Territorial jurisdiction for pension recalculation appeals: plaintiff’s domicile supersedes pension fund’s seat under the immediate application of new procedural law

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a data de 8 februarie 2011 sub nr. 6207/63/2011, contestatorul M.T.I., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 4757 din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei, potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtului.

Cum cererea reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare la Tribunalul București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la data de 26 mai 2011.

La termenul stabilit instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 11103 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială și în consecință s-a declinat compoetența de soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.

Având în vedere aceste dispoziții legale, pentru stabilirea competenței teritoriale prezentând interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în baza art. 158 și urm. C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța constată că aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află reședința reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamantul C.G.I. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se aftâ localitatea C., jud. Dolj, conform cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.