Action against judge for failure to motivate decision dismissed as inadmissible for lack of administrative litigation subject matter and public authority defendant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to dismiss the action as inadmissible. The dispute concerned a claim against a judge as a private individual, seeking written explanations for alleged violations of procedural law regarding the motivation of a specific court decision, with a subsidiary claim for moral damages. The Supreme Court held that the action fell outside the scope of administrative litigation because the defendant was not a public authority and the subject matter did not constitute an administrative act, thereby failing to meet the jurisdictional requirements of Law No. 554/2004, Article 1(1) and Article 2(1)(f); the Court further rejected the appellant's procedural argument regarding a violation of the principle of contradictoriness, noting that the party had been legally summoned and had previously requested a judgment in absentia, without demonstrating a specific prejudice that would mandate nullity under Article 105(2) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 264 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 264 alin. (1) C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ; Action against judge for failure to motivate decision dismissed as inadmissible for lack of administrative litigation subject matter and public authority defendant: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de judecător, să răspundă petiției din data de 27 iulie 2010, prin care solicita să-i comunice, în scris, motivele pentru care a încălcat dispozițiile art. 264 alin. (1) C. proc. civ. cu ocazia motivării hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 33096/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, iar în caz contrar să fie obligată la plata de daune morale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 5857 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâta D.S., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.S., obligarea pârâtei la a prezenta în scris, motivele pentru care a încălcat dispozițiile alin. (11) art. 264 C. proc. civ., așa cum a solicitat prin petiția din 27 iulie 2010.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că obiectul acțiunii excede noțiunii de contencios administrativ, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, întrucât este formulată exclusiv împotriva unei persoane fizice iar nu a unei autorități publice și nu vizează un act administrativ.
Împotriva acestei sentințe, pe care o consideră netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și arătând în esență că, prin nepunerea în discuția părților a excepției inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al recurentului.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de judecător, să răspundă petiției din data de 27 iulie 2010, prin care solicita să-i comunice, în scris, motivele pentru care a încălcat dispozițiile art. 264 alin. (1) C. proc. civ. cu ocazia motivării hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 33096/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, iar în caz contrar să fie obligată la plata de daune morale.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din același act normativ definesc "contenciosul administrativ" ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Cum acțiunea reclamantului nu se circumscrie prevederilor legale mai sus-citate, nici sub aspectul subiectului de sezină - care, în speță, nu este o autoritate publică, nici sub aspectul obiectului acțiunii - care nu este un act administrativ, în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.
Este neîntemeiată critica recurentului referitoare la nerespectarea de către instanța de fond a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, de vreme ce, pentru data la care a fost judecată pricina în fond, 12 octombrie 2011, ambele părți au fost legal citate; mai mult decât atât, prin cererea formulată (dosar fond), reclamantul a solicitat judecarea în lipsă.
În acest sens, sunt chiar dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora îndeplinirea actelor de procedură cu neobservarea formelor legale atrage sancțiunea nulității numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Or, în cauză, nu se poate susține că există o astfel de vătămare, de vreme ce, așa cum s-a arătat, recurentul-reclamant a fost legal citat în fața primei instanțe, având posibilitatea de a se prezenta și de a-și susține cererea înaintea instanței de fond.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Sentinței nr. 5857 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AA