Plea of illegality of an administrative act: irrevocability of the civil court's seizure order precludes re-examination of the nexus between the litigation and the challenged act

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5365/327/2008, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 757/2005, excepție invocată de reclamanta C.A. în contradictoriu cu pârâții R.A.A.D.D. Tulcea, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, T.S.A., M.P., S.E. și E.N.A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 35/36/2011.

În raport de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, instanța a dispus introducerea în cauză a Guvernului României, în calitate de emitent al actului administrativ contestat.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, cu motivarea că acest act administrativ a fost adoptat cu respectarea cerințelor impuse de art. 108 din Constituția României și art. 8 alin. (1), art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În plus, actul analizat a avut la bază hotărârea Consiliului Județean Tulcea din 29 octombrie 2004, astfel cum a fost modificată prin hotărârea din 25 februarie 2005.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 115 din 6 aprilie 2011, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 757/2005.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 5365/327/2008, reclamanta R.A.A.D.D. Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.A., Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, T.S.A., M.P., S.E. și E.N.A., constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate din 5 martie 2002 în ceea ce privește suprafața de teren de 3 ha și 5.000 mp, precum și a titlului de proprietate din 5 martie 2002.

La data de 16 ianuarie 2010, pârâta C.A. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 757/2005, apreciind că aceasta încalcă prevederile art. 44, art. 481 din Constituția României și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin „notele scrise precizatoare” depuse la dosar, pârâta C.A. a solicitat să se constate nelegalitatea parțială a H.G. nr. 757/2005, în ceea ce privește suprafața de 5,5 ha (3,5 și 2 ha), situată în extravilanul localității M. Kogălniceanu.

Instanța de contencios administrativ a arătat că judecătorul fondului cauzei nu a respectat cerințele impuse de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, deoarece nu a dat dovadă de rol activ și a apreciat în mod greșit că de actul administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea litigiului civil dedus judecății, fără a observa faptul că terenul aflat în proprietatea pârâtei C.A. nu este inclus în terenul de 95,74 ha ce formează obiectul H.G. nr. 757/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.A., care a solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta arată că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut prin încheierea pronunțată în dosarul de fond de către Judecătoria Tulcea, încheiere care, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, este irevocabilă, ceea ce înseamnă că este o încheiere intrată în puterea de lucru judecat.

Or, a reveni asupra celor dispuse de către această instanță și, eventual, a pronunța o soluție contrară (respectiv că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate) înseamnă, pe de o parte, că instanța de trimitere se erijează, peste lege, într-o instanță de control judiciar, iar pe de altă parte, că această instanță contrazice o „chestiune” deja dezlegată în mod irevocabil de o altă instanță, respectiv cea a admisibilității.

Recurenta susține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât există o legătură suficientă între cauza pendinte la Judecătoria Tulcea și excepția de nelegalitate: actul atacat pe calea excepției susține demersul judiciar al R.A.A.D.D. Tulcea.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Excepția este un mijloc de apărare, reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, prin care una dintre părți se apără, în cursul unui proces, prin invocarea unui viciu de nelegalitate al unui act administrativ și cere ca acesta să nu fie luat în considerare la soluționarea cauzei.

Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ este irevocabilă, motiv pentru care aceasta din urmă nu are competența de a cerceta legătura existentă între fondul litigiului și actul administrativ contestat.

Ca atare, critica recurentei pe acest aspect este fondată, întrucât prima instanță a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 757/2005 pe considerentul că nu există o legătură între acest act administrativ unilateral cu caracter individual și cauza civilă aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea.

În consecință, întrucât curtea de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea pe fond a acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinței nr. 115/CA din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.