Supplementary profit tax assessment: exclusion of factual and legal interpretation errors from the definition of material error under Article 318 of the Code of Civil Procedure

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC T.C. SRL Deva a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Finanțelor Publice Deva, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună în principal anularea deciziei nr. 73 din 28 mai 2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și obligarea acesteia să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere din 27 februarie 2009, în subsidiar, a solicitat anularea deciziei nr. 73 din 28 mai 2009 și anularea în parte a deciziei de impunere din 27 februarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Deva privitor la suma de 688.394 RON, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și majorări de întârziere aferente, exonerarea reclamantei de la plata impozitului pe profit suplimentar în sumă de 426.392 lei și majorări de întârziere în sumă de 262.062 RON.

Prin sentința civilă nr. 250/F/CA din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea reclamantei SC T.C. SRL Deva a anulat decizia nr. 73 din 28 mai 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și a obligat-o pe aceasta să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere din 27 februarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Deva.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Deva, împotriva sentinței nr. 250/F/CA/ din 25 noiembrie 2009 a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre Curtea a reținut că motivarea contestației în procedura administrativă se poate face sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 de zile în care se poate formula și contestația administrativă iar nedepunerea motivelor în acest termen duce la respingerea contestației ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 3250 din 18 iunie 2010, în temeiul art. 318 teza I C. proc. civ., a formulat contestație în anulare reclamanta SC T.C. SRL Deva.

Contestația în anulare formulată de SC T.C. SRL.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ.

A arătat contestatorul că societatea intimată reclamantă a motivat contestația pe cale administrativă la data de 16 aprilie 2009 și având în vedere că organul fiscal a emis decizia de soluționare a contestației la data de 28 mai 2009, după o lună și jumătate de la înregistrarea motivelor, trebuia să le aibă în vedere.

Contestatoarea SC T.C. SRL a solicitat în temeiul art. 3191 C. proc. civ. suspendarea executării deciziei nr. 3250 din 18 iunie 2010 până la soluționarea contestației în anulare.

În drept contestația în anulare se întemeiază pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ.

Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare la contestația în anulare și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând motivul de contestație invocat, se reține că instanța de recurs a analizat motivul arătat de contestatoare și a considerat, interpretând dispozițiile art. 206, art. 207 alin. (1) art. 213 C. proc. fisc. că, motivarea contestației în procedura administrativă se poate face sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 de zile în care se poate formula și contestația administrativă, iar nedepunerea motivelor în acest termen duce la respingerea contestației ca nemotivată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivul contestației în anulare întemeiat pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. nu poate fi încadrat în ceea ce reprezintă o greșeală materială.

Această greșeală materială trebuie să fie în legătură cu aspecte de formă ale judecății și nu poate fi o stabilire eronată a situației de fapt deoarece aceasta reprezintă o greșeală de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale și care nu pot forma obiectul contestației în anulare.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC T.C. SRL Hunedoara prin administrator judiciar Cabinetul de Insolvență T.A.M. împotriva deciziei nr. 3250 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.