Court-fee re-examination requires no hearing; extraordinary appeal rejected as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal brought against the Court of Appeal's decision of 12 November 2012, which itself had rejected as unfounded the motion to annul a final ruling; consequently, the original refusal to grant reductions and instalments for the judicial stamp duty remains in force. The dispute arose from a company’s request for court-fee facilities, whose re-examination was decided without summoning the parties; the company challenged this procedural choice by an extraordinary appeal (contestație în anulare) under art. 317(1)(1) C. proc. civ., arguing that the lack of a hearing violated the general citation rule in art. 85 C. proc. civ. The decisive legal basis was the systematic interpretation of art. 211(2)–(4) of Law No. 146/1997, which derogates from common procedural law: because the initial application for fee facilities is decided in chambers without citation, the related re-examination application is governed by the same procedural regime, even though the absence of citation is not expressly repeated in paragraph (4). The court rejected the appellant’s analogies to other provisions (e.g., art. 153(3), art. 592(2) C. proc. civ.) as inapplicable, ruling that the extraordinary appeal had been correctly dismissed and that the decision under review disclosed no ground under art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; the High Court’s decision is final (irevocabilă).
Legislator headnote
AI generatedart. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 211 din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 211 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, art. 85 C. proc. civ, art. 153 alin. (3) C. proc. civ; Court-fee re-examination requires no hearing; extraordinary appeal rejected as unfounded: The dispute arose from a company’s request for court-fee facilities, whose re-examination was decided without summoning the parties; the company challenged this procedural choice by an extraordinary appeal (contestație în anulare) under art. 317(1)(1) C. proc. civ., arguing that the lack of a hearing violated the general citation rule in art. 85 C. proc. civ. The decisive legal basis was the systematic interpretation of art. 211(2)–(4) of Law No. 146/1997, which derogates from common procedural law: because the initial application for fee facilities is decided in chambers without citation, the related re-examination application is governed by the same procedural regime, even though the absence of citation is not expressly repeated in paragraph (4). The court rejected the appellant’s analogies to other provisions (e.g., art. 153(3), art. 592(2) C. proc. civ.) as inapplicable, ruling that the extraordinary appeal had been correctly dismissed and that the decision under review disclosed no ground under art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; the High Court’s decision is final (irevocabilă).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural basis for the court's decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu la data de 18 iunie 2012, fără citarea părților, în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (2) - (4) din Legea nr. 146/1997, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petenta SC S.P.C. SRL, împotriva încheierii din 24 mai 2012 prin care a fost respinsă cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii și eșalonării.
În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că în lipsa balanței contabile pe luna aprilie 2012 nu se poate stabili, pe baza probatoriului administrat, venitul mediu net pe ultimele 3 luni de activitate anterior formulării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei încheieri irevocabile, petenta în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a formulat contestație în anulare, pentru soluționarea căreia la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la 27 iunie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 1458/2012.
Petenta contestatoare a solicitat anularea încheierii contestate invocând faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus soluționarea cererii de reexaminare fără citarea părților, în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității căi de atac solicitând în principal admiterea excepției și pe cale de consecință respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea contestației ca nefondată.
Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 116 din 12 noiembrie 2012 a respins excepția inadmisibilității și a respins ca nefondată contestația în anulare.
În pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut că cererea este admisibilă, întrucât încheierea atacată cu contestație în anulare se încadrează din punct de vedere juridic în categoria hotărârilor irevocabile, neexistând niciun impediment legal care să priveze partea nemulțumită de soluție de dreptul de a beneficia de exercițiul acestei căi extraordinare de atac.
Pe fondul contestației în anulare instanța a apreciat, în urma interpretării sistematice a alin. (4) al art. 211 din Legea nr. 146/1997 prin prisma legăturii sale cu alin. (2) al aceluiași articol de lege (211), că ambele alineate fac parte din aceeași categorie juridică a actelor supuse soluționării de către instanța de judecată în Camera de Consiliu, și consideră că atâta timp cât cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru se judecă fără citarea părților și cererea de reexaminare se soluționează în aceleași condiții, respectiv tot în camera de consiliu și tot fără citarea părților, chiar dacă acest ultim aspect nu este prevăzut în mod expres și în alin. (4) din evocata lege.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea SC A.R. SRL (fostă SC S.P.R.C. SRL) solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii contestației în anulare și trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel București pentru soluționarea cererii de reexaminare cu citarea părților.
Recurenta-contestatoare își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând interpretarea și aplicarea eronată de către instanță a dispozițiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.
Recurenta-reclamantă precizează sub aceste aspect că necitarea părților trebuie prevăzută expres de legiuitor și nu dedusă prin interpretări sistematice întrucât regula în materia citării este consfințită de art. 85 C. proc. civ., recurenta făcând trimitere exemplificativă și la art. 153 alin. (3) C. proc. civ.
O altă critică a recurentei vizează și raționamentul instanței cu privire la faptul că nu există nicio rațiune logică pentru care soluționarea cererii de reexaminare ar trebuie realizată cu citarea părților de vreme ce însăși cererea de acordare a facilităților se judecă fără citare, recurenta aducând în contraargumentație dispozițiile art. 592 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că cererea de instituire a sechestrului asigurător se judecă fără citarea părților, soluția fiind însă supusă recursului care se judecă cu citarea părților, precum și dispozițiile care reglementează materia ordonanței președințiale.
Conchide recurenta-contestatoare în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea greșită a art. 21 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, fapt de natură să atragă incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
În stabilirea regimului juridic aplicabil procedurii de soluționare a cererii formulată în temeiul art. 211 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 instanța s-a raportat în mod logic la procedura de soluționare a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru întrucât cele două cereri sunt indisolubil legate prin finalitatea urmărită și prin obiectul de reglementare.
Art. 211 din Legea nr. 146/1997 conține reglementări derogatorii de la dreptul comun, sub aspectul procedurii de citare, motiv pentru care trimiterile pe care recurenta-contestatoare la face, cu titlu exemplificativ la art. 85, art. 153 alin. (3), art. 592 alin. (2) C. proc. civ. apar ca fiind scoase din contextul speței.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta SC A.R. SRL Tunari împotriva Deciziei civile nr. 116 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 martie 2013.
Procesat de GGC - NN