii instituite in faza de urmărire penala asupra unor bunuri ale inculpaților si a altor persoane care au avut legătura cu cauza, atât pentru asigurarea eficienta a laturii civile a cauzei, cat si pentru faptul ca unele bunuri indisponibilizate au legătura directa cu activitatea infracționala a inculpaților.

De altfel, în principal, în vol. V de la urmărirea penala, se află procesele-verbale care au justificat si motivat împrejurarea pentru care se instituie masuri asigurătorii pentru bunurile inculpaților din cauza.

Instanța de fond a constatat ca nu se impune ridicarea sechestrului aplicat asupra autoturismului, așa cum a solicitat persoana interesată C.N., deoarece la momentul indisponibil/zării acest autoturism aparținea inculpatului R.M., avea legătura cu situația de fapt, iar la momentul instituirii sechestrului, inculpatul R.M.B. nu a contestat sechestrul asigurător si nu a afirmat ca autoturismul nu ii aparține de drept (f. 132- vol. V).

S-a apreciat, totodată, că la acest moment nu se impune restituirea sumei de 2000 dolari si a unui laptop către petenta B.M.D., întrucât aceste bunuri au fost corect indisponibilizate si, cel puțin pana la finalizarea judecații cauzei, trebuie menținute masurile asigurătorii.

Pe latură civilă a cauzei s-a constatat că inculpații prin activitatea lor infracționala au cauzat importante prejudicii materiale si bănești unui număr de 4 părți vătămate care au sediile in afara României, dar au si reprezentante in tara noastră cu sediul în București.

În faza de judecata, inculpatul P.M. a făcut dovada ca a achitat din prejudiciul cauzat suma de 650 dolari SUA, depunând la dosar in acest sens chitanța de plata, datata 15 decembrie 2010, dispunându-se să deducă această plată din suma totală de datorat către partea civila A.E.I.

S-a precizat că părțile vătămate din cauza sunt C. Bank, A.E.I., D.F.S. si C., toate cu reprezentanțe in România, la București.

În privința părții vătămate C. BANK, s-a constatat că aceasta a precizat în faza de urmărire penala ca i s-a cauzat un prejudiciu de către inculpați de 1927,76 dolari SUA, dar nu a solicitat sa fie despăgubită si prin urmare aceasta suma s-a dispus a fi recuperata de la inculpați prin confiscare in folosul statului, prin împărțirea acestei sume la numărul de inculpați (cate 211,6 dolari de la fiecare).

Conform probelor depuse la dosar de către partea civila D.F.S. - Biroul București, cel care a cauzat prejudiciul acestei bănci a fost doar inculpatul G.V., acesta cauzând un prejudiciu de 7557,51 dolari SUA, dispunându-se, în baza art. 14 C. proc. pen. si art. 998 C. civ., să oblige pe acest inculpat la plata despăgubirii solicitate si dovedite de partea civila D.F.S. (f. 153 dos.u.p).

S-a precizat că inculpatul G.V. nu a contestat prejudiciul solicitat de aceasta unitate bancara care are sediul principal in Statele Unite ale Americii, iar prin declarațiile date, pe lângă faptul ca a recunoscut infracțiunile comise si reținute in sarcina sa, a precizat ca a obținut diferite sume de bani prin retrageri din bancomate.

Partea vătămata A.E.I. - Biroul București s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 61.991,00 dolari (f. 136) iar partea vătămata C. - Biroul București s-a constituit parte civila in cauza cu o suma foarte redusa, respectiv 18,97 dolari SUA (f. 163 u.p), reprezentând prejudiciile bănești cauzate de inculpați.

Având în vedere ca toți cei 9 inculpați au contribuit la cauzarea acestor doua prejudicii, nu le-au contestat in timp ce au fost audiați in fata instanței, ba mai mult, au precizat ca au beneficiat de banii retrași din bancomate si de multe ori acești bani erau împărțiți intre ei, instanța de fond a apreciat că urmează sa-i oblige pe toți cei noua inculpați, in solidar, la plata acestor despăgubiri solicitate de părțile vătămate/civile A.E.I. si C.- Biroul București.

Apărările invocate de unii inculpați, prin apărători, în sensul ca nicio persoana fizica deponenta nu a fost prejudiciata, nu s-au luat în considerare întrucât inculpații in cele din urma au cauzat prejudicii persoanelor fizice deponente, dar existând contracte de garanție încheiate cu unitățile bancare, aceste persoane fizice au fost despăgubite, au primit garanții pentru sumele depozitate si, pe aceasta logica, calitatea de părți civile in mod corect s-a reținut doar pentru cele patru unități bancare.

Așa cum s-a precizat mai sus, din suma totală de 61.991,00 dolari SUA, inculpatul P.M. a achitat in faza de judecata suma de 650 dolari SUA, dispunându-se ca inculpații să fie obligați către partea civila A.E.I. - Biroul București, doar pentru diferența de 61.341 dolari SUA, plus prejudiciul redus reținut pentru partea civila C. - Biroul București.

Celelalte pretenții civile solicitate: cheltuieli de deplasare, comunicare, investigare, au fost respinse întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli nici în faza de urmărire penală, și nici în faza de judecată.

Văzând art. 118 C. pen, instanța de fond a dispus confiscarea în folosul statului a acestor bunuri si dispozitive informatice, care au legătura cu activitatea infracționala si care au fost ridicate in faza de urmărire penala de la unii inculpați. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, inculpații: B.P.C., G.A., G.V., L.C.V., P.D., R.M.B., T.I.A., N.M.P., precum și persoanele interesate B.V., C.N. și B.G.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

- cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaților B.P.C., G.V., G.A., P.D., L.C.V., T.I.A., R.M.B., P.M., solicitând fie majorarea pedepselor aplicate pentru faptele deduse judecății, fie majorarea cuantumului pedepsei rezultante ca urmare a concursului de infracțiuni;

- aplicarea greșită, având în vedere activitatea infracțională relativ redusă, a unei pedepse cu privare de libertate pentru inculpatul N.M.P. solicitându-se schimbarea modalității de executare a acesteia cu o modalitate neprivativă de libertate;

- neprecizarea temeiului în care s-a dispus confiscarea bunurilor de la inculpați precum și completarea confiscării speciale și cu alte bunuri - proprietatea inculpaților care au servit la săvârșirea infracțiunii și care au fost ridicate de organele de urmărire penală;

- greșita soluționare a laturii civile în sensul obligării doar a inculpatului G.V. la plata sumei de 7557,51 dolari SUA către partea civilă D.F.S. - Biroul București cu titlul de prejudiciu, în condițiile în care păgubirea părții civile este rezultatul activității infracționale desfășurată de toți membrii grupului;

Inculpații au apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente :

- greșita încadrare juridică pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 pentru faptul că nu sunt probe că inculpații au accesat sisteme informatice prin încălcarea sistemelor de securitate în scopul obținerii de date solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003;

- achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 deoarece nu există dovada prejudicierii părților vătămate respectiv titularii conturilor care au accesat paginile donate de către inculpați;

- greșita soluționare a laturii civile a cauzei în sensul că pretențiile părților civile nu au fost dovedite, expertiza contabilă efectuată în cauză confirmând în realitate prejudiciul cauzat de inculpați prin activitatea lor infracțională este mic de numai 650 euro, achitat deja de inculpatul P.M.;

- reducerea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea lor, care sunt la primul impact cu legea penală și, pe cale de consecință, schimbarea modalității de executare a pedepselor cu o modalitate neprivativă de libertate.

Inculpatul B.P.C. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina sa deoarece nu s-a făcut dovada că banii pe care îi avea acesta au fost obținuți din infracțiuni informatice și pe cale de consecință, achiziționarea de bunuri, terenuri, apartamente și autoturisme de către acesta nu poate fi considerată ca o spălare de bani. Solicită achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpații B.P.C., G.V. și L.C.V. au solicitat reținerea în favoarea lor a art. 19 din Legea privind protecția martorilor, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă.

Persoana interesată B.D. a apreciat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală cu privire la greșita indisponibilizare a sumei de 2000 dolari și a unui laptop care erau proprietatea sa.

Persoanele interesate C.N. și B.V. au apreciat hotărârea instanței de fond ca nelegală prin menținerea sechestrului asigurător asupra a două autovehicule, unul proprietatea inculpatului R.M.B. și celălalt proprietatea inculpatului L.C.V. - autoturisme cumpărate de către persoanele interesate de la inculpați înainte ca aceste bunuri să fie sechestrate de organele de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 216/A din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, Secția penală, a dispus următoarele: Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, inculpații B.P.C., G.V., G.A., P.D., L.C.V., T.I.A., R.M.B. și persoanele interesate C.N., extinzând efectele apelurilor inculpaților și asupra inculpatului P.M.

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 284 din 22 martie 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare s-au dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul B.P.C. la o pedeapsă de 7 luni închisoare. S-a majorat de la 6 ani închisoare ia 8 ani închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului B.P.C. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

S-a redus de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare și de la 3 ani la 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa aplicată inculpatului G.V., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul G.V. la o pedeapsă de 3 luni închisoare, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a redus de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a redus de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a redus de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a redus de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza dispozițiilor art. 33 - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale menționate mai sus și s-a dispus ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul G.A. la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

S-a majorat de la 5 ani și 8 luni închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului G.A. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

S-a majorat de la 5 ani și 8 luni închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului P.D. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul L.C.V. la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

S-a majorat de la 5 ani și 8 luni închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului L.C.V. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul T.I.A. la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

S-a majorat de la 5 ani și 8 luni închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului T.I.A. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

S-a majorat de la 5 ani și 8 luni închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului R.M.B. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul P.M. la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

S-a majorat de la 3 ani și 4 luni închisoare la 4 ani și 4 luni ani închisoare pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului P.M. de către instanța de fond, ca urmare a contopirii pedepselor principale.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul N.M. P. la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului N.M.P. prin prezenta decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului de către instanța de fond pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul N.M.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului N.M.P. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Au fost admise cererile formulate de persoanele interesate C.N. și B.V. și în consecință:

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului L.C.V.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului R.M.B.

În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații B.P.C., G.V., P.M., R.M.B., L.C.V., T.I.A., G.A., N.M.P. în solidar la plata sumei de 7557,51 dolari SUA, sau echivalentul în monedă națională a acestei sume, către partea civilă „D.F.S." - Biroul București, cu titlu de prejudiciu.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a următoarelor bunuri ridicate în faza de urmărire penală, astfel :

Inculpatul B.P.C.: aparat electronic; 37 unități optice DVD și 26 unități optice CD;

- aparat electronic; 1 micro disc;

laptop; 1 memory stick capacitate 1 GB; 1 minihard disk: 1 memory stick Duo;

1 memory stick;

1 card de memorie;

1 card de memorie

1 stick de memorie;

1 hard disk;

O unitate centrală în care sunt incorporate hard disk - urile;

laptop;

1card;

1 card de memorie;

1 hard disk;

1 memory stick, capacitate 1 GB;

215 CD și DVD și 2 dischete;

1 memory stick.

laptop și încărcător aferent;

1 micro disc;

un card emis de B.P. pe numele B.P.C.

Inculpatul G.V.:

1 hard disk extern;

181 CD și 43 DVD;

un card emis de B.P. pe numele T.D., ce prezintă bandă magnetică;

laptop;

1 dispozitiv PSP, ce prezintă în interior un memory stick pro duo, capacitate 4GB;

1 memory stick, capacitate 4 GB;

1 memory stick, capacitate 2 GB;

1 memory stick, capacitate 1 GB;

1 memory stick, capacitate 512 MB;

O unitate centrală, carcasă gri cu bleu, fără serie.

Inculpatul T.I.: laptop, având hard discul.

- card de memorie microSD, capacitate 2 GB; memory stick, capacitate 1 GB., pe care este notat numele T.

Inculpatul R.M.: laptop;

1 memory stick;

7 suporturi de stocare tip CD și DVD;

10 suporturi de stocare magnetică tip card bancar, prevăzute cu bandă magnetică;

Inculpatul L.C.:

memory stick, capacitate 4 GB;

1 memory stick, capacitate 16 GB;

laptop;

1 dischetă de culoare neagră.

laptop;

laptop;

laptop;

53 CD și DVD;

dischete

Inculpatul G.A.: laptop; 1 memory stick, capacitate 4 GB; 62 CD și DVD;

1 HDD, capacitate 80 GB; 1 HDD; 1 memory stick, capacitate 1 GB;

Inculpatul P.D.: hard extern; 1 card de memorie, capacitate 1 GB; 1 card de memorie, capacitate 2 GB; 1 memory stick; 1 memory stick, capacitate 8GB; 1 memory stick, capacitate 8 GB; Laptop; 1 laptop;

Inculpatul N.M.P.: laptop; laptop; 1 memory stick; 1 memory stick; 1 memory stick; 9 CD și DVD.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților B.P.C., G.V., P.M., R.M.B., L.C.V., T.I.A. și G.A. și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele rezultante aplicate celor opt inculpați perioada arestării preventive cu începere de la 4 iunie 2009 la zi, pentru fiecare inculpat.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de persoana interesată B.G.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta B.G. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

SUB ASPECTUL LATURII PENALE ȘI ÎNCADRĂRII JURIDICE A FAPTELOR: S-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că instanța de fond, pe baza analizei probelor administrate, a constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpați și a dat acestora, în general, încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Analizând însă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, prin prisma motivelor de apel, curtea de apel a apreciat însă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 pentru următoarele motive:

Din probele administrate rezultă că inculpații, în perioada 2005-iunie 2009 prin mai multe modalități de operare („phising" și „vishing"), au creat pagini web false ale diferitelor bănci sau instituții pentru obținerea de date reale privind conturile bancare, datele de identificare ale diferitelor persoane juridice, care, ulterior, erau valorificate prin prelucrare și inscripționare pe carduri nebancare, care ulterior erau folosite la retragerea de bani din bancomate. Pentru a ține aceste date inculpații foloseau mesajul de tip spam, ce avea ca scop colectarea de date de la utilizatorii cardurilor și clienții băncilor, în vederea donării ulterioare de carduri cu datele obținute, această metodă fiind denumită „phising".

Metoda spam nu este altceva decât trimiterea prin intermediul calculatorului și implicit al internetului de mesaje către o multitudine de utilizatori, respectiv diferiți clienți ai diferitelor bănci prin care folosindu-se ca adevărată o pagină de internet a băncii respective, primitorii acestor mesaje prin conținutul mesajului spam erau convinși de către inculpați să își dea datele personale de identificare a conturilor bancare pe care le aveau.

Mai precis, inculpații profitau fie de buna credință, fie de necunoașterea sau naivitatea acestor persoane care răspundeau la mesajele spam trimise de inculpați.

Aceeași activitate o desfășurau inculpații prin metoda „vishing" dar folosind sistemul de operare Linux și nu Windows.

Prin intermediul sistemului de telefonie prin computer, respectiv prin intermediul internetului, inculpații sunau direct diferiți clienți ai băncilor și prin diferite întrebări, profitând de buna credință a acestora aflau codul PIN al cardului utilizat, numărul acestuia și alte elemente necesare donării.

În opinia instanței de apel, pentru existența agravantei prevăzută de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 din punct de vedere al laturii obiective este necesar ca accesul ilegal să se realizeze prin folosirea unor procedee, dispozitive sau programe care trec peste măsurile de securitate care ar trebui să restricționeze accesul legal. Securitatea sistemelor informatice se referă la măsurile pe care o instituție sau o persoană fizică le ia pentru a-și proteja sistemele și datele informatice.

A opinat instanța de apel că, prin activitatea lor, inculpații au avut un acces ilegal la sistemele informatice ale clienților diferitelor bănci care au dus la accesarea, copierea, obținerea de parole de acces, dar că această activitate nu s-a făcut prin ocolirea sistemelor de securitate, ci prin metodele mai sus menționate care au avut ca scop inducerea în eroare a diferitelor persoane care, fie din necunoaștere sau bună credință au comunicat inculpaților, răspunzând la mesajele spam ale acestora, date cu caracter confidențial referitoare la conturile lor bancare care au permis donarea ulterioară a cardurilor și sustragerea de diferite sume de bani din conturile acestor persoane.

Având în vedere această argumentare, s-a concluzionat că instanța de apel urmează să admită apelurile declarate de inculpații B.P.C., G.V., G.A., P.D., L.C.V., T.I.A., R.M.B., N.M.P. extinzând efectele apelului și asupra inculpatului P.M. și în rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestor inculpați din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzut de art. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu consecința aplicării altor pedepse inculpaților în limitele prevăzute de această nouă încadrare juridică a faptei.

În ceea ce privește cererile inculpaților de achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 respectiv că inculpații au introdus date informatice modificate, pagini donate ale unor instituții financiare în scopul obținerii de beneficii materiale prejudiciind pe titularii conturilor nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece la dosarul cauzei nu există dovada prejudicierii părților vătămate, s-a apreciat că sunt neîntemeiate cu următoarea motivare:

Obiectul juridic al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale de ordin patrimonial precum și relațiile referitoare la încrederea în siguranța și fiabilitatea tranzacțiilor informatice. Pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de fraudă informatică trebuie să se constate că există un raport de cauzalitate între acțiunea incriminată și urmarea imediată, respectiv cauzarea unui prejudiciu material pentru partea vătămată.

Inculpații prin faptele deduse judecății au accesat în mod neautorizat sisteme informatice prin crearea unui program informatic de alterare, de substituire a unor programe informatice în scopul obținerii unor date și informații cu caracter confidențial de la diferite persoane, clienți ai diferitelor bănci, pe baza cărora ulterior, prin donarea cardurilor au scos diferite sume de bani din conturile acestora în mod nelegal.

În acest mod inculpații au adus atingere relațiilor referitoare la încrederea în siguranța și fiabilitatea siguranței informatice producând în acest mod un prejudiciu material părților vătămate.

A arătat instanța de apel că nu se poate reține apărarea inculpaților că părțile civile nu au fost vătămate prin activitatea infracțională a acestora, în condițiile în care chiar inculpații au recunoscut că în urma activității lor ilicite au obținut, în final, diferite sume de bani. Semnificativ în acest sens este declarația inculpatului G.V. care a precizat că s-a deplasat în Irlanda, de unde folosind carduri donate a sustras din diferite conturi suma totală de 2000 dolari, pe care i-a trimis ulterior în țară.

În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului B.P.C. de aplicare a dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. - infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina sa deoarece nu s-a făcut dovada că banii pe care îi avea acesta au fost obținuți din infracțiuni informatice, achiziționarea de bunuri, terenuri, apartamente și autoturisme de către acesta nu poate fi considerată ca o spălare de bani, a fost apreciat ca neîntemeiat cu următoarea motivare.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B.P.C. nu a putut face dovada că avea locuri de muncă din care să obțină venituri considerabile sau că deținea societăți comerciale sau alte surse de venituri materiale și bănești. Nu s-a făcut dovada că mama inculpatului B.P.C. realiza venituri sau familia acestuia ar fi primit sprijin de la rudele lor aflate în străinătate. Bunurile achiziționate de inculpat, respectiv un apartament în orașul Năvodari în județul Constanța, două terenuri intravilane în același județ și un autoturism au avut loc în perioada în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională.

În aceste condiții, când din probele administrate rezultă că atât inculpatul cât și familia acestuia nu au avut surse de venituri pentru achiziționarea bunurilor mai sus menționate, curtea de apel și-a format convingerea că banii au provenit din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. Datele obținute în faza de urmărire penală au condus la concluzia că atât inculpatul B.P., cât și mama acestuia - numita B.V. - nu aveau locuri de muncă, nu dețineau societăți comerciale, nu derulau alte activități legale din care să realizeze importante beneficii materiale și bănești, dar cu toate acestea, dețineau bunuri materiale a căror proveniență nu putea fi justificată din muncă cinstită.

S-a reținut că începând din anul 2006, inculpatul B.P. a hotărât să transforme banii obținuți în mod fraudulos în investiții imobiliare și mobiliare, unele achiziționate pe numele mamei sale, cumpărând astfel două terenuri pe raza comunei Corbu, județul Constanța de la martorul I.G. cu suprafețele de 500 metri pătrați și respectiv 1000 metri pătrați. La data de 3 iunie 2006, același inculpat a cumpărat un apartament situat în orașul Năvodari, județul Constanța cu suma de 47.000 lei și totodată a achiziționat un autoturism. Probele aflate la dosar au mai relevat că mama inculpatului, B.V. primea de cele mai multe ori banii trimiși de fiul acesteia prin sistemul W.U., sau dacă exista un intermediar care primea banii trimiși de inculpatul B.P., acesta era dator să înmâneze banii către martora B.V.

În consecință, s-a apreciat că fapta inculpatului B.P.C. de a folosi o parte din banii obținuți nelegal pentru achiziționarea unor bunuri mobile și imobile, în scopul de a ascunde adevărata origine ilicită a banilor (obținuți prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se respinge ca nefondat acest motiv de apel al inculpatului.

SUB ASPECTUL INDIVIDUALIZĂRII PEDEPSELOR:

Referitor la motivele de apel ale procurorului și ale inculpaților, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, curtea de apel a apreciat că instanța de fond a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepselor pentru fiecare infracțiune în parte reținută în sarcina inculpaților, aplicând acestora pedepse spre minimul special prevăzut de lege având în vedere că inculpații sunt la primul impact cu legea penală, au fost sinceri și au recunoscut faptele comise.

În acest context, având în vedere și natura infracțiunilor de inculpați (infracțiuni cauzatoare de prejudicii, dar non violente) precum și persoana acestora, curtea de apel a apreciat că nu se impune nici majorarea și nici reducerea acestor pedepse prin reținerea în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante.

În opinia instanței de apel, deși persoana inculpaților ar justifica aparent reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, activitatea lor infracțională derulată pe o perioadă lungă de timp 2005-2009 precum și valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune nu impun reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, deoarece în caz contrar, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu ar mai fi îndeplinit.

Totuși, curtea de apel a apreciat că instanța de fond, reținând că inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni concurente, infracțiuni cu caracter continuu, greșit nu a aplicat sporuri de pedeapsă corespunzătoare.

Astfel, s-a constatat că în sarcina fiecărui inculpat se reține comiterea a cel puțin 5 infracțiuni aflate în concurs real. Numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina inculpaților justifică aplicarea unor sporuri de pedeapsă corespunzătoare activității infracționale desfășurate de aceștia.

În consecință, sub acest aspect, a apreciat întemeiat motivul de apel al Ministerului Public și în rejudecare, a dispus majorarea cuantumului pedepsei rezultante pentru inculpați.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului N.M.P., curtea de apel a apreciat, având în vedere activitatea infracțională redusă a inculpatului, că se poate aplica acestuia o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În acest sens, s-a reținut că dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (schimbare de încadrare juridică menționată anterior), limitele de pedeapsă pentru această nouă faptă se reduc, fiind de la 6 luni la 3 ani.

Referitor la pedeapsa ce se va aplica inculpaților pentru această infracțiune, rezultată ca urmare a schimbării încadrării juridice, curtea de apel a apreciat că persoana inculpaților justifică aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege.

În consecință, s-a aplicat și inculpatului N.M.P. pentru această infracțiune o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege care s-a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2002, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea. S-a apreciat că nu se impune aplicarea unui spor având în vedere faptul că acest inculpat a avut o contribuție mult redusă infracțional în raport de ceilalți inculpați. În consecință, deoarece pedeapsa rezultantă a fost de 2 ani închisoare s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81-82 C. pen., în ceea ce privește suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului N.M.P.

Referitor la cererile formulate de inculpații B.P.C., G.V. și L. nu C.V. care au solicitat reținerea în favoarea lor a art. 19 din Legea privind protecția martorilor, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, curtea de apel a constatat următoarele:

Prin adresa nr. 802/P/2010 (fila 209 dosar apel), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a comunicat că denunțul formulat de inculpatul B.P.C. nu a fost util instituției deoarece la data denunțului se efectuau deja cercetări față de numitul D.M. în dosarul nr. 4483/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru săvârșirea de infracțiuni privind comerțul electronic.

Prin adresa nr. 89/D/8/1/2011, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați (fila 217 dosar apel) a precizat că denunțul formulat de inculpatul R.M.B. pe linia traficului ilicit de droguri, nu a fost util deoarece nu s-a reușit tragerea la răspunderea penală a persoanelor implicate pentru săvârșirea infracțiunii denunțate.

Prin adresa nr. 119/D/8/2011, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați (fila 216 dosar apel) a comunicat că denunțul formulat de inculpatul G.V. împotriva unor persoane pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri a fost util, în cauza respectivă probându-se activitatea infracțională fiind luată măsura arestării preventive.

Față de aceste precizări, curtea de apel a apreciat că singurul care poate beneficia de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor este inculpatul G.V. Pe cale de consecință, în favoarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, instanța va reține dispozițiile art. 19 din legea mai sus menționată, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă. Deoarece, așa cum s-a menționat mai sus curtea de apel a apreciat că pedepsele aplicate fiecărui inculpat pentru faptele deduse judecății, pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege sunt judicios stabilite a aplicat inculpatului G.V. care este la primul impact cu legea penală, a fost sincer și a recunoscut faptele comise, pedepse spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu jumătate.

Cu toate acestea, având în vedere activitatea infracțională desfășurată de inculpat precum și numărul de infracțiuni săvârșite, curtea de apel a apreciat că se impune pentru inculpatul G.V. un spor de pedeapsă corespunzător iar ca modalitate de executare, față de activitatea infracțională a acestuia și prejudiciul cauzat prin infracțiune, că se justifică executarea prin privare de libertate, chiar dacă limitele de pedeapsă precum și pedeapsa rezultantă se reduc semnificativ față de pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond.

SUB ASPECTUL CONFISCĂRII BUNURILOR CE AU SERVIT LA SĂVÂRȘIREA INFRACȚIUNII:

Curtea de apel a apreciat, fără a considera drept o critică majoră a hotărârii instanței de fond, că aceasta a dispus, în baza dispozițiilor art. 118 C. pen. în folosul statului de la inculpați a mai multor bunuri ridicate în faza de urmărire penală.

În opinia instanțe de prim control judiciar, instanța de fond trebuia să indice mai exact temeiul acestei confiscări, respectiv art. 118 lit. b) C. pen. ca fiind bunuri ce au servit la săvârșirea infracțiunii de către inculpați.

Verificând dosarul cauzei, curtea de apel a constatat că instanța de fond nu a confiscat de la inculpați toate bunurile ce au servit la săvârșirea infracțiunii și au fost indisponibilizate conform proceselor-verbale de către organele de urmărire penală și pe cale de consecință, a admis acest motiv de apel al Ministerului Public. SUB ASPECTUL LATURII CIVILE:

Inculpații au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei în sensul că nu s-a făcut dovada prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională în dauna părților vătămate constituite părți civile în cuantum de 61.341,00 dolari SUA deoarece pe de o parte, nu au fost identificate persoanele cliente ale băncilor din conturile cărora inculpații, prin activitatea lor infracțională, au sustras diverse sume de bani. În sprijinul acestor susțineri, inculpații au invocat expertiza contabilă efectuată în cauză din care rezultă că prejudiciul cauzat prin infracțiune părților vătămate este de 650 dolari SUA.

Referitor la aceste apărări, curtea de apel a reținut următoarele: Expertiza nu a vizat toate numerele de cont găsite în urma perchezițiilor informatice în mediile de stocare aparținând inculpaților.

Informațiile furnizate de autoritățile române către instituțiile financiare bancare din S.U.A. nu au vizat doar numerele de cont de card găsite la perchezițiile informatice în mediile de stocare aparținând inculpaților ci și I.P.-uri, user-e, precum și parolele aferente ale serverelor unde persoanele fraudate au trimis informații referitoare la numerele de cont de card. Autoritățile americane cunoscând astfel aceste servere au putut individualiza persoanele (părțile vătămate) care, în perioadele menționate de organele de urmărire penală, au accesat paginile de web donate de inculpați și care și-au introdus datele privind numerele de cont de card, carduri care ulterior au fost fraudate. Aceste I.P.- uri, user-e și parole ale serverelor au fost găsite la toți membrii grupării infracționale.

De asemenea, Secret Service a transmis documente privind transferurile monetare prin W.U. în care apar tranzacții efectuate din contul părților vătămate pe numele inculpaților, documente ce se află la dosar. Totodată, în urma perchezițiilor informatice, în calculatoarele inculpaților, au fost identificate mai multe recipise electronice eliberate automat de către sistemul W.U. online ce se corelează cu documentele transmise de Secret Service.

Deci, reține instanța de apel, calculul prejudiciului nu s-a făcut în mod arbitrar ci pe baza informațiilor furnizate de către instituțiile abilitate americane conform investigațiilor efectuate de acestea la diferite bănci americane care au fost accesate prin activitatea infracțională de către inculpați.

De altfel, în opinia instanței de apel expertiza contabilă efectuată în cauză nu poate fi luată în considerare în condițiile în care chiar din declarațiile inculpaților rezultă că aceștia prin folosirea cardurilor donate au sustras de la bancomate mai multe sume de bani, cu o valoare mai mare de 650 dolari SUA (declarația inculpatului G.V. care din Irlanda a scos o sumă de 2000 dolari SUA din bancomate).

Tot în ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea de apel a constatat că instanța de fond a obligat doar pe inculpatul G.V. la plata sumei de 7557,51 dolari SUA către partea civilă D.F.S. - Biroul București cu titlu de prejudiciu. Acest prejudiciu este însă rezultatul activității infracționale desfășurate de toți membrii grupului infracțional și, pe cale de consecință, în condițiile în care nu sunt probe din care să rezulte că această pagubă s-a datorat doar activității infracționale a inculpatului G.V. nu se poate reține numai în sarcina acestuia plata prejudiciului către partea civilă.

În consecință, a fost admis și acest motiv de apel al Ministerului Public și au fost obligați toți inculpații, în solidar, la plata prejudiciului cauzat părții civile D.F.S. - Biroul București.

SUB ASPECTUL CERERILOR PERSONALOR INTERESATE: Curtea de apel a respins cererea formulată de către numita B.G. privind restituirea unui laptop și a sumei de 2000 dolari SUA confiscate de organele de urmărire penală deoarece laptop-ul pe care solicită a-i fi restituit a fost folosit de inculpatul P.M. la desfășurarea activității infracționale pe acesta găsindu-se date privind activitatea infracțională. În condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că martora B.G. a acceptat ca inculpatul să folosească acest calculator, martora și inculpatul locuind împreună este puțin probabil ca B.G. să nu fi cunoscut de activitatea infracțională a inculpatului, în condițiile în care aceasta s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp. Aceeași concluzie rezultă și din faptul că în urma percheziției domiciliare a fost ridicată de la domiciliul numitei B.G., care locuia împreună cu inculpatul P.M. suma de 2000 euro, față de care aceasta nu a făcut nicio probă pentru justificarea provenienței licite a acestei sume. în condițiile în care, atât B.G. cât și P.M. nu aveau locuri de muncă, curtea de apel a apreciat că suma de 2000 euro este rezultatul activității infracționale P.M. Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea numitei B.G. de restituire a unui laptop și a sumei de 2000 euro.

În ceea ce privește apelurile declarate de persoanele interesate C.N. și B.V., curtea de apel a reținut următoarele:

Din verificările efectuate din oficiu, la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, privind dosarele civile nr. 6449/233/2010 și nr. 6795/233/2010 ale Judecătoriei Galați prin care C.N. și B.V. au solicitat să se constate că între aceștia și inculpații R.M.B., respectiv L.C.V. a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismelor, s-au constatat suficiente elemente din care rezultă că instanța civilă, respectiv Judecătoria Galați s-a pronunțat fără a fi încunoștințată de existența unui dosar penal și fără a se cunoaște faptul că autoturismele proprietatea inculpaților fuseseră sechestrate de organele de urmărire penală.

Deoarece prin hotărârile judecătorești respectiv sentința civilă nr. 642/2011 și sentința civilă nr. 12245/2010 ale Judecătoriei Galați prin care s-a constatat că a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismelor inculpaților către persoanele interesate, hotărârile rămânând definitive, în opinia instanței de apel acestea urmează a produce efecte juridice deoarece nu au fost contestate în niciun mod, instanța penală urmând a constata autoritatea de lucru judecat, respectiv că a intervenit între părți vânzarea-cumpărarea a autoturismelor. În consecință, s-a apreciat că se impune admiterea apelurilor declarate de persoanele interesate C.N. și B.V. și în rejudecare, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismelor - proprietatea inculpaților R.M.B. și L.C.V.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și inculpații T.I.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M., recursul Ministerului Public privind și pe intimatul inculpat N.M.P.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, se reține că inculpații T.I.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M., în prezența avocaților, au solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011.

Înalta Curte a făcut cunoscute acestora dispozițiile O.U.G. nr. 121/2011, condițiile aplicării acestor dispoziții legale, precum și consecințele juridice ale solicitării judecății prin procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime („judecata în cazul recunoașterii vinovăției").

După ce au declarat că au înțeles cele explicate de instanță, și după ce s-au consultat cu apărătorii, inculpații prezenți, pe rând, au menționat că, în cunoștință de cauză, solicită aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. pen., recunoscând în totalitate faptele care fac obiectul judecății, astfel cum sunt reținute în rechizitoriu.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul admiterii cererilor și aplicării dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. proc. pen.

Față de această manifestare de voință a inculpaților, fost luată câte o declarație fiecăruia, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoașterii vinovăției, fiecare recunoscând în totalitate faptele care fac obiectul judecății, astfel cum sunt reținute în rechizitoriu, declarațiile fiind consemnate și, după citire și semnare, atașate la dosarul cauzei.

În aceste condiții, apărătorii, și inculpații personal, au menționat că înțeleg să critice hotărârile atacate în principal numai cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând aplicarea cauzei de reducere prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., celelalte critici fiind menționate în încheierea de dezbateri și de amânare a pronunțării prezentei decizii.

Motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați (întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 172 C. proc. pen.), expuse și în cadrul dezbaterilor cuprind următoarele critici:

1) în mod greșit instanța de apel a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice, în privința inculpaților, din infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a dat o interpretare eronată activității infracționale a inculpaților care se circumscrie sferei de aplicare a prevederilor art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003.

Din motivarea deciziei penale rezultă că instanța de apel a făcut confuzie între accesarea sistemului informatic prin încălcarea sistemelor de securitate cu obținerea de la părțile vătămate a datelor referitoare la cardurile bancare protejate prin codul pin.

Potrivit legislației și doctrinei în materie, securitatea sistemelor informatice privește protecția informațiilor și a infrastructurii asociate împotriva amenințărilor, prin măsuri de securitate înțelegându-se folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori.

Sistemele de calcul sunt în general protejate la accesul persoanelor neautorizate. Există mai multe mecanisme de autentificare și apoi autorizare a utilizatorilor autorizați, însă cel mai răspândit este cel bazat pe nume de utilizator și parolă (username și password). Un utilizator primește un nume și o parolă pe care le folosește atunci când vrea să acceseze un serviciu sau un calculator.

Perechea nume de utilizator/parolă are pentru sistemele informatice rolul pe care încuietoarea ușii îl are în ceea ce privește protejarea unei camere la intrarea străinilor. Încuietoarea este considerată drept un mijloc sigur de protecție, însă în realitate, există persoane capabile, pentru care aceasta nu constituie o problemă atunci când doresc accesul în încăpere. Același lucru este, din păcate, valabil și pentru lumea calculatoarelor.

Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 42 din Legea nr. 161/2003 se realizează printr-o activitate de acces fără drept la un sistem informatic. Accesul fără drept la un sistem informatic înseamnă, în sensul legii, că persoana respectivă se află în una din următoare/e situații:

a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract;

Persoanele care operează în bazele de date cu personalul unei instituții o fac în baza autorizării primite de la conducerea instituției, deoarece ele respectă legislația muncii și pe cea privitoare la datele personale.

b) depășește limitele autorizării;

Depășirea limitelor autorizării poate însemna accesul la resurse din Intranetul companiei/instituției aflate la nivele de acces superioare cele permise utilizatorului.

c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfășura cercetări științifice sau de a efectua orice altă operațiune într-un sistem informatic.

Accesul poate fi realizat prin mai multe tipuri de acțiuni, cum ar fi:

- autentificare (authenticate) - prezentarea identității cuiva unui program și, dacă este nevoie, verificarea acestei identități, cu scopul de a primi acces pe sistemul țintă;

- evitarea (bypass) - evitarea unui proces sau program folosind o metodă alternativă de a accesa ținta;

- citire (read) - obținerea conținutului unui mediu de date;

- copiere (copy) - reproducerea țintei tară a o modifica;

- furt - preluarea posesiei unei ținte, iară a păstra o copie în locația originală.

Unele dintre aceste modalități de acces (cum ar fi evitarea sau autentificarea) se realizează prin încălcarea măsurilor de securitate, îndeplinind ipoteza formei agravante a infracțiunii, prevăzută în alin. (3) al art. 42.

Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților, aceștia accesau ilegal diverse servere pe care erau instalate sistemul de operare Linux (Root-uri) cărora le dădeau diferite comenzi pentru a scana servere care aveau instalate sistemul de operare Windows (NT-uri). Aceste servere, accesate ilegal de către inculpați, erau protejate cu sistem de securitate bazat pe autentificare format din utilizator și parolă. Pentru a obține userii și parolele aferente inculpații foloseau anumite programe specializate. Scanarea serverelor se făcea după anumite cuvinte-cheie, scopul urmărit fiind identificarea utilizatorilor și a parolelor de acces în sistem (Pass fi Ies). După ce erau identificați userii și parolele de acces, membrii grupului infracțional procedau fie la schimbarea parolelor userilor, fie la stabilirea și crearea unei parole alternative astfel încât să li se garanteze accesul neîngrădit la servere.

După ce obțineau accesul neîngrădit la serverele ce utilizau sistemul de operare Windows, denumite NT-uri, membrii grupului infracțional instalau diverse programe, denumite în mod generic extractoare de mail, cu ajutorul cărora se scanau alte servere care erau folosite pentru transmiterea de e-mail-uri (SMTP-uri), extrăgeau liste cu e-mail-uri sau trimiteau mesaje prin poșta electronică unui număr mare de persoane. în conținutul mesajului transmis erau introduse texte în limba engleză, ce creau aparența că au fost transmise din partea unei instituții bancare către clientul acelei instituții în care se făcea referire la compromiterea contului de card, alături de care era inserată legătura (link-ul) către serverul pe care era găzduită pagina donată a băncii.

Persoanele destinatare ale mesajului spam, erau astfel induse în eroare de conținutul unui astfel de mesaj, motiv pentru care introduceau datele personale și detaliile de card ale conturilor bancare (numărul cardului, data expirării, CVV-ul, PIN-ul) pe site-ul web donat, la care legătura se făcea prin intermediul link-ului. În această modalitate detaliile de card ale conturilor bancare ale părților vătămate ajungeau la inculpați. Aceasta metodă de colectare a detaliilor conturilor de card poartă denumirea de metoda phishing.

Facem precizarea că unele din programele folosite în activitatea infracțională sunt gratuite, iar unele dintre acestea achiziționate prin folosirea datelor de card ale cetățenilor străini, procurate astfel cum am precizat mai sus de la alte persoane cu preocupări similare și utilizate în mod ilicit de membrii grupului infracțional. Programele erau setate sau modificate de către autori astfel încât să poate efectua mai multe operații în același timp.

Autorii disimulau locațiile (adresele IP) de la care accesau diferite servere prin folosirea aplicației A.O.L, ce atribuia utilizatorului o adresă IP de pe teritoriul Statelor Unite al Americii.

Deci, așa cum rezultă din cele prezentate mai sus, inculpații nu trimiteau mesaje spam către părțile vătămate direct de la calculatorul pe care-l utilizau ci interpuneau mai multe sisteme informatice, sub forma unui Janț", între calculatorul lor și cel al părților vătămate, în acest fel disimulând adevărata lor identitate. Practic, abia de la al III-lea sau la al IV-lea calculator accesat ilegal de inculpați, aceștia trimiteau mesajele spam către părțile vătămate.

Același procedeu se aplică și în cazul metodei vishing folosită de inculpați în activitatea infracțională.

În raport de toate aceste considerente, s-a apreciat de către procuror că încadrarea juridică corectă în ce privește fapta de accesare ilegală la un sistem informatic este cea reținută prin actul de inculpare și de către instanța de fond care a dispus condamnarea inculpaților conform acestei încadrări juridice, anume infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2) În mod greșit Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de persoana interesată în cauză C.N. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului R.M.B., respectiv a admis apelul declarat de persoana interesată în cauză B.V. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului L.C.V.

Din probele administrate în cauză rezultă că autoturismul este proprietatea inculpatului L.C.V., iar autoturismul este proprietatea inculpatului R.M.B.

Astfel, în cursul urmăririi penale desfășurate în acest dosar, prin ordonanța nr. 33/D/P/2008 din 05 iunie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, în temeiul dispozițiilor art. 163 C. proc. pen., art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asiguratoriu asupra autoturismului, proprietatea inculpatului L.C.V., respectiv asupra autoturismului, proprietatea inculpatului R.M.B. Un exemplar al acestei ordonanțe a fost comunicat inculpaților L.C.V. și R.M.B., care nu au făcut nicio obiecțiune cu privire la dreptul de proprietate asupra autoturismelor indisponibilizate. De asemenea, inculpații nu au făcut obiecțiuni cu privire la acest aspect nici cu ocazia punerii în executare a măsurii sechestrului asigurător ce a avut loc la data de 09 iunie 2009, sens în care au fost încheiate procese-verbale. La data de 10 iunie 2009, numitul L.I., tatăl inculpatului L.C.V., luând la cunoștință de măsura instituită asupra autoturismului fiului său, s-a deplasat la sediul I.P.J. Galați și a predat organelor de urmărire penală autoturismul împreună cu certificatul de înmatriculare al autoturismului și cheia, fără a face vreo obiecțiune sau a face vreo mențiune privind dreptul de proprietate asupra mașinii. De altfel, nici pe parcursul urmăririi penale și nici în fața instanței de fond inculpații R.M.B. și L.C.V. nu au contestat sechestrul asigurător și nu au afirmat că autoturismele nu le aparțin de drept.(ordonanță filele 314 - 323, dovadă și procese-verbale indisponibilizare filele 131-132, 330-331, proces-verbal fila 332).

Prin adresele nr. 361196 din 04 iunie 2009, Primăria Municipiului Galați - Direcția Impozite, Taxe și alte Venituri Locale a comunicat organelor de urmărire penală că L.C.V. figurează în evidențele lor, Ia data de 02 iunie 2009, cu un autoturism, iar R.M.B. figurează în evidențele lor, la data de 01 iunie 2009, cu un autoturism.

De asemenea, cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la locuința martorei F.R., aceasta a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o mapă de culoare negru cu roșu conținând mai multe documente, printre care o, un contract de vânzare - cumpărare în original în două exemplare pentru autoturismul, copie certificat de înmatriculare pentru autoturism, documente emise pe numele inculpatului R.M.B. De asemenea, de la martora F.R. s-a ridicat o cheie de autoturism tip briceag, de culoare neagră, având inscripționat pe una dintre părți însemnul producătorului de automobile (proces-verbal filele 108-109, dovadă fila 110 voi. V, dosar urmărire penală).

Din declarația martorei F.R. rezultă că este prietena inculpatului R.M.B. și că acesta este proprietarul autoturismul, pe care la momentul audierii îl folosea martora deoarece inculpatul avea permisul de conducere suspendat, acesta fiind și motivul pentru care au fost găsite asupra martorei actele autoturismului, (declarații filele voi V filele 112-113 voi. V, dosar urmărire penală).

Totodată s-a menționat că nici în momentul audierii și nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpații L.C.V. și R.M.B. nu au afirmat că autoturismele nu le aparțin de drept și nu au contestat sechestrul asigurător instituit asupra acestora.

Pe parcursul judecării dosarului penal, la aproximativ 9-10 luni de la instituirea sechestrului asigurător, inculpații L.C.V. și R.M.B. împreună cu numiții B.V. și C.M. au încheiat în fals contracte de vânzare-cumpărare pentru autoturismele, menționând o dată anterioară instituirii sechestrului. Ulterior, numiții B.V. și C.M. au formulat acțiuni la Judecătoria Galați prin care au solicitat constatarea validității contractelor de vânzare-cumpărare și obligarea inculpaților la predarea autoturismelor, respectiv la radierea autoturismelor de pe numele lor.

La data de 20 septembrie 2011, cu ocazia judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 284 din 22 martie 2011 a Tribunalului Galați, în cursul dezbaterilor cât și în motivele scrise, apelanții B.V. și C.N., au solicitat admiterea apelului și ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra autoturismelor, autoturisme care le aparțin, și, în susținerea apelului, au invocat: sentința civilă nr. 642 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 6449/233/2010, prin care s-a dispus obligarea pârâtului L.C.V. să predea reclamantului B.V. autoturismul, respectiv sentința civilă nr. 12245 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 6795/233/2010, prin care s-a constatat intervenit transferul dreptului de proprietate la data de 18 ianuarie 2009, între părțile contractante R.M.B., în calitate de vânzător și C.N., în calitate de cumpărător, cu privire la autovehiculul, pentru prețul de 13.500 euro; obligarea pârâtului să predea reclamantului autoturismul și realizarea formalitățile de radiere a autoturismului.

Așa cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2011, din dispoziția instanței de apel, dosarele civile au fost atașate la dosarul penal, iar cu prilejul verificării acestora s-au constatat următoarele:

- prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06 mai 2009, L.C.V. ar fi vândut lui B.V. autoturismul, pentru prețul de 5.000 Euro, iar prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 2009, R.M.B. ar fi vândut lui C.N. autoturismul, pentru prețul de 13.500 Euro.

- nici una dintre părți, respectiv B.V., C.N., L.C.V. și R.M.B., nu au făcut cunoscut instanței civile împrejurarea că, anterior introducerii acțiunii în constatare (acțiuni formulate la aproximativ 10 luni de la data instituirii sechestrului asigurător asupra autovehiculelor în cauză), autoturismele au fost indisponibilizate prin instituirea sechestrului asigurător în dosarul penal nr. 33/D/P/2008 al D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Galați;

- la momentul introducerii acțiunii civile, inculpații L.C.V. și R.M.B. se aflau în stare de arest preventiv, măsură dispusă în cauza penală nr. 33/D/P/2008.

De asemenea, la același termen de judecată, fiind întrebat de instanța de apel, inculpatul L.C.V. a precizat că pe acordul de voință care și l-a dat în scris, aflat la pagina 15 din dosarul civil nr. 6449/233/2010 a Judecătoriei Galați, semnătura nu îi aparține.

S-a menționat totodată că, la data de 21 septembrie 2011, în legătură cu încheierea în fals a contractelor de vânzare - cumpărare a celor două autoturisme între B.V. și L.C.V., respectiv C.N. și R.M.B., și folosirea de către aceștia a contractelor de vânzare-cumpărare în fața instanței de judecată, procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. față de făptuitorii B.V. și C.N., și cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. față de făptuitorii L.C.V. și R.M.B., procesul-verbal încheiat în acest sens fiind înregistrat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați sub nr. 274/D/P/2011.

De asemenea, s-a mai precizat că D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați a formulat la Judecătoria Galați cereri de revizuire împotriva celor două sentințe civile.

În raport de cele prezentate mai sus, s-a apreciat că instanța de apel trebuia să dispună respingerea apelurilor formulate de persoanele interesate în cauză B.V. și C.N., și menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului R.M.B., respectiv asupra autoturismului - proprietatea inculpatului L.C.V., așa cum a procedat instanța de fond.

Intimatul inculpat N.M.P. nu s-a prezentat personal la instanța de recurs, optând pentru reprezentarea sa de către un avocat ales care a depus la dosar motive concluzii scrise, în care arată următoarele:

Așa cum se menționează in rechizitoriu, și așa cum a reținut atât instanța de fond, cat si de apel, inculpatul a avut o activitate infracționala redusă, in sensul ca nu a făcut parte din grupul infracțional condus de inculpatul B.P.C. Faptele reținute de procuror, cat si de către instanța de fond si apel, in sarcina inculpatului constau in aceea că, la cererea unora dintre ceilalți inculpați din aceasta cauza, obținea dreptul de acces la servere ce utilizau sistemele Linux si Windows, după care acestor servere li se spărgeau parolele de acces ca urmare a informațiilor furnizate de către inculpat.

S-a solicitat a se constata ca in mod temeinic si legal instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice, întrucât latura obiectiva a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, constă in realizarea accesului ilegal prin folosirea unor procedee, dispozitive sau programe care încalcă masurile de securitate, masuri ce restricționează accesul altor persoane decât utilizatorii de drept.

S-a susținut că în activitatea infracționala a inculpatului, așa cum rezulta din probatoriul administrat, acesta nu a folosit procedee, dispozitive sau programe in scopul de „a sparge"masurile de securitate ale diferitelor servere. Activitatea sa a constat doar in furnizarea de informații care au fost folosite de ceilalți inculpați in scopul inducerii in eroare a diferitelor persoane care, fie din necunoaștere, fie din buna-credința, au comunicat de buna-voie coinculpaților, răspunzând la mesajele spam ale acestora, anumite date confidențiale referitoare la conturile lor bancare, ceea ce a permis donarea ulterioara a cardurilor si sustragerea anumitor sume de bani din contul acestor persoane.

S-a arătat că în mod corect instanța de apel a reținut ca accesarea, copierea de parole de acces si intrarea in sistemele informatice ale clienților diferitelor banei, s-a făcut prin ocolirea sistemelor de siguranța, ceea ce se dovedește ca nu se poate retine in sarcina inculpatului încălcarea masurilor de securitate si, respectiv, infracțiunea prevăzuta de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Rezulta în opinia apărării, ca faptele, așa cum sunt menționate in rechizitoriu (pag. 319-320 ), si așa cum sunt reținute de către instanța de fond si de instanța de apel (pag. 39 din decizia recurata), au fost săvârșite prin ocolirea sistemelor de securitate, nefiind astfel realizata latura obiectiva a infracțiunii prevăzuta de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Nu s-a dovedit cu nicio proba ca inculpatul ar fi încălcat sistemele de securitate ale sistemelor informatice aparținând pârtilor vătămate si părților civile din prezenta cauza.

De asemenea, în opinia apărării trebuie a se avea in vedere ca prin apelul declarat de către procuror împotriva sentinței instanței de fond (pag. 34 din decizia recurata), s-a solicitat ca instanța de apel sa aibă in vedere activitatea infracționala relativ redusa a inculpatului si, ca urmare a acestui fapt, sa se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei, in sensul de a se dispune suspendarea executării pedepsei. Astfel, in mod temeinic si legal instanța de apel a avut in vedere participarea redusa a inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, in baza probatoriului administrat in cauza, și - avându-se in vedere și circumstanțele reale si personale - a dispus aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare în condițiile art. 81 - 82 C. pen.

Totodată, s-a solicitat de apărare a se constata ca prin motivele de recurs ale procurorului nu se solicită schimbarea modului de executare a pedepsei, respectiv nu se solicita înlăturarea măsurii prevăzute de art. 81-82 C. pen. (suspendare condiționata a executării pedepsei). Chiar și atunci când, prin motivele de apel, procurorul a solicitat ca instanța de apel sa dispună aplicarea unei pedepse ne privative de libertate, a avut in vedere încadrarea juridica a faptelor si la alin. (3) al art. 42 din Legea nr. 161/2003, așa cum au fost încadrate atât in rechizitoriu, cat si in sentința instanței de fond.

În consecință, în principal, apărarea a solicitat a se dispune respingerea recursului procurorului ca nefondat. în subsidiar, în situația in care se va dispune admiterea recursului procurorului, si rejudecând se va dispune schimbarea încadrării juridice, așa cum a fost solicitata de către procuror, s-a solicitat de către apărare a se avea in vedere participarea redusa a inculpatului la activitatea infracționala, cat si circumstanțele reale si personale, urmând a se dispune stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea prevederilor privind suspendarea executării pedepsei.

Asupra recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC: 1) înalta Curte apreciază ca întemeiată critica în recurs a Ministerului Public cu privire la încadrarea juridică a uneia dintre fapte, pentru toți inculpații, astfel cum aceasta a fost greșit schimbată de instanța de apel (solicitându-se, prin motivele de recurs, și reținerea alin. (3) al art. 42 din Legea nr. 161/2003) și, pe cale de consecință, va atrage admiterea recursului declarat, pentru motivele ce se vor arăta:

Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 42 din Legea nr. 161/2003 constă în accesul, fără drept, într-un sistem sau rețea informatică.

În forma sa cea mai simplă, prevăzută de alin. (1) accesul fără drept la un sistem informatic presupune o interacțiune a făptuitorului cu tehnica de calcul vizată prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului.

În cazul alin. (2), făptuitorul acționează pentru obținerea de date informatice prin vizualizarea acestora pe monitor, printarea lor, ori prin copierea pe un suport extern de memorie, sau prin rularea unor programe sau aplicații care gestionează date informatice (de exemplu, programe de administrare a bazelor de date într-o instituție, programe de poștă electronică etc.).

În general, utilizatorii de drept aleg să protejeze sistemele informatice prin măsuri standard de securitate. Protecția poate fi fizică sau logică (prin parole sau coduri de acces).

În condițiile alin. (3), făptuitorul acționează asupra sistemului informatic prin forțarea acestor protecții. Forțarea unei protecții logice variază de la încercarea de aflare a combinației corecte prin introducerea repetată, de la tastatura, a unor secvențe alfanumerice, până la rularea unor programe specializate care identifică secvența de acces, ori comandă sistemului anumite instrucțiuni ce permit „ocolirea "dispozitivului logic de blocare.

Pentru existența elementului material este necesar ca accesul la un sistem informatic să se realizeze „fără drept", sintagmă care are înțelesul arătat în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Pentru corecta încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpați - necontestate de către aceștia, atât la fond și în apel, cât și în recurs, când au solicitat „judecata prin recunoașterea vinovăției" (art. 3201 C. proc. pen.) - trebuie observate cele două etape ale activității infracționale: cea prealabilă (desfășurată în scopul obținerii useri-lor și parolelor de acces) și cea principală (donarea cardurilor, accesarea paginilor web ale instituțiilor financiare, retragerea sumelor de bani etc.).

Neobservarea de către curtea de apel a acestor etape a activității infracționale desfășurată de inculpați este corect subliniată în motivele scrise de recurs (pag. 22).

Așa cum rezultă din motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, care sintetizează „modus operandi" al inculpaților, critica referitoare la încadrarea juridică a faptelor dată de instanța de apel (care a schimbat-o pe cea propusă prin rechizitoriu și stabilită de către instanța de fond) se referă, în primul rând, la prima etapă a activității infracționale.

S-a arătat că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv din declarațiile inculpaților, aceștia accesau ilegal diverse servere pe care erau instalate sistemul de operare Linux (Root-uri) cărora le dădeau diferite comenzi pentru a scana servere care aveau instalate sistemul de operare Windows (NT-uri). Aceste servere, accesate ilegal de către inculpați, erau protejate cu sistem de securitate bazat pe autentificare format din utilizator și parolă. Pentru a obține userii și parolele aferente inculpații foloseau anumite programe specializate. Scanarea servere/or se făcea după anumite cuvinte-cheie, scopul urmărit fiind identificarea utilizatorilor și a parolelor de acces în sistem (Pass files). După ce erau identificați userii și parolele de acces, membrii grupului infracțional procedau fie la schimbarea parolelor userilor, fie la stabilirea și crearea unei parole alternative astfel încât să li se garanteze accesul neîngrădit la servere. După ce obțineau accesul neîngrădit la serverele ce utilizau sistemul de operare Windows, denumite NT-uri, membrii grupului infracțional instalau diverse programe, denumite în mod generic extractoare de mail, cu ajutorul cărora se scanau alte servere care erau folosite pentru transmiterea de e-mail-uri (SMTP-uri), extrăgeau liste cu e-mail-uri sau trimiteau mesaje prin poșta electronică unui număr mare de persoane. în conținutul mesajului transmis erau introduse texte în limba engleză, ce creau aparența că au fost transmise din partea unei instituții bancare către clientul acelei instituții în care se făcea referire la compromiterea contului de card, alături de care era inserată legătura (link-ul) către serverul pe care era găzduită pagina donată a băncii. Persoanele destinatare ale mesajului spam, erau astfel induse în eroare de conținutul unui astfel de mesaj, motiv pentru care introduceau datele personale și detaliile de card ale conturilor bancare (numărul cardului, data expirării, CW-ul, PIN-ul) pe site-ul web donat, la care legătura se făcea prin intermediul link-ului. În această modalitate detaliile de card ale conturilor bancare ale părților vătămate ajungeau la inculpați (pag. 23-24 motive scrise de recurs).

Or, în această primă etapă a activității infracționale, inculpații au forțat direct, nemijlocit, protecțiile logice de acces ale sistemelor informatice.

Așa cum deja s-a arătat, în condițiile alin. (3), făptuitorul acționează asupra sistemului informatic prin forțarea acestor protecții. Forțarea unei protecții logice variază de la încercarea de aflare a combinației corecte prin introducerea repetată, de la tastatura, a unor secvențe alfanumerice, până la rularea unor programe specializate care identifică secvența de acces, ori comandă sistemului anumite instrucțiuni ce permit „ocolirea" dispozitivului logic de blocare.

Pentru obținerea accesului la sistemul informatic, făptuitorul va încerca o gamă variată de procedee tehnice (atacul prin parolă, atacul de acces liber, atacul care exploatează slăbiciunile tehnologice, atacul care exploatează bibliotecile partajate, atacul IP ori atacul prin deturnarea sesiunii TCP etc. Atacurile prin parolă sunt printre cele mai preferate procedee tehnice de către hackeri pentru abordarea (accesarea) rețelelor de calculatoare, ca metode fiind folosite:

a) "ghicirea" sau "deducerea" numelui utilizator (username) ori parolei. Sunt căutate informații în imediata apropiere a computerului (post-it lipit pe monitor sau notița "ascunsă" în birou). De asemenea, observarea atentă a mediului de lucru ori familial asociat proprietarului ori deținătorului sistemului informatic poate oferi indicii care să conducă la conturarea unei posibile parole (ex. numele animalului de companie, numele partenerului de viata, date de naștere, copii sau rude, evenimente semnificative, locații cu valoare sentimentală etc.)

b) folosirea unor aplicații specializate, dedicate, care să proceseze automat variante aleatoare sau ordonate ale numelui utilizator ori parolei. În majoritatea cazurilor, aceste programe folosesc baze de date tip "dicționar" (de unde si denumirea de "atacuri prin dicționar").

Este adevărat că în cea de-a doua etapă a activității infracționale, cea direct cauzatoare de prejudicii financiare, inculpații nu au forțat protecțiile logice ale sistemelor informatice, nu au „agresionat direct" protecțiile logice ale sistemelor informatice, ci au folosit datele și informațiile reale de acces la sistemele informatice ale instituțiilor financiare, date și informații obținute ilegal în prima etapă a activității infracționale {„Persoanele destinatare ale mesajului spam, . induse în eroare de conținutul unui astfel de mesaj, . introduceau datele personale și detaliile de card ale conturilor bancare (numărul cardului, data expirării, CW-ul, PIN-ul) pe site-ul web donat, la care legătura se făcea prin intermediul link-ului. În această modalitate detaliile de card ale conturilor bancare ale părților vătămate ajungeau la inculpați"' (pag. 24 a motivelor scrise de recurs).

Acest ultim „modus operandi" este cunoscut în mediul informaticienilor ca „atac prin inginerie socială", și constă, spre exemplu, în faptul că un hacker trimite mesaje email către utilizatori (sau pur si simplu folosește telefonul) pentru a-i anunța pe aceștia ca el este administratorul sistemului. Deseori, mesajele solicită utilizatorilor să-și trimită parola prin email către administrator, fiindcă sistemul este într-o pană sau va fi dezafectat temporar. Atacurile prin „inginerie sociala" se bazează, cel mai mult, pe ignoranța utilizatorilor în materie de calculatoare si rețele, sau pe aspectul psihologic al accesării „lejere" a destinatarului printr-un „clik" dat pe adresa inclusă (link-ul) și indicată în chiar mesajul spam primit, legătură care „direcționează" persoanele vătămate către site-ul web donat.

2) și cel de-al doilea motiv de recurs al Ministerului Public este întemeiat și, pe cale de consecință, va atrage admiterea recursului pentru următoarele motive:

Este adevărat că, în cursul judecării apelului, la dosar (fii.267-281 d.a.) au fost depuse 2 sentințe civile, și unele înscrisuri anexă, prin care se constată că ar fi intervenit vânzarea - cumpărarea celor două autoturisme supuse măsurilor asigurătorii în prezenta cauză penală.

Înalta Curte - fără a discuta fondul cauzelor în care au fost pronunțate cele 2 sentințe civile depuse la dosar - nu poate totuși omite necesitatea examinării unor aspecte care nu țin de fondul soluțiilor civile deoarece aceste hotărâri judecătorești au fost depuse la dosar și invocate de inculpați, precum și de persoanele interesate C.N. și B.V. cu scopul de a produce efecte juridice în prezenta cauză penală, în sensul înlăturării măsurilor asigurătorii. Aceste aspecte la care se va face referire reies din simpla lecturare a celor două hotărâri civile, precum și din lecturarea înscrisurilor care au legătură cu acestea, după cum urmează:

- nu rezultă că reclamantul sau pârâtul, în cele 2 cauze civile, ar fi informat instanța civilă cu privire la împrejurarea că cele 2 autoturisme erau deja supuse unor măsuri asigurătorii într-un proces penal aflat în curs de judecare;

- în timp ce în formularul de vânzare-cumpărare nu sunt „tăiate"/"barate" mențiunile privind predarea vehiculului, cheilor, fișei de înmatriculare și cărții de identitate auto, în cererile de chemare în judecată se afirmă că vânzătorul a invocat la momentul vânzării-cumpărării că „are de efectuat o reparație . la autoturism .nu mi l-a predat la momentul plății, obligându-se să mi-l dea în câteva zile";

- aceste vânzări-cumpărări au fost afirmate ca intervenite la data de 18 ianuarie 2009, respectiv, la data de 06 mai 2009, iar cererile de chemare în judecată au fost formulate la instanța civilă la data de 18 martie 2010 (înregistrată la data de 07 aprilie 2010), respectiv la data de 15 martie 2010;

- sentințele civile au fost pronunțate la data de 10 decembrie 2010, respectiv la data de 25 ianuarie 2011;

- în procesul penal măsurile asigurătorii asupra celor 2 autoturisme fuseseră luate anterior, respectiv la data de 05 iunie 2009;

- la data de 09 iunie 2009, au fost încheiate procesele-verbale de punere în executare a măsurii sechestrului;

- niciunul dintre inculpați nu a formulat obiecțiuni nici cu privire la luarea măsurii sechestrului, și nici cu privire la punerea în executare a acestuia;

- la data de 04 iunie 2009, organele de specialitate ale Primăriei municipiului Galați au comunicat că cei doi inculpați figurează cu cele două autoturisme;

- sentința penală a fost pronunțată la data de 22 martie 2011;

- ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 10 mai 2011, cele două sentințe civile fiind depuse la dosarul instanței de apel la termenul din data de 20 septembrie 2011 (pag. 15-16 încheiere).

Nu în ultimul rând, înalta Curte reține și alte aspecte, menționate din chiar încheierea instanței de apel în care se arată următoarele: „Curtea dispune și xeroxa rea declarației dată la data de 11 ianuarie 2011 de inculpatul L.C.V. - fila 15 dosar judecătorie.

Întrebat fiind, inculpatul L.C.V. precizează că la data de 11 ianuarie 2011 se afla în Penitenciarul Galați și declarația a fost dată de apărătorul său ales de la data respectivă.

Curtea apreciază că este util să procedeze la verificarea de scripte, sens în care dispune ca inculpații L.C.V. și R.M.B. să dea specimene de semnături.

Av. B.D. precizează că pentru inculpatul R.M.B. a avut delegație la acel moment și a semnat în calitate de pârât, iar semnătura de pe întâmpinare este a sa, în baza contractului de asistență judiciară încheiat cu inculpatul la instanța civilă.

Întrebat fiind, av. B.D. precizează că avea cunoștință de sechestrul pus asupra celor două autoturisme dar nu avea obligația, în calitate de apărător al pârâtului să aducă la cunoștința instanței civile că acel autoturism era sechestrat, acolo s-a pus în discuție transferul dreptului de proprietate.

Curtea procedează la verificarea de scripte, sens în care inculpații L.C.V. și R.M.B. dau specimene de semnături din poziția „așezat pe scaun" și poziția „în picioare", pe două foi de hârtie.

Întrebat fiind, inculpatul L.C.V. precizează că acordul de voință care și l-a dat în scris la pagina 15 din dosarul civil, semnătura nu îi aparține".

Instanța de apel și-a motivat soluția ridicării sechestrului asigurător menționând următoarele argumente: „ . constată suficiente elemente din care rezultă că instanța civilă, respectiv Judecătoria Galați, s-a pronunțat fără a fi încunoștințată de existența unui dosar penal și fără a se cunoaște faptul că autoturismele proprietatea inculpaților fuseseră sechestrate de organele de urmărire penală. Deoarece prin hotărârile judecătorești respectiv sentința civilă nr. 642/2011 și sentința civilă nr. 12245/2010 ale Judecătoriei Galați prin care s-a constatat că a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismelor inculpaților către persoanele interesate, hotărârile rămânând definitive, în opinia instanței de apel acestea urmează a produce efecte juridice deoarece nu au fost contestate în niciun mod, instanța penală urmând a constata autoritatea de lucru judecat, respectiv că a intervenit între părți vânzarea-cumpărarea a autoturismelor.

În consecință, motivarea soluției instanței de apel sugerează că se bazează pe „autoritatea de lucru judecat" a celor 2 sentințe civile în fața instanței penale.

Acest argument al soluției instanței de apel cu privire la ridicarea măsurii sechestrului instituit asupra celor 2 autoturisme este neîntemeiat pentru următoarele motive:

Din examinarea motivării deciziei atacate nu rezultă dacă cele două sentințe civile au fost avute în vedere de către instanța de apel prin prisma dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen. ori prin cele ale art. 22 alin. (2) C. proc. pen.

1) În desfășurarea procesului penal, ca în orice altă activitate care se desfășoară reglementat și coordonat, anumite acte trebuie să fie neapărat îndeplinite înaintea altora; anumite situații trebuie să fie cercetate în mod necesar în primul rând; soluționarea unor chestiuni trebuie obligatoriu să fie precedată de alte soluționări etc. În toate aceste cazuri există deci anumite precăderi care, pentru normala desfășurare a activității procesuale, trebuie să fie respectate. Aceste precăderi îmbracă următoarele forme :

a) acte preliminare care trebuie să fie efectuate înainte de începerea desfășurării unui stadiu, unei etape sau unei faze procesuale (sesizarea unui organ judiciar, de urmărire penală sau de judecată penală constituie un act procesual preliminar ; punerea în mișcare a acțiunii penale este un act preliminar pentru exercitarea acestei acțiuni, etc.);

b) măsuri prealabile care trebuie să fie luate și aduse la îndeplinire înainte de efectuarea anumitor acte procesuale (ascultarea inculpatului este o măsură prealabilă pentru arestarea preventivă a acestuia; fixarea termenului de judecată și citarea părților sunt măsuri prealabile pentru efectuarea procedurii de judecată, etc.);

c) chestiuni prealabile, a căror soluționare trebuie să premeargă rezolvarea altor chestiuni care privesc fondul cauzei penale (pentru soluționarea unei cauze privind o infracțiune de serviciu trebuie în prealabil soluționată chestiunea dacă fapta comisă privește atribuțiile de serviciu ale funcționarului inculpat; în cazul unei infracțiuni contra familiei dacă există raportul de familie de care depinde existența acelei infracțiuni, etc.);

d) chestiuni prejudiciale de care depinde soluționarea unei cauze judiciare. O chestiune este prejudicială atunci când ea trebuie să fie rezolvată, în prealabil, însă de o altă instanță decât cea la care se află cauza a cărei soluționare este subordonată respectivei chestiuni (acțiunea civilă adresată de persoana vătămată instanței civile nu poate fi soluționată până la rezolvarea definitivă a cauzei penale, etc.).

Codul de procedură penală conține numeroase dispoziții referitoare la acte preliminare și la măsuri premergătoare; nu a admis însă decât o singură chestiune prejudicială (aceea privitoare la acțiunea civilă dedusă în fața instanței civile în cazul când există proces penal în curs); în schimb, a prevăzut în art. 44 C. proc. pen. o reglementare generală pentru toate chestiunile prealabile, oricare ar fi natura lor.

Pentru ca o chestiune să fie considerată ca prealabilă trebuie să aibă, prin obiectul său, caracterul de condiție de fapt sau de drept pentru soluționarea cauzei care face obiectul procesului penal. Chestiunea prealabilă are acest caracter atunci când ea privește existența unei cerințe esențiale din structura infracțiunii (situația premisă sau elementele esențiale care alcătuiesc conținutul constitutiv al infracțiunii). Chestiunea prealabilă poate avea de obiect calitatea sau starea făptuitorului (cetățean sau persoană fără cetățenie domiciliat în țară în caz de infracțiuni comise în străinătate, starea de iresponsabilitate a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei, etc.). Obiectul chestiunii prealabile poate privi orice domeniu juridic: drept civil, drept administrativ, dreptul muncii, drept internațional etc. Chestiunea prealabilă poate fi chiar de drept penal (existența unei infracțiuni anterioare în caz de infracțiuni corelative, existența unei infracțiuni anterioare în caz de tăinuire, favorizare sau nedenunțare sau absența unei condamnări anterioare în caz de acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei). Prin obiectul lor, unele chestiuni prealabile interesează însăși existența faptei penale și deci a răspunderii penale; alteori, chestiunea prealabilă privește exacta încadrare juridică a faptei penale sau a contribuției diferiților făptuitori în caz de participație.

Codul de procedură penală prevede un regim simplu și uniform pentru toate chestiunile prealabile. în felul acesta, în actualul Cod de procedură penală, nu și-a găsit loc sistemul chestiunilor prejudiciale în cele două forme: prejudiciale de acțiune (acțiunea penală nu putea fi pusă în mișcare cât timp chestiunea prejudicială nu era soluționată de o instanță extrapenală) și prejudiciale de judecată (cauza penală nu putea fi judecată până la rezolvarea chestiunii prejudiciale de către o instanță extrapenală).

În concepția actualului Cod de procedură penală orice chestiune prealabilă, de orice natură, se soluționează de instanța penală care este competentă să judece cauza a cărei rezolvare depinde de soluționarea unei chestiuni prealabile (art. 44 alin. (1) C. proc. pen.). Soluționarea chestiunilor prealabile de către instanța penală atrage deci, totdeauna, o amplificare a competenței după materie a instanței penale respective. Instanța penală judecă chestiunea prealabilă ținând seama de regulile și mijloacele de probă prevăzute de legea care reglementează materia căreia îi aparține chestiunea prealabilă (art. 44 alin. (2) C. proc. pen.).

Chestiunea prealabilă este de natură penală atunci când de existența unei infracțiuni depinde soluționarea unei alte infracțiuni (infracțiuni corelative) și această din urmă infracțiune (condiționată) nu poate fi urmărită din cauză că a murit făptuitorul sau că acesta este necunoscut. În acest caz, instanța sesizată cu judecarea infracțiunii corelative care depinde de existența infracțiunii condiționate (cu caracter prealabil) va hotărî asupra existenței acestei din urmă infracțiuni considerată ca o chestiune prealabilă (instanța care judecă folosirea unui act fals va hotărî dacă actul este sau nu fals, deci dacă s-a comis sau nu o infracțiune de fals; la fel în caz de tăinuire, favorizare, nedenunțare, înlesnirea evadării etc.).

Se poate întâmpla ca o chestiune prealabilă de care depinde soluționarea unei cauze penale (în sensul acestei noțiuni astfel cum a fost anterior menționată) să fi fost anterior soluționată de instanța competentă extrapenală sau penală. Potrivit dispoziției din art. 44 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

Or, în prezenta cauză, cele două hotărâri civile nu au soluționat „o chestiune prealabilă" de care depinde soluționarea cauzei penale (în înțelesul acestei noțiuni juridice deja menționat).

2) În legătură cu exercitarea acțiunii penale și acțiunii civile, care au același izvor, și anume săvârșirea unei infracțiuni, pot fi distinse 3 ipoteze:

I) acțiunea penală se rezolvă separat și înaintea acțiunii civile, caz în care nu se pune problema raportului dintre cele 2 acțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (1) C. proc. pen.;

II) acțiunea civilă se rezolvă separat și înaintea acțiunii penale, nici în acest caz nepunându-se problema raportului dintre cele 2 acțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. pen.;

III) cele 2 acțiuni se exercită concomitent, în fața aceleiași instanțe sau la 2 instanțe diferite. Numai în această ultimă ipoteză se pune probleme rezolvării raportului dintre cele două acțiuni iar soluționarea se face prin aplicarea art. 346 și 347 C. proc. pen. (cele 2 acțiuni se exercită concomitent, în fața aceleiași instanțe, adică instanța penală) ori prin aplicarea art. 19 alin. (2) C. proc. pen. (cele 2 acțiuni se exercită concomitent, la 2 instanțe diferite). în ultima situație, este incidență regula „penalul ține în loc civilul".

Cu toate acestea, înalta Curte apreciază necesar a mai face unele precizări cu privire la cadrul procesual în care curtea de apel a soluționat cererile numiților C.N. și B.V., respectiv la calitatea procesuală a acestor persoane.

În partea expozitivă a deciziei sunt denumite „persoanele interesate în cauză", precum și „persoanele interesate", în timp ce în dispozitivul deciziei sunt denumite „părțile interesate".

Or, părțile procesului penal sunt cele expres și limitativ prevăzute de Secțiunea III (art. 23-24 C. proc. pen.), printre acestea nefigurând și „partea interesată".

Această neclaritate în ce privește calitatea procesuală în prezenta cauză penală a numiților C.N. și B.V. își are originea în însuși cadrul legal în care aceștia puteau să-și valorifice eventualele critici cu privire la situația juridică a celor 2 autoturisme.

Numiții C.N. și B.V. nu au calitatea procesuală de părți civile în acest proces penal deoarece nu au suferit, potrivit art. 24 C. proc. pen., nicio vătămare fizică, morală sau materială cauzată de faptele/infracțiunile care fac obiectul cauzei, infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și, respectiv, au fost condamnați.

Pe cale de consecință, pentru aceleași motive (nu au suferit, potrivit art. 24 C. proc. pen., nicio vătămare fizică, morală sau materială cauzată de faptele/infracțiunile care fac obiectul cauzei penale, infracțiuni pentru care inculpații au fost cercetați, trimiși în judecată și, respectiv, au fost condamnați) nu au exercitat o acțiune civilă în afara procesului penal, deoarece cauza materială unică a celor două acțiuni, izvorul acțiunii civile, chiar exercitată în afara procesului penal, este săvârșirea infracțiunii.

Această constatare rezultă din examinarea dispozițiilor art. 14-24, respectiv, art. 346; 348 C. proc. pen.

În consecință, prin cele 2 sentințe civile nu a fost soluționată o „acțiune civilă", în sensul dispozițiilor Codului de procedură penală menționate, care să justifice discutarea raportului dintre acțiunea civilă și acțiunea penală.

Calitatea procesuală în acest proces penal a numiților C.N. și B.V. a fost cea de „persoană interesată", acestea fiind persoane interesate (iar nu părți ale procesului penal) în soluționarea unui aspect adiacent raportului juridic principal, penal și procesual penal (care îi vizează pe inculpați), respectiv, soluționarea în mod favorabil acestora a pretinsului drept de proprietate pe care afirmă că l-au dobândit asupra celor două autoturisme care, potrivit actelor și lucrărilor cauzei penale, se aflau sub sechestru penal din data de 05 iunie 2009.

Or, înalta Curte constată că în materia măsurilor asigurătorii, există reglementată o procedură specială de contestare atât a luării măsurii, cât și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, procedură prevăzută de art. 168 C. proc. pen. care reglementează inclusiv situația privitoare la „orice altă persoană interesată"', dreptul de formula plângere (contestație) procurorului sau instanței de judecată, în toate aceste situații, deci, organelor judiciare de drept penal care efectuează sau judecă cauza penală respectivă.

Din examinarea conținutului textului art. 168 C. proc. pen. rezultă voința legiuitorului ca toate contestațiile în materia măsurilor asigurătorii, inclusiv cele formulate de „orice altă persoană interesată"sa se soluționeze în cadrul procesual penal existent (în cauza penală respectivă, aflată în curs de urmărire penală sau judecată).

Tocmai nerespectarea acestei reguli, prevăzută de art. 168 C. proc. pen., a făcut posibilă situația juridică din prezenta cauză penală, respectiv depunerea la dosar a unor sentințe civile cu privire la cele 2 autoturisme supuse sechestrului, chiar instanța de apel reținând că se „ . constată suficiente elemente din care rezultă că instanța civilă, respectiv Judecătoria Galați, s-a pronunțat fără a fi încunoștințată de existența unui dosar penal și fără a se cunoaște faptul că autoturismele proprietatea inculpaților fuseseră sechestrate de organele de urmărire penală".

Chiar și în cazul vânzării-cumpărării unui autovehicul, care se realizează prin completarea de către vânzător și cumpărător a unui formular (de regulă, descărcat de pe paginile de internet), pentru opozabilitatea față de terți a transferului de proprietate trebuie efectuate unele formalități, chiar dacă nu rigide ca în cazul bunurilor imobile.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, completat prin Ordinul M.A.I. nr. 168/2010, „Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat in proprietatea altei persoane".

Potrivit art. 24 alin. (5) din același Ordin, „Radierea se comunica in termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale".

În consecință, în cazul înstrăinării unui autoturism ce este supus înmatriculării, cel puțin față de terți, finalizarea operațiunii de vânzare-cumpărare are loc doar in momentul în care vânzătorul este complet descărcat de bunul respectiv, și acest fapt echivalează cu radierea autoturismului de pe numele său.

Or, așa cum rezultă din adresele direcției de specialitate din cadrul Primăriei municipiului Galați, la datele de 01 iunie 2009 și 02 iunie 2009 inculpații figurau în evidențe cu autoturismele respective, deși se susține că vânzarea cumpărarea intervenise anterior acestor date.

La această situație se adaugă cea potrivit căreia, cele două persoane interesate au formulat acțiuni civile după circa 1 an (martie 2010) de la data afirmatelor vânzări cumpărări (ianuarie, respectiv, mai 2009).

În final, se constată și încălcarea unui principiu de drept (exprimat prin adagiul „nemo aud/tur propriam turpitudinem allegans") potrivit căruia nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpă, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste, și nici să se apere valorificând un asemenea temei. Nici cei doi inculpați, și nici cele două persoane interesate, nu au contestat, în temenele și prin procedurile legale, luarea și punerea în executare a măsurilor asigurătorii asupra autoturismelor, respectiv, nu au înștiințat instanța civilă cu privire la existența unui proces penal în curs în care se luaseră măsuri asigurătorii asupra celor 2 autoturisme.

Față de cele arătate, înalta Curte va casa decizia atacată inclusiv cu privire la admiterea cererilor formulate de cele 2 persoane interesate și, rejudecând, constând că sunt neîntemeiate - întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, coroborate cu atitudinea procesuală a inculpaților în legătură cu luarea și punerea în executare a măsurilor asigurătorii, cele 2 autoturisme aparțineau acestora - va menține măsurile asigurătorii dispuse cu privire la cele două autoturisme în cursul urmării penale.

Asupra recursurilor declarate de inculpații T.I.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M.:

La termenul de judecată din 20 martie 2012, în ședință de judecată, asistați fiind de apărători, cei 8 inculpați prezenți au solicitat aplicarea dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen.

Înalta Curte a făcut cunoscute inculpaților prezenți dispozițiile O.U.G. nr. 121/2011, condițiile aplicării acestor dispoziții legale, precum și consecințele juridice ale solicitării judecății prin procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime („judecata în cazul recunoașterii vinovăției").

După ce au declarat că au înțeles cele explicate de instanță, și după ce s-au consultat cu apărătorii, inculpații prezenți, pe rând, au declarat că, în cunoștință de cauză, solicită aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. pen., recunoscând în totalitate faptele care fac obiectul judecății, astfel cum sunt reținute în rechizitoriu.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul aplicării dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. proc. pen.

A fost luată câte o declarație fiecărui inculpat, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoașterii vinovăției, fiecare recunoscând în totalitate faptele care fac obiectul judecății, astfel cum sunt reținute în rechizitoriu, declarațiile fiind consemnate și, după citire și semnare, atașate la dosarul cauzei.

Având în vedere cererile inculpaților („judecata în cazul recunoașterii vinovăției"), și constatând îndeplinite condițiile art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen., înalta Curte va admite cererile acestora, și - în urma admiterii recursurilor - va casa decizia atacată, precum și sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepselor prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (minimă și maximă) pentru toate faptele incriminate.

La stabilirea limitelor de pedeapsă, se va avea în vedere și împrejurarea că în favoarea inculpaților G.V. și P.M. a fost reținută cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, aspect juridic necontestat de către Ministerul Public.

Înalta Curte va menține sporurile de pedeapsă aplicate fiecărui inculpat de către instanța de fond (mai puțin în cazul inculpatului G.V. pentru care, în apel, a fost stabilit un singur spor, de 1 an de zile închisoare), inclusiv majorarea acestora de către instanța de apel ca urmare a admiterii, sub acest motiv, a apelului declarat de Ministerul Public (în apel solicitându-se orientarea sporului aplicat către maximul prevăzut de lege pentru inculpații B.P.C., G.V., G.A., P.D., L.C.V., T.I.A., R.M.B. și P.M. (pag. 22-23 motive scrise de apel), având în vedere numărul de infracțiuni săvârșite care, și în opinia instanței de recurs, justifică sporirea pedepsei rezultante ce va fi executată de fiecare inculpat.

Pentru individualizarea judiciară a noilor pedepse, între limitele arătate de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în cazul inculpaților G.V. și P.M.), respectiv, între limitele arătate de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (pentru toți cei 8 inculpați prezenți care au solicitat aplicarea dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011), se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și gradul de implicare, de coordonare și de realizare a activității infracționale, rolul și contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, astfel cum s-au reținut în expunerea situației de fapt, urmând a se realiza, totodată, situații sancționatorii comparabile între inculpații G.V. și P.M., respectiv, între inculpații G.A., P.D., L.C.V., T.l.A. și R.M.B.. In ce privește pe inculpatul B.P.C. se apreciază că situația sa sancționatorie trebuie să fie corespunzătoare rolului de lider al grupului infracțional organizat.

Gravitatea infracțiunilor săvârșite, modul de concepere și realizare a activității infracționale, valoarea prejudiciului, dar și grava afectare a valorilor sociale relative la încrederea persoanelor fizice în mijloacele modern de comunicare, de efectuare a operațiunilor financiare, justifică - și în opinia instanței de recurs - concluzia că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza numai în condițiile executării efective a pedepselor rezultante de către inculpații menționați anterior.

Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată critica inculpaților cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei penale (apărarea susținând, în sinteză, că nu există prejudiciu material, calculul acestuia fiind realizat în mod arbitrar).

Această apărare a fost susținută de către inculpați atât în fața instanței de fond, cât și ca motiv de apel în fața instanței de prim control judiciar, ambele instanțe - cu ample argumente juridice, pe care înalta Curte le însușește integral - înlăturând-o ca vădit neîntemeiată.

Calculul prejudiciului nu s-a făcut în mod arbitrar, așa cum susțin inculpații, ci pe baza informațiilor furnizate de către instituțiile abilitate din S.U.A., conform investigațiilor efectuate de acestea la diferite bănci americane care au fost accesate prin activitatea infracțională de către inculpați.

Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor juridice cu privire la soluționarea laturii civile, și nici suplimentarea acestora, mai ales că, în recurs, apărarea nu a invocat motive suplimentare, altele decât cele deja expuse la instanța de fond și de apel, motive care au fost laborios examinate și judicios înlăturate, astfel cum s-a arătat anterior.

În ce privește situația juridică a inculpatului N.M.P. înalta Curte - chiar în condițiile schimbării încadrării juridice (de fapt, a revenirii la încadrarea juridică dată uneia dintre fapte de către instanța de fond) - apreciază ca întemeiate opiniile acuzării, ale apărării, precum și ale instanței de apel (referitoare la neaplicarea unui spor de pedeapsă), cu privire la modalitatea nonprivativă de libertate ce trebuie dispusă pentru executarea pedepsei rezultante, reținând atitudinea acestuia în fața organelor judiciare, contribuția relativ redusă la săvârșirea faptelor de către ceilalți inculpați, lipsa antecedentelor penale. Toate acestea justifică aplicarea, ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, a celei prevăzute de art. 861 C. proc. pen., cu stabilirea unui termen de încercare corespunzător, de natură să contribuie la realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

înalta Curte constată și că, în apelul Ministerului Public, cu privire la inculpatul N.M.P. s-a solicitat înlăturarea sporului de 2 luni închisoare și, respectiv, executarea pedepsei în condițiile art. 861 C. pen. (pag. 23-24 motive scrise de apel).

În sfârșit, înalta Curte apreciază ca neîntemeiată critica tuturor inculpaților cu privire la nereținerea unor circumstanțe atenuante (făcându-se referire la cele prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.) pentru următoarele motive:

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună" în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale;

- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 lit. b) C. pen., nu se regăsește concret în prezenta cauză, suma achitată de unul dintre inculpați fiind modică în raport cu suma totală reprezentând prejudiciul cauzat;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților" în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.

De altfel, recunoașterea faptei de către inculpați, indiscutabil un element ce trebuie reținut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru consecințele juridice ale acesteia, va produce efectele juridice prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (reducerea cu o treime a limitelor pedepselor prevăzute de lege).

Față de cele reținute, înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. - va admite recursurile declarate de inculpați și va casa hotărârile judecătorești atacate în limitele arătate.

Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererile recurenților-inculpați T.l.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M. privind aplicarea dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen.

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și de recurenții-inculpați T.l.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M., intimat fiind și inculpatul N.M.P. împotriva deciziei penale nr. 216/A din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați.

Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 284 din 22 martie 2011 a Tribunalului Galați, după cum urmează:

- descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor;

- înlătură dispozițiile deciziei penale privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și a pedepselor stabilite de instanța de apel pentru această infracțiune, menținând încadrarea juridică stabilită de instanța de fond, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- înlătură dispozițiile deciziei penale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpatul N.M.P.;

- reduce pedepsele principale cu închisoare aplicate inculpaților T.l.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M., ca urmare a aplicării dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar în cazul inculpaților G.V. și P.M. si prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002;

1) Pentru inculpatul B.P.C., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 3 ani și 4 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) din C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii contra confidențialității și integrității sistemului informatic, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de prejudiciere informatică prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa principală la 2 ani închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare electronice în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 din C. pen., contopește pedepsele principale și pedepsele complementare și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 6 ani si 4 închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

2) Pentru inculpatul G.V., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 2 ani închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 1 an și 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și pedeapsa complementară și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat de instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale rezultante.

3) Pentru inculpatul G.A., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 3 ani și 4 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare electronice, prev. de art. 26 C. pen în ref. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și pedeapsa complementară și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5 ani si 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

4) Pentru inculpatul P.D., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și pedeapsa complementară și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5 ani si 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

5) Pentru inculpatul L.C.V., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 3 ani și 4 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și pedeapsa complementară și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

6) Pentru inculpatul T.I.A., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 3 ani și 4 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de aderare la unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și pedeapsa complementară și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5 ani si 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

7) Pentru inculpatul R.M.B., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 3 ani și 4 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de aderare la unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- reduce pedeapsa la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și complementare și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani si 10 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

8) Pentru inculpatul P.M. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- reduce pedeapsa principală la 2 ani și 3 luni închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

- reduce pedeapsa la 1 an și 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

- reduce pedeapsa la 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 365/2002, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele principale și pedeapsa complementară și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă sporul aplicat de instanța de fond, și majorarea acestuia de către instanța de apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3 ani și 7 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Menține pentru inculpații T.I.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M. pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

Deduce din pedepsele rezultante aplicate inculpaților T.I.A., G.A., B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., P.D. și P.M. durata măsurilor preventive privative de libertate de la 04 iunie 2009 până la 10 aprilie 2012.

9) Pentru inculpatul N.M.P.:

- menține pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de instanța de fond pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.;

- menține pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de instanța de fond pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în ref. la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C. pen., contopește cele două pedepse și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, înlăturând sporul de 2 luni închisoare aplicat de instanța de fond.

Conf. art. 71 din C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) din C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. pentru inculpatul N.M.P. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, în a doua zi lucrătoare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor legale de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 cu referire la art. 83 și 84 din C. pen., precum și a dispoziției legale potrivit căreia dacă condamnatul nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, și executarea în întregime a pedepsei închisorii.

Casează, în parte, decizia atacată cu privire la dispozițiile de admitere a cererile formulate de persoanele interesate C.N. și B.V. și de ridicare a sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului L.C.V., respectiv, de ridicare a sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului R.M.B., respingând ca neîntemeiate cererile persoanelor interesate C.N. și B.V. și menținând măsurile asigurătorii dispuse cu privire la cele două autoturisme în cursul urmării penale.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, care nu sunt contrare celor din prezenta decizie, inclusiv celelalte măsuri asigurătorii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați T.l.A., G.A. și P.D., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B.P.C., G.V., L.C.V., R.M.B., și P.M., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2012.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 5 iunie 2009 de luare a măsurii sechestrului asigurător s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului, proprietatea inculpatului L.C.V. și a autoturismului proprietatea inculpatului R.M.B. (filele 314-323 vol.V).

La data de 9 iunie 2009 s-a întocmit de către organele de urmărire penală un proces verbal de identificare, evaluare și indisponibilizare a autoturismului, acesta fiind adus de tatăl inculpatului, L.I., „în curtea poliției", după cum s-a consemnat în procesul-verbal din 10 iunie 2009 (filele 330-332 vol.V).

Prin procesul verbal din 5 iunie 2009 s-a procedat la sigilarea, în curtea IPJ Galați, a autoturismului, fiind întocmit un proces verbal la data de 9 iunie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 163-166 C. proc. pen., pe care învinuitul R.M.B. a refuzat să-l semneze.

După sesizarea Tribunalului Galați la 25 noiembrie 2009 prin rechizitoriul 33/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, numitul C.N., în baza art. 168 C. proc. pen., a formulat la 29 ianuarie 2010 contestație împotriva măsurii asigurătorii dispusă asupra bunului mobil, susținând că la 18 ianuarie 2009 a cumpărat autoturismul indicat de la R.M.B., achitând suma de 13.500 euro. În acest sens a prezentat contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 18 ianuarie 2009 (filele 108-110 vol. I - dosar primă instanță).

Înainte de dezbaterea în fond a cauzei, s-a depus sentința civilă nr. 12245 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Galați, definitivă și irevocabilă la 16 februarie 2011, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâtul R.M. și s-a constatat intervenit transferul de proprietate, la data de 18 ianuarie 2009, între părțile contractante R.M.B. În calitate de vânzător și C.N. în calitate de cumpărător, cu privire la autovehiculul, pentru prețul de 13500 euro.

Prin această hotărâre a fost obligat pârâtul să îi predea reclamantului autoturismul identificat mai sus și să realizeze formalitățile de radiere a acestui autoturism pe numele său.

În prezenta cauză, prin sentința penală nr. 284 din 22 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Penală s-a dispus, printre altele, menținerea tuturor măsurilor asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea formulată de petentul C.N. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit la data de 5 iunie 2009 asupra autoturismului (proprietar R.M.).

În motivarea soluției, prima instanță a arătat că nu se impune ridicarea sechestrului de pe autoturism, așa cum a solicitat petentul C.N., deoarece, la momentul indisponibilizării, acest autoturism aparținea inculpatului R.M., avea legătură cu situația de fapt, iar la momentul instituirii sechestrului, inculpatul R.M.B. nu a contestat sechestrul asigurător și nu a afirmat că autoturismul nu îi aparținea de drept (fila 132-vol.V).

Împotriva acestei dispoziții a primei instanțe a formulat apel C.N. care a considerat sentința nelegală întrucât nu s-a dispus restituirea autoturismului, invocând dreptul său de proprietate recunoscut prin sentința civilă nr. 12245 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 6795/233/2010.

De asemenea, a promovat apel numitul B.V. care a solicitat restituirea autoturismului, cu privire la care și-a dovedit dreptul de proprietate prin sentința nr. 642 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Galați.

În drept, prin apărător, acești doi apelanți au invocat dispozițiile art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și au solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra celor două autoturisme, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

În susținerea apelului, B.V. a depus sentința civilă nr. 642 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 6449/233/2010, definitivă și irevocabilă la 07 aprilie 2011, astfel cum a fost modificată prin încheierea din Camera de Consiliu din 11 martie 2011, prin care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtul L.C.V. având ca obiect acțiunea în constatare și a fost obligat pârâtul să predea reclamantului autoturismul. Totodată, a fost obligat pârâtul să se prezinte la organele abilitate în vederea radierii și înmatriculării pe numele său a autoturismului, iar în caz de neprezentare a pârâtului, a suplinit consimțământul acestuia și a autorizat reclamantul a radia și înmatricula în numele său autoturismul cumpărat, pe cheltuielile pârâtului (fila 267-268 dosar instanță apel). În considerentele sentinței civile, instanța a reținut că, la 6 mai 2009, pârâtul a vândut reclamantului autoturismul, pentru suma de 5000 euro.

Prin decizia nr. 216 din 3 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală, în prezenta cauză, au fost admise cererile formulate de părțile interesate C.N. și B.V. și s-a ridicat sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului - proprietatea inculpatului L.C.V. și a celui instituit asupra autoturismului - proprietatea inculpatului R.M.B.

În motivarea soluției, instanța de apel a precizat că sunt definitive hotărârile judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 642/2011 și sentința civilă nr. 12245/2010 ale Judecătoriei Galați, prin care s-a constatat că a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismelor inculpaților către persoanele interesate, acestea urmând a produce efecte juridice, nefiind contestate în niciun mod, astfel încât instanța de apel a constatat cu autoritate de lucru judecat că a intervenit între părți vânzarea-cumpărarea autoturismelor în discuție.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârile pronunțate în cauză, se constată că numitul C.N. a invocat ca temei de drept al contestației formulate, dispozițiile art. 168 C. proc. pen.

În dovedirea calității sale de persoană interesată, C.N. a depus sentința civilă nr. 12245 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Galați prin care a demonstrat dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismului, la o dată anterioară celei la care s-a luat măsura sechestrului asigurător, aspect consfințit cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea menționată, definitivă și irevocabilă.

Întrucât contestația formulată nu a fost soluționată de prima instanță printr-o încheiere premergătoare sentinței pronunțate pe fondul cauzei (situație în care calea de atac ce putea fi exercitată era recursul potrivit art. 168 alin. (2) C. proc. pen.), persoana interesată C.N. a formulat apel, în baza art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., criticând menținerea sechestrului asigurător.

În baza art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a promovat apel și numitul B.V. care, în susținerea calității sale de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate, a depus sentința civilă nr. 642 din 25 ianuarie 2011, definitivă și irevocabilă, care dovedește dreptul său de proprietate asupra autoturismului, dobândit de asemenea la o dată anterioară instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Se reține că ambele persoane interesate au manifestat diligentă și s-au adresat instanței penale, contestând instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismelor. Astfel, C.N. a formulat contestație la două luni după sesizarea instanței prin rechizitoriu, chiar înainte de a rămâne definitivă și irevocabilă hotărârea civilă prin care s-a constatat transferul de proprietate asupra autovehiculului în favoarea sa, prezentând apoi instanței penale, sentința civilă respectivă.

Referitor la persoana interesată B.V., se observă că acesta s-a adresat instanței penale, prin apelul formulat, la momentul imediat următor rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 642 din 25 ianuarie 2011.

Această din urmă persoană interesată nu a uzitat de dreptul la contestație, instituit de art. 168 C. proc. pen., în timpul judecării cauzei în primă instanță. Dar alin. (1) al art. 168 C. proc. pen. prevede că „în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire (.) orice altă persoană interesată se poate plânge instanței de judecată, în orice fază a procesului penal".

Pe cale de consecință, cererea de apel formulată de B.V. răspunde, pe de-o parte, condițiilor de exercitare a căii de atac a apelului (în funcție de natura hotărârii atacate, termenul de promovare, titularii dreptului la apel), și constituie, în același timp, o cerere de contestare a măsurii asigurătorii instituite în faza de urmărire penală (de altfel, în cuprinsul cererii de apel, B.V. a solicitat restituirea autoturismului).

Față de cele de mai sus, se apreciază că, în mod corect, instanța de apel a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra celor două vehicule în discuție, critica adusă prin recursul procurorului, sub acest aspect, fiind nefondată. Motivele pentru care autoturismele nu au fost radiate de pe numele inculpaților vânzători R.M.B. și L.C.V., exced obiectului de judecată al prezentei cauze. Apoi, așa cum demonstrează actele dosarului, inculpatul R.M.B. a refuzat să semneze procesul verbal de aducere la îndeplinire a dispoziției de instituire a sechestrului asigurător asupra autoturismului, iar cel de-al doilea autoturism în discuție a fost adus în curtea IPJ Galați de tatăl inculpatului L.C.V.

Conform motivelor de recurs scrise, DIICOT - Serviciul Teritorial Galați s-a sesizat, din oficiu, în legătură cu înscrierea în fals a contractelor de vânzare cumpărare a celor două autoturisme între B.V. și L.C.V., respectiv între C.N. și R.M.B., și folosirea de către aceștia a contractelor în fața instanțelor de judecată, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

Cauza respectivă, înregistrată sub nr. 274/D/P/2011, este în curs de cercetare și, la acest moment procesual, nu produce nici un efect juridic asupra prezentei pricini.

Pe de altă parte, este real că chestiunea privind titularii dreptului de proprietate a celor două autoturisme, la momentul instituirii sechestrului asigurător, a fost soluționată de altă instanță decât cea penală (fiind îndeplinit caracterul extraprocesual al chestiunii prejudiciale), dar de această rezolvare nu depinde existența sau calificarea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze penale, pentru a se putea discuta despre incidența în cauză a dispozițiilor prev. de art. 44 alin. (3) C. pen., temei de drept invocat, în apel, în apărarea persoanelor interesate.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra celor două autoturisme pe sentințele civile la care s-a făcut referire anterior, care stabilesc cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate asupra vehiculelor numiților C.N. și B.V. încă dinainte de instituirea acestuia, situație care Ie-a conferit, de altfel, calitatea de persoane interesate, atât din perspectiva dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cât și a dispozițiilor art. 168 alin. (1) C. proc. pen.

Dispozițiile art. 22 alin. (2) C. pen. nu au, de asemenea, aplicabilitate sub aspectul analizat, întrucât prin sentințele civile nr. 12245 din 10 decembrie 2010 și 642 din 25 ianuarie 2011 pronunțate de Judecătoria Galați, nu a fost soluționată acțiunea civilă a cauzei, numiții C.N. și B.V. nefiind persoane vătămate prin vreuna din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.