Second appeal against appeal ruling inadmissible under uniqueness-of-appeals principle.

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 183/ R din 1 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins irevocabil, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.L. împotriva deciziei civile nr. 1480/ R din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7676.1/325/2009.

S-a reținut că decizia a fost pronunțată de tribunal în calea de atac a recursului, fiind irevocabilă, motiv pentru care nu mai poate fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac. În caz contrar, excepția puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu, spre a se anihila calea de atac inadmisibilă.

Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii civile pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009 de către Judecătoria Timișoara, mai mult decât atât fiind declarat recurs și împotriva deciziei prin care s-a soluționat respectivul recurs.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, pârâtul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul pârâtului înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A.L. împotriva deciziei nr. 183/ R din 1 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.