Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 4325/2003 AI generated

Robbery conviction sustained despite denial of authorship: sufficiency of victim and eyewitness identification evidence

Case Number Decizia nr. 4325/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, thereby upholding the second-instance decision that had rejected the lower court’s acquittal, confirming the conviction and sentence of five years and six months for aggravated robbery. The dispute concerned whether the defendant was the perpetrator of the crime, with the prosecution arguing that the defendants had threatened and stole 150,000 lei from a victim on a public thoroughfare, while the defendant claimed he was not the author of the acts and sought acquittal or remand. The Court relied on Article 385(9) of the Code of Criminal Procedure to determine that the factual findings were consistent with the evidence, specifically the consistent testimony of the victim and an eyewitness that corroborated the defendant’s presence and participation in the offense, and found the legal qualification and individualization of the penalty to be correct, ordering the defendant to bear judicial costs to the state.

Legislator headnote

AI generated

art. 13 C. pen, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Robbery conviction sustained despite denial of authorship: sufficiency of victim and eyewitness identification evidence: Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G.M.B., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât greșit a reținut că el este autorul faptei și a solicitat achitarea sau restituirea cauzei la procuror pentru stabilirea corectă a stării de fapt, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Keywords

AI generated
aggravated robbery crime victim criminal prosecution corroborating evidence individualization of criminal sentence charge of theft

Cited Legislation

AI generated
art. 13 C. pen
pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
art. 3859 pct. 18 C. proc. pen
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G.M.B., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât greșit a reținut că el este autorul faptei și a solicitat achitarea sau restituirea cauzei la procuror pentru stabilirea corectă a stării de fapt, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
art. 3859 alin. (3) C. proc. pen
Examinând cauza și potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare care, invocat din oficiu ar crea o situație mai ușoară recurentului.
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen
Văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat, recursul inculpatului, va computa prevenția și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
AI generated
Decizia nr. 4550/2004
Aggravated robbery conviction upheld; six-year aggregate sentence affirmed.
Decizia nr. 2727/2003
Robbery conviction sustained where inconsistent defense narratives and unobjected identification evidence invalidated claims of innocence and misidentification.
Decizia nr. 5085/2003
Robbery conviction upheld despite defendant’s denial, based on corroborating identification, witness testimony, and polygraph results indicating insincerity.
Decizia nr. 3162/2005
Robbery conviction sustained: sufficiency of evidence and individualization of sentence at statutory minimum
Decizia nr. 3922/2005
Robbery convictions sustained based on victim identification and alibi witness credibility over defendant denial

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Prin sentința penală nr. 1122 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul G.M.B. la 5 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata prevenției de la 17 august 2001 la zi.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ziua de 8 august 2001, inculpații G.M.B. și I.R.C., l-au acostat pe D.M.G. parte vătămată pe Bulevardul N.G., cerându-i bani pentru droguri.

Inculpații l-au prins de haine pe D.M. și sub amenințare i-au furat din buzunarul pantalonilor 150.000 lei.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptei după ce au fost prinși.

Prin decizia penală nr. 140 din 10 martie 2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondate, apelurile inculpaților care susțin că nu sunt autorii faptelor, iar în subsidiar au cerut reducerea pedepselor.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G.M.B., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât greșit a reținut că el este autorul faptei și a solicitat achitarea sau restituirea cauzei la procuror pentru stabilirea corectă a stării de fapt, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond și de apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, în acord cu probele administrate. Încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa just individualizată.

Chiar dacă inculpații nu au recunoscut faptele astfel cum au fost descrise, susținând că nu sunt autorii acestora, instanțele în mod corect au stabilit vinovăția acestora.

Au fost avute în vedere declarațiile constante ale părții vătămate care i-a recunoscut pe autorii tâlhăriei, între care și pe recurentul din cauză. Aceste declarații se coroborează cu cele ale martorului ocular G.V., care a fost prezent la fața locului când inculpații au comis tâlhăria asupra părții vătămate.

Prin urmare, este neîndoielnic că recurentul a participat la comiterea tâlhăriei în dauna părții vătămate, condamnarea lui fiind temeinică și legală. Așa fiind, nu există motive de achitare sau restituire a cauzei la procuror.

Examinând cauza și potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare care, invocat din oficiu ar crea o situație mai ușoară recurentului.

Văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat, recursul inculpatului, va computa prevenția și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.B. împotriva deciziei penale nr. 140/A din 10 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 17 august 2001 până la 8 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.