Judicial stamp duty deficiency and waiver of fair trial rights after partial payment

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1188 din 14 iunie 2011 a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale; a anulat cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reclamant G.C. ca netimbrată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă C.L., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.L. criticând sentința ca nelegală și netemeinică arătând că instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate, înscrisuri și interogatoriu pârâtului, din coroborarea acestora rezultând că în perioada 1994 - 2008, reclamanta a locuit cu pârâtul intimat în același imobil, achiziționând împreună o serie de bunuri mobile și imobile.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a stabilit în sarcina apelantei o taxă de timbru în cuantum de 5958 RON și timbru judiciar de 5 RON, apelanta necontestând cuantum acestei, în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997.

În ședința publică de la 14 noiembrie 2011 apelanta a depus chitanța C.B. pentru suma de 1000 RON și timbru judiciar, însă a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând reducerea taxei de timbru.

În ședința publică de la 6 februarie 2012 Curtea a respins această cerere cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, și a acordat apelantei un termen pentru a completa taxa de timbru cu suma de 4958 RON, sub sancțiunea anulării apelului ca insuficient timbrat.

La 19 martie 2012 apelanta a completat taxa de timbru cu suma de 3200 RON.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 203 A din 7 mai 2012 a anulat ca insuficient timbrată cererea de apel, instanța apreciind că în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecării apelului.

Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța a soluționat excepția insuficientei timbrări la termenul din 7 mai 2012, după ce la termenul de judecată din 19 martie 2012, urmare a soluționării cererii de ajutor public judiciar, a depus o diferență de taxă de timbru de 3200 RON iar completul a luat act de completarea timbrajului și a procedat la administrarea probatoriului.

Precizează recurenta-reclamantă că instanța a fost cea care a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări și nu apărătorul intimatului după cum eronat apare în considerentele deciziei atacate.

Arată în continuare recurenta, față de situația prezentată, ca dacă s-ar fi acceptat varianta insuficienței timbrări a apelului, era absolut obligatorie amânarea judecării cauzei pentru a i se da posibilitatea de către instanță a achitării diferenței de taxă.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

La termenul de judecată de la 19 martie 2012, deci ulterior soluționării cererii de ajutor public judiciar, conform încheierii de la acea dată, se consemnează că avocatul apelantei (actuala recurentă) "a depus la dosar chitanța C.B. în sumă de 3200 RON reprezentând dovada completării taxei judiciare de timbru astfel cum s-a dispus prin încheierea de la termenul anterior".

Instanța de apel reținând complinirea neregulii procedurale de insuficientă timbrare a cererii, a procedat la examinarea probatoriilor solicitate, încuviințând în parte cererea de probatorii solicitate, în sensul admiterii probei cu înscrisuri și un martor pentru apelantă și a probei testimoniale cu un martor pentru intimat pentru egalitate de tratament și respingând proba cu interogatoriul.

Odată ce instanța de apel a reținut complinirea obligației timbrării cererii - aspect ce rezultă din încheierea instanței de la termenul din 19 martie 2012, aceasta constatându-și eroarea anterior acordării cuvântului pe fond, trebuia să aducă la cunoștință apelantei diferența de taxă judiciară de timbru rămasă neachitată, iar în caz de neconformare să procedeze potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.

Procedând astfel, instanța de apel a încălcat flagrant dreptul la apărare și la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, nerespectând garanțiile procesuale de care ar trebui să se bucure toți participanții din cadrul unui proces, obstrucționând practic accesul apelantei la justiție.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă C. (în prezent C.) L. împotriva Deciziei civile nr. 203/A din 7 mai 2012

Pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat de GGC - NN