Citizenship denial upheld for insufficient Romanian language and cultural knowledge

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 decembrie 2010, reclamantul L.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a contestat Ordinul nr. 22/P din 18 ianuarie 2011, emis de președintele autorității pârâte și a solicitat obligarea pârâtei să dispună reevaluarea interviului în sensul acordării avizului pozitiv, pentru obținerea cetățeniei române solicitată prin Cererea nr. 21785/A/2009.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este cetățean libanez și al Regatului Unit al Marii Britanii, născut la data de 15 iulie 1970 în Kornet El Hamra, Liban și faptul că locuiește în România de 11 ani împreună cu familia sa, fiind căsătorit cu T.L., cetățean libanez și având doi copii minori, L.F.C. de 8 ani și L.W.C. de 14 ani.

Reclamantul a mai arătat că în luna noiembrie 2009 a depus o cerere pentru acordarea cetățeniei române, iar autoritatea pârâtă l-a invitat să susțină un interviu la data de 20 iulie 2010, fără ca, anterior acestei invitații, să i se solicite acte de depus în completarea dosarului înregistrat la Comisia pentru Cetățenie, respectiv cazier judiciar din Regatul Unit al Marii Britanii.

În urma solicitării acestui act de la Ambasada Regatului Unit la București, a susținut că a primit răspuns în sensul că nu se eliberează un asemenea înscris pentru cetățenii britanici aflați pe teritoriul României, ori în afara Marii Britanii.

Reclamantul a mai arătat că autoritatea pârâtă a avut posibilitatea să solicite acest înscris de la autoritățile britanice, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 și a susținut că respingerea cererii sale de acordare a cetățeniei, dar și avizul negativ dat la interviu de către Comisia pentru Cetățenie sunt arbitrare, în fapt și în drept îndeplinește cerințele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, republicată, pentru acordarea cetățeniei române și a dovedit aceasta cu înscrisurile depuse la autoritatea pârâtă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, excepția lipsei de obiect a acțiunii și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a depus la dosar documentația care a stat la baza actului contestat.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant prin avocat, acesta din urmă semnând acțiunea, astfel că după ce avocatul reclamantului a depus contractul de asistență juridică nr. 8574 din 20 august 2009, din care rezultă semnătura reclamantului, autoritatea pârâtă a renunțat la susținerea excepțiilor nulității și a lipsei de obiect a cererii.

Prin Sentința nr. 4920 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul L.C. ca neîntemeiată.

S-a reținut că din prevederile art. 8 rezultă că pentru dobândirea cetățeniei române, condițiile enumerate la alin. (1) lit. a) - g) trebuie să fie îndeplinite cumulativ de persoana care depune cerere de acordare a cetățeniei.

Ca atare, neîndeplinirea unei singure cerințe, în condițiile în care celelalte cerințe legale pot fi apreciate ca fiind satisfăcute, conduce la soluția de respingere a cererii de acordare a cetățeniei române.

Din actele aflate la dosar, cu referire la înscrisul Comisiei pentru cetățenie în care s-a consemnat proba scrisă la interviul pentru acordarea cetățeniei române, s-a apreciat că rezultă fără echivoc situația că reclamantul nu cunoaște limba română, sau cel puțin nu în măsură suficientă pentru a demonstra că posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească pentru a se integra în viața socială.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul L.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul arată că deși instanța de fond, în motivarea sentinței sale, susține faptul că nu știe să scrie în limba română, acest aspect este contrazis de cele consemnate în fața Comisiei pentru Cetățenie, întrucât ceea ce a scris nu poate fi considerat neinteligibil, iar faptul că nu are o scriere perfectă în limba română, derivă din diferențele nete care există între alfabetul latin și cel arab, precum și modalitatea de scriere.

Se mai arată în motivarea căii de atac că și chiar dacă s-ar considera că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 21/1991 sunt imperative și cumulative, tot nu se poate aprecia că nu îndeplinesc aceste condiții, întrucât prevederea legală se referă la noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, pe care recurentul-reclamant le posedă, întrucât le-a dobândit în cei 11 ani în care a locuit neîntrerupt în România.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 decembrie 2010, reclamantul L.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a contestat Ordinul nr. 22/P din 18 ianuarie 2011, emis de președintele autorității pârâte și a solicitat obligarea pârâtei să dispună reevaluarea interviului în sensul acordării avizului pozitiv, pentru obținerea cetățeniei române solicitată prin Cererea nr. 21785/A/2009.

Înalta Curte constată că prin sentința recurată, în mod temeinic s-a reținut faptul că Ordinul Președintelui ANC nr. 22/P din 18 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă cererea de acordare a cetățeniei române, este legal, fiind emis cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 21/1991, neconstituind pentru recurentul-reclamant un act vătămător în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că în urma susținerii interviului organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, în data de 20 iulie 2010, s-a constatat în mod legal că recurentul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g), deoarece nu cunoaște dispozițiile fundamentale ale Constituției, nu posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială.

Înalta Curte constată că instanța de fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, a analizat toate răspunsurile formulate în cadrul interviului, inclusiv proba scrisă, concluzionând în mod temeinic și legal că reclamantul nu deține suficiente cunoștințe în domeniu pentru a se integra în viața socială.

Așa cum rezultă din consemnările interviului și din proba scrisă la același interviu, Comisia pentru Cetățenie a constatat că recurentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, modificată și completată, respectiv că „nu știe să scrie și să citească în limba română, nu cunoaște dispozițiile fundamentale ale Constituției, nu posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească legate de istoria și geografia poporului român în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială."

Evaluarea în cadrul interviului de către Comisia pentru Cetățenie a cuprins atât răspunsurile la întrebările adresate, cât și cunoștințele de limbă română din proba scrisă, respectiv proba de citire a unui text în limba română, ocazie cu care s-a constatat că sunt insuficiente cunoștințele recurentului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de L.C. împotriva Sentinței nr. 4920 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ