Ordinance annulment claim rejected as inadmissible; incidental constitutional challenge only, appeal upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2815 din 10 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului de acțiune, a respins capătul acțiunii formulate de reclamanții M.B. și B.V., B.M., V.M. și V.Ș., E.C. și E.A., B.V. și B.I. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Municipiul București prin Primar General ca inadmisibil, a restituit cauza Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal pentru continuarea judecății, privind celelalte capete ale acțiunii.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții în contradictoriu cu parații au solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să de dispună:

1) anularea O.U.G. nr. 12/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local „Pasaj rutier denivelat superior Basarab" și a tuturor actelor subsecvente;

2) anularea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul Pasajului Suprateran Basarab;

3) suspendarea procedurii de expropriere, inclusiv a transferului dreptului de proprietate a Hotărârilor X din 2009 privind pe M.B. și B.V., Hotărârii Y din 2009 privind pe B.I., Hotărârii Z din 2009 privind pe E.C. și E.A., Hotărârii Q din 2009 privind pe V.Ș. și V.M., Hotărârii W din 2009 privind pe B.V. și Hotărârii XX din 2009 privind pe B.M., până la soluționarea cauzei pe fond.

Autoritatea publică pârâtă Guvernul României a depus note de ședință prin care a invocat excepția inadmisibilității excepțiilor de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 12/2009, a Legii nr. 231/2009 și a Legii nr. 184/2008 invocate de reclamanți întrucât la momentul sesizării instanței de contencios administrativ (17 august 2009) O.U.G. nr. 12/2009 era aprobată prin Legea nr. 231 din 10 iunie 2009, publicată în M. Of. nr. 403/15.06.2009, astfel încât dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 devin inaplicabile deoarece acestea nu prevăd posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea neconstituționalității unui text de lege.

Or, din dispozițiile generale constituționale, rezultă că, ordonanțele și ordonanțele de urgență adoptate de Guvern nu sunt acte administrative, ci sunt acte legislative adoptate de Guvern în baza delegării constituționale prevăzută la art. 115 din Constituția României, în cazul ordonanțelor de urgență sau în baza unei legi de abilitare, în cazul ordonanței simple.

În raport cu dispozițiile legale invocate și cu argumentele expuse, instanța de fond a constatat că cerere privind anularea O.U.G. nr. 12/2009 este inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 2815 din data de 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanții M.B., B.V., B.M., V.M., V.Ș. (cu moștenitorii, după deces, V.M. și M.D.), E.C., E.A., V.B. și B.I. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.

Recurenții au învederat, prin motivele cererii de recurs, că prin soluția adoptată prima instanță a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care prevede expres că ”persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul său principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau dispoziției din ordonanțe”.

Astfel, în conformitate cu acest text legal reclamanții au introdus acțiune împotriva ordonanței de urgență, care a dus atingere unui drept subiectiv al cărui titulari sunt, respectiv dreptului de proprietate. Ordonanța de urgență prin care s-au expropriat bunurile reclamanților este un act emise de puterea executivă care poate fi atacat în contencios administrativ însoțit de excepția de neconstituționalitate Alături de acest capăt de cerere, reclamanții au solicitat și anularea actelor subsecvente, respectiv a hotărârilor de expropriere emise de comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 și au solicitat și despăgubiri în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare, s-a concluzionat, hotărârea recurată este lipsită de temei, fiind dată cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recursul este nefondat.

În mod legal, prin sentința recurată, a fost admisă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea reclamanților (înregistrată la data de 17 august 2009) și s-a procedat în consecință la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere prin care reclamanții au solicitat anularea O.U.G. nr. 12/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local ”Pasaj rutier denivelat superior Basarab”.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ”Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță”, iar în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (5) din același act normativ, ”Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.

Rezultă, din interpretarea textelor legale mai sus menționate, că ordonanțele guvernului, fiind acte emise în urma delegării legislative, nu pot fi atacate pe cale principală prin acțiune introdusă în acest scop la instanța de contencios administrativ (cum este cazul în litigiu , prin formularea unui capăt de cerere distinct prin care s-a solicitat anularea O.U.G. nr. 12/2009) ci numai în măsura în care se dovedește existența unei vătămări concrete a unui drept sau a unui interes legitim, prin unul sau mai multe acte administrative emise în baza ordonanței Guvernului pretins a fi neconstituțională.

Pe de altă parte, se constată, în cauză, că O.U.G. nr. 12/2009 a fost aprobată, anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, prin Legea nr. 231 din 10 iunie 2009 (publicată în M. Of. nr. 403/15.06.2009), fiind astfel inaplicabile, și pe acest temei, prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de cele mai sus arătate, statuând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții M.B., B.V., B.M., V.M., V.Ș. (cu moștenitorii, după deces, V.M. și M.D.), E.C., E.A., V.B. și B.I. împotriva sentinței civile nr. 2815 din data de 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.B., B.V., B.M., V.M., V.Ș., E.C., E.A., B.V. și B.I. împotriva sentinței civile nr. 2815 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.