Peremption of recourse due to one-year inactivity following suspension of proceedings.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, la data de 8 martie 2010, reclamantul H.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia, în baza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 să îi plătească suma de 200.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale pentru cei 3 ani în care a avut domiciliu obligatoriu.

Prin Sentința civilă nr. 1161 din 30 iunie 2010, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Prin Decizia nr. 141 A din 14 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, reținând incidența în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H.G.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 17 martie 2011.

La termenul de la 2 decembrie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 9 ianuarie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 februarie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 2 decembrie 2011, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 3 decembrie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul H.G. împotriva Deciziei civile nr. 141 A din 14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG