Expropriation for public utility: validity of initial compensation and irrelevance of current market value
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellants' appeal as unfounded, upholding the lower courts' rejection of the claim and rendering the decision final and unappealable. The dispute concerned a challenge to the 1984 expropriation of a 427 sq. m. plot of land located within the walled precinct of the Romanian Parliament, where the former owners sought either the return of the property or additional compensation, arguing that the initial indemnity of 80,000 lei was derisory and that the technical expert valuation of the property's current market value had been ignored. The Court held that the expropriation was valid under Article 481 of the Civil Code and Article 35 of Law No. 33/1994, noting that the public utility purpose had been realized and that the compensation paid at the time of expropriation constituted a "fair indemnity," rendering the current market value irrelevant; although the lower courts incorrectly cited the inapplicable Law No. 10/2001, this legal mischaracterization did not affect the correctness of the solution because the applicable conditions for lawful expropriation and compensation were met under the correct legal framework.
Legislator headnote
AI generatedart. 481 din C. civ, art. 35 din Legea nr. 33/1994, art. 312 alin. (1) din C. proc. civ; Expropriation for public utility: validity of initial compensation and irrelevance of current market value: Conform prevederilor art. 481 din C. civ., nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă despăgubire, iar potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții S.S. și St.S. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Primăria Municipiului București și Parlamentul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 427 mp., aflat în incinta îngrădită a Parlamentului României, expropriat prin Decretul nr. 249/1984 și să le plătească despăgubiri pentru construcția ce se afla pe acest teren și a fost demolată, pentru care le-au fost acordate despăgubiri derizorii.
La data de 10 octombrie 2000, reclamanții și-au modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata de despăgubiri și pentru teren.
La termenul din 14 ianuarie 2001 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parlamentului României și a dispus scoaterea din cauză a acestei părți.
Prin sentința civilă nr. 335 din 16 mai 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, au fost respinse excepțiile privitoare la timbraj și prescripția dreptului la acțiune, precum și acțiunea, ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra întregului imobil, că aceștia au primit despăgubiri în cuantum de 80.000 lei și că au deschisă procedura Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 55 A din 6 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, fiind confirmată în totalitate motivarea instanței de fond.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 din C. proc. civ.și susținând în esență că, în mod nelegal instanțele s-au referit la prevederile Legii nr. 10/2001, că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 33/1994,
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și că despăgubirile încasate sunt insuficiente față de valoarea lor reală, stabilită prin expertiza tehnică, care a fost ignorată.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că instanțele, printre alte argumente, au făcut trimitere la prevederile Legii nr. 10/2001, care, în raport de data de 22 septembrie 2000, dată la care a fost înregistrată acțiunea, nu era aplicabilă în prezenta cauză, nefiind în vigoare la data sesizării instanței de fond, însă această greșeală de motivare nu afectează justețea soluției pronunțate.
Conform prevederilor art. 481 din C. civ., nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă despăgubire, iar potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
În speță, scopul pentru care imobilul a fost expropriat a fost de utilitate publică și a fost realizat, acesta aflându-se în incinta îngrădită a Parlamentului României.
Totodată, reclamanții au primit cu titlu de despăgubiri suma de 80.000 lei, care în anul 1984 avea o valoare substanțială, deci au primit la acel moment o dreaptă despăgubire, fiind lipsită de relevanță în această situație, valoarea de circulație actualizată a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată la instanța de fond.
Așa fiind, se constată că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute în textele de lege susmenționate, situație în care în mod corect a fost respinsă acțiunea.
În consecință, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții S.S .și St. S. împotriva deciziei nr. 55 A din 6 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.