Inadmissibility of second recourse against appellate peremption due to principle of uniqueness of recourse
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal’s decision confirming the peremption of the prior appeal in force. The dispute concerned a claim for unpaid salaries and moral damages filed against professional accounting bodies, where the appellant had initiated a second recourse against the appellate decision that had already declared the initial recourse perempted. The Court held that under the principle of the uniqueness of recourse, judgments rendered on appeal are final and irrevoable; specifically, Article 377(2) point 4 and Article 299(1) of the Civil Procedure Code prohibit attacking an appellate judgment with a second recourse, and the reference to appealability of peremption judgments in Article 253(2) applies only to first-instance decisions, not to appellate incidents.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 253 alin. (2) C. proc. civ, art. 316 C. proc. civ; Inadmissibility of second recourse against appellate peremption due to principle of uniqueness of recourse: The dispute concerned a claim for unpaid salaries and moral damages filed against professional accounting bodies, where the appellant had initiated a second recourse against the appellate decision that had already declared the initial recourse perempted. The Court held that under the principle of the uniqueness of recourse, judgments rendered on appeal are final and irrevoable; specifically, Article 377(2) point 4 and Article 299(1) of the Civil Procedure Code prohibit attacking an appellate judgment with a second recourse, and the reference to appealability of peremption judgments in Article 253(2) applies only to first-instance decisions, not to appellate incidents.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the recourse as inadmissible because the appealed judgment was rendered on appeal and is therefore irrevoable.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 686 din 25 martie 2010, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul E.C. împotriva pârâților Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, Filiala Gorj, având ca obiect plata de drepturi salariale aferente perioadei octombrie 2005-octombrie 2008 și acordarea de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 5500 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimat recursul.
Reclamantul a declarat recurs și împotriva acestei din urmă decizii, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ședința publică din 1 aprilie 2013, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, față de împrejurarea că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Excepția este întemeiată și va fi admisă, pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 alin. (1) același Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Prin urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, reclamantul a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care s-a soluționat un alt recurs declarat de el, ceea ce este inadmisibil.
Hotărârea pronunțată în recurs este irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefacând parte dintre cele prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ca putând fi atacate pe calea recursului.
În speță, hotărârea atacată este pronunțată în recurs, iar faptul că prin ea s-a constatat perimat recursul este irelevant în aprecierea admisibilității căii de atac exercitate.
Astfel, art. 253 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că hotărârea ce constată perimarea este supusă recursului, nu poate fi interpretat în sensul că și hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Acest text, la data când a fost introdus în C. proc. civ., a urmărit numai să desființeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să deschidă posibilitatea recursului la recurs, contrar întregului sistem al codului. Textul este situat în Capitolul III al Titlului III privitor la judecata în primă instanță și, deci, se referă numai la hotărârile pronunțate în fond de prima instanță. Este adevărat că art. 316 C. proc. civ. prevede că se aplică și în recurs textele privitoare la instanța de fond, însă numai în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la recurs. Or, legea nu prevede posibilitatea de a se ataca o hotărâre dată asupra recursului cu un alt recurs. Perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, astfel că nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.
În concluzie, hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, ci, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri irevocabile, pentru care art. 299 alin. (1) C. proc. civ. nu deschide calea recursului.
Cum recursul exercitat în cauză privește o hotărâre pronunțată în recurs, acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei civile nr. 5500 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2013.