Robbery conviction upheld; cassation appeal against sentence individualization dismissed

Deliberând asupra cauzei penale de față:

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 pronunțată la data de 6 februarie 2003 în dosarul penal nr. 4841/2002, Tribunalul București, secția I penală, a dat următoarea hotărâre:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

A condamnat pe inculpatul B.M. la 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen.;

A computat prevenția inculpatului de la 23 aprilie 2002, până la 6 februarie 2003.

În baza art. 350 C. proc. pen.;

A menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 116 C. pen.;

A interzis accesul inculpatului în Municipiul București pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ.;

A obligat pe inculpat să plătească suma de 8.000.000 lei părții civile S.A., cu titlu de despăgubiri civile.

A luat act că partea vătămată T.B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen.;

A obligat pe inculpat să plătească suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 26 noiembrie 2001, inculpatul împreună cu o altă persoană au acostat-o pe str. Politehnicii din București pe partea vătămată S.A. pe care au trântit-o la pământ și sub amenințarea briceagului i-au luat geanta și au încercat să-i smulgă și brățara de la mână. La țipetele acesteia, partea vătămată T.B. a intervenit pentru a o salva și a fost înțepat cu briceagul în burtă. Nici martorul G.V., care se apropiase de grup, nu a reușit să-i prindă.

Inculpații au fost recunoscuți din fotografii și din grup. Starea de fapt și vinovăția au fost stabilite pe baza declarației inculpatului, care a recunoscut fapta, declarația părții vătămate și ale martorilor G.V., T.B. și S.A.

S-a efectuat și raportul de expertiză medico – legală privind leziunile cauzate lui T.B.

Fapta comisă de inculpat, așa cum a fost descrisă s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a II penală, prin decizia penală nr. 243/ A pronunțată la data de 23 aprilie 2003, în dosarul penal nr. 1030/2003 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs pentru greșita individualizare a pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. Inculpatul a solicitat casarea hotărârii și reducerea pedepsei.

Curtea examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare în raport de motivul formulat, verificând probele administrate și ținând seama de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe au sesizat gradul de pericol social al infracțiunii și persoanei infractorului orientându-se spre o pedeapsă medie, întrucât au ținut cont și de sinceritatea inculpatului.

Curtea își însușește motivarea instanței de fond sub acest aspect și anume: „la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile legii penale mai favorabile, dată fiind ziua în care s-a comis infracțiunea, și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, dar care este fără ocupație, și demonstrează perseverență infracțională, fiind cunoscut cu antecedente penale, astfel încât, o pedeapsă cu închisoare într-un cuantum mediu este corespunzătoare cu atingerea scopului pedepse”.

Pentru aceste considerente, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecințele aplicării art. 192 alin. (2) C. proc. pen., privind cheltuielile judiciare.

Se va deduce prevenția la zi, conform art. 88 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 23 aprilie 2002, la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.