Peremption of cassation appeal due to one-year procedural inactivity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice pronounced the cassation appeal void, leaving the lower court's decision declaring the nullity of the previous appeal in force. The dispute arose when the appellant filed a cassation appeal against a decision that had previously declared his initial appeal null, but the appeal remained in a state of non-prosecution for over one year following a procedural suspension by the court on November 18, 2011. The court applied Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic lapse of civil proceedings if a case remains dormant for one year due to the fault of the parties, and Article 252(1), allowing the court to declare the lapse ex officio. Consequently, the late-filed withdrawal of the cassation appeal was deemed irrelevant because the lapse sanction operated by law before the withdrawal could be considered, resulting in the definitive dismissal of the cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of cassation appeal due to one-year procedural inactivity: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Constată că prin Sentința civilă nr. 767/C din 13 octombrie 2009 Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul Ș.P.M. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Piatra Neamț.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul.
Prin Decizia nr. 26 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.
Prin Decizia nr. 54 din 12 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul, iar contestatorul Ș.P.M. a formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri.
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 februarie 2011.
Prin încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că cererea pentru retragerea contestației depusă de contestator nu poartă mențiunea verificării identității celui care a realizat acest act, astfel că instanța nu poate lua act de această retragere, precum și că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 17 decembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs, iar contestatorul Ș.P.M. a depus în original declarație autentificată sub nr. 108 din 29 ianuarie 2013 de retragere a contestației în anulare ce face obiectul prezentei cauze.
Analiza acestei excepții are prioritate față de declarația de renunțare deoarece, în cazul perimării, sancțiunea intervine de drept, iar cererea de renunțare a fost depusă ulterior datei la care sancțiunea și-ar produce efectul.
Verificând incidența în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 18 noiembrie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 noiembrie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată contestația în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.P.M. împotriva Deciziei nr. 54 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2013.
Procesat de GGC - DG