Trafficking convictions upheld, recidivist status quashed for rehabilitated defendant; 13 appeals rejected.

Deliberând asupra recursurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

După sesizarea instanței la data de 02 august 2010 prin rechizitoriul nr. 79D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova prin care s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaților din prezenta cauză, pe rolul Tribunalului Dolj au fost formate dosarele nr. 18242/63/2010, 14763/63/2011 și nr. 9506/63/2010, fiind pronunțate trei hotărâri ce vor fi analizate distinct în cele ce urmează.

Prin sentința penală nr. 37 din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (parte vătămată I.M.R.).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani (parte vătămată C.C.D.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani (parte vătămată S.L.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului R.D. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 15.750 de euro.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 450 lei reprezentând onorarii avocați oficiu pentru părțile vătămate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 02 august 2010 s-a înregistrat pe rolul instanței rechizitoriul emis de Serviciul Teritorial Craiova din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în dosarul nr. 97D/P/2011, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții și inculpatul R.D., - pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie și în concurs, a infracțiunilor de apartenență la un grup infracțional, două infracțiuni de trafic de persoane în ceea ce le privește pe părțile vătămate S.L. și C.C.D., o infracțiune de tentativă la trafic de minori în ceea ce o privește pe partea vătămată I.M.R. și o infracțiune de proxenetism în ceea ce o privește pe inculpata C.M., fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 (două fapte) și art. 20 și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 și art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Fiind audiat nemijlocit de către instanță (fila 78 voi. II dosar fond) inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, susținând că s-a întâlnit ocazional cu ceilalți inculpați în Italia, fără a locui împreună cu vreunul dintre ei. A recunoscut că a avut relații de concubinaj cu părțile vătămate S.L. și C.C.D., respectiv cu inculpata C.M., dar a negat faptul acestea s-ar fi prostituat în Italia. Astfel a arătat că partea vătămată S. mergea la cerșit, iar partea vătămată C. avea grijă de o bătrână. A recunoscut că o cunoaște din vedere pe partea vătămată Iota, dar a negat că ar fi avut vreo relație de prietenie cu aceasta.

Fiind audiată de către instanță, partea vătămată S.L. (fila 221 voi.II dosar fond) nu și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală (fila 215-221 vol.I d.u.p.) motivat de faptul că a semnat acea declarație urmare amenințărilor ce i-au fost aduse de organele de cercetare penală, arătând totodată că a fost și lovită de către aceștia. Aceasta a recunoscut că a avut o relație de concubinaj cu inculpatul de aprox. 1 an, cei doi plecând împreună în Italia și locuind în zona Aprilia, singuri. A mai arătat că s-a întâlnit întâmplător în Italia cu o parte din rudele inculpatului respectiv cu „G." și C.O. dar nu a aflat cu ce se ocupau aceștia. În Italia a mers de bună-voie la cerșit, obținând zilnic suma de 100 euro, însă datorită diferențelor etnice și nemulțumirii părinților săi fată de relația cu inculpatul, s-a despărțit de acesta.

Partea vătămată S.L. a declarat că a fost de acord să meargă împreună cu inculpatul în Italia, având totodată și acordul părinților săi.

Partea vătămată C.C.D. (fila 100 voi.III dos. fond) și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că a avut o relație de concubinaj cu inculpatul, cei doi plecând împreună în Italia pentru a face rost de bani. Ajunși acolo a început să meargă la cerșit, după care aflând că se pot câștiga mai ușor bani dacă se prostituează, fără știrea inculpatului a început să facă acest lucru, iar banii obținuși îi foloseau în comun.

Partea vătămată I.M.R. (fila 297 voi.III dos. fond) și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, apreciat în ansamblu și în scopul aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a reținut că în luna noiembrie 2007 inculpatul R.D. a cunoscut-o pe partea vătămată C.C.D. căreia i-a propus să-i devină „nevasta lui" și împreună să meargă în Italia la muncă, unde urma să facă menajul la o familie.

Întrucât partea vătămată nu avea banii necesari călătoriei în Italia, cel ce a suportat cheltuielile transportului a fost inculpatul. Ajunși în Italia, cei doi s-au cazat într-o zonă în care mai locuiau și alți cetățeni de etnie rromă. Inițial, partea vătămată s-a angajat la o familie italiană unde a lucrat o săptămână, după care a fost concediată, context în care inculpatul i-a spus că trebuie să meargă la cerșit să facă rost de bani, pentru că nu au nici din ce să trăiască și nici nu există altă soluție pentru a se putea întoarce în țară.

Partea vătămată a început să meargă la cerșit, banii obținuți (între 20-50 euro zilnic) fiind luați în totalitate de inculpat, care îi promitea că atunci când va câștiga mai mult vor trimite bani în țară pentru creșterea copilului minor al părții vătămate.

Ulterior, întrucât partea vătămată nu câștiga suficienți bani din cerșit, a început să se prostitueze (susținând că a făcut acest lucru fără a-i spune inculpatului), o parte din bani fiind trimiși de aceasta în țară. La scurt timp, inculpatul s-a împăcat cu concubina pe care o avea în țară, s-a despărțit de partea vătămată care a revenit în tară.

Deși partea vătămată a negat faptul că s-ar fi întâlnit în Italia cu alte rude ale inculpatului, declarațiile părților vătămate D., V., D., G., confirmă faptul cei doi au locuit alături de ceilalți membri ai familiei inculpatului de „R." și „B.", „F." și „O.", „Ț." și „S.", „P." și „R.", partea vătămată mergând împreună cu celelalte fete la stradă.

După despărțirea de C.C.D., inculpatul a reușit să o abordeze pe partea vătămată S.L., căreia i s-a prezentat sub numele de „C.". în perioada imediat următoare inculpatul, prin aceeași modalitate de inducere în eroare a părții vătămate - a promisiunii căsătoriei, după ce în prealabil a întreținut relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată și a stabilirii în Italia unde urma să se angajeze în construcții și să obțină venituri licite -, a determinat-o pe aceasta să-1 însoțească în Italia, achitând și contravaloarea transportului.

Până la plecarea în Italia, partea vătămată a fost sunată pe telefonul mobil de mama sa îngrijorată că nu ajunsese noaptea acasă, împrejurare în care inculpatul i-a spus acesteia că a luat-o de soție pe partea vătămată și că aceasta va rămâne la el, lucru confirmat apoi și de către partea vătămată.

Ajunși în Italia, cei doi s-au cazat în zona Aprilia, într-un platz în care se mai aflau și alte rude ale inculpatului cu concubinele acestora respectiv N.O. cu F., P. cu R., R. cu B., J. cu C., S. cu Ț.

A doua zi, N.O. și R. i-au adus părții vătămate o fustă scurtă cerându-i să o îmbrace, fără a-i da alte detalii, împrejurare în care a aflat că inculpatul se numește R.D., fiind apelat de cunoscuți ca „D.", care i-a cerut să le asculte pe fete și facă ce fac și ele.

Împreună cu celelalte fete a mers în Pometzia, pe o stradă la ieșirea din oraș, unde a aflat că trebuie să se prostitueze, fiindu-i date indicații în legătură cu serviciile pe care urma să le ofere și prețurile pe care trebuia să le ceară. Deoarece a refuzat a fost bătută zilnic timp de o lună până când a acceptat să se prostitueze.

Partea vătămată s-a întors în țară la sfârșitul anului 2008 cu inculpatul pentru două săptămâni, dar nu avut voie să ia legătura cu familia sa.

Ulterior, la începutul lunii iunie 2009, partea vătămată a reușit să ia legătura cu familia sa, profitând de faptul că inculpatul era plecat în țară, și după ce și-a luat bilet de avion a revenit în țară. Inculpatul a luat legătura cu părinții acesteia, aparent pentru a afla dacă a ajuns în țară, pentru ca ulterior să-i transmită amenințări prin intermediul a diferite persoane, fiind refuzat însă de partea vătămată de a-l mai însoți în Italia.

Deși în fața instanței partea vătămată a revenit asupra declarației inițiale, negând că s-ar fi prostituat vreodată în Italia, prezența sa la stradă a fost confirmată de declarațiile celorlalte părți vătămate respectiv D.O., V.F., V.Ș.B., D.M., G.C. Totodată din transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpatului (voi.VIII, respectiv cel ce cuprinde copii certificate din dosarul nr. 189D/P/2010) s-a reținut că acesta a încercat prin intermediul concubinei sale „M.", C.M., să le determine pe părțile vătămate să-și schimbe declarațiile, pentru a-l disculpa. Cu toate că aceste convorbiri nu fac referire la părțile vătămate S. și C. (acestea fiind deja audiate în momentul interceptării respectivelor convorbiri), această atitudine a inculpatului oferă o explicație asupra schimbării respectivelor declarații în instanță.

S-a arătat că relația de concubinaj între inculpatul R.D. și inculpata C.M. zisă „M." este recunoscută de aceștia, cei doi au negat însă faptul că inculpata C., după ce a plecat de bună voie cu inculpatul în Italia, s-ar fi prostituat în favoarea acestuia.

Prezența sa alături de celelalte părți vătămate, „la stradă" a fost însă confirmată de declarațiile părților vătămate D.O., V.F., V.Ș. B., D.M., G.C.

Deși nu a fost forțată să se prostitueze, banii obținuți au fost însușiți de către inculpat, care îi trimitea constant în țară celeilalte concubine R.S.

Deși, nu toate părțile vătămate au manifestat aceeași poziție procesuală, respectiv partea vătămată S.L.M., relatând în mod diferit împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, prima instanță - coroborând în ansamblu și în scopul aflării adevărului toate mijloacele de probă administrate în cauză - fără a retine izolat vreuna dintre acestea, ci apreciindu-le în raport cu totalitatea împrejurărilor cauzei, cu legătura ce există între ele și cu celelalte probe - a reținut situația de fapt descrisă, ca fiind conformă realității.

Inculpatul, deși a negat săvârșirea infracțiunilor, arătând că de bună credință a întreținut relații de concubinaj cu părțile vătămate C. și S. și respectiv cu inculpata C., plecând cu acestea în Italia pentru a face rost de bani și a-și întemeia o familie, apărările sale sunt infirmate de probatoriul administrat din care rezultă că acesta avea o concubină în țară, împrejurare confirmată și de dispozițiile de transfer numerar îi trimitea constant sume mari de bani. Având în vedere sumele trimise, precum și frecvența acestor expedieri s-a apreciat că nu se poate susține că aceste sume erau destinate întreținerii copiilor minori ai inculpatului cu concubina din țară. Totodată, din întregul material probator nu rezultă că inculpatul ar fi desfășurat vreo activitate remunerată în Italia, astfel că banii expediați de acesta erau cei obținuți de părțile vătămate, respectiv de către inculpata C. din practicarea prostituției. S-a arătat că, dacă s-ar fi reținut ca adevărată susținerea inculpatei C., potrivit căreia cei doi mergeau la cerșit și obțineau zilnic 20-30 euro, sumă din care se și întrețineau, nu se pot explica sumele mari trimise în țară.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, s-a apreciat că spre deosebire de infracțiunea reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003, condiția esențială pentru existența acestei infracțiuni este ca inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup să aibă în vedere săvârșirea de infracțiuni. Totodată, nu se cere ca grupul să fie organizat, ci doar ca acest grup să aibă drept scop comiterea de infracțiuni.

Prima instanță a apreciat că în cauză nu se poate vorbi de existența unui grup organizat, cu o structură ierarhică bine delimitată, care să acționeze în mod coordonat în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni. Pe de altă parte, trimiterea art. 8 din Legea nr. 39/2003 la dispozițiile art. 323 C. pen. se face doar cu privire la pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii unei astfel de infracțiuni și nu la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât în ipoteza în care ar fi fost îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 323 C. pen., infracțiunea respectivă s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 7 și nu art. 8 din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat că, în cauză legăturile dintre inculpatul R.D. și ceilalți inculpați ce au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu caracterizează existența unui grup infracțional, fiind evident că acestora le lipsește o structură sau atribuții clare pentru fiecare membru.

Pe de altă parte, pe lângă legătura de rudenie evidentă între inculpați și care prin ea însăși nu este de natură a duce la concluzia existenței unei asocieri a acestora în scopul săvârșirii de infracțiuni se remarcă faptul că între inculpatul R.D. și ceilalți membrii ai grupului au existat totuși legături strânse în comiterea infracțiunilor. Astfel, toți inculpații au avut același mod de operare, au recrutat părți vătămate din aceeași zonă (municipiul Băilești), cărora le-au promis pentru a le determina să meargă cu ei în Italia că le vor lua în căsătorie.

Din probele administrate în cauză s-a reținut că inculpații s-au ajutat constant între ei, părțile vătămate fiind supravegheate în comun de aceștia. Totodată, faptul că aceștia aduceau părțile vătămate într-un loc în care se mai găseau alte fete, care erau obligate să se prostitueze, fete cărora deja le fusese înfrântă eventuala rezistență și care le relatau „noilor venite" agresiunile la care au fost supuse, faptul că nu există aparent nicio posibilitate de a se împotrivi voinței concubinilor, a fost considerată tot o legătură infracțională, inculpații acționând mult mai ușor în aceste condiții. De altfel, acesta era și motivul pentru care părțile vătămate erau aduse în „grup" și anume acela de a le facilita inculpaților acțiunea de intimidare, de „convingere" a părților vătămate să se prostitueze. E greu de crezut că, odată ajunsă în Italia și plasată într-un grup de 10-15 persoane, de fapt, de 7-8 cupluri în care femeile se prostituau în folosul exclusiv al concubinilor lor, cupluri între care existau relații de rudenie, deci foarte apropiate, o parte vătămată ar fi avut vreo șansă reală de a se opune presiunilor exercitate asupra sa de cel care o adusese în respectivul grup. Nu se poate susține deci, că deși niciunul dintre inculpați nu a exercitat vreo presiune fizică sau verbală asupra părților vătămate aduse de ceilalți inculpați, nu a exercitat însă o presiune morală asupra acestora.

Scopul comun al grupului de a săvârși infracțiuni rezultă și din faptul că, în general, părților vătămate, odată ajunse în grup, li se spunea de către celelalte fete (care la rândul lor primeau instrucțiuni clare în acest sens de la concubinii lor) ce urmau să facă, fiind trimise de inculpați la muncă alături de celelalte părți vătămate sau inculpate, acestea din urmă fiind cele care le inițiau la indicațiile inculpaților.

În scopul executării rezoluției infracționale, inculpații pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației, urmăreau respectarea unui anume program de lucru (între orele 07-23.00, de luni până vineri, inclusiv), perioadă în care părțile vătămate erau obligate să se expună în stradă, îmbrăcate în haine procurate de către inculpați sau de persoanele care aveau „grijă" de acestea, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, fiind obligate să practice prețurile anume stabilite de către inculpați, în caz contrar fiind amenințate și agresate fizic.

Față de cele arătate mai sus, prima instanță a constatat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și latura subiectivă, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

S-a mai reținut că, potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei.

Prin această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, și anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.

În conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeași lege, infracțiunea este săvârșită în formă calificată dacă este comisă în una din următoarele împrejurări respectiv două sau mai multe persoane împreună, s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății sau este săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Pentru a fi reținută ca element material a infracțiunii, acțiunile enumerate anterior trebuie să fie înfăptuite întotdeauna în scopul exploatării persoanei și prin unul din mijloacele expres prevăzute de lege.

Așa cum s-a statuat și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară, acțiunile prin care se realizează traficarea, se săvârșesc de cele mai multe ori prin constrângerea victimelor, care datorită tratamentului aplicat, acționează împotriva voinței lor, acceptând și supunându-se cererilor traficanților.

În cauza dedusă judecății, prima instanță a reținut că inculpatul R.D. după ce le-a promis părților vătămate C.C.D. și S.L., că se va căsători cu ele, le-a convins să plece împreună la muncă în Italia. În timp ce părții vătămate C. i-a spus că va lucra ca menajeră, părții vătămate S. i-a spus că va trebui să aibă grijă de casă, în timp ce el va lucra în construcții. După ce a obținut acordul lor de a pleca împreună din țară, inculpatul a fost cel care le-a asigurat transportul celor două părți vătămate în Italia, plătindu-le acestora cheltuielile de transport.

Ajunse în Italia cele două părți vătămate au fost „găzduite" în imobile dezafectate aflate în apropierea localității Aprilia, în imobilele alăturate locuind alte rude ale inculpatului.

Părții vătămate C.C.D., inculpatul i-a spus că trebuie să meargă la cerșit pentru a face rost de bani, în caz contrar neavând din ce trăi. Așa cum aceasta a recunoscut toți banii erau luați de către inculpat, care deși îi promisese că o parte din aceștia îi va da pentru a-i trimite în țară la copilul său minor, nu a făcut acest lucru.

Intenția inculpatului de a le înșela pe părțile vătămate cu privire la scopul plecării în Italia, este evidentă. Astfel, în condițiile în care acesta era în relații de concubinaj cu o altă femeie (R.S.) căreia îi trimitea constant sume mari de bani (în acesta sens fiind copiile după transferul bancare efectuat prin Western Union - filele 73-131 voi.IV d.u.p.), bani pe care îi câștigau părțile vătămate, este evident că declarația făcută acestora că le va lua în căsătorie era una făcută în scopul determinării acestora să-l urmeze în Italia și respectiv să-i dea toți banii pe care îi obțineau.

Niciuna din părțile vătămate nu a declarat că în perioada în care s-a aflat cu inculpatul în Italia ar fi lucrat și acesta, motiv pentru care este evident că scopul pentru care le-a recrutat, transportat și respectiv găzduit pe părțile vătămate în Italia a fost acela de a le exploata.

Respectivele părți vătămate, în momentul recrutării, nu aveau un loc de muncă, erau lipsite de venituri și aveau în întreținere copii minori, inculpatul urmărind punerea acestora într-o stare de dependență față de el, prin achitarea cheltuielilor de transport și oprirea tuturor banilor obținuți de acestea. Totodată, mai rezultă că de la început inculpatul a urmărit punerea părților vătămate într-o stare de dependență față de el, prin oprirea actelor de identitate (ale părții vătămate C.), respectiv a constrâns-o prin violență pe partea vătămată S., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, să întrețină raporturi sexuale contra unor sume de bani pe care și i-a însușit (cele două părți vătămate neavând altă sursă de venit).

Față de cele arătate mai sus s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, atât în ceea ce o privește pe partea vătămată C.C.D., cât și partea vătămată S.L. dispunându-se condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

Pe lângă infracțiunile reținute mai sus în sarcina inculpatului R.D. a fost reținută și infracțiunea de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere activitatea de prostituție, săvârșită de bună voie în folosul acestuia de către inculpata C.M. Față de probele reținute și analizate în cauză, modalitatea prin care s-a realizat sub aspectul laturii obiective elementul material al acestei infracțiuni a fost acela al tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către inculpată.

În ceea ce o privește pe partea vătămată I.M.R., s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de trafic de minori.

Așa cum rezultă din starea de fapt reținută de instanță inculpatul R.D. a încercat, destul de agresiv, să inițieze o relație cu aceasta, fără a reuși însă acest lucru.

Sub aspectul elementului material, a reținut că modalitatea prin care se susține prin rechizitoriu că s-ar fi săvârșit de către inculpat tentativa la infracțiunea de trafic de minori față de partea vătămată I.M.R. este aceea de recrutare. Or, în opinia primei instanțe, faptul că inculpatul R. a urmărit-o pe partea vătămată cu mașina, în repetate rânduri încercând să o determine să meargă cu el, precum și faptul că ulterior după formularea unei plângeri penale la poliție de către părinții părții vătămate, acesta a mers la locuința acesteia adresând injurii și amenințări la adresa membrilor familiei acesteia nu se circumscrie acțiunii avute în vedere de lege. Inculpatul nu i-a propus acesteia niciodată să meargă cu el în Italia, datorită refuzului constant al părții vătămate de a se întâlni cu el acesta neputându-i propune nici măcar să fie prieteni sau concubini.

Față de întreaga activitate infracțională a grupului din care făcea parte inculpatul, precum și săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane față de părțile vătămate C. și S., se poate trage concluzia că acesta luase hotărârea de a o recruta pe partea vătămată I.M.R.

Având însă în vedere că actele materiale săvârșite de inculpat în ceea ce o privește pe acesta nu se circumscriu elementului material al infracțiunii (respectiv acțiunii de recrutare), rezultă că acesta nu a trecut la punerea în executare a hotărârii, faptele sale rămânând în sfera actelor pregătitoare. Niciuna din faptele sale nu poate fi considerată că ar fi putut să ducă la atragerea, câștigarea sau ademenirea părții vătămate minore Iota în scopul exploatării acesteia.

Prin urmare față de cele arătate mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prima instanță a dispus achitarea inculpatului R.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, în ceea ce o privește pe partea vătămată I.M.R.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunile reținute de instanță în seama inculpatului, în conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție iar la individualizarea judiciară s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și de persoana inculpatului (având în vedere referatul de evaluare și caracterizarea depusă de acesta).

Prima instanță a reținut că faptele inculpatului, astfel cum au fost săvârșite, prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care s-a realizat în concret, acțiunea ce constituie elementul material al acesteia, de împrejurările care o particularizează, de urmările produse, de caracterul și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, reliefată în limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

A mai avut în vedere modalitatea concretă în care a acționat inculpatul în vederea recrutării, transportării și găzduirii în Italia în vederea exploatării sexuale a părților vătămate folosind împotriva părții vătămate S. violența fizică repetată pentru a o determina să se prostitueze în favoarea sa.

De asemenea, potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar (fila 358 Voi.VI dosar fond), a constatat că inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, motiv pentru care a aplicat acestuia pedepse orientate spre media limitelor de pedeapsă, având în vedere că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv pentru care au fost aplicate.

Potrivit probelor administrate în cauză, respectiv depozițiile părților vătămate date atât în fața instanței, cât și în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut ca fiind dovedit faptul că inculpatul a obținut din practicarea relațiilor sexuale cu diverse persoane diverse sume de bani, sume ce au fost confiscate conform art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., cu titlul de măsură de siguranță în folosul statului.

Astfel, potrivit declarației părții vătămate S.L. (fila 218 vol.I d.u.p.), inculpatul a obținut ca urmare a practicării prostituției de către ea o sumă de circa 6.750 euro (aceasta obținând zilnic 50 euro, 25 de zile pe lună, timp de 9 luni). De asemenea potrivit declarației părții vătămate C.C.D. aceasta obținea zilnic din cerșit 50 euro (banii obținuți din prostituție și cerșit) deci a obținut o sumă de 9.000 euro (având în vedere că a stat în Italia 6 luni și a obținut zilnic această sumă).

În ceea ce privește sumele obținute de către inculpata C. și însușite de către inculpat nu există nicio probă cu privire la cuantumul acestora, probă în funcție de care instanța să apreciere sumele obținute de către inculpat.

Prin sentința penală nr. 38 din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul R.F. din art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul R.V.I. din art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată în art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată și completată.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.T.P., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată D.M.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată Z.M.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată D.C.F.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată P.A.G.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 20 și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (parte vătămată M.I.I.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului R.T.P., urmând a executa pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 4.500 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.I., în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare (parte vătămată C.A.G.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (parte vătămată M.M.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul R.V.I., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 24 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M. zis „F.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 20 și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare (parte vătămată C.O. B.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a stabilit ca inculpatul R.M., zis „F." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.W. zis „R.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani (parte vătămată V.A.Ș.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a stabilit ca inculpatul R.W., zis „R." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 50.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.R. zis „Ț.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani (parte vătămată I.R.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul R.R., zis „Ț." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 3.500 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.R.M. zis „T.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani (parte vătămată V.F.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate și s-a stabilit ca inculpatul R.R.M., zis „T." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 23 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 15.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M. zis „P.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani (parte vătămată C.I.R.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani (parte vătămată B.A.D.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani (parte vătămată G.K.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul R.M., zis „P." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată și a fost contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final, inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 13 august 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 2.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani (parte vătămată D.O.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate stabilind ca inculpatul R.F., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 04 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 50.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani (parte vătămată P.M.S.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a stabilit ca inculpatul B.A.C., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul B.G., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul R.M. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată și a fost contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 5.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. după contopirea pedepselor s-a stabilit ca inculpata M.T., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpata urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata L.I.G. zisă „G.", la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata N.O., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata C.M.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă de procuror prin ordonanța nr. 79D/P/2009 din 25 martie 2011 asupra bunurilor inculpaților R.T.P., R.W. și R.M. zis „B." și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus prin aceeași ordonanță asupra bunurilor aparținând inculpaților R.R., R.M. zis „F." și R.V.I.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A.G. și obligă inculpatul R.T.P. să-i plătească suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții vătămate C.O. B. ca nefondată.

S-a luat act că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat fiecare dintre inculpații R.T.P., R.V.I., R.M., zis „F.", R.W., zis „R.", R.R., zis „Ț.", R.R.M., zis „T." R.M., zis „P.", R.F., la plata a câte 1.780 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (efectuate la urmărirea penală și în faza de judecată).

A fost obligat fiecare dintre inculpații B.A.C., B.G., R.M., M.T., L.I.G., zisă „G.", N.O., C.M.C., C.M., la plata a câte 1.260 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (efectuate la urmărirea penală și în faza de judecată).

A fost obligat inculpatul R.T.P., la plata sumei de 750 lei, inculpatul R.V.I., la plata sumei de 300 lei, inculpatul R.M., zis „F." la plata sumei de 150 lei, inculpatul R.W., zis „R." la plata sumei de 1501ei, inculpatul R.R., zis „Ț." la plata sumei de 150 lei, inculpatul R.R.M., zis „T." la plata sumei de 300 lei, inculpatul R.M., zis „P." la plata sumei de 450 lei și inculpatul R.F., la plata sumei de 150 lei reprezentând onorarii avocați oficiu pentru părțile vătămate.

A fost disjunsă soluționarea acțiunii penale cu privire la inculpatele C.E., și C.O., zisă „G.".

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că în toamna anului 2007, inculpatul R.T.P. a cunoscut-o pe partea vătămată D.M., în vârstă de 17 ani, prin intermediul unei prietene la care aceasta locuia în gazdă în municipiul Băilești și după ce au devenit prieteni, sub promisiunea luării în căsătorie, i-a propus să meargă împreună în Italia, la muncă, spunându-i că ea va trebui să lucreze într-un magazin de haine. Fără a le spune părinților, partea vătămată a fost de acord să plece cu inculpatul în Italia, costurile călătoriei fiind suportate de către acesta, care le-a plătit lucrătorilor de la frontieră o sumă de bani pentru a o lăsa să iese din țară, fără a avea o procură specială în acest sens din partea părinților.

Ajunși în Italia, cei doi s-au cazat în zona Aprilia, într-o clădire părăsită, neracordată la curent sau apă, în apropierea acesteia ailându-se și alte astfel de imobile în care, ulterior, a aflat că locuiau alte rude ale inculpatului împreună cu prietenele acestora. În imobil, împreună cu cei doi, mai locuia fratele său „I." cu prietena sa O.

A doua zi, inculpatul a trimis-o pe partea vătămată, împreună cu O., la muncă, ambele practicând prostituție în orașul Pomesia. Inițial, partea vătămată a refuzat să se prostitueze, însă a aflat de la celelalte fete că dacă va refuza, va fi agresată fizic de către inculpat, context în care a acceptat, cu atât mai mult cu cât a realizat că nu avea nici bani și nici acte pentru a putea părăsi zona respectivă.

Următoarele 3 luni de zile a ieșit „la stradă" în fiecare zi, fiind constant amenințată de către inculpat și bătută în momentul în care nu câștiga suficienți bani (minim 100 euro). Deși a intenționat să fugă, „O." i-a spus să nu încerce acest lucru, deoarece va fi prinsă foarte repede și agresată, așa cum și ea era agresată des de către „I.".

În prima parte a anului 2008, în timp ce inculpatul „V." a plecat în țară, deoarece fratele său „I." făcuse un accident, a fost găsită „la stradă" de asistența socială din Italia și internată într-un centru special pentru minori.

După plecarea părții vătămate, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate D.O., S.L., G.L.C., precum și din declarația dată în faza de urmărire penală de către inculpata M.T., inculpatul a recrutat și a dus-o „la stradă" pe partea vătămată Z.M. zisă C., în vârstă de 17 ani. Din declarațiile părții vătămate menționate mai sus, prezența acesteia „la stradă" rezultă cu certitudine, ca și faptul că aceasta se prostitua în folosul inculpatului.

Deoarece în iarna anului 2008 aceasta a rămas însărcinată, a fost trimisă în țară, deoarece nu mai putea fi scoasă „la stradă". Cu toate că, deși aceasta a fost identificată, nu a putut fi audiată deoarece a fost imposibil a se stabili locul în care se află.

Deși inculpatul a negat constant existența părți vătămate, prezența acesteia în Italia, alături de către inculpat, este confirmată de declarațiile menționate mai sus, identificarea sa fiind certă și datorită faptului că aceasta, fiind bolnavă de epilepsie, făcea deseori crize (acestea au indicat că aceasta avea probleme de sănătate - „boala copiilor"). De asemenea, partea vătămată S.L. a recunoscut-o din fotografie, arătând că aceasta a fugit de la inculpat în timp ce ea se afla în Italia.

În primăvara anului 2009, același inculpat a cunoscut-o, prin intermediul unei colege de clasă, pe parte vătămată D.C.F., în vârstă de 13 ani, pe care tot sub pretextul luării în căsătorie și după ce o obligase să întrețină raporturi sexuale cu acesta și cu alte rude ale sale („G.", „T.", „P.", „R.") i-a propus părții vătămate să meargă împreună în Italia, pentru a câștiga bani, dar nu a putut obține actele de identitate ale acesteia, întrucât mama sa, aflând de legătura dintre cei doi, a ținut în permanență asupra sa actele de stare civilă.

Partea vătămată nu a putut fi audiat nemijlocit de instanță, din procesul verbal de executare a mandatelor de aducere rezultând că aceasta nu a fost găsită la domiciliu (fila 95, 317 voi.VI dosar fond).

În primăvara anului 2008, inculpatul a cunoscut-o pe parte vătămată P.A.G., prin intermediul unei colege de școală și prin aceeași modalitate de inducere în eroare a acesteia cu privire la relația lor și obținerea unor venituri licite a determinat-o pe acesta să plece în Italia, plătind vameșilor, la trecerea frontierei, 50 euro pentru a-i lăsa să treacă, întrucât părinții părții vătămate au reținut actele de stare civilă ale minorei.

Împreună cu cei doi, au mai mers în Italia și inculpatul „P.", împreună cu prietena sa, A. iar în localitatea Toricola, unde s-au cazat, partea vătămată a practicat prostituția alături de partea vătămată B.A. și C.R.

Deși, inițial, partea vătămată, a arătat că până la 18 ani nu a fost lăsată să se prostitueze de către inculpat, pentru a nu fi luată de poliție și dusă într-un centru de minori, ulterior, a revenit și a arătat că atât ea, cât și A. s-au prostituat din prima zi în care au ajuns în Italia, activitate pe care a continuat-o până în luna martie 2010 când cei doi s-au întors în țară pentru a participa la nunta inculpatului R.W.

Deși inculpatul a recunoscut relația sa cu partea vătămată, a negat faptul că aceasta s-ar fi prostituat vreodată, arătând că împreună au prestat diferite activități în Italia, pentru a face rost de bani, prezența „la stradă" a părții vătămate este însă confirmată și de declarațiile părților vătămate B.A.D. (cele două ajungând împreună în Italia), I.R., V.F. și C.O. B.

În toamna anului 2008, inculpatul R.T.P. a cunoscut-o pe partea vătămată M.I.I. prin intermediul unui fost prieten al acesteia și deși a încercat prin aceleași metode de inducere în eroare de a o determina să plece în Italia pentru a practica prostituția nu a reușit, datorită opoziție părinților părții vătămate și a împrejurării că aceasta a aflat despre intențiile sale de alte persoane din localitate care cunoșteau activitățile desfășurate de inculpat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.V.I., a reținut în fapt că în perioada sărbătorilor de iarnă 2007-2008, a abordat-o pe partea vătămată C.A.G., în vârstă de 16 ani, cei doi intrând într-o relație de prietenie și la scurt timp au plecat în Italia unde s-au stabilit tot într-un platz, achitând la plecare vameșilor o taxă, întrucât fiind minori nu aveau procuri speciale din partea părinților.

Deși atât inculpatul, cât și partea vătămată au susținut că și-au câștigat existența în Italia mergând la cerșit sau prestând alte activități ocazionale, celelalte probe administrate în cauză infirmă susținerea acestora.

Astfel, declarațiile părților vătămate D.O., D.M., S.L., V.A.Ș., P.A.G., I.R., C.O. B. și V.F., dar și ale inculpatei M.T., zisă „S.", au confirmat faptul că în toată această perioadă partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului. Totodată, transferurile de bani efectuate de către inculpat (filele 196-198 voi. V dup) infirmă susținerile celor doi. Sumele mari trimise de către inculpat în țară la intervale mici de timp, tatălui său respectiv sumele trimise de către partea vătămată inculpatului exclud posibilitatea obținerii acestora prin practicarea activităților indicate de cei doi.

În toamna anului 2008, inculpatul a cunoscut-o și pe partea vătămată M.M.C., atunci în vârstă de 15 ani, prin intermediul vărului acestuia, inculpatul R.T.P., zis „V.", și al colegei sale de clasă, partea vătămată M.I.

După prima întâlnire, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să întrețină un raport sexual cu el într-un imobil în care se mai afla inculpatul R.T.P., împreună cu prietena sa, partea vătămată M.I.

Ulterior, deși inculpatul a mai căutat-o, parte vătămată a refuzat să se mai întâlnească cu acesta, deși inculpatul îi adesea frecvent amenințări și uneori chiar o lovea. La data de 5 martie 2010, partea vătămată M.M.C. a fost așteptată din nou, în apropierea școlii de către inculpatul R.V.I., zis „P.", care de această dată a reușit să o oblige să urce în autoturism, ducând-o într-o pădure la ieșirea din municipiul Băilești, unde a încercat să întrețină raporturi sexulae cu partea vătămată și fiind refuzat a lovit-o pe acesta, după care a lăsat-o în fața hotelului „T." din Băilești.

Cu toate că martora prezentă la acest incident, V.L.E., și-a retractat în fața instanței declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că respectiva declarație s-a datorat rugăminții părții vătămate de a o ajuta, analizând în ansamblu probele administrate în cauză, instanța a apreciat, având în vedere imposibilitatea martorei de a da o explicație plauzibilă asupra modificării declarației, că declarația dată la urmărirea penală este ce care corespunde adevărului.

Cu privire la inculpatul R.M. zis F., prima instanță a reținut, în fapt, că în vara anului 2007 a cunoscut-o pe inculpata N.O., cei doi intrând într-o relație de concubinaj, după care, de comun acord au hotărât să plece în Italia, stabilindu-se în Italia, în orașul Aprilia, unde se mai aflau și alte rude ale inculpatului împreună cu concubinele, care se prostituau în folosul lor.

Ajunși acolo, ca și ceilalți membrii ai familiei, inculpata N.O. a început să se prostitueze de bună voie, în folosul concubinului său.

Cu toate că cei doi au negat această activitate, probatoriul administrat respectiv declarațiile părților vătămate D.O., D.M., S.L., V.A.Ș., zisă „B.", P.A.G., I.M.R., C.O. B., V.F., au confirmat prezența acesteia „la stradă" alături de celelalte părți vătămate.

La începutul anului 2009, inculpatul a cunoscut-o și pe partea vătămată C.O. B. în vârstă de 16 ani, pe care a indus-o în eroare cu privire la statutul său social (concubinaj cu M. împreună având și 3 copii minori), intențiile de căsătorie și cu privire la activitățile pe care urma să le desfășoare în Italia. Datorită opoziție părinților părții vătămate activitățile inculpatului de a încerca să determine partea vătămată să se prostitueze pentru el în Italia nu au put fi finalizate.

În luna iunie 2009, același inculpat a cunoscut-o pe partea vătămată B.I.R., în vârstă de 17 ani, pe care prin aceiași modalitate de inducere în eroare, amenințări și agresare fizică a părții vătămate, a încercat să o determine să plece în Italia pentru a se prostitua pentru el, însă nu a reușit datorită intervenției organelor de poliție sesizate de partea vătămată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.W., a reținut că în anul 2005 a intrat într-o relație de concubinaj cu parte vătămată V.A.Ș., zisă „B.", minoră (15 ani) și în pofida opoziție părinților acesteia la începutul anului 2006, cei doi au părăsit țara, stabilindu-se inițial într-un „platz" din zona Milano, desfășurând împreună diverse activități până în luna iulie a aceluiași an, când au fost nevoiți să se întoarcă în țară.

În luna aprilie 2007, când au părăsit din nou România, împreună cu inculpatul R.F., zis „I." și concubina acestuia D.O. și D.M.S., zis „M." împreună cu soția sa, D.L., s-au stabilit în orașul Aprilia, unde locuiau verii inculpatului R.W., zis „R.", respectiv inculpatul R.R., zis „T.", împreună cu concubina sa, inculpata M.T., zisă „S.".

Partea vătămată în cursul urmăririi penale a recunoscut că a început să se prostitueze înainte vârstei de 18 ani, fără ca inculpatul să știe, ulterior acesta aflând și fiind de acord cu practicarea acestei activități de către ea. Ulterior, în fața instanței, aceasta a declarat că nu s-a prostituat niciodată, ci doar târziu, în timp ce inculpatul se afla în țară și avea o altă relație de concubinaj, de gelozie, a intrat și ea într-o astfel de relație cu un cetățean italian, care îi dădea lunar 4-5.000 euro pentru a nu mai cerși în stradă. Declarația acesteia nu poate fi reținută de instanță ca fiind conformă adevărului, întrucât pe de o parte aceasta nu a făcut în niciun fel dovada faptului că declarația dată la urmărirea penală nu este conformă adevărului, fiind obținută urmare a agresării sale fizice de către polițiști, iar pe de altă parte, nu este credibilă deoarece nu justifică motivul pentru care, deși pretinde că a avut relația respectivă pentru a se răzbuna pe inculpat, îi trimitea acestuia în țară sume considerabile de bani (filele 115-117 voi.IV d.u.p).

Prezența părții vătămate V.A.Ș., zisă „B." „la stradă" a fost confirmată totodată și de declarațiile părților vătămate D.O., D.M., S.L., I.R.M., P.A.G. și V.F. și C.O. B.

Cu privire la inculpatul R.R. zis Ț., a reținut că, în iarna anului 2006 - 2007, inculpatul împreună cu concubina sa, inculpata M.T., zisă „S." au părăsit România, stabilindu-se în regiunea Roma, respectiv localitățile Campoleone și Aprilia, unde au locuit în diferite imobile dezafectate. În perioada 2007-2010, concubina sa M.T., zisă „S." s-a prostituat, a furat, sau a cerșit, în folos propriu, dar și pentru inculpat.

Inculpatul a negat faptul că ar fi cunoscut vreodată că concubina sa s-a prostituat pentru el, însă din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu acest lucru. Relevante în acest sens sunt declarațiile părților vătămate D.O., B.A.D., D.M., S.L., V.A.Ș., P.A.G., V.F., C.O. B. și I.R.M., ultimele două declarând că inculpata este cea care le-a „instruit"cu privire la activitatea pe care trebuiau să o desfășoare „la stradă", precum și declarația inculpatei M.T. din faza de urmărire penală. Ulterior, în primăvara anului 2009, acesta a cunoscut-o pe partea vătămată I.R.M. și după ce au devenit prieteni, cei doi s-au hotărât să plece împreună în Italia, pentru a câștiga bani din practicarea prostituției, partea vătămată fiind de acord cu acest lucru.

Întrucât partea vătămată era minoră, având 16 ani, și părinții acesteia nu îi dăduseră o procură specială pentru a o putea scoate din țară, inculpatul le-a plătit o sumă de 50 euro lucrătorilor de frontieră, toți banii necesari călătoriei fiind achitați tot de către acesta.

Cei doi s-au stabilit tot în orașul Aprilia, iar partea vătămată I.R.M. a început să iasă „la stradă", fiind instruită de către inculpata M.T., zisă „S.", câștigând zilnic, în medie, între 80-90 euro până la 200 euro. Banii câștigați de partea vătămată au fost dați în totalitate inculpatului întrucât dorea ca împreună că își cumpere o locuință în tară.

Prezența părții vătămate „la stradă" a fost confirmată de probe administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate P.A.G., B.I.R., C.O. B., V.F. și ale inculpatei M.T.

Referitor la inculpatul R.R.M. zis T., a reținut în fapt că la începutul anului 2009, prin intermediul inculpatei C.M., a cunoscut-o pe partea vătămată V.F. care era despărțită în fapt de soțul său și avea în întreținere un copil minor și profitând de situația acesteia i-a propus să o ia de nevastă, cerându-i să meargă împreună cu el la Băilești.

După aproximativ o lună, inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă în Italia să muncească și să câștige bani suficienți să își cumpere o casă, însă după ce au ajuns în orașul Aprilia a fost trimisă de acesta împreună cu celelalte fete „la treabă", fără a-i spune însă exact acesteia despre ce e vorba.

Împreună cu concubinele celorlalți membri ai grupului, partea vătămată V.F. s-a deplasat cu trenul în zona Pomezia, unde C.A.G., zisă „R.", i-a explicat ce urmează să facă.

Inițial, partea vătămată a refuzat, dar întrucât inculpatul a început să o agreseze, în cele din urmă a acceptat să se prostitueze o perioadă de aproximativ 6 luni, banii câștigați fiind însușiți, în totalitate, de către inculpat (între 100 și 150 ero pe zi). Profitând de lipsa inculpatului din Italia, partea vătămată a încercat să revină în țară cu ajutorul martorului B.L., zis „L.", transportator al grupului, însă inculpații R.V.I., zis „P.", R.M., zis „B." și R.M., zis „F." au aflat de intențiile acesteia și au dat-o jos din microbuz.

Cele declarate de partea vătămată au fost confirmate și de declarațiile părților vătămate B.A., P.A.G., I.R.M., V.A.Ș. și G.L.C., care au ieșit împreună cu ea „la stradă".

Deși nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanță, declarațiile părților vătămate D.O., V.A.Ș., P.A.G., G.L.C. confirmă prezența acesteia alături de către inculpat în primăvara anului 2008 în Italia.

Părțile vătămate menționate mai sus au confirmat faptul că aceasta, pentru o scurtă perioadă, s-a prostituat alături de ele, în folosul inculpatului, ulterior acestea susținând că ar fi fost răpită de albanezi. Din datele existente rezultă că respectiva parte vătămată era majoră în momentul în care a început să se prostitueze în folosul inculpatului, neexistând nicio probă că inculpatul ar fi agresat-o în vreun fel pe aceasta.

Pentru inculpatul R.M. zis P., prima instanță a reținut în fapt că în luna iulie 2009, după ce fusese eliberat din închisoare, a cunoscut-o pe partea vătămată C.I.R., în vârstă de 14 ani, încercând prin amenințare, agresiune fizică și chiar determinând-o să întrețină un raport sexual cu acesta să plec cu el în Italia pentru ase prostitua, activitatea care nu a fost finalizată de inculpat din lipsa actelor de stare civilă ale minorei și acțiunilor întreprinse de părinții acesteia la organele de poliție și autoritățile locale.

Ulterior, prin intermediul cumnatei sale R.C., zisă „N.", inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată B.A.D., în vârstă de 17 ani, despre care a aflat că era într-o relație de concubinaj, soțul fiind plecat la muncă în Spania și avea și un copil minor.

După ce a acceptat să se mute cu inculpatul, fără știrea părinților, partea vătămată a fost obligată de acesta să plece împreună în Italia, fiind însoțiți de V. și concubina acestuia, A., precum și două femei de etnie rromă, fiind cazați în localitatea Aprilia, într-un imobil dezafectat.

Deși inițial a refuzat să se prostitueze, ulterior, fiind amenințată de către inculpat, a acceptat, obținând câte 30 euro de la fiecare client, banii obținuți fiind predați integral inculpatului. În această perioadă, în prezența inculpatului, partea vătămată a luat legătura telefonic cu părinții, cărora le-a spus că lucrează la o bătrână. Ulterior, după aproximativ o lună din momentul în care ajunsese în Italia, profitând de neatenția fetelor și reușind să obțină pentru scurt timp telefonul inculpatului, i-a telefonat tatălui său, care era în Italia, cu care s-a întâlnit, după ce a reușit să fugă de la inculpat.

Declarația părții vătămate B.A.D. a fost susținută și de declarațiile celorlalte părți vătămate S.L., P.A.G., C.O. B., precum și de declarațiile martorilor B.M., B.I. și B.C.

După fuga părții vătămate B.A.D., inculpatul R.M., zis „P." s-a întors în țară, unde a cunoscut-o în orașul Sînnicolau Mare pe partea vătămată G.K., pe care tot prin promisiunea căsătoriei și obținerea unor câștiguri licite a încercat să o determine să plece în Italia pentru a se prostitua pentru el, acțiune nefinalizată datorită împotrivirii părții vătămate care a apelat la un jandarm. în ceea ce-l privește pe inculpatul R.F. zis I., prima instanță a reținut, în fapt, că în primăvara anului 2007, a cunoscut-o pe partea vătămată D.O., cei doi inițiind o relație de prietenie, după care prin inducerea în eroare a acesteia și profitând de faptul că are un copil minor în întreținere a determinat-o să plece în Italia, deplasarea realizând-se după Paști împreună cu R.W., zis „R.", concubina acestuia, V.A.Ș., zisă „B." și un alt prieten, D.S.M., zis „M." și soția L.

Fiind cazați într-un imobil dezafectat, partea vătămată a fost instruită de inculpata M.T., care i-a spus că urma să fure din magazin și să se prostitueze, lucru pe care îl făceau și celelalte fete.

Inițial aceasta a refuzat, dar întrucât a fost agresată fizic în mod repetat de inculpatul R.F., zis „I.", acesta amenințând-o și că nu se va mai întoarce niciodată în România și nu-și va mai vedea copilul, aceasta a acceptat inițial să fure alături de celelalte fete.

Ulterior, în luna iulie 2007, inculpatul nemulțumit de sumele câștigate de acesta i-a cerut să iasă „la stradă" și ea împreună cu celelalte fete. Refuzând, a fost bătută de către inculpat cu un picior de la mobilă, cauzându-i leziuni pentru care a fost îngrijită timp de aproximativ două săptămâni de celelalte fete aflate în casă, motiv pentru care după ce s-a vindecat a început să se prostitueze. Banii erau luați de către inculpat care o agresa atunci când considera că nu câștigaseră suficient.

La începutul anului 2008, inculpatul R.F., zis „I." a revenita în țară, perioadă în care partea vătămată a continuat să fie supravegheată de ceilalți membri ai grupului, banii obținuți fiind trimiși de aceștia în țară, inculpatului.

În ziua de 17 martie 2008, la cererea inculpatului partea vătămată a fost trimisă urgent în țară, întrucât inculpatul R.F., zis „I." îi omorâse sora într-un accident de circulație.

Conform declarației date în cursul urmăririi penale, în perioada în care s-a aflat în Italia, partea vătămată D.O. a câștigat aproximativ 50.000 euro, bani ce au fost însușiți în totalitate de inculpatul R.F., zis „I.". Ulterior, cu ocazia audierii sale nemijlocite de instanță, partea vătămată a revenit asupra declarației, arătând că, deși este adevărat că a plecat împreună cu inculpatul în Italia, nu s-a prostituat niciodată, ci împreună cu acesta au lucrat într-o spălătorie auto.

Prezența „la stradă" a părții vătămate, agresiunile exercitate asupra sa de către inculpat au fost confirmate însă de declarațiile părților vătămate B.A.D., D.M., S.L., V.A.Ș. și G.L.C., dar și de declarațiile inițiale ale inculpatei M.T.

După plecarea părții vătămate D.O. inculpatul R.F., zis „I." a recrutat-o și scos-o „la stradă" pe numita C.R., care s-a prostituat în folosul său până la sfârșitul anului 2009, când a plecat de la acesta în condiții necunoscute.

Prezența „la stradă" a acesteia a fost confirmată de declarațiile date de părțile vătămate B.A.D., S.L., P.A.G., I.R.M. și V.F., acestea declarând că au cunoscut-o pe aceasta în Italia, ea fiind cea care le iniția pe unele dintre ele în practicarea prostituției (B.A.).

Cu privire la inculpatul B.A., a reținut că, în perioada 2005-2006, a cunoscut-o pe partea vătămată P.M.S., cu care a întreținut o relație de prietenie, până în anul 2007. Deși inculpatul a susținut că, ulterior acestui an, nu știe ce s-a mai întâmplat cu partea vătămată, declarațiile martorilor Z.Ș. și I.G. confirmă faptul că în luna august a anului 2007, cei doi de comun acord au hotărât să plece împreună în Italia.

Martora I.G., mătușa acesteia, a declarat că ulterior dispariției sale, a fost sunată de partea vătămată care, deși i-a spus că este bine, din tonul acesteia a sesizat că era foarte speriată. La circa 8-9 luni din momentul în care părăsise țara, aceasta a fost abandonată la ieșirea din localitatea Ișalnița, drogată.

În perioada imediat următoare, aceasta a fost într-o stare fizică și psihică foarte proastă, datorită drogurilor pe care le luase, însă i-a spus mătușii sale că, deși a plecat de bună voie cu inculpatul în Italia, a fost vândută de la un clan la altul și obligată să se prostitueze.

După ce și-a revenit fizic și psihic, partea vătămată a fost luată, la circa 2 luni, de către mama sa în Germania și nu a mai revenit în țară.

Aceeași martoră a declarat că inculpatul i-a plătit acesteia o sumă de bani (50-70 mii. lei ROL) pentru ca aceasta să declare la poliție că nu a părăsit țara împreună cu el. Așa se explică faptul că, ulterior în dosarul de dispariție existent la poliție, după întoarcerea în țară, partea vătămată a declarat că ar fi plecat cu o altă persoană respectiv cu o anume „D.".

Prezența sa în Italia, alături de inculpat, faptul că aceasta s-a prostituat în folosul său rezultă însă și din declarațiile părții vătămate D.O., precum și din declarația inculpatei M.T.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.G., a reținut în anul 2005, a intrat într-o relație de concubinaj cu L.I.G., zisă „G., iar în anul 2008, după decesul fratelui său, B.I., inculpatul împreună cu concubina sa au părăsit Spania, stabilindu-se în Italia, zona Roma.

Din declarațiile date de părțile vătămate S.L., I.R.M., V.F., P.A.G., V.A.Ș., zisă „B." și G.L.C., rezultă că în Italia inculpata s-a prostituat în folosul concubinului său, ieșind împreună cu celelalte fete „la stradă".

Cu toate că cei doi au negat constant faptul că ar fi prestat astfel de activități în Italia, declarațiile acestora nu sunt credibile, în condițiile în care părțile vătămate menționate mai sus i-au recunoscut pe aceștia din fotografii, prezența acestora alături de ceilalți membrii ai grupului fiind cert dovedită.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.M. zis B., a reținut în fapt că în anul 2009, după ce a fost eliberat din penitenciar, acesta a intrat într-o relație de concubinaj cu inculpata C.M.C., zisă „C.", după care au plecat în Italia, localitatea Toricola, unde concubina sa ieșind alături de celelalte fete „la stradă", pe aceleași străzi din Pomezia. Declarațiile părților vătămate P.A.G., C.I.R., I.R. M., C.O. B. și V.F. și ale inculpatei M.T., zisă „S." au confirmat prezența acesteia „la stradă" și activitatea desfășurată. În același sens s-a arătat că este și declarația martorului C.F.

Din coroborarea acestor mijloace de probă s-a reținut, că aceasta, de bună voie a acceptat să se prostitueze în folosul concubinului său.

Pentru inculpata M.T. zisă S., a reținut, așa cum s-a arătat anterior, că în perioada 2007-2010 s-a prostituat, a furat, a cerșit atât în folosul propriu, dar și pentru concubinul său, inculpatul R.R., zis Ț.

De asemenea, inculpata este cea care le-a „instruit" pe părțile vătămate D.O. M., I.R. M. și V.A.Ș. în legătură cu practicarea prostituției, le-a supravegheat pe acestea în momentul în care mergeau „la stradă" împreună și le-a sfătuit ca în situația în care vor fi legitimate de poliția italiană, să declare că sunt majore și să-și dea alte date de identitate.

În ceea ce le privește pe inculpatele L.I.G. zisă G., N.O., C.M. zisă M. și C.M.C., prezența acestora la stradă alături de celelalte părți vătămate, practicarea prostituției în folosul concubinilor lor respectiv inculpații B.G. zis „C.", R.M. zis F., R.D. și R.M. zis B. a rezultat din probele menționate mai sus și analizate cu prilejul reținerii stării de fapt cu privire la ceilalți inculpați.

Cu toate că niciunul dintre inculpații nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, o parte dintre aceștia negând chiar că le-ar cunoaște pe părțile vătămate, încercând să acrediteze ideii că de bună-credință au plecat cu părțile vătămate în Italia pentru a munci și a face astfel rost de bani pentru a-și construi un viitor împreună cu acestea, niciunul dintre aceștia nu a explicat de ce, pe de o parte, fiecare avea în țară câte o concubină și copii minori, locuind împreună cu aceștia, iar pe de altă parte, de ce avea mai multe „prietene" în același timp. Susținerea acestora potrivit căreia în Italia și-ar fi câștigat existența prestând diferite munci ocazionale (îngrijind bătrâni, lucrând în pizzerii, spălătorii auto), cerșind sau chiar furând, nu s-a putut reține având în vedere sumele mari de bani obținute într-un interval foarte scurt. Totodată, deși o parte dintre aceștia au susținut așa cum s-a arătat mai sus, faptul că ar fi lucrat ca zilieri, niciunul dintre aceștia nu a adus nicio probă care să susțină acest lucru, cu toate că procesul penal durând datorită complexității și numărului mare de părți peste 1 an de zile aveau timpul și mai ales interesul de a face astfel de dovezi. Părțile vătămate V. și D., evident influențate de către inculpați sau rudele acestora, au indicat și numele unor cetățeni italieni, la care ar fi lucrat, fără a indica însă adresa acestora, pentru a putea fi verificată susținerea acestora.

Coroborând toate aceste probe și apreciindu-le în ansamblu și în scopul aflării adevărului, prima instanță a reținut că acestea fac dovada - nu prin individualitatea lor - ci prin ansamblul lor, unei singure concluzii, cu excluderea oricărei alta, concluzie potrivit căreia, în cauză rezultă că inculpații au săvârșit faptele descrise mai sus, în condițiile în care nici unul dintre inculpați nu au putut oferi o explicație plauzibilă privitoare la „acuzațiile nefondate" aduse de părțile vătămate.

Prima instanță a reținut totodată că toate părțile vătămate au prezentat, în general, aceleași date în ceea ce privește locul unde erau duse să se prostitueze( o stradă la ieșire din localitatea Pomezia), același program (de luni până vineri între orele 7-23), același tarif pe care erau obligate să-1 ceară clienților (30-50 euro), aceleași indicații date în momentul în care au început să se prostitueze (să folosească prezervative, să-și dea alte date de identitate în cazul în care erau oprite de organele de poliție).

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, infracțiunea care s-a reținut a fi săvârșită de inculpații R.R., R.W., R.F., R.M., R.T.P., R.V.I., R.R.M., R.M., B.G., B.A.C., R.M. și M.T., prima instanță a reținut, pentru aceleași considerente teoretice, expuse pe larg la inculpatul R.D., că deși nu se poate reține că legăturile dintre inculpați caracterizează existența unui grup infracțional organizat, fiind evident că acestora le lipsește o structură sau atribuții clare pentru fiecare membru cerut, totuși se remarcă că toți inculpații au avut totuși legături strânse în comiterea infracțiunilor respectiv același mod de operare, părțile vătămate fiind recrutate în general în aceeași zonă respectiv municipiul Băilești (cu excepția părților vătămate G.K. și V.F.), acestea erau scoase „la stradă" în general în același lor (în apropierea Romei, zona Pomesia, Toricola), pentru „convingerea" acestora s-a folosit în general același fals pretext al luării în căsătorie.

S-a dovedit, de asemenea, că, în scopul executării rezoluției infracționale, inculpații pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației, urmărea respectarea unui anume program de lucru (între orele 07-23.00, de luni până vineri inclusiv), perioadă în care părțile vătămate erau obligate să se expună în stradă, îmbrăcate în haine procurate de către inculpați sau de persoanele care aveau „grijă" de acestea (inculpata M.T., partea vătămată C.R., etc.), în locurile repartizate pentru racolarea clienților, fiind obligate practice prețurile anume stabilite de către inculpați, în caz contrar fiind amenințate și agresate fizic.

Credibilitatea și vicierea consimțământului s-au obținut în unele cazuri chiar din momentul când părțile vătămate au fost informate asupra scopului real în care au fost racolate și aduse în Italia, acestea au refuzat să practice prostituția la stradă, acestea au avertizate că vor avea de suferit, iar unele dintre ele fiind chiar și lovite de către concubinii lor.

Față de cele arătate mai sus, prima instanță a constatat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și latura subiectivă, motiv pentru care va dispune condamnarea inculpaților pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În cauza dedusă judecății, instanța a reținut că inculpații R.R.M. și R.F. după ce le-au promis părților vătămate V.F. și D.O., că vor munci împreună cu ei în Italia, prin fraudă și înșelăciune, cu rea credință și prin punerea acestora încă de la început într-o stare de dependență față de ei - în condițiile în care le-au achitat contravaloarea drumului, le-au asigurat transportul iar mai apoi le-au constrâns prin violență, amenințare și profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra, să întrețină raporturi intime contra unor sume de bani pe care și i-au însușit – în condițiile în care părțile vătămate nu vorbeau limba italiană, nu aveau acte de identitate, și nu aveau nici o altă sursă de venit.

În atare condiții, puse în situația de a nu avea bani, de a nu cunoaște limba, fiind agresate fizic și psihic în mod direct de către inculpați, părțile vătămate nu puteau decât să urmeze conduita impusă de cei doi inculpați, până în momentul în care au reușit să scape de aceștia (respectiv să se întoarcă în țară).

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, inculpații au folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului s-a reținut în mod neîndoios că respectivele părți vătămate, în momentul recrutării, nu aveau un loc de muncă, erau lipsite de venituri și aveau în întreținere copii minori. Totodată, mai rezultă că de la început inculpații au urmărit punerea părților vătămate într-o stare de dependență față de ei, prin oprirea actelor de identitate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.F. zis „I." prima instanță a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, dar având în vedere că la săvârșirea infracțiunii au participat și ceilalți inculpați prezenți în Italia în momentul aducerii părții vătămate, aceștia exercitând asupra părții vătămate D. o constrângere morală (aceasta văzându-se adusă într-un grup de persoane, înrudite, în care fiecare membru al grupului avea câte o fată „la stradă", fiind agresată de către inculpat, iar apoi trimisă alături de către inculpata M.T. la furat iar apoi fiind obligată să se prostitueze sub supravegherea acesteia), se impune și reținerea alin. (2), motiv pentru care a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 12 alin. (1) în art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată.

În ceea ce privește fapta inculpatului R.M. prin care acesta după ce sub promisiunea căsătoriei a convins-o pe partea vătămată G.K. să accepta să locuiască împreună în domiciliul său, iar ulterior i-a propus expres să meargă în Italia să facă bani prin practicarea prostituției, acțiune ce nu a fost dusă la sfârșit datorită faptului că aceasta a reușit să plece, fără știrea sa din imobilul respectiv, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) C. pen. Cu privire la această faptă s-a reținut că sunt incidente și dispozițiile alin. (2) ale art. 12 din Legea nr. 678/2001, deoarece așa cum rezultă din probele administrate în cauză în perioada în care s-a aflat în domiciliul inculpatului partea vătămată nu a fost lăsată niciodată singură, fiind supravegheată de rudele acestuia, în momentul în care a reușit să fugă fiind urmărită de cumnatele acestuia.

Totodată, modalitatea în care inculpații R.T.P. zis „V."; R.V.I. zis „P.", R.W., R.R. Ț. R.M. zis „P.", B.A.C., le-au racolat, transportat în Italia iar acolo le-au forțat sau le-au „convins" prin amenințări, violență, înșelăciune pe părțile vătămate D.M., Z.M., D.C.F., C.A.G. V.A.Ș., I.R., B.A.D., P.M.S., să practice prostituția, banii obținuți fiind însușiți în totalitate de către inculpații, realizează elementul material al infracțiunii de trafic de minori în variantele agravante prev. de dispozițiile alin. (2) și (3) C. pen.

Astfel, activitatea infracțională a inculpaților, astfel cum a fost expusă întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea și găzduirea părților vătămate în scopul exploatării lor fiind săvârșite prin amenințare, violență, înșelăciune și de asemenea în condițiile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) respectiv „de două sau mai multe persoane împreună", în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., deoarece în condițiile concrete în care a fost săvârșită, întrunește elementele constitutive a unei infracțiuni al cărei element material se realizează prin mai multe modalități alternative, săvârșită în condiții de agravare prevăzute de alin. (2) cu referire la mijlocul prin care a fost comisă fapta, respectiv amenințare, violență, înșelăciune și alin. (3) cu referire la numărul persoanelor implicate în realizarea activității ilicite incriminată de legea penală.

Forma de vinovăție cu care au acționat inculpații este intenția directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea acestuia, existând legătură de cauzalitate între faptă și urmările produse.

Sub aspectul elementului material infracțiunea de trafic de minori s-a reținut că acțiunea de racolare a părților vătămate s-a făcut prin promisiuni false de căsătorie, convingerea acestora în momentul părăsirii țării fiind aceea că vor desfășura o cu totul altă activitate decât cea care pe care în final au ajuns să o practice. De asemenea, inculpații au fost cei care le-au asigurat transportul părților vătămate în Italia, fără ca vreuna dintre acestea să aibă procură de părăsire a țării dată de părinți, aceștia achitând atât costul transportului cât și sumele plătite la vamă pentru a li se permite acestora să părăsească țara.

Găzduirea părților vătămate după ajungerea la destinație, în Italia s-a făcut în imobile părăsite, neracordate la apă, energie electrică, aflate la margine orașului, acțiuni întreprinse de către inculpați în scopul obligării la practicarea prostituției (exploatarea unui minor este definită de dispozițiile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001).

Respectivele acțiuni au fost, totodată, săvârșite prin mijloacele arătate în alin. (2) din art. 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv prin amenințare, violență, alte forme de constrângere, prin înșelăciune.

Astfel, părțile vătămate au fost amenințate că vor fi bătute, li s-a insuflat și temerea că ele sau membrii familiei lor vor avea de suferit, dacă nu vor face ceea ce li se cere, au fost agresate fizic (prin oricare din acțiunile de lovire cu palmele, pumnii, picioarele, obiecte contondente), psihic (în principal, prin umilire, insulte), sexual sau economic (constând în controlul asupra bunurilor victimei și impunerea unei dependențe materiale a ei față de traficant).

O situație aparte în rândul părților vătămate menționate mai sus o are partea vătămată C.A.G., în dosar neexistând nicio probă privind realizarea activităților incriminate la alin. (1) al art. 13 prin unul din mijloacele prevăzute de dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege, respectiv nu există nicio probă care să ducă instanța la concluzia că aceasta ar fi fost recrutată, transportată și găzduită în Italia prin înșelăciune, sau prin vreun al mijloc prevăzut de textul legal menționat mai sus.

Față de cele reținute mai sus, prima instanță a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul R.V.I. în ceea ce o privește pe parte vătămată C. din art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a Ii-a în art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut că faptele inculpaților R.T.P. zis „V.", R.V.I., zis „P."și R.M. zis „F." prin care aceștia au încercat să le recruteze pe părțile vătămate, M.I.I., M.M.C. și respectiv C.O. B., prin promisiunea falsă a luării în căsătorie, propunându-le apoi să meargă împreună la muncă în Italia, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de trafic de minori, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a C. pen.

Referitor la cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice dată faptelor din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori în infracțiunea de proxenetism, prima instanță dând eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile din legea specială, și anume prevederile art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât, ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi incidența prevederilor art. 329 C. pen. fiind limitată.

Totodată, din probele administrate rezultă că fapta inculpaților a fost aceea de a recruta și a găzdui victimele, în scopul transportării lor în Italia în vederea practicării prostituției și al exploatării lor în acest mod, iar nu de a le îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, modalități prin care se poate comite infracțiunea de proxenetism, ce nu poate fi reținută.

De asemenea, pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane, și nu prin inducerea în eroare ori constrângerea acestora. Nu au fost primite nici susținerile inculpaților potrivit cărora o parte din părțile vătămate minore și-au dat acordul în vederea practicării prostituției, întrucât în cazul victimei persoană minoră, consimțământul, chiar liber exprimat, nu are nicio relevanță pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o privește pe inculpata M.T., având în vedere ajutorul direct dat nu numai concubinului său R.R. zis „ Ț." ci și inculpatului R.F., precum și ajutorul indirect dat celorlalți inculpați în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, aceasta fiind cea care le „instruia" și respectiv supraveghea pe părțile vătămate aduse de aceștia în Italia, în sarcina sa s-a reținut și complicitate la săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane.

În sarcina inculpaților R.W. zis „R.", R.R. zis „Ț.", R.R.M. zis „T.", B.G. zis „C.", R.M. zis „B." a fost reținută și infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de disp. art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere activitatea de prostituție, săvârșită de bună voie în folosul acestora de către partea vătămată V.A.Ș., respectiv față de inculpatele M.T., numita M.S., inculpata L.I.G., N.O. și respectiv C.M.C.

Față de probele reținute și analizate în cauză, modalitatea prin care s-a realizat sub aspectul laturii obiective elementul material al acestei infracțiuni a fost acela al tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către inculpatele, respectiv partea vătămată menționate mai sus.

Totodată, corelativ și având în vedere același material probator s-a reținut în sarcina inculpatelor M.T., L.I.G., N.O., C.M. și C.M.C. săvârșirea infracțiunii de prostituție prev. și ped. de art. 328 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a reținut că faptele acestora, astfel cum au fost săvârșite, prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care s-a realizat în concret, acțiunea ce constituie elementul material al acesteia, de împrejurările care o particularizează, de vârsta minorei, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în cazul în care aceasta nu ar fi reușit să sesizeze autoritățile italiene, de caracterul și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, reliefată în limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de persoana inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Pe lângă circumstanțele personale care au fost analizate în raport de fiecare inculpat, la stabilirea pedepselor prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă în care au acționat inculpații în vederea recrutării, transportării și găzduirii în Italia în vederea exploatării sexuale a părților vătămate folosind împotriva acestora atât amenințările cât și deseori forța fizică pentru a le de termina să se prostitueze în favoarea lor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.T.P. instanța avut în vedere și circumstanțele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale (fila 356 Voi. VI dosar fond), concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, dispunând aplicarea unor pedepse egale cu minimul special pentru fiecare infracțiune în parte.

Pentru aceleași considerente, prima instanță a aplicat și inculpaților R.V.I., R.F. zis I. și B.G., pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în seama lor sau pedepse puțin peste acest minim (pentru inculpatul R.F. zis I., B.G.).

În ceea ce îi privește pe inculpații R.M. zis F., R.R., R.R.M., potrivit fișelor de cazier ale acestora (filele 352, 359 și respectiv 357 voi. VI dosar fond), s-a reținut că aceștia au săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie motiv pentru care le-au fost aplicate acestora pedepse mai mari, având în vedere perseverența lor infracțională în săvârșirea unor infracțiuni prin folosirea violenței, apreciind că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv pentru care au fost aplicate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.W. zis „R.", prima instanță având în vedere, pe de o parte, concluziile referatul de evaluare întocmit în cauză iar,pe de altă parte, circumstanțele sale personale (are în întreținere copii minori dar și intenționa să se căsătorească cu partea vătămată V.A.Ș.), a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu efect asupra reducerii pedepsei sub minimum special prevăzut de lege.

În ceea ce îi privește pe inculpații R.M. zis „P.", R.M. zis „B." și inculpata M.T., având în vedere că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după ce s-a dispus liberarea condiționată a acestora, dar mai înainte ca pedeapsa să fie efectiv executată, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar (fila 350, 351 și 353 voi. VI dosar fond), prima instanță a dispus pentru fiecare dintre aceștia aplicarea unor pedepse mai mari, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen. a dispus revocarea liberării condiționate a acestora și contopirea restului rămas neexecutat în pedeapsa rezultantă stabilită în cauză.

Față de inculpatul B.A.C., instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., justificat de participarea mai redusă a acestuia la activitățile grupului infracțional,perioada relativ scurtă în care acesta a fost alături de ceilalți inculpați în Italia, precum și faptul că așa cum rezultă din depoziția martorei I.G., acesta a despăgubit-o pe partea vătămată la prejudiciul cauzat.

În ceea ce le privește pe inculpatele L.I.G. zisă „G.", N.O., C.M. zisă „M." și C.M.C., având în vedere perioada îndelungată în care acestea s-au prostituat, prima instanță a dispus aplicarea unor pedepse orientate către maximum special.

Pe latură civilă, prima instanță a apreciat, având în vedere natura faptei săvârșite, generatoare de suferințe intense fizice dar și psihice, dovedite în cauză partea vătămată P.A.G., care a fost obligată să întrețină împotriva voinței sale relații sexuale cu numeroase persoane, fiind agresată fizic și psihic de către inculpat, pusă într-o stare de inferioritate și de subordonare totală față de inculpat, prin reținerea actelor de identitate că acordarea de daune morale, că suma de 10.000 euro este suficientă pentru acoperirea acestor suferințe și, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., a admis acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpatului R.M. zis „F." la plata acestei sume cu titlu de daune morale.

Prima instanță a respins acțiunea civilă a părții vătămate C.O. B. prin care a solicitat obligarea inculpatului R.M. zis „F." la contravaloarea aurului pretins a fi vândut de către acesta ca nefondată (având în vedere că aceasta nu a făcut dovada nici a faptului că a deținut respectiva cantitate de aur și nici că aceasta i-a fost sustrasă de către inculpat), luând totodată act că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Potrivit probelor administrate în cauză, s-a reținut ca fiind dovedit faptul că inculpații au obținut din practicarea de către părțile vătămate a relațiilor sexuale cu diverse persoane sume de bani, sume ce au fost confiscate, conform art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

Întrucât în cursul urmării penale, prin ordonanța nr. 79/D/2009 din 25 martie 2011, s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpaților R.T.P., R.W., R.M. zis „B.", R.R., R.M. zis „F." și R.V.I., iar din probele administrate în prezenta cauză nu s-a făcut dovada sumelor obținute ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism de către inculpații R.R., R.M. zis „F." și R.V.I., prima instanță a menținut această măsură doar asupra bunurilor aparținând inculpaților R.T.P., R.W., R.M. zis „B.", ridicând această măsură dispusă cu privire la bunurile celorlalți trei inculpați.

Prin sentința penală nr. 42 din data de 15 iulie 2011 a Tribunalului Dolj în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.P.S. zis „ G.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (parte vătămată S.A.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.P.S. zis „ G." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (parte vătămată S.F.).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.P.S. zis „G." la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a stabilit ca inculpatul R.P.S. zis „G." să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată și a fost contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 08 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. C. zis „G.", la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa ce mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată și a fost contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata C.O. zisă „G.", la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata C.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Au fost obligați, inculpatul R.P.S. la plata sumei de 1.700 lei și inculpații B. C., C.O. și C.E. la plata a câte 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Suma de 450 lei reprezentând onorarii avocați oficiu pentru părțile vătămate s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, referitor la infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în ceea ce privește pe inculpatul R.P.S., s-a apreciat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia pentru aceleași considerente teoretice arătate anterior.

A reținut că, deși în cauză, nu se poate vorbi de un grup infracțional organizat, întrucât este evident că nu a existat o structură ierarhică și nici atribuții clare pentru fiecare membru al grupului, probele administrate au confirmat faptul că în virtutea legăturii de rudenie, a faptului că toți inculpații, atât cei doi ce formează obiectul prezentului dosar, cât și cei ce au format obiectul dosarului nr. 9506/63/2011 respectiv, nr. 14763/63/2011 al Tribunalului Dolj au locuit împreună, între ei au existat legături strânse ce i-au ajutat să săvârșească infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpații s-au ajutat constant între ei atât în ceea ce privește supravegherea părților vătămate, cât și prin presiunea morală exercitată asupra fetelor nou venite în locul respectiv. Este evident că, introducerea unei persoane într-un loc în care se află numeroase alte persoane, pe care nu le cunoaște cu excepția celui care a dus-o în locul respectiv, loc în care se află mai multe fete, care deja prin constrângere, amenințare se prostituează în folosul concubinilor, prezența inculpaților, numeroși ca număr, în locul respectiv a fost de natură a-i înfrânge eventuala rezistență fizică și psihică. Prin urmare, prezența inculpaților împreună în același loc a fost de natură a înlesni fiecăruia dintre aceștia săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori față de părțile vătămate care se aflau în respectiva perioadă.

Tocmai de aceea părțile vătămate erau aduse în „grup" și anume pentru a le facilita inculpaților acțiunea de intimidare, de „convingere" a părților vătămate să se prostitueze. E greu de crezut că odată ajunsă în Italia și plasată într-un grup de 10-15 persoane, de fapt, de 7-8 cupluri în care femeile se prostituau în folosul exclusiv al concubinilor lor, cupluri între care existau relații de rudenie, deci foarte apropiate, o parte vătămată ar fi avut vreo șansă reală de a se opune presiunilor exercitate asupra sa de cel care o adusese în respectivul grup. Nu se poate susține deci, că deși niciunul dintre inculpați nu a exercitat vreo presiune fizică sau verbală asupra părților vătămate aduse de ceilalți inculpați, nu a exercitat însă o presiune morală asupra acestora.

Scopul comun al grupului de a săvârși infracțiuni rezultă și din faptul că, în general, părțile vătămate odată ajunse în grup, li se spunea de către celelalte fete (care la rândul lor primeau instrucțiuni clare în acest sens de la concubinii lor) ce urmau să facă, fiind trimise de inculpați la muncă alături de celelalte părți vătămate sau inculpate, acestea din urmă fiind cele care le inițiau la indicațiile inculpaților.

În scopul executării rezoluției infracționale, inculpații pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației, urmăreau respectarea unui anume program de lucru (între orele 07-23.00, de luni până vineri inclusiv), perioadă în care părțile vătămate erau obligate să se expună în stradă, îmbrăcate în haine procurate de către inculpați sau de persoanele care aveau „grijă" de acestea, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, fiind obligate practice prețurile anume stabilite de către inculpați, în caz contrar fiind amenințate și agresate fizic.

Deși inculpații din prezenta cauză au negat că ar fi locuit în respectivul platz alături de ceilalți inculpați, prezența acestuia s-a reținut cu certitudine din declarațiile părților vătămate B.A.D., V.A.Ș., zisă „B.", D.M., S.L., I.R.M., V.F., G.L.C., C.B., precum și ale inculpatei M.T., zisă „S.".

În sarcina inculpatului R.P.S. a fost reținută și infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere activitatea de prostituție, săvârșită de bună voie în folosul acestuia de către inculpatele M.T. și C.O.

Față de probele reținute și analizate în cauză, s-a reținut că modalitatea prin care s-a realizat sub aspectul laturii obiective elementul material al acestei infracțiuni a fost acela al tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către inculpatele, menționate mai sus.

Totodată, în sarcina inculpatei C.O. s-a reținut în baza aceluiași material probator săvârșirea infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C. pen.

Săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpatul R.P.S. s-a arătat este dovedită și de sumele mari de bani trimise de acesta în țară în condițiile în care a susținut că nu desfășura nicio activitate din care să obțină venituri legale, fiind totodată puțin credibil că respectivele sume le-ar fi obținut din practicarea cerșetoriei de către inculpata C.O.

În ceea ce le privește pe părțile vătămate S.A.M. și S.F., s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului R.P.S. pentru săvârșirea, față de cele două părți vătămate, a tentativei la infracțiunea de trafic de minori.

Așa cum s-a reținut din starea de fapt, inculpatul R.P.S. a încercat, destul de agresiv să inițieze relații de prietenie cu acestea, fără a reuși.

În ceea ce privește o pe partea vătămată S.A.M., inculpatul R.P.S. a încercat să inițieze o relație de prietenie cu aceasta și întrucât partea vătămată a refuzat să aibă vreo relație cu acesta, inculpatul a amenințat-o că le va arăta părinților și prietenilor ei un film în care apărarea o fată dansând lasciv și despre care susținea că ar fi partea vătămată.

Văzând că partea vătămată nu cedează amenințărilor, inculpatul a mers la bunicul acesteia căruia i-a arătat respectivul film. La câteva zile, întâlnindu-se pe stradă cu partea vătămată, inculpatul a încercat din nou să o convingă pe aceasta să urce în mașina sa și întrucât aceasta nu a refuzat, a lovit-o peste față și i-a adresat injurii.

Partea vătămată împreună cu părinții săi a sesizat organele de poliție, iar la câteva zile după aceea, așa cum rezultă din declarația lui S.P. (filele 286-288 dup), tatăl părții vătămate, rudele inculpatului au venit în domiciliul părții vătămate cerându-i să-și retragă plângerea penală formulată. Familia părții vătămate nu a fost de acord cu retragerea plângerii, deși rudele inculpatului au mai revenit în domiciliul ei încercând să o determine să-și retragă respectiva plângere, plângere ce avea ca obiect săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire și alte violențe.

Pe de altă parte, așa cum s-a reținut din declarația dată în cursul urmăririi penale de către partea vătămată S.F., inculpatul a insistat o lungă perioadă (circa 1 lună de zile) ca aceasta să se întâlnească cu el. Ulterior, partea vătămată a acceptat și la prima întâlnire inculpatul i-a cerut să întrețină relații sexuale, însă partea vătămată l-a refuzat. Ulterior, partea vătămată nu a mai fost de acord să se mai întâlnească cu inculpatul, deși acesta a amenințat-o că dacă va refuza în continuare să se întâlnească cu el o să pățească ce a pățit verișoara sa, partea vătămată S.A., respectiv a fost șantajată cu un film ce cuprindea imagini compromițătoare.

Partea vătămată a refuzat și a arătat expres, în prezența apărătorului și reprezentantului legal, că niciodată inculpatul nu i-a propus să meargă cu el în Italia.

Faptul că inculpatul R.P.S. le-a urmărit pe cele două părți vătămate, în repetate rânduri încercând să le determine să inițieze relații de prietenie, că a încercat să o șantajeze pe partea vătămată S.A. cu niște imagini compromițătoare, precum și faptul că față de refuzul părții vătămate S.A.M. de a accepta propunerea sa a avut o atitudine violentă, lovind-o pe aceasta și adresându-i injurii, nu se circumscrie acțiunii avute în vedere de lege. Inculpatul nu le-a propus niciuneia din cele două părți vătămate să meargă cu el în Italia, datorită refuzului constant al acestora. Mai mult, în momentul în care partea vătămată S.F. a refuzat să întrețină relații sexuale cu acesta, inculpatul a acceptat și nu a mai insistat în această privință.

Față de întreaga activitate infracțională a grupului din care făcea parte inculpatul, este posibil ca acesta, în cazul în care cele două părți vătămate ar fi acceptat să se împrietenească cu el, să le ducă în Italia. Având însă în vedere că actele materiale săvârșite de inculpat în ceea ce le privește pe cele două părți vătămate nu se circumscriu elementului material al infracțiunii, așa cum s-a arătat mai sus (respectiv acțiunii de recrutare), rezultă că acesta nu a trecut la punerea în executare a hotărârii, faptele sale rămânând în sfera actelor pregătitoare. Niciuna din faptele sale nu poate fi considerată că ar fi putut să ducă la atragerea, câștigarea sau ademenirea părților vătămate minore S.F. și S.A. în scopul exploatării acestora.

Prin urmare față de cele arătate mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima instanță a dispus achitarea inculpatului R.P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 și urm. C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, în ceea ce le privește pe părțile vătămate S.F. și S.A.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunile reținute de instanță în sarcina inculpaților, s-a dispus condamnarea acestora la câte o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, iar la individualizarea judiciară s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și de persoana inculpaților. Având în vedere și faptul că potrivit cazierului judiciar, inculpatul R.P.S. a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă atât postexecutorie, cât și postcondamnatorie, iar inculpatul B. C. în stare de recidivă post­condamnatorie, prima instanță a aplicat fiecăruia dintre cei doi pedepse mai mari orientate spre media limitelor speciale, având în vedere că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv pentru care au fost aplicate.

Totodată, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., prima instanță a revocat liberarea condiționată atât a inculpatului R.P.S., cât și a inculpatului B. C., contopind restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, în final, inculpații urmând să execute câte 5 ani închisoare.

În ceea ce le privește pe cele două inculpate C.E. și C.O., s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai mari față de atitudinea procesuală a acestora (respectiv faptul că nu au înțeles să se prezinte la toate termenele de judecată).

Împotriva acestor sentințe au declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, părțile vătămate D.M., C.O. B. și V.F. și inculpații R.T.P., R.V.I., R.M. zis „F.", R.W., R.R., R.R.M., R.M., R.F., R.P.S., R.D., R.M. zis B.", M.T., N.O., L.I.G., B. C., C.O., B.A.C., C.M. și C.M.C.

Prin motivele scrise de apel, distinct, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova a criticat sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj, (fila 4 voi. I dosar instanță de apel nr. 9506/63/2010) și sentința penală nr. 37 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj, (dosar nr. 14763/63/2011 fila 9) sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, privind omisiunea instanța de fond de se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului R.F., respectiv, infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. (parte vătămată C.R.).

Un alt motiv de apel a vizat încălcarea dispozițiilor art. 66 C. pen., potrivit cărora executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei, iar în cauză instanțele de fond au dispus executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaților R.T.P., R.V.I., R.M. zis F., R.W., R.R., R.R.M., R.M., R.F., B.A.C., M.T. și R.D. de la data executării pedepsei principale.

S-a mai arătat că, în mod greșit, instanța de fond a interzis inculpaților R.T.P., R.V.I., R.M. zis F., R.W., R.R., R.R.M., R.M., R.F., B.A.C., M.T., N.O., C.M., L.I.G., C.M.C., B.G., R.M. zis B. și R.D. dreptul de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În mod nelegal instanța de fond a omis să aplice inculpaților B.G., R.W., R.M. zis B., R.M. zis F. și R.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere dispozițiile art. 65 C. pen.

Ultimul motiv de apel formulat de parchet a vizat omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acțiunii civile promovată de partea vătămată minoră D.C.F. care, deși nu a putut fi audiată de către instanță întrucât a părăsit țara, a arătat la urmărirea penală că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de inculpatul R.T.P.

În motivele de apel formulate, inculpații R.R. și M.T. (fila 247 vol. l dosar instanță apel) au criticat hotărârea sub aspectul greșitei lor condamnări, în sensul că instanța de fond nu a ținut seama de probele administrate, în sensul că, deși în rechizitoriu s-a reținut că M.T. s-a prostituat, a furat și a cerșit în folos propriu dar și pentru inculpatul R.R. pe care l-a și ajutat în unele situații, în hotărârea pronunțată nu s-a reținut acest lucru, inculpații nefiind implicați prin actul de acuzare pentru infracțiuni de furt. Nu s-a reținut faptul că I.R.M. nu a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului R.R. și că aceasta a locuit în Băilești împreună cu inculpatul și cu M.T. și s-a reîntors singură în Italia după o lună, continuând activitatea de prostituție.

Deși părinții părții vătămate I.R.M. nu au avut nimic împotrivă ca fiica lor să plece cu inculpatul în Italia, instanța a reținut că partea vătămată minoră a fost acostată de inculpat cu intenția de a o exploata „la stradă" în Italia.

Martorele indicate în hotărâre confirmă doar faptul prezenței părții vătămate I.M.R. „la stradă" însă nu și a unui pretins comportament infracțional al inculpatului R.R. Partea vătămată a declarat că era îndrăgostită de inculpat motiv pentru care a plecat cu el în Italia și că inculpatul a aflat de activitatea ei după ce aceasta o începuse deja. Nu s-a demonstrat că inculpatul a achitat călătoria și nici că ar fi dat 50 euro lucrătorilor de frontieră. Partea vătămată deși în realitate avea 17 ani i-a spus inculpatului că are 18 ani.

M.T. a mers în Italia cu concubinul inculpatul R.R. la cerșit, având o relație cu acesta de 15 ani, iar inculpata nu a cunoscut nimic despre presupusele activități infracționale ale părților vătămate și nu a locuit niciodată împreună cu acestea și nu i-a văzut pe ceilalți inculpați în Italia, martorul V.V.I. confirmând faptul că inculpata M.T. ieșea la cerșit.

Inculpata a fost trimisă în judecată în stare de libertate, starea de fapt fiind în evidentă discordanță cu pedeapsa la care a fost condamnată. Ancheta socială arată că R.R. locuiește împreună cu patru fete și un fiu cu vârste cuprinse între 3 și 13 ani iar M.T. locuiește împreună cu mama sa M.V. în vârstă de 48 ani într-o casă mobilată modest fără a avea teren în proprietate.

S-a mai arătat că, în mod greșit s-a dispus confiscarea autoturismului C. întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpații R.R. și M.T. (fila 49 vol. V dosar instanță de apel nr. 9506/63/2010 cu privire la sentința penală nr. 38 din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj) au criticat hotărârea instanței de fond, în principal, sub aspectul nelegalei constituiri a completului de judecată, situație sancționată cu nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. pen., în sensul că președintele completului de judecată nu era specializat să judece cauze cu minori și nerespectarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. pen., instanța întemeindu-și soluția pe prevederile art. 24 din Legea nr. 678/2001.

S-a mai solicitat achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. pen., întrucât inculpații au acționat separat fără a exista o conlucrare între aceștia, singura legătură stabilită între inculpați fiind relația de rudenie și faptul că s-au stabilit în Italia în localități învecinate. Nu a existat o asociere a inculpaților în sensul unei înțelegeri stabilite de a acționa potrivit unui plan potrivit unei structuri organizatorice, între inculpați existând doar o legătură conjuncturală.

S-a dispus în mod greșit condamnarea inculpatului R.R. pentru infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., în concurs, întrucât acesta nu a folosit înșelăciunea părților vătămate în scopul racolării și nu s-a putut dovedi existența vreunei acțiuni din cele incriminate ca element material la traficul de persoane. Din declarațiile date de părțile vătămate nu rezultă că I.R.M. și M.T. s-ar fi prostituat și nu s-a dovedit o activitate de prostituție cu caracter de ocupație obișnuită, deși consimțământul victimei traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001 nu pot fi interpretate în sensul că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către au tor se face în mod obligatoriu în prevederile acestei legi câtă vreme nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, iar acordul părții vătămate la practicarea prostituției înlătură scopul special prev. de art. 134 din Legea nr. 678/2001. Există dubii că I.R.M. s-ar fi prostituat în timp ce era minoră astfel că față de insuficiență materialului probator se impune aplicarea dispozițiilor art. 52 C. pen. privind prezumția de nevinovăție. În mod greșit a fost condamnată inculpata M.T. pentru infracțiunile de prostituție și complicitate la trafic de persoane, întrucât deși s-a reținut că inculpata le-a instruit pe celelalte femei cu privire la practicarea prostituției, această activitate nu privește modalitățile alternative ale infracțiunii de trafic de persoane. Încadrarea corectă a acestor acte materiale fiind cea dată de art. 329 alin. (1) C. pen., or, instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile părților vătămate și nici cele ale inculpatului care a arătat că nu a cunoscut că părțile vătămate s-au prostituat.

Prin motivele de apel formulate pentru inculpații R.W., R.R., M.T., R.M. zis B. și C.C.M. și depuse la dosarul cauzei la data de 08 mai 2012 s-au invocat aceleași aspecte privind nelegala constituire a completului de judecată și nerespectarea dispozițiilor privind publicitate ședinței de judecată, în ambele situații fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen.

Totodată, în mod netemeinic, s-a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpații au acționat separat în sensul că fiecare dintre cei trei inculpați au decis împreună cu concubinele lor să părăsească România pentru a-și găsi un loc de muncă în Italia și nu s-a stabilit că pe teritoriul Italia, inculpații ar fi organizat împreună scoaterea „la stradă" a concubinelor lor sau că ar fi împărțit câștigurile obținute.

Singura legătură e a putut fi stabilită între inculpați este relația de rudenie și faptul că s-au stabilit pe teritoriul Italiei, în preajma Romei în localități învecinate, invocând în acest sens decizia nr. 1940 din 26 mai 2009 a I.C.C.J.

În rechizitoriu s-a reținut că presupusa asociere s-ar fi format treptat prin stabilirea tuturor inculpaților în aceeași regiune din Italia, activitatea fiind deschisă de B.C. și C.E. împreună cu R.R. și M.T. S-a mai reținut însă că inculpații s-au stabilit în localități diferite, R.W. stabilindu-se inițial în Milano iar ulterior la Roma, împrejurare confirmată de partea vătămată V.A.Ș. și D.O. Deși s-a reținut în rechizitoriu cât și în sentința apelată că fetele au fost instruite de inculpata M.T., V.F. a indicat o altă persoană respectiv pe C.A. iar D.O. a declarat că inculpata M. a învățat-o cum să fure. Partea vătămată B. nu i-a recunoscut pe apelanții inculpați însă a arătat că deși s-a prostituat în Pomezia, nu le cunoaște pe V.A.Ș., I.R.M. și C.C.M., în același sens declarând și C.I., M.I. și C.A.

În concluzie s-a solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen.

În mod netemeinic, s-a dispus și condamnarea inculpaților R.W. și R.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 precum și pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., deoarece în cazul infracțiunii de proxenetism spre deosebire de infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea și traficul de persoane nu se fac în scopul obligării la practicarea prostituției, persoana recrutată sau traficată practicând de bună voie prostituția.

În speță, nu se poate vorbi despre existența scopului prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 al exploatării părților vătămate iar inculpații R.W. și R.R. nu au folosit înșelăciunea, respectiv inducerea în eroare a victimelor prin promisiuni false de căsătorie în scopul racolării acestora așa cum s-a reținut de către instanța de fond, inculpatul R.W. căsătorindu-se cu partea vătămată.

În privința inculpaților R.W. și R.R. nu s-a putut dovedi săvârșirea unor acțiuni de natura celor incriminate ca element material în art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001. Inculpatul R.W. a precizat că a mers de comun acord în Italia cu viitoarea sa soție unde au muncit și uneori au cerșit, inculpatul negând că partea vătămată ar fi practicat prostituția, împrejurări confirmate de către V.A.Ș. cu ocazia ascultării de către instanța de fond. Declarațiile date de partea vătămată în faza de urmărire penală ce au stat la baza soluției de condamnare nu sunt conforme adevărului având în vedere că partea vătămată a plecat în Italia părăsind școala.

Inculpatul R.R. a susținut că, din probele administrate, rezultă că de comun acord a mers în Italia cu concubina sa M.T., fiind într-o relație de 15 ani și au muncit la diverse persoane, uneori mergând și la cerșit, R.R. negând că M.T. ar fi practicat prostituția, împrejurări confirmate de I.R.M. și M.T. cu ocazia audierii acestora în fața instanței de fond.

Instanța și-a întemeiat soluția de condamnare pe baza declarațiilor date în faza de urmărire penală, deși părțile vătămate au arătat că au fost bătute de organele de cercetare penală și forțate să scrise după dictare, iar l.R.M. a fost trimisă într-un centru special de minori. În acest mod se explică faptul că acestea au dat declarații total opuse.

Deși, partea vătămată I.R.M. s-a întors în România, această împrejurare nu a fost avută în vedere de instanța de fond care ar fi trebuit să constate că nu se poate dovedi cu certitudine caracterul de ocupație obișnuită, respectiv practicarea prostituției.

Împrejurările prezentate de inculpați în declarațiile date rezultă și din declarațiile martorilor și părților vătămate dat în cursul urmăririi penale respectiv M.I., L.M., D.O., C.M., B.R., l.I. și l.C.

Deși în rechizitoriu s-a reținut că inculpații trăiau numai din banii câștigați din prostituție de concubinele lor, s-a mai reținut și faptul că o parte dintre ei s-au întors pe teritoriul României deoarece erau urmăriți pentru săvârșirea unor furturi, invocându-se decizia nr. 29 din 01 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova. În cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 întrucât părțile vătămate au declarat că s-au prostituat de bună voie astfel că nu există scopul special și anume obligarea la practicarea prostituției. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile prev. de Legea nr. 678/2001 nu sunt incidente nici dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001 potrivit căruia consimțământul persoanei victime a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Având în vedere că părțile vătămate și-au dat acordul la practicarea prostituției și nu se mai poate vorbi de existența scopului special prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, faptele săvârșite de inculpați trebuie încadrate în art. 329 C. pen. Pe de altă parte, instanța de control judiciar trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 52 C. pen. referitoare la prezumția de nevinovăție, și să dispună achitarea inculpaților R.W. și R.R. pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În mod netemeinic, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului R.M. zis B. pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere că acesta a mers în Italia cu concubina sa C.C. și au prestat diferite munci, recunoscând că uneori mai și cerșeau și au locuit în localități diferite de cea pe raza căreia se reține că s-ar fi săvârșit activitatea infracțională respectiv Pomezia. Inculpatul R.M. zis B. nu a fost recunoscut de părțile vătămate ascultate în cauză.

În mod greșit, s-a dispus condamnarea inculpatelor M.T. și C.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 328 C. pen., declarațiile părților vătămate și martorilor ascultați în cauză nu confirmă că inculpata M.T. s-ar fi prostituat în Italia iar în privința inculpatei C.M.C. se constată că părțile vătămate nu au recunoscut-o din planșele fotografice prezentate de organele de urmărire penală, întrucât în cursul judecății majoritatea părților vătămate și-au schimbat declarațiile instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea principiului in dubio pro reo și să dispună achitarea acestor inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În mod greșit s-a dispus și condamnarea inculpatei M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 deși s-a reținut în cauză că inculpata era cea care „le instruia" și le supraveghea pe părțile vătămate aduse de inculpați în Italia, în concret inculpata nu a ajutat la recrutarea, transportarea sau găzduirea persoanelor vătămate invocând în acest sens decizia nr. 8/A din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj. În aceste condiții, se poate vorbi eventual de o complicitate la infracțiunea de prostituție, actele materiale săvârșite de inculpată, înlesnind practicarea prostituției și nici de cum traficul de persoane sau minori. S-a mai arătat că trebuie avute în vedere declarațiile părților vătămate care au declarat că au fost „instruite" de alte persoane.

În sarcina inculpaților R.W. și R.R., în mod eronat s-a reținut forma agravată prev. de alin. (2) și (3) teza a Ii-a ale acestui articolului 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât se referă la săvârșirea traficului de minori de către un membru al familiei și nu la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. S-a mai arătat că inculpații au acționat separat fără o conlucrare și nu s-a putut dovedi că pe teritoriul Italiei inculpații au organizat împreună scoaterea „la stradă" a concubinelor lor, banii obținuți fiind împărțiți între concubini și folosiți în scopuri personale.

În mod nelegal instanța de fond a dispus menținerea sechestrului asigurător asupra autoturismelor aparținând inculpaților R.W. și R.M. zis B., întrucât autoturismele nu au fost săvârșite la săvârșirea infracțiunilor, victimele fiind transportate cu microbuzul numitului B.L. iar practica judiciară este constantă în sensul că în acest caz măsura este nelegală.

Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile împotriva inculpaților iar în cauză nu se poate stabili indubitabil că autoturismele au fost dobândite prin săvârșirea infracțiunii. Deși inculpații R.M. zis B. și C.C.M. au recunoscut că din banii câștigați în Italia și-au cumpărat o mașină, au precizat că o parte din suma de bani a fost achitată de părinții lor iar autoturismul nu este înmatriculat pe numele inculpatului R.W.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul R.M. zis F. (fila 259 vol.I dosar instanță apel) a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunile față de care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu.

Din probele administrate în cauză, în special în fața instanței de judecată, nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., nu a existat nici o înțelegere prealabilă între inculpați în vederea săvârșirii unei infracțiuni și nici elemente privind aderarea la o asemenea grupare infracțională, rechizitoriul tratând presupusa activitate infracțională a fiecărui inculpat în parte, astfel că nu rezultă o legătură infracțională constantă sau de ajutor reciproc în comiterea infracțiunii. Singura legătură dintre inculpați este gradul de rudenie, insuficient pentru a reține o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Părțile vătămate C.I.B. și B.I., în declarațiile date la instanța de fond, au precizat că nu a existat nici o discuție între ele și inculpat cu privire la o eventuală deplasare în Italia și nici despre o activitate cu profil sexual, reținerea în sarcina inculpatului a unei tentative la trafic de minori având la bază doar o presupusă discuție între inculpat și cele două minore, una dintre minore fiind prietenă apropiată cu inculpatul, întrucât au locuit o perioadă de timp în diferite locații.

Hotărârea s-a întemeiat numai pe declarațiile date în faza de urmărire penală fără a se argumenta rezonabil de ce aceste declarații au fost preferate.

Infracțiunea de trafic de persoane având ca parte vătămată pe N.O. s-a reținut în condițiile în care acesta nu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că ar fi fost exploatată sexual de către inculpat. Aceasta fiind audiată în faza de urmărire penală a arătat că nu a fost exploatată de inculpat, însă acesta i-a împrumutat anumite sume de bani pe care i le-a restituit.

Într-o altă teză, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia sub cuantumul de 6 ani închisoare, pedeapsă prea mare în raport cu concluziile referatului de evaluare, situația familială precară, inculpatul având venituri reduse și având în întreținere și doi copii minori.

În motivele de apel formulate de inculpatul R.R.M. (fila 261 - vol.I dosar instanță apel) a criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor și a solicitat, într-o primă teză, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., iar într-o a doua teză, schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a arătat că, potrivit Deciziei XVI/2007 a ICCJ, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane și infracțiunea de proxenetism este dată de obiectul juridic generic diferit, respectiv valoarea socială protejată, apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei în cazul traficului de persoane și bunele moravuri în relații de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență în privința infracțiunii de proxenetism.

În cauză, nu s-a dovedit că părții vătămate V.F. i-ar fi fost încălcat dreptul la libertatea de voință și acțiune. Deși, partea vătămată susține că a fost constrânsă să practice prostituția în Italia, în declarațiile date, se constată mai multe inadvertențe în sensul că partea vătămată a avut inițiativa de a-l cunoaște pe inculpat obținând numărul de telefon al acestuia de la C.M. Este de presupus că partea vătămată a aflat de la C.M. despre activitatea desfășurată de aceasta din urmă în Italia și despre eventualele beneficii arătându-se că acesta ar putea fi interesul părții vătămate în a-l cunoaște pe inculpat.

S-a mai arătat că din declarațiile date de partea vătămată nu rezultă cu certitudine faptul că a fost constrânsă să se prostitueze, inculpatul a început o altă relație de concubinaj ce poate constitui un posibil motiv pentru împrejurările indicate de partea vătămată în declarație, astfel că în cauză pot fi reținute elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

Într-o altă teză, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată V.F. în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen.

De asemenea, a solicitat achitarea sa și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen., argumentele de ordin teoretic fiind comune cu ale celorlalți coinculpați.

Totodată, a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 329 C. pen. în dauna părții vătămate M.S. întrucât fapta nu există. Parchetul nu a procedat la audierea acestei persoane dispunând disjungerea pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție. În cauză nu există probe concrete care să stabilească fără dubiu elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., cu efecte asupra reducerii pedepselor sub minimum prevăzut de lege într-un cuantum care a fost deja executat.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul R.V.I. (fila 268 vol.I - dosar instanță de apel) a solicitat într-o primă teză schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 și art. 20 rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

A mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor privind traficul de persoane din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) din aceeași lege.

Deși, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată C.A., s-a reținut greșit că infracțiunea ar fi fost săvârșită prin amenințare, violență sau constrângere, or în baza probatoriului administrat nu s-a demonstrat niciuna dintre formele de constrângere prevăzute de lege, prin urmare, nu se poate reține săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună întrucât fiecare inculpat a fost însoțit de prietena sau concubina sa.

A mai arătat că este incompatibilă reținerea în concurs a infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 deoarece ar avea loc o dublă agravare a faptei.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că părții vătămate C.A. i s-ar fi încălcat dreptul la libertatea de voință și acțiune întrucât în declarațiile date a arătat că nu s-a prostituat în Italia și nici nu a fost obligată să facă acest lucru. Nu s-a arătat în mod concret care sunt probele care confirmă existența unor amenințări, violențe, fraudă, înșelăciune și care să conducă la reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, ca urmare, nu se poate reține decât infracțiunea de proxenetism.

În ceea ce privește pe partea vătămată M.M.C. s-a presupus existența unei infracțiuni de tentativă la trafic de persoane în condițiile în care nu s-a arătat, în mod concret, acțiunile săvârșite de inculpat, care ar putea să constituie elementul material al acestei infracțiuni. Parchetul a reținut că fiecare inculpat era însoțit de prietena sau concubina sa beneficiind de folosea de pe urma practicării prostituției de către prietenă sau concubină, astfel încât, este eronată reținerea agravantei constând în săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună - art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., întrucât nu s-a dovedit existența elementului material al laturii obiective respectiv o acțiune de asociere, o grupare a mai multor persoane cu o anumită organizare, o disciplină internă cu anumite reguli privind ierarhia și rolurile fiecăruia dintre participanți fiind mai de grabă o altă formă de participație prevăzută de partea generală a Codului penal, având în vedere și cele reținute de parchet în sensul că fiecare inculpat era însoțit de prietena sau concubina sa beneficiind de folosea de pe urma practicării prostituției de către prietenă sau concubină.

A critica hotărârea și sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 în privința părții vătămate C.A.G.. S-a arătat că, partea vătămată nu a confirmat în declarațiile date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească o încălcare a dreptului la libertatea de voință și acțiune prin amenințări, violențe, fraudă, înșelăciune sau alte forme de constrângere care să conducă la reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și nu s-au indicat concret care sunt probele ce ar confirma o asemenea încălcare.

De asemenea, eronat a fost reținută agravanta constând în săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane - art. 12 alin. (2) lit. a) - în condițiile în care parchetul a reținut că fiecare inculpat era însoțit de prietena sau concubina sa beneficiind de folosea de pe urma practicării prostituției de către prietenă sau concubină. Este incompatibilă reținerea în concurs a infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 deoarece ar avea loc o dublă agravare a faptei.

A solicitat achitarea și pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată M.I.C., întrucât fapta nu există. În acest sens, s-a susținut că nu s-a dovedit niciuna dintre formele de constrângere prevăzute de acest text de lege și nici conținutul tentativei așa cum este definit de art. 20 alin. (1) C. pen. S-a apreciat greșit că printr-o simplă propunere pe care inculpatul ar fi făcut-o acestei persoane de a merge în Italia ar fi avut loc o punere în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, iar dacă inculpatul ar fi renunțat la o așa zisă activitate de punere în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea de trafic de persoane ar fi incidente dispozițiile art. 22 C. pen.

Într-o altă teză, a solicitat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., reducerea pedepselor sub minimum special prevăzut de lege într-un cuantum care deja a fost executat iar ca modalitate de executare aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen., având în vedere că inculpatul a fost la prima încălcare a legii penale și că din circumstanțele reale ale faptelor nu rezultă o gravitate și o amploare a acestora.

Inculpații R.F. și R.T.P. (fila 30 voi. II - dosar nr. 9506/63/2010) au invocat nelegala constituire a instanței de judecată în raport de prevederile prev. de art. 140 din Legea nr. 204/2004 ce instituie obligativitatea judecării altor cauze de către complete specializate pentru minori și familie și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. (parte vătămată C.R.).

De asemenea, au susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în condițiile în care asocierea trebuie să fie concepută ca având o existență îndeplinită cu o durată de timp și cu o activitate de organizare a acțiunilor infracționale viitoare, în cauză fiind vorba despre o pluralitate de subiecți la săvârșirea anumitor infracțiuni, actele comune anterioare săvârșirii infracțiunilor fiind simple acte pregătitoare pentru care ar putea deveni incidente dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. Participația presupune pentru fiecare dintre participanți un rol în săvârșirea infracțiunii pe când în cazul asocierii, membrii acesteia pot sau nu să participe toți la săvârșirea infracțiunii, creându-se astfel un organism autonom. Cum în speță nu există o organizare întrucât nu a existat decât o participare spontană a inculpaților la săvârșirea unui număr redus de acte materiale.

Într-o ultimă teză, au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor întrucât există suficiente elemente care pledează pentru reținerea unor circumstanțe atenuante existând garanția că îndreptarea inculpaților precum și scopul legii penale se poate realiza și prin executarea unor pedepse în cuantum redus cu suspendarea condiționată a executării acestora.

Inculpatul R.T.P. (fila 42 vol.IV dosar apel nr. 9506/63/2010), a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., întrucât din probele administrate rezultă că inculpații au decis împreună cu concubinele lor să părăsească România pentru a merge în Italia și a-și găsi un loc de muncă, iar presupusa asociere a inculpaților, s-a format treptat, în timp, inculpații acționând separat fără a exista o conlucrare între aceștia.

În cauză, nu s-a dovedit că s-a constituit o grupare cu caracter organizat, nu a existat nici un program de activitate sau repartizarea atribuțiilor, împrejurări ce ar denota o structură organizatorică astfel că s-ar impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. pen.

A solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen. (privind pe partea vătămată D.F.), întrucât inculpatul a urmărit numai obținerea unor favoruri sexuale de la partea vătămată și nu a desfășurat în prealabil o activitate de recrutare, transportare, transferare, indicând decizia nr. 4981 din 05 octombrie 2004 a I.C.C.J.

Raportat la această încadrare juridică, respectiv cea dată de art. 198 C. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen. deoarece asupra presupusei activități infracționale planează un dubiu evident ce conduce la aplicarea principiului in dubio pro reo. Partea vătămată nu a produs nici o probă cu privire la faptele pe care le-a arătat în plângere și nu a depus nici acte medicale din care să rezulte existența unor raporturi sexuale prin constrângere.

De asemenea, a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată M.I.I., față de lipsa elementelor constitutive. A arătat că punerea în executare a rezoluției infracționale pentru a putea fi dovedită trebuie să se exteriorizeze respectiv să îmbrace forma unor acte materiale iar în cauză inculpatul s-a limitat la exprimarea unor propuneri verbale și nu a procedat la săvârșirea unor activități de racolare, transferare, transportare, cazare sau găzduire a părții vătămate cu scopul de a o exploata.

Totodată, a arătat că în mod eronat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind pe părțile vătămate D.M., Z.M. și P.A.G., arătând că nu sunt probe care să susțină implicarea sa în comiterea cestor fapte, cu referire la declarațiile părții vătămate P.A.G. și D.M.

Pentru că partea vătămată nu a fost indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Italia, fiind de acord să se prostitueze în favoarea inculpatului, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în cauză, putându-se vorbi cel mult de existența unor acte materiale de tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către acesta.

Partea vătămată D.M. a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de judecată că nu inculpatul a obligat-o să practice prostituția ci celelalte fete spunând că în caz contrar va fi bătută de inculpat. De asemenea, a arătat că deși dorea fugă celelalte fete i-au spus să nu încerce să facă acest lucru deoarece va fi găsită de inculpat și va fi bătută. Astfel, rezultă că nu inculpatul a fost cel care a constrâns-o să desfășoare acest fel de activitate astfel că nu se poate vorbi de scopul special prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 respectiv exploatarea prin obligarea persoanei minore la practicarea prostituției.

Inculpatul a declarat că nu o cunoaște pe partea vătămată Z.M. în privința căreia nu s-a stabilit cu certitudine perioada în care ar fi fost exploatată de inculpat, astfel că față de insuficiență ansamblului probator se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.

A mai solicitat reținerea unei singure infracțiuni de trafic de minori în formă continuată întrucât din modul de expunere al faptelor există dubii în privința perioadelor de exploatare a fiecărei părți vătămate.

Forma agravată a art. 13 din Legea nr. 678/2001, dată de alin. (2) și (3) teza a Ii-a, a fost reținută în mod netemeinic, întrucât părțile vătămate au cunoscut scopul deplasării lor în Italia ori nu au fost constrânse de inculpat, teza a Ii-a alin. (3) din Legea nr. 678/2001 se referă la săvârșirea inacțiunii de trafic de minori a unui membru din familie, astfel că nu are incidență în cauză, inculpatul neaflându-se în relații de rudenie cu nici una din părțile vătămate.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul R.M. (fila 35 voi.II - dosar nr. 9506/63/2010) a criticat sentința sub aspectul nelegalității, invocând nerespectarea normelor procedurale imperative prevăzute de art. 40 din Legea nr. 304/2004, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a fi rejudecată de către Secția de minori și familie a Tribunalului Dolj precum și a normelor prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în sensul că, deși inculpații au fost trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni decât cea prev. de art. 13, ședințele de judecată în care au fost audiate părțile vătămate minore ar fi trebuit să fie nepublice, cu referire la decizia nr. 3537/2005 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. 236/2005.

Totodată, a mai susținut că, în mod greșit, instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată G.K. și pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată C.I.R.

Din declarațiile celor două părți vătămate nu rezultă comiterea infracțiunilor respective, partea vătămată C.I.R. declarând că după ce s-a mutat la domiciliul inculpatului a hotărât să plece cu acesta în Italia, însă nu a putut să obțină buletinul de identitate, deoarece tatăl acesteia a refuzat să îi dea certificatul de naștere. Partea vătămată G.K. a arătat că a trăit în concubinaj cu inculpatul și nu a fost de acord cu propunerea inculpatului de a pleca în Italia, motiv pentru care partea vătămată a plecat din domiciliul inculpatului care ulterior nu a mai căutat-o.

În mod greșit, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 în legătură cu partea vătămată B.A.D. S-a arătat că singurele probe în legătură cu această infracțiune sunt declarațiile părții vătămate care nu se coroborează cu celelalte probe din dosar. Susținerile părții vătămate în sensul că nu a fost de acord să plece în Italia sunt puțin credibile întrucât aceasta nu a sesizat organele de poliție și nu rezultă că inculpatul ar fi supravegheat-o în desfășurarea activității de două săptămâni în Italia. S-a mai arătat că partea vătămată nici nu a susținut că inculpatul ar fi exercitat vreo presiune fizică, asupra ei.

Faptele descrise în actul de trimitere în judecată nu pot constitui nici infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 întrucât în afara legăturii de rudenie cu ceilalți coinculpați nu este menționat vreun raport cu aceștia susceptibil de a constitui elementul material al laturii obiective iar afirmația instanței că inculpatul R.M. a fost ajutat de ceilalți coinculpați în săvârșirea faptelor este lipsită de orice element probator.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul B.A.C. (fila 87 voi. II - dosar instanță de apel 9506/63/2010) a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen.

Din materialul probator administrat în cauză nu există nici o dovadă concludentă cu privire la existența faptelor imputabile inculpatului precum și la vinovăția acestuia. Declarațiile martorilor I.G. și Z.Ș. constituie probe indirecte iar față de martora I.G. inculpatul a formulat plângere penală sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă. Partea vătămată P.S.M. a infirmat starea de fapt descrisă de cele două martore respectiv activitatea desfășurată în Italia, localitățile în care partea vătămată s-a aflat precum și ipoteza plecării părții vătămate împreună cu inculpatul B.A. în Italia. Celelalte părți vătămate nu au confirmat prezența lui P.M.S. în Italia sau o activitate de prostituție exercitată de aceasta în folosul inculpatului.

În esență, a susținut prin raportare la mijloacele de probă existente că acestea nu fac dovada că partea vătămată P. a desfășurat activități de prostituție în Italia sau că ar fi dobândit venituri din desfășurarea unei astfel de activități în folosul inculpatului B. sau că acesta ar fi exercitat acțiuni prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

A mai arătat că, în cazul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., instanța nu a menționat existența vreunei probe în sprijinul reținerii acestei fapte în sarcina inculpatului. Relațiile de rudenie existente, pretextul luării în căsătorie folosit pentru convingerea victimelor, locațiile menționate ca fiind cele în care erau scoase „la stradă" părțile vătămate nu își găsesc suport probator în materialul menționat, iar inculpatul și-a câștigat în mod licit sursele de venit pe teritoriul Italiei.

Prin motivele de apel formulate împotriva sentinței penale nr. 43 din 15 iulie 2011 a Tribunalului Dolj (fila 132 voi.II - dosar instanță de apel 9506/63/2010) inculpații R.P.S. și C.O. au invocat nelegalitatea hotărârii justificat de faptul că judecătorul a devenit incompatibil întrucât și-a exprimat părerea cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

Inculpatul R.P.S. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. La art. 323 C. pen. și art. 329 C. pen. întrucât din probatoriul administrat nu rezultă existența faptelor.

Prezența în Italia a inculpatului R.P.S. împreună cu concubina sa C.O. a fost pasageră fără legătură cu alți inculpați.

Într-o altă teză, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 329 C. pen. ca urmare a reținerii art. 74, 76 C. pen.

Inculpata C.O. a solicitat achitarea sa întrucât nicio probă nu face dovada existenței faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C. pen.

Inculpații B.G. și L.I.G. (fila 134 voi.II - dosar instanța de apel 9506/63/2010 privind sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011) au solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 329 C. pen. și art. 328 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen. Au arătat că cei doi inculpați sunt în relații de concubinaj de șase ani, anterior au locuit și muncit în mod legal în Spania iar în Italia au locuit la B. C., fratele inculpatului B.G., fiind chemați de acesta pentru a participa în calitate de părți civile de despăgubiri ca urmare a decesului unui frate al lor într-un accident de circulație. În dosar nu există probe în sensul că între inculpatul B.G. și ceilalți inculpați ar fi existat o înțelegere în sensul asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni și nici în sensul că inculpata L.I.G. s-a prostituat. Inculpații au negat săvârșirea faptelor iar la dosar nu există nici o sesizare din partea organelor de poliție italiene în legătură cu practicarea prostituției de către inculpată.

În subsidiar, au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul B.G. pentru infracțiunea de proxenetism și achitarea inculpatei L.I.G. pentru infracțiunea de prostituție, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. pen., și în al doilea subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În susținerea apelului inculpata N.O. (fila 135 voi.II - dosar nr. 9506/63/2010 privind sentința nr. 38 din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj) a arătat că, în mod greșit, instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76 C. pen., cuantumul pedepsei aplicate este prea sever în raport cu circumstanțele reale și factorul care a determinat-o să practice prostituția solicitând condamnarea la o pedeapsă orientată către minimum special.

În mod greșit instanța de fond a interzis inculpatei dreptul de a alege în raport cu infracțiunile deduse judecății.

În motivele de apel depuse la data de 27 august 2012, în completare, inculpata a arătat că în cauză completul de judecată la instanța de fond nu a fost legal constituit fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen., întrucât procesul a fost judecat de Secția penală, membrul completului de judecată nefiind specializat să judece astfel de cauze iar audierea părților vătămate s-a făcut în ședință publică deși erau minore.

Inculpatul R.D. (fila 137 voi. II - dosar nr. 9506/63/2010 privind sentința nr. 37 din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj), a arătat că instanța de fond nu a reaudiat părțile vătămate S.L. și C. D. și că judecătorul de la instanța de fond și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce putea fi dată în cauză întrucât prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011 s-a pronunțat cu privire la existența infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Totodată, a solicitat achitarea sa cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen. deoarece nu există probe care să ateste existența vreunei înțelegeri între coinculpați în vederea asocierii pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și trafic de persoane, activitatea inculpatului fiind detașată de activitatea celorlalți inculpați, lucrând pe cont propriu împreună cu cele trei concubine. În privința infracțiunii de trafic de persoane nu există alte probe decât declarațiile contradictorii ale părților vătămate, foste concubine ale inculpatului, astfel că probele trebuie interpretate potrivit principiului in dubio pro reo. Nu există probe directe nici pentru infracțiunea de proxenetism iar inculpatul și concubina acestuia C.M. neagă săvârșirea faptelor.

Criticile inculpatei C.M. (fila 174 voi. II - dosar instanța de apel 9506/63/2010 privind sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj), au vizat greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 328 C. pen., întrucât nu există probe directe în sensul comiterii infracțiunii, inculpata declarând că a cerșit în Italia.

Al doilea motiv de apel a vizat cuantumul pedepsei stabilite în sensul că pedeapsa este prea mare în raport cu atitudinea inculpatei sinceră și cooperantă, lipsa antecedentelor penale și situația familiară grea, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpata C.M.C. (fila 54 voi.IV dosar apel 9506/63/2010 cu privire la sentința penală nr. 38 din data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj), a solicitat desființarea sentinței și într-o primă teză achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă în mod indubitabil săvârșirea faptei de prostituție, scurtele referiri din declarațiile părților vătămate P.A.G., C.I.R., C.O.B. și V.F. precum și a inculpatei M.T. nu sunt suficiente pentru a se stabili vinovăția inculpatei, întrucât nu rezultă că ar fi fost văzută întreținând raporturi sexuale cu diferite persoane contra unor sume de bani sau frecvența acestui gen de activitate.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea executării pedepsei.

Instanța de apel prin încheierea de ședință de la 01 noiembrie 2011 a dispus în baza art. 37 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 34 lit. d) C. pen., reunirea cauzelor nr. 18242/63/2010 și 14763/63/2011 la cauza nr. 9506/63/2010, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 37 alin. (2) rap. la art. 34 lit. d) C. pen., având în vedere că inculpații au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu din dosarul nr. 79D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, descriindu-se în actul de sesizare o coordonare, o strânsă legătură între presupusele activități infracționale desfășurate de aceștia și că o reunire a cauzelor se impune și pentru o mai bună înfăptuire a justiției prin judecarea în același timp a tuturor infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 302 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori au fost admise apelurile formulate de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, inculpații R.T.P., R.V.I., R.M. zis „F.", R.W., R.R., R.R.M., R.M., R.F., R.P.S., R.D., R.M. zis „B.", M.T., N.O., L.I.G., B.G., C.O., B.A.C., C.M. și C.M.C. și părțile vătămate constituite părți civile D.M. și V.F., desființată, în parte, sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011 dosar nr. 9506/63/2010, sentința penală nr. 37 din 10 iunie 2011 dosar nr. 14763/63/2011 și sentința penală nr. 43 din 15 iulie 2011 dosar nr. 18242/63/2010, pronunțate de Tribunalul Dolj și în rejudecare:

1) A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.T.P., prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat inculpatul R.T.P. zis „V.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare (parte vătămată D.M.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare (parte vătămată Z.M.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare (parte vătămată D.C.F.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare (parte vătămată P.A.G.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.T.P., zis „V." pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 și urm. C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată M.I.I.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate stabilind ca inculpatul R.T.P., zis „V." să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi.

În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

2) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.V.I. zis „P." în pedepsele componente stabilite prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.V.I. zis „P." în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare (parte vătămată C.A.G.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (parte vătămată M.M.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate stabilind ca inculpatul R.V.I., zis „P." să execute pedeapsa cea mai grea de aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi și a menținut măsura arestării preventive.

3) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.M. zis „F." prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente stabilite.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.M. zis „F.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (parte vătămată C.O. B.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (parte vătămată B.I.R.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul R.M., zis „F." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi.

În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. dispune menținerea măsurii preventive față de inculpat.

4) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.W. zis „R.", prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.W. zis „R.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani (parte vătămată V.A.Ș.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a stabilit ca inculpatul R.W., zis „R." să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

5) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.R. zis „Ț.", aplicată prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.R. zis „Ț.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani (parte vătămată I.R.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul R.R., zis „Ț." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

6) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.R.M. zis „T." prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.R.M. zis „T.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani (parte vătămată V.F.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.R.M., zis „T." stabilind ca să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

7) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.M. zis „P." prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.M. zis „P.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani (parte vătămată C.I.R.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani (parte vătămată B.A.D.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani (parte vătămată G.K.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul R.M. zis „P." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 912 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 427/2004 a Tribunalului Dolj și a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă, în final, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului de la 30 iulie 2010 în continuare la zi și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

8) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. zis „I." prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat pe inculpatul R.F. zis „I.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani (parte vătămată D.O.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (parte vătămată C.R.) precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.F., zis „I." și a stabilit să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului de la 29 iunie 2010 în continuare la zi și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

9) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.A.C. prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.C. la pedeapsa de 5 ani (parte vătămată P.M.S.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și a aplicat inculpatului B.A.C., pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

10) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.G. prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.G., stabilind să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

11) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.M. zis „B.", prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.M. ZIS „B.", la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul R.M. zis „B." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 741 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 427/2004 a Tribunalului Dolj, și a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă, în final, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

12) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei M.T. zisă „S." prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata M.T. zisă „S." la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I și art. 80 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpata M.T., zisă „S." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate și a contopit restul de 399 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 561/2003 a Judecătoriei Băilești, cu pedeapsa rezultantă, în final, inculpata urmând să execute 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

13) În baza art. 328 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (apel declarat împotriva sentinței penale nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj) a condamnat pe inculpata L.I.G. zisă „G.", la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

14) În baza art. 328 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (apel declarat împotriva sentinței penale nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj) a condamnat pe inculpata N.O., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

15) În baza art. 328 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (apel declarat împotriva sentinței penale nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj) a condamnat pe inculpata C.M. zisă „M.", la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

16) În baza art. 328 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (apel declarat împotriva sentinței penale nr. 38 din 10 iunie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj) a condamnat pe inculpata C.M.C., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

17) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.D. zis „D." prin sentința penală nr. 37 din 10 iunie 2011, dosar nr. 14763/63/2011 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.D. zis „D." la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani (parte vătămată C.C.D.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani (parte vătămată S.L.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a stabilit ca inculpatul R.D. zis „D." să execute pedeapsa principală cea mai grea aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

18) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.P.S. zis „ G." prin sentința penală nr. 43 din 10 iunie 2011, dosar nr. 18242/63/2010 al Tribunalului Dolj, în pedepsele componente.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.P.S. zis „G." la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul R.P.S. zis „G." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 381 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/2006 al Judecătoriei Băilești și a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă, în final, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive a inculpatului în continuare la zi și a menținut stare de arest preventiv a inculpatului.

19) În baza art. 328 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (apel declarat împotriva sentinței penale nr. 43 din 15 iulie 2011, dosar nr. 18242/63/2010 al Tribunalului Dolj) a condamnat pe inculpata C.O. zisă „G.", la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

A admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă D.C.F. și l-a obligat pe inculpatul R.T.P. la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă. A admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă V.F. și l-a obligat pe inculpatul R.R.M. la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă. A admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă D.M. și l-a obligat pe inculpatul R.T.P. la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă.

A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor apelate.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de partea vătămată constituită parte civilă C.O. B.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanta parte vătămată C.O. B. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de apel.

Cheltuielile judiciare avansate în faza de apel reprezentând onorarii avocați din oficiu, a stabilit a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în ceea ce privește criticile privind compunerea completului de judecată desemnat să soluționeze cauze privind infracțiuni săvârșite de și împotriva minorilor că, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară potrivit cărora componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.

În situația în care, în mod excepțional, în cadrul unei secții nu se poate constitui completul de judecată, potrivit art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, colegiul de conducere al instanței poate dispune participarea unor judecători de la altă secție.

De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (2) lit. b) și c) din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit cărora colegiul de conducere al instanței stabilește componența secțiilor și completelor specializate, în funcție de volumul de activitate, ținând seama de specializarea judecătorilor precum și compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității acestora.

Desemnarea în cauză a magistratului s-a realizat potrivit acestor dispoziții datorită incidentelor procedurale ivite constând în incompatibilitatea magistraților din cadrul secției de minori a Tribunalului Dolj.

În cauză, prin încheierile de ședință de la 15 septembrie 2010 (filele 111-120 dosar Tribunalul Dolj nr. 9506/63/2010 vol. I) au fost admise cererile de abținere formulate de magistrații din cadrul secției de minori și familie din cadrul Tribunalului Dolj constatându-se incidența dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin hotărârea nr. 19 din 16 septembrie 2010 a Colegiului de conducere al Tribunalului Dolj (fila 123 dosar Tribunalul Dolj nr. 9506/63/2010 vol. I) s-a stabilit că, în cazul incompatibilității judecătorilor din cadrul secției minori și familie, completele de judecată se formează din judecătorii planificați la permanența secțiilor penală și civilă.

Pentru aceste considerente, a apreciat ca nefondată critica formulată de inculpați, nefiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., compunerea completului fiind stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2004 și art. 22 alin. (2) lit. b) și c) din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

A reținut că nu este întemeiat nici motivul de apel formulat de inculpați în sensul încălcării dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată.

Astfel, a constatat că la termenul de judecată de la 25 noiembrie 2010 - (fila 1 vol. III dosar nr. 9506/63/2010) ședința de judecată a fost publică așa cum rezultă din încheierea de ședință, dându-se citire actului de sesizare și aduse la cunoștința inculpaților disp. art. 3201 C. proc. pen., fiind ascultați inculpații R.M., B.A.C., C.M.C., C.E. și părțile vătămate G.C., S.A.M., S.L., I.R.M. și V.A.Ș.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice, însă această dispoziție nu se aplică în situația în care prin actul de sesizare al instanței se dispune trimiterea în judecată și pentru alte infracțiuni și pentru alte infracțiuni decât cea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Din cuprinsul încheierii nu rezultă că inculpații sau apărătorii acestora au solicitat instanței ca ședința de judecată să nu fie publică așa cum prev. de. art. 290 alin. (2) și (3) C. pen. Ca urmare, instanța de fond a stabilit, în mod corect, ca ședința de judecată de la acel termen să se desfășoare potrivit art. 290 alin. (1) C. pen. Susținerea inculpaților în sensul că ședința ar fi trebuit să nu fie publică întrucât părțile vătămate au fost „reținute" în declarații vizează de fapt o nulitate relativă în sensul unor eventuale vătămări a drepturilor părților vătămate care nu poate fi invocată de către inculpați. De altfel, o asemenea nulitate nu a fost invocată nici în cursul acelui termen și nici ulterior și nu constituie o încălcare a unei dispoziții care să poate fi luată în considerare din oficiu de către instanța de judecată.

În ceea ce privește termenul de judecată de la data de 03 februarie 2011 (fila 123 vol. IV dosar 9506/63/2010 Tribunalul Dolj) a constatat că la solicitarea părților vătămate și a reprezentantului Parchetului, instanța a stabilit ca pentru acest termen ședința să nu fie publică după ce, în prealabil, a acordat cuvântul inculpaților, părților vătămate și reprezentantului Parchetului, cu privire la publicitatea ședinței urmând astfel procedura instituită de art. 290 alin. (3) C. pen. A reținut că la toate termenele de judecată cu excepția acestuia, ședința a fost publică, fiind respectate dispozițiile art. 290 alin. (1) C. pen. Pentru termenul din 03 februarie 2011 instanța de fond a menționat eronat doar temeiul în baza căruia a dispus ca ședința să nu fie publică, însă a apreciat corect că se impune ca ascultarea părților vătămate să nu se realizeze într-o ședință publică, având în vedere vârsta acestora precum și faptul că judecarea în ședință publică ar fi adus atingere vieții lor intime. De altfel, în declarațiile date părțile vătămate B.A.D. și P.A.G. au relatat aceleași împrejurări pe care le-au descris anterior în faza de urmărire penală.

Referitor la criticile inculpaților privind infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive, întrucât nu a existat o legătură între inculpați și nici o asociere cu o structură determinată a reținut că față de modul în care este redactat art. 8 din Legea nr. 39/2003 se impune, pentru stabilirea corectă a conținutului constitutiv al infracțiunii în situația raportării la art. 323 C. pen., o analiză a diferențelor între acest articol și respectiv art. 7 din aceeași lege ce privește grupul infracțional organizat.

Astfel, art. 2 din Legea nr. 39/2003 definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține în mod direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. întrucât art. 8 folosește noțiunea de grup, se poate aprecia că sunt incidente dispozițiile acestui articol în situația în care, cum este cazul în speță, grupul este format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni. Contrar celor susținute de inculpați, în situația asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni, activitatea grupului nu presupune în mod necesar o continuitate sau o structură determinată, roluri prestabilite pentru membri ce au constituit sau aderat la grupul constituit, însă nici nu exclude o anumită organizare sau reguli privind rolul fiecăruia dintre participanți.

Din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunile scop în vederea cărora s-au constituit într-un grup inculpații în condițiile art. 323 C. pen. sunt cele de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism. Legătura de rudenie dintre inculpați nu a reprezentat singura legătură dintre aceștia așa cum au susținut inculpații ci doar a întărit legăturile din cadrul grupului, legături bazate pe încredere între membrii acestuia. Activitatea infracțională derulată în acordul acestui grup a presupus racolarea părților vătămate din aceeași zonă, municipiul Băilești, transportul și cazarea părților vătămate în zone în care inculpații erau grupați, locuind în aceleași imobile, menținerea părților vătămate într-o stare de temere care să le determine să îi asculte pe inculpați având în vedere numărul acestora precum și modul agresiv în care se purtau cu părțile vătămate, inițierea părților vătămate în derularea activităților de prostituție, procurarea vestimentației, stabilirea unui program de lucru și a sumelor ce urmau a fi cerute, supravegherea părților vătămate de către inculpați, stabilirea locurilor în care acestea se prostituau, respectiv zona Roma, Pomesia și Toricola. Din probele administrate rezultă o conlucrare între inculpați și în situația în care unii dintre aceștia plecau în țară, părțile vătămate fiind supravegheate de ceilalți inculpați rămași în Italia care expediau în țară sume de bani rezultate din prostituție. De asemenea, ca urmare a supravegherii părților vătămate inculpații conlucrau și în cazul în care acestea se hotărau să fugă sau să întrerupă activitatea de prostituție.

Toate aceste aprecieri ale instanței sunt susținute de declarațiile părții vătămată D.O. (fila 98 d.u.p. vol.I) care a arătat că a plecat împreună cu inculpatul R.F. în Italia într-un autoturism în care se mai aflau inculpatul R.W. și V.B.Ș. La Roma au fost așteptați de inculpatul R.R. care i-a transportat în Aprilia unde partea vătămată a fost cazată într-o casă părăsită, loc în care se aflau mai mulți inculpați și părți vătămate.

Partea vătămată a fost dusă în Pomesia unde s-a prostituat, acolo aflându-se mai multe părții vătămate, timp în care inculpații le supravegheau, plimbându-se cu un autoturism prin zonă.

În perioadele în care inculpatul era plecat în România cartea de identitate a părții vătămate era lăsată unui alt inculpat, care era însărcinat să primească banii obținuți de partea vătămată din prostituție și care colecta bani și le supraveghea supravegheau și pe celelalte femei în perioadele în care inculpații pentru care acestea se prostituau plecau în România. în declarația dată la 28 aprilie 2009 (fila 102 d.u.p. vol.I) a arătat că inculpații R.R., R.W., R.P.S., R.F., R.T.P., R.M. zis F., R.R.M., R.V.I. și B.A.C. au locuit în același imobil în Aprilia împreună cu femeile pe care le-au adus în Italia.

În același sens sunt și declarațiile părților vătămate B.A.D. (declarația dată la 16 noiembrie 2009 fila 120 d.u.p. vol.I), V.A.Ș., C.O.B. (declarația dată la 12 aprilie 2010 fila 166 d.u.p. vol.I), P.A.G. (declarația din data de 24 martie 2010 fila 172 d.u.p. vol.I), V.F. (declarația dată la 22 aprilie 2010 fila 192 vol.I d.u.p.), I.R.M. (declarația din data de 24 martie 2010 fila 206 vol.I d.u.p.), S.L. (declarația dată la 03 martie 2010 fila 215 voi. I d.u.p.), D.M. (declarația din data de 14 ianuarie 2010 fila 231 vol.I d.u.p.) și G.L.C. (declarația din data de 19 iulie 2010 fila 235 vol.I d.u.p.) care au arătat că, au plecat în Italia însoțite de concubini, inculpații din prezenta cauză și care erau rude între ei, au locuit într-o hală dezafectată în Aprilia, Italia, fiind nevoite să se prostitueze în folosul inculpaților, care le supravegheau și cărora le dădeau toi bani obținuți din această activitate. Mai mult, au arătat că atunci când concubinul vreuneia dintre fete pleca, aceasta era supravegheată de ceilalți inculpați iar banii erau trimiși concubinului acesteia, în țară. Tot părțile vătămate au arătat că, deși au încercat să plece, au fost identificate de ceilalți membri ai grupului care le-au identificat și le-au obligat să se dea jos din autocar și ulterior le-au aplicat corecții fizice și amenințări.

Relevanță în acest sens prezintă și declarația martorului B.L. care în depoziția de la data de 07 aprilie 2010 (fila 278 vol.I d.u.p.) a declarat că a transportat în Italia cu microbuzul fără a fi autorizat pentru efectuarea de transporturi de persoane pe inculpați, unii însoțiți de fete, identificând din planșele foto pe inculpații R.F., R.M., R.T.P., B. C., B.G., R.P.S., R.M. zis B., R.W., R.R., R.M. zis F., R.R.M., R.V.I., R.D., M.T. și I.R.M. A mai arătat că toate aceste persoane locuiau în zona Aprilia, iar pe I.R.M. a transportat-o împreună cu R.R.

De asemenea, prezintă importanță sub aspect probator și înscrisurile bancare din care rezultă efectuarea unor transferuri de sume de bani între inculpați și care confirmă susținerile părților vătămate în sensul că în situația în care unii dintre inculpați erau nevoiți să se întoarcă în țară, ceilalți inculpați rămași în Italia le supravegheau în continuare pe părțile vătămate și trimiteau sumele de bani obținute de părțile vătămate din prostituție, celorlalți inculpați aflați în România. (fila 55 - 75, fila 160 vol. IV d.u.p., fila 19, 78, 84, 94, 177 vol. V d.u.p.)

Ca urmare, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că fapta inculpaților R.T.P., R.V.I., R.M. zis F., R.M., R.W., R.R., R.R.M., R.F., B.A.C., B.G., R.M. zis B., M.T., R.D. și R.P.S. de a constitui și adera la grupul format în vederea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 precum și art. 329 C. pen. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. prin raportare la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În privința inculpatului R.T.P. instanța de apel a constatat că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată M.I.I.

În declarația dată de partea vătămată M.I.I. la data de 24 martie 2010 (fila 147 d.u.p. voi. I) a arătat că a avut o relație intimă cu inculpatul R.T.P. în toamna anului 2008 și că inculpatul i-a cerut să meargă cu el în Italia spunându-i că acolo „banii se fac mai ușor", înțelegând prin aceasta că urma să se prostitueze și nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, dar nu a fost vătămată în nici un fel de inculpat.

A constatat că propunerea inculpatului adresată părții vătămate nu a fost urmată de nici un act care să îmbrace forma uneia din acțiunile prin care se săvârșește infracțiunea de trafic de minori și nici nu a încercat să o inducă în eroare, partea vătămată declarând că a înțeles că urma să se prostitueze în Italia, prin urmare, nu se poate aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, care să atragă răspunderea penală a inculpatului.

Criticile formulate de inculpat în sensul că părțile vătămate D.M., Z.M., D.C. și P.A.G. au cunoscut împrejurarea că vor fi duse în Italia pentru a se prostitua și că se impunea reținerea unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată au fost apreciate ca nefondate. Din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate și martorilor, rezultă că părțile vătămate au fost induse în eroare necunoscând că după ce vor fi duse în Italia vor fi obligate să se prostitueze, iar faptele inculpatului au fost reținute în mod corect la infracțiuni distincte de trafic de minori și nu ca acte materiale ale unei infracțiuni continuate, întrucât din declarațiile părților vătămate rezultă că acestea rezultă că au fost exploatate sexual în perioade diferite cu o rezoluție infracțională distinctă pentru fiecare dintre minorele exploatate sexual.

În privința părții vătămate D.M. a constatat că inculpatul R.T.P. a cunoscut-o în anul 2007, aceasta având vârsta de 17 ani și sub pretextul că o va lua de soție, a determinat-o să meargă cu el în Italia. Aici, s-au cazat în același loc cu ceilalți membri ai grupului și concubinele lor, ulterior partea vătăma aflând de la partea vătămată D.O. M. că urma să se prostitueze, activitate pe care a și desfășurat-o urmare amenințărilor și chiar agresiunilor fizice exercitate de inculpat, deși la plecarea din țară inculpatul îi promisese un loc de muncă la un magazin de îmbrăcăminte (declarația dată la data de 14 ianuarie 2010, fila 231 vol. I d.u.p., la data de 21 aprilie 2010, fila 234 vol. I d.u.p. și la data de 03 martie 2011, fila 342 voi. IV, dosar 9506/63/2010).

Situația de fapt reținută este confirmată de declarațiile părților vătămate D.M., V.A.Ș. (fila 128 vol.I d.u.p.), P.A.G. (fila 172 vol.I d.u.p.) și D.O. M., martorele T.V. (fila 275 vol.I d.u.p.) și B.L. (fila 288 vol.I d.u.p.) care au confirmat că partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpatului R.T.P.

Ca urmare, s-a reținut corect că fapta inculpatului, săvârșită în privința părții vătămate minore D.M., de a o racola prin promisiuni de căsătorie și a unui loc de muncă licit, de a o transporta, de a o caza într-un imobil părăsit fără apă și energie electrică și de a o exploata sexual folosind și violența fizică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001, fapta fiind săvârșită în condițiile unei activități infracționale desfășurată și de ceilalți membri ai grupului care locuiau fie în același imobil fie în imobile din zone apropiate și care mențineau o stare de presiune și de teamă asupra părților vătămate.

În privința părții vătămate Z.M., din probele administrate în cauză, a reținut că aceasta a fost racolată și exploatată sexual de către inculpat după plecarea părții vătămate D.M., fapta inculpatului de a o racola, transporta și caza pe partea vătămată minoră Z.M. în Italia și de a o exploata sexual în condițiile unei activități infracționale desfășurate și de ceilalți membri ai grupului constituit în sensul art. 323 C. pen. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001. Relevante în acest sens sunt declarațiile părților vătămate P.A.G., D.C.F., G.L.C. și martora G.C.

În privința părții vătămată D.C.F. a constatat că inculpatul după ce i-a spus că dorește să o ia de soție, a obligat-o să întrețină relații sexuale și cu alți inculpați, respectiv R.P.S., R.R., R.V.I. și R.W. în schimbul unor avantaje materiale de care beneficia inculpatul R.T.P. Deși, inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă împreună în Italia pentru a câștiga bani, nu a putut obține actul de identitate al părții vătămate, mama părții vătămate aflând de legătura dintre inculpat și partea vătămată s-a opus acestei relații.

Situația de fapt reținută este confirmată de probele administrate în cauză respectiv, declarațiile părții vătămate D.C.F. (fila 142 vol.I d.u.p) și a martorei G.C. (declarația de la 24 martie 2010, fila 265 vol. I d.u.p., declarația dată la 21 aprilie 2011 și la data de 03 martie 2011, fila 344 vol. IV dosar nr. 9506/63/2010 instanță fond).

Instanța de apel a apreciat că nu este întemeiată critica formulată de inculpat în sensul greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite împotriva părții vătămate D.C.F., reținând că activitățile desfășurate de inculpat de a o racola și de a exploata sexual pe partea vătămată, prin obligarea acesteia de a întreține relații sexuale și cu inculpații R.P.S., R.R., R.V.I. și R.W., în schimbul unor avantaje materiale pentru inculpat, precizate de partea vătămată în declarația dată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 și nu ale infracțiunii prev. de art. 198 C. pen., așa cum susține inculpatul, întrucât, partea vătămată fiind minoră a întreținut în mod forțat raporturi sexuale atât cu inculpatul R.T.P., cât și cu ceilalți inculpați ca urmare a actelor de constrângere exercitate de aceștia, la inițiativa inculpatului R.T.P. și în folosul acestuia.

În privința părții vătămate P.A.G. a reținut că aceasta a locuit o perioadă împreună cu inculpatul R.T.P. după care au hotărât să plece în Italia, costul transportului fiind achitat de inculpat care a achitat suma de 50 euro și lucrătorilor de la frontieră întrucât partea vătămată era minoră și inculpatul nu avea o împuternicire de la părinții acesteia. în Italia inculpatul și partea vătămată s-au cazat în localitatea Toricola unde partea vătămată s-a prostituat împreună cu B.A. și C.R., sumele de bani obținute din practicare prostituției fiind însușite de inculpat.

Situația de fapt reținută este confirmată de declarațiile părții vătămate P.A.G. (declarația dată la 24 martie 2010 fila 172 vol. I d.u.p, 04 mai 2010 fila 175 vol. I d.u.p. și din fața instanței de judecată la data de 03 iulie 2012, fila 285 voi. IV, dosar instanța de apel nr. 9506/63/2010), ale părților vătămate V.F. - declarația din 22 aprilie 2010 (fila 192 vol. I d.u.p.), D.O. - declarația de la 22 iulie 2010 (fila 109 vol. I d.u.p.) și C.O.B. - declarația de la 12 aprilie 2010 (fila 166 vol. I d.u.p.).

Astfel, fapta inculpatului săvârșită în privința părții vătămate minore P.A.G. de a o racola prin promisiuni de căsătorie și a unui loc de muncă licit, de a o transporta, de a o caza într-un imobil părăsit fără apă și energie electrică și de a o exploata sexual, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, fapta fiind săvârșită în condițiile unei activități infracționale desfășurată și de ceilalți membri ai grupului care locuiau fie în același imobil fie în imobile din zone apropiate și care mențineau o stare de presiune și de teamă asupra părților vătămate.

Instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de Parchet și inculpatul R.T.P. sunt întemeiate și în privința individualizării judiciare a pedepsei principale respectiv a pedepselor complementară și accesorie.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite precum și gradul de pericol social al faptelor, relevat de împrejurările comiterii faptelor, vârsta părților vătămate, dar și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, concluziile anchetei sociale întocmite de Primarul municipiului Băilești (fila 182, voi.III dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj) precum și concluziile referatului de evaluare nr. 197 din 27 ianuarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 101 voi. IV dosar 9506/63/2010 Tribunalul Dolj), în sensul că au fost identificați drept factori negativi, negarea implicării în comiterea faptei penale și propria victimizare și faptul că familia nu constituie un model pozitiv de comportament fiind identificat un singur factor pozitiv respectiv susținerea emoțională din partea familiei, a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor judiciare atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei principale aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. sub limita prevăzută de lege și înlăturarea interzicerii exercițiului dreptului de a alege din conținutul pedepsei complementare și accesorii stabilite în sarcina inculpatului.

A apreciat criticile formulate de inculpatul R.V.I. în privința greșitei încadrări a faptelor formulate în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 329 C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și art. 20 rap. la art. 13 alin. (1), (2), și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 ca neîntemeiate.

De asemenea, a constatat ca neîntemeiate și criticile referitoare la greșita sa condamnare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de minori și tentativă la infracțiunea de trafic de minori, respectiv agravarea situației inculpatului în situația reținerii în concurs a infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. și infracțiunii de trafic de minori în formă agravată a săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane - disp. art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În privința infracțiunii de trafic de minori săvârșită față de partea vătămată C.A.G. a reținut că inculpatul și partea vătămată minoră, în vârsta de 16 ani, au plecat în Italia, s-au stabilit în zona Roma locuind într-un imobil dezafectat.

Deși în declarația dată la 07 aprilie 2010 (fila 156 d.up. vol.I) partea vătămată a arătat că a plecat împreună cu inculpatul R.V.I. în Italia unde a cerșit și a lucrat fără forme legale la mai multe persoane, declarând că nu s-a prostituat, potrivit declarațiilor părților vătămate D.O., D.M., S.L., V.A.Ș., P.A.G., C.O. B., V.F., G.L.C. precum și a inculpatei M.T., rezultă că aceasta s-a prostituat în folosul inculpatului, acesta trimițând tatălui său în țară, bani, prin transfer bancar, conform înscrisurilor aflate la filele 196 - 198 vol. V d.u.p. (declarații D.O. - 22 iulie 2010 - fila 109 d.u.p. vol.I, V.A.Ș. - 24 martie 2010 - fila 128 d.u.p vol.I, C.O. B. - 12 aprilie 2010 - fila 166 d.u.p. vol.I, P.A.G. - 24 martie 2010 - fila 172 vol.I d.u.p., parte vătămată V.F. 22 aprilie 2010 - fila 192 vol.I d.u.p., partea vătămată S.L. - fila 215 vol.I d.u.p. - 03 martie 2010, partea vătămată D.M. la data de 14 ianuarie 2010 - fila 231 vol.I d.u.p., parte vătămată G.L.C. la data de 19 iulie 2010 - fila 235 vol.I d.u.p., inculpată M.T. de la data de 24 martie 2010 - fila 247 vol.VI d.u.p.).

Ca urmare, fapta inculpatului de a racola, transporta și exploata sexual pe minora C.A.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., așa cum a solicitat inculpatul întrucât în cazul victimei, persoană minoră, consimțământul exprimat de aceasta nu influențează existența infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 avându-se în vedere și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001.

A constatat că nu este întemeiată nici critica formulată de inculpat în sensul că nu se impunea reținerea alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, forma agravată a infracțiunii constând în săvârșirea acesteia de către mai multe persoane prin activitatea infracțională conjugată a inculpaților constituiți în grup în vederea exploatării sexuale a părților vătămate și obținerii unor câștiguri ilicite.

În privința părții vătămate M.M.C. a rezultat din probatoriul administrat că inculpatul a cunoscut-o în anul 2008, și a încercat de mai multe ori să întrețină relații sexuale cu partea vătămată minoră, în vârsta de 15 ani, fiind refuzat, motiv pentru care a și lovit-o iar, în cursul anului 2010 când a revenit în țară a cătat-o din nou încercând să o determine să plece cu el în Italia tot prin aceiași modalitate, a promisiunii unei căsătorii.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile părții vătămate M.M.C. (fila 160 vol. I d.u.p.) și ale martorei V.L. (fila 308 vol.I d.u.p.) care l-a văzut pe inculpat când a luat-o cu forța în autoturismul său pe partea vătămată.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate și criticile privind schimbării încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prev. de art. 329 C. pen. și respectiv în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit probelor administrate, acțiunea de racolare a părții vătămate în vederea transportării acesteia în Italia și exploatării sexuale, prin constrângere, agresând-o fizic, în aceleași condiții în care inculpatul a acționat anterior și cu privire la partea vătămată C.A.G., respectiv prin integrarea părților vătămate în locul în care își desfășura activitatea grupul constituit de către inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 fiind stabilită.

A constatat că sunt neîntemeiate și criticile formulate de inculpații R.R.M. și R.V.I. în sensul că nu se pot reține concomitent dispozițiile art. 323 C. pen. și art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, argumentat de aceea că deosebirile între infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și participația penală privesc atât pericolul social cât și activitatea fiecăruia dintre participanți sau al fiecărui subiect în cazul pluralității.

Astfel, în cazul participației penale pericolul social rezultă din săvârșirea infracțiunii iar în cazul asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, pericolul social rezultă din constituirea și conlucrarea în cadrul unei pluralități, scopul fiind săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, asocierea fiind concepută ca având o existență independentă cu o durată în timp și cu o organizare a unor acțiuni infracționale viitoare.

În cazul pluralității de subiecți a unei infracțiuni activitatea acestora este absorbită de activitatea infracțională, pe când în cazul asocierii activitatea autonomă de constituire și organizare cu un scop determinat de săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, rămâne distinctă, separată de săvârșirea infracțiunilor.

Participația penală presupune un rol în săvârșirea infracțiunii pentru fiecare participant, iar în cadrul asocierii membrii acesteia pot să nu participe toți la săvârșirea infracțiunii sau infracțiunilor.

Ca urmare, reținerea în concurs a infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. și infracțiunii de trafic de persoane în forma agravată prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de două sau mai multe persoane împreună, nu presupune o dublă incriminare a aceleiași fapte sau o agravare a situației juridice a inculpaților.

A apreciat însă ca fiind fondate apelurile formulate de Parchet și inculpatul R.V.I. sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. Având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, se justifică reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu efecte asupra reducerii pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și respectiv infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

Totodată, a apreciat că, în cadrul aplicării pedepselor complementară și accesorie nu este necesară și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni care nu sunt incompatibile cu exercitarea în continuare a dreptului la vot, iar interzicerea acestui drept electoral ar excede scopului preventiv al pedepsei și reinserției sociale a inculpatului.

În privința motivelor de apel formulate de inculpații R.M. zis F. și N.O. a apreciat că nu sunt întemeiate criticile privind greșita lor condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și tentativă la infracțiunea de trafic de minori. A apreciat însă ca fiind întemeiată critica Parchetului privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța la infracțiunea săvârșită de inculpat față de partea vătămată B.I.R. prev. de art. 20 rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

A reținut, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a cunoscut-o pe N.O. în anul 2007 având o relație de concubinaj și au hotărât de comun acord să plece în Italia, stabilindu-se în Aprilia unde au locuit împreună cu alți inculpați și părți vătămate, inculpata prostituându-se în folosul concubinului său fără a fi constrânsă de acesta.

Ca urmare, în sarcina inculpatului R.M. zis F. în mod corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 C. pen. și corelativ săvârșirea de către inculpata N.O. (punctul 14 dispozitiv decizie) a infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C. pen. Deși inculpații au negat săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și prostituție, situația de fapt reținută de către instanța de fond este confirmată de declarațiile părților vătămate D.O. (fila 98 vol.I d.u.p.), D.M. (fila 231 vol.I d.u.p.), S.L. (fila 215 vol.I d.u.p.), V.A.Ș. (fila 128 vol.I d.u.p.), P.A.G. (fila 172 vol.I d.u.p.), I.M.R. (fila 206 vol.I d.u.p.), C.O. B. (fila 166 vol.I d.u.p.), V.F. (fila 192 vol.I d.u.p.) care au arătat că inculpata N.O. s-a prostituat în folosul inculpatului.

În privința părții vătămată C.O. B. s-a reținut că inculpatul R.M. zis F. i-a propus acesteia să meargă în Italia spunându-i că nu intenționează să o determine să se prostitueze în folosul său și că urmează să o ducă în Italia pe B.R. care urma să facă acest lucru. Datorită părinților părții vătămate care s-au opus relației cu inculpatul și nu i-au dat cartea de identitate și certificatul de naștere, inculpatul nu a putut pleca din țară cu partea vătămată.

Situația de fapt reținută este confirmată de declarațiile date de partea vătămată C.O. B. la data de 12 aprilie 2010 (fila 166 vol.I d.u.p.) și martorul C.I. la data de 23 martie 2010 (fila 249 vol.I d.u.p.).

După arestarea inculpaților partea vătămată a fost sunată de N.O. cât și de soția inculpatului R.M. zis F., M. care au rugat-o să dea o declarație în sensul că inculpatul nu a încercat niciodată să o ducă în Italia reproșându-i că inculpatul a fost arestat din cauza ei. Partea vătămată a mai arătat că a fost prejudiciată cu contravaloarea unor bijuterii vândute de inculpatul R.M. zis F. însă la acel moment procesual nu s-a constituit parte civilă (declarația dată la data de 20 ianuarie 2011, fila 296 vol. III dosar nr. 9506/63/2010 - Tribunalul Dolj).

Ca urmare, acțiunile desfășurate de inculpat de racolare în vederea exploatării sexuale a părții vătămate, scop care însă nu a fost realizat datorită faptului că inculpatul nu a putut să plece din țară cu partea vătămată, aceasta fiind minoră și întâmpinând refuzul părinților acesteia de a-i preda actele de identitate ale minorei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul a procedat în același mod și cu B.M.R., parte vătămată minoră în vârstă de 17 ani, acesta încercând de mai multe ori să o convingă să meargă împreună în Italia, partea vătămată urmând să câștige bani din îngrijirea unor bătrâni. Pentru că a fost bătută de inculpat, acesta ducând-o într-o pădure de la marginea municipiului Băilești, a acceptat formal, însă ulterior a sesizat lucrătorii de poliție cu privire la această faptă (declarația părții vătămate B.I.R. din data de 04 martie 2010, fila 133 vol. I d.u.p).

Astfel, fapta inculpatului de a încerca să o racoleze pe partea vătămată B.R.I. în vederea exploatării sexuale în Italia ce urma să se realizeze prin activități desfășurate în cadrul grupului constituit de inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

Instanța a apreciat că apelurile formulate de Parchet și inculpat în privința individualizării pedepsei și având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., faptul că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă, concluziile referatului de evaluare nr. 829 din 11 aprilie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 197 vol. V dosar nr. 9506/63/2010 Tribunalul Dolj), a dispus reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și de tentativă la infracțiunea de trafic de minori, apte pentru realizarea scopului educativ - preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Totodată, a apreciat că în cadrul aplicării pedepselor complementară și accesorie nu este necesară și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni care nu sunt incompatibile cu exercitarea în continuare a dreptului la vot, iar interzicerea acestui drept electoral ar excede scopului preventiv al pedepsei și reinserției sociale a inculpatului.

În privința criticilor formulate de inculpatul R.W. în sensul greșitei rețineri a infracțiunii de trafic de minori și respectiv a condamnării acestuia pentru infracțiunea de trafic de minori și proxenetism a constata că sunt nefondate.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul și partea vătămată V.A.Ș. în vârstă de 15 ani au avut o relație de concubinaj, iar în aprilie 2007 cei doi s-au stabilit într-un imobil din orașul Aprilia, locuind împreună cu R.F., D.O. M., R.R. și M.T., partea vătămată desfășurând activitatea de prostituție atât înainte de împlinirea vârstei de 18 ani cât și după împlinirea acestei vârste, împrejurări confirmate de părțile vătămate D.M., D.O. M., I.R.M., P.A.G., V.F., C.O. și S.L., contra celor susținute de acesta (declarația din data de data de 24 martie 2010, fila 128 d.u.p. vol.I, declarația din data 08 iulie 2010 - fila 357 voi. VI d.u.p. când a recunoscut că s-a prostituat dar nu în folosul inculpatului).

Întrucât partea vătămată s-a prostituat atât înainte cât și după împlinirea vârstei de 18 ani, instanța a apreciat că activitatea desfășurată de inculpat în sensul determinării părții vătămate de a se prostitua în folosul său, în cadrul activității infracționale a grupului constituit de inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001, în situația minorilor consimțământul acestora nu înlătură răspunderea penală a inculpatului potrivit disp. art. 16 din Legea nr. 678/2001. Totodată, a reținut că activitatea inculpatului constând în înlesnirea practicării prostituției de către partea vătămată, după ce aceasta a devenit majoră, inculpatul beneficiind de banii obținuți de partea vătămată din practicarea prostituției fără a fi constrânsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

A apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de inculpat și Parchet în privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate. Față de criteriile generale de individualizare, modul și împrejurările în care au fost comise faptele, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurarea că ulterior inculpatul s-a căsătorit cu partea vătămată precum și în raport de concluziile referatului de evaluare nr. 827 din 11 aprilie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 193 vol. V dosar nr. 9506/63/2010 Tribunalul Dolj), a considerat că se justifică reținerea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., având drept consecință reducerea cuantumului pedepselor pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și cea de proxenetism.

De asemenea, față de natura infracțiunilor a apreciat că nu este necesară și interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpații R.R. și M.T., în sensul că, în mod greșit au fost condamnați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, inculpata M.T. criticând și încadrarea dată faptei de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane în sensul că fapta ar întruni elementele infracțiunii de proxenetism, le-a apreciat ca neîntemeiate.

A reținut în baza probelor administrate că inculpații R.R. și M.T. s-au stabilit în Italia la sfârșitul anului 2006 - 2007 în localitățile Campo Leone și, ulterior, în Aprilia unde au locuit în imobile părăsite, iar în perioada 2007 - 2010 inculpata M.T. s-a prostituat atât în folos propriu cât și pentru inculpatul R.R., concubinul său.

Relevante sub aspect probator sunt declarația inculpatei M.T. din data de 24 martie 2010 (fila 247 voi. VI d.u.p.), recunoașterea din planșele foto a celorlalți coinculpați despre care a arătat că fiecare avea câte o concubină acre se prostitua pentru ei, declarațiile părții vătămate I.R.M. - (din 24 martie 2010, fila 206 vol. I d.u.p. și din 30 martie 2010, fila 211 vol. I d.u.p.), declarațiile martorilor I.I. și I.C.I., părinții părții vătămate I.R.M. (filele 274 -281 vol.I d.u.p.) au arătat că după ce fiica lor a fost internată într-un centru de protecție, au aflat că inculpatul R.R. a fost plecat în Italia și a fost arestat pentru trafic de persoane și că ulterior au fost căutați la domiciliu de mai multe persoane de etnie rromă printre care R.I., R.M. care le-au cerut să meargă și să o ia din centru pe fiica lor pentru a da declarații la poliție și să îl ajute să o scape, spunându-le că trebuie să o găsească pe R. fiind învățați în acest sens de avocatul lor.

Prin urmare, fapta inculpatului de a o racola și exploata sexual pe minora I.R. M., în cadrul activității infracționale în cadrul grupului constituit de inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

În privința inculpatei M.T. a reținut că activitatea infracțională desfășurată de aceasta a constat și în ajutorul acordat celorlalți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori întrucât inculpata le-a dat indicații părților vătămate D.O. M., I.R. M. și V.A.Ș. în legătură cu practicarea prostituției și le-a supravegheat pe acestea, aspect confirmat de părțile vătămate în mod constant în depozițiile date.

Deși s-a susținut că actele materiale săvârșite de către inculpată nu ar îmbrăca forma infracțiunii de trafic de persoane se constată că activitatea infracțională desfășurată de inculpată constând în „instruirea" părților vătămate în practicarea prostituție precum și supravegherea acestora, reprezintă un ajutor dat inculpaților în cadrul exploatării sexuale a părților vătămate. Prin urmare, ajutorul dat inculpaților R.R. și R.F. pentru exploatarea sexuală a părților vătămate D.O. M. și I.R. M., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de persoane și respectiv trafic de minori prev. de art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și respectiv art. 26 rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

Instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind întemeiate criticile inculpaților R.R. și M.T. și ale Parchetului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestora.

Astfel, având în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social al faptelor, modul și împrejurările în care au fost comise, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților, faptul că inculpatul R.R. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, atitudinea inițială a inculpatei M.T. care a recunoscut săvârșirea faptelor și a indicat și pe ceilalți membri ai grupului constituit potrivit disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatei, fiind incidente disp. art. 61 alin. (1) C. pen. în privința restului rămas neexecutat de 399 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 561/2003 a Judecătoriei Băilești, dar și concluziile referatelor de evaluare (nr. 224 din 31 ianuarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj pentru inculpatul R.R. și nr. 229 din 01 februarie 2011 întocmit pentru inculpata M.T.), instanța de apel a dispus reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunile de proxenetism, trafic de minori, prostituție, complicitate la infracțiunea de trafic de persoane și complicitate la infracțiunea de trafic de minori.

Față de natura și gravitatea faptelor a apreciat că nu se justifică interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., pentru ambii inculpați ca pedepse complementare și accesorii.

Nefondate au fost apreciate și criticile formulate de inculpatul R.R.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. într-o singură infracțiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. și greșita sa condamnare pentru infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism.

Din probele administrate în cauză a reținut că inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată V.F. la începutul anului 2009 și spunându-i că intenționează să se căsătorească, a dus-o la domiciliul său din Băilești unde au locuit o perioada împreună. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să îl însoțească în Italia, ascunzându-i faptul că acolo urma să se prostitueze, spunându-i că în Italia îi va găsi un loc de muncă întrucât acolo sunt mai multe rude ale sale.

Părții vătămate i s-a cerut de către inculpat să meargă cu celelalte fete „la stradă" fiind „instruită" de către C.A.G. Deși inițial s-a opus, pentru că a fost agresată de inculpat, partea vătămată s-a prostituat o perioadă de 6 luni, zilnic, banii obținuți din prostituție fiind însușiți în totalitate de către inculpat. Modul în care grupul constituit din inculpați acționa în situația în care „fetele" încercau să fugă sau nu mai doreau să practice prostituția a fost relatat de partea vătămată V.F. Aceasta a arătat că la sfârșitul lunii octombrie 2009, profitând de absența inculpatului R.R.M. care plecase în țară, s-a hotărât să se întoarcă în țară, plătind martorului B.L. care efectua fără licență transporturi de persoane, suma de 100 euro. Ceilalți inculpați, observând dispariția părții vătămate, l-au sunat pe inculpatul R.R.M. care telefonic, i-a cerut șoferului microbuzului, B.L. să o dea jos pe partea vătămată. Acesta s-a conformat, partea vătămată fiind „preluată" de inculpații R.V.I., R.M. zis B. și R.M. zis F., care s-au deplasat în acel loc.

Situația de fapt reținută este confirmată de partea vătămată V.F. (declarația dată la 22 aprilie 2010, fila 192 vol.I d.u.p., din data de 03 martie 2011, fila 340 dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj, vol. IV), partea vătămată P.A.G. (declarația dată la 24 martie 2010, fila 172 d.u.p. vol. I), martora C.F. (fila 319 vol.I d.u.p.).

Ca urmare, fapta inculpatului de a racola, prin promisiuni de căsătorie, de a transporta și caza, precum și de a o exploata sexual pe partea vătămată V.F. prin constrângere fizică și morală, în cadrul activității infracționale a grupului constituit de inculpați în condițiile art. 323 C. pen. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. a reținut că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni constituie o infracțiune mijloc în vederea realizării infracțiunii scop, având o existență proprie, distinctă, care nu interferează cu elementele constitutive ale infracțiunii scop, întrucât consumarea acestei infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. nici nu este condiționată de realizarea scopului în vederea căruia a fost constituit grupul. Ca urmare, reținerea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni alături de infracțiunea scop, respectiv proxenetism sau trafic de persoane în speță, nu poate fi analizată decât în cadrul unei pluralități de infracțiuni în forma concursului prev. de art. 33 C. pen.

Cu privire la partea vătămată V.F., în acord cu instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și nu proxenetism, așa cum a susținut inculpatul, întrucât inculpatul a recrutat-o pe partea vătămată în scopul obligării la practicarea prostituției, prin constrângere, element ce diferențiază traficul de persoane de infracțiunea de proxenetism.

În ceea ce privește partea vătămată M.S. s-a reținut că aceasta a fost adusă de inculpatul R.R.M. în Italia pentru a se prostitua în folosul inculpatului, cu consimțământul acesteia, partea vătămată fiind majoră, în vârstă de 19 ani, aspect confirmat și de către părțile vătămate D.O. M., V.A.Ș., P.A.G. și G.L.C. și inculpata M.T., prin urmare, activitățile inculpatului de a înlesni și a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către M.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 329 C. pen.

Instanța de apel, având în vedere atât criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului precum și faptul că acesta a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, concluziile referatului de evaluare nr. 167 din 26 ianuarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, a apreciat că se impune o reinvidualizare judiciară a pedepselor pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de persoane precum și proxenetism ce vor fi apte să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. În privința pedepselor complementară și accesorie a apreciat că nu este necesară și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni care nu sunt incompatibile cu exercitarea în continuare a dreptului la vot, iar interzicerea acestui drept electoral ar excede scopului preventiv al pedepsei și reinserției sociale a inculpatului.

Referitor la criticile inculpatului R.M., privind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la trafic de minori prev. art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 săvârșite atât sub forma tentativei cât și în formă consumată, a constatat, în baza probatoriului administrat, că nu sunt întemeiate.

Cu privire la partea vătămată G.K. s-a reținut că inculpatul R.M. a convins-o sub promisiunea căsătoriei să accepte să locuiască împreună în domiciliul său fiind supravegheată de rudele acestuia, iar ulterior i-a cerut acesteia să meargă în Italia și să se prostitueze în folosul său, însă partea vătămată a reușit să plece, fără știrea sa din imobilul respectiv, în momentul în care a reușit să fugă fiind urmărită de cumnatele acestuia (declarația dată la 06 noiembrie 2009, fila 11 vol.I d.u.p., declarația dată la instanța de fond la data de 03 martie 2011, fila 335 dosar nr. 9506/63/2011, vol.IV).

Ca urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta inculpatului de a o racola prin înșelăciune pe partea vătămată, promițându-i că se vor căsători, în scopul exploatării sexuale a acesteia în Italia, acțiune întreruptă prin fuga părții vătămate de la domiciliul inculpatului, acțiunea inculpatului fiind sprijinită de colaborarea acestuia cu rudele sale care o supravegheau pe partea vătămată și care au urmărit-o pe aceasta în momentul în care a fugit de la domiciliul inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului de a o racola prin înșelăciune pe partea vătămată, C.I.R. promițându-i că se vor căsători, în scopul exploatării sexuale a acesteia în Italia prin conlucrarea cu ceilalți membri ai grupului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a C. pen. Activitățile inculpatului fiind confirmate de declarațiile părții vătămate C.I.R. (din data de data de 09 martie 2010, fila 137 vol.I d.u.p. și din data de 31 martie 2011, fila 115 dosar nr. 9506/63/2010 - vol.V) care se coroborează cu declarațiile martorilor C.F. (fila 262 vol.I d.u.p. și fila 217, dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj).

În privința părții vătămate B.A.D., în vârstă de 17 ani, a reținut că inculpatul a locuit împreună cu aceasta fără știrea părinților, i-a propus să plece împreună în Italia sub pretextul că obținuse un contract în construcții, partea vătămată urmând să aibă grijă de casă. în Italia partea vătămată a fost cazată de inculpat în orașul Toricola, într-un imobil dezafectat, unde a aflat de la C.M.R. că urma să se prostitueze fiind amenințată cu moartea de inculpat, banii obținuți fiind dați inculpatului R.M.

După o lună, partea vătămată a reușit să fugă, luând legătura cu tatăl său care se afla tot în Italia.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile partea vătămată B.A.D. (din 16 noiembrie 2009, fila 120 d.u.p. vol. I, din 03 februarie 2011, fila 115 dosar 9506/63/2010 instanță fond), declarațiile martorilor B.M. și B.C. (fila 253, 255 și 258 vol. I d.u.p.).

Ca urmare, în raport cu situația de fapt reținută s-a apreciat că fapta inculpatului de a o racola prin înșelăciune pe partea vătămată, promițându-i în mod mincinos că se vor căsători și că în Italia aceasta va efectua doar lucrări casnice, de a o transporta, caza și de a o exploata sexual pe partea vătămată minoră, în cadrul activității infracțiunii a grupului constituit din inculpați în condițiile art. 323 C. pen., folosind amenințări și violențe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

Instanța de prim control judiciar a apreciat ca întemeiate criticile parchetului și ale inculpatului R.M. referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor și raportat la dispozițiile art. 72 C. pen., datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente disp. art. 61 C. pen. în privința restului de pedeapsă de 912 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 427/2004 a Tribunalului Dolj, precum și concluziile referatului de evaluare nr. 167 din 26 ianuarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj - fila 86 voi. IV dosar nr. 9506/63/2010 Tribunalul Dolj - a apreciat că se impune reindividualizarea judiciară a pedepselor principale pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen., prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001. Totodată, a constatat că în cadrul aplicării pedepselor complementară și accesorie nu este necesară și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni care nu sunt incompatibile cu exercitarea în continuare a dreptului la vot, iar interzicerea acestui drept electoral ar excede scopului preventiv al pedepsei și reinserției sociale a inculpatului.

A constatat că fiind întemeiat apelul Parchetului privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la infracțiunea de proxenetism pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.F., în raport cu partea vătămată C.R.

În ceea ce privește apărările inculpatului pe această critică a arătat că prin caracterul devolutiv al apelului se realizează o nouă judecată sub toate aspectele de fapt și de drept, cu posibilitatea de a schimba sau de a modifica soluția dată și de a administra probe noi sau de a da o nouă apreciere probelor administrate. De altfel, limitele rejudecării cauzei în fond de către instanța de apel nu sunt date de sentința apelată ci de actul prin care instanța de fond a fost sesizată și de partea sau participantul care a formulat apelul în cauză.

Nu se poate reține nici faptul că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât atât la instanța de fond cât și în apel a avut loc o cercetare a fondului cauzei prin administrarea mijloacelor de probă, cu ascultarea inculpatului în prezența apărătorului ales. Totodată, omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare este prevăzută distinct în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., privind cazurile de casare. În privința soluțiilor pronunțate în apel instanța apreciază că această omisiune nu se regăsește în cazurile prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând pe fond criticile formulate de către inculpatul R.F. privind greșita sa condamnare infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și de reducere a cuantumului pedepselor, le-a apreciat ca nefondate.

Cu privire la partea vătămată D.O. M. din probele administrate a reținut că fapta inculpatului R.F. de a o racola prin înșelăciune, spunându-i că în Italia va lucra într-un bar, de a o transporta și caza și de a o exploata sexual prin constrângere în cadrul acțiunii conjugate a celorlalți inculpați asociați potrivit disp. art. 323 C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Contrar celor susținute de inculpat, vinovăția acestuia este dovedită de plângerea și declarațiile părții vătămate D.O. M. (fila 91, 98, fila 102 vol.I d.u.p) care a arătat, în mod detaliat, traseul urmat și localitățile în care s-a prostituat în Italia pentru inculpat, modalitatea în care acționau membrii grupării și exploatau sexual părțile vătămate din prezenta cauză, sumele de bani obținute pe zi și remise inculpatului susținute de declarațiile părților vătămate B.A.D., D.M., S.L., V.A.Ș. și G.L.C. precum și ale inculpatei M.T.

De asemenea, a reținut că fapta inculpatului de a înlesni și de a beneficia de pe urma practicării prostituției de către C.R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., nefiind dovedită împrejurarea că inculpatul ar fi exploatat-o sexual prin constrângere.

În susținerea vinovăției inculpatului sunt declarațiile părților vătămate B.A.D., S.L., P.A.G., I.R. și V.F. din care rezultă că aceasta, în perioada 2008 - 2009, s-a prostituat în Italia în folosul inculpatului R.F., în sensul însușirii de către acesta a banilor obținuți din prostituție.

Instanța de apel raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen. și având în vedere datele ce caracterizează inculpatul, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 196 din 27 ianuarie 2011 (fila 99 vol. IV dosar nr. 9506/63/2010 Tribunalul Dolj) a procedat la o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunea de trafic de persoane și de proxenetism și a dedus din pedeapsa aplicată perioada cât a fost arestat de către autoritățile judiciare italiene în vederea predării în baza mandatului european emis de autoritățile naționale.

A apreciat că, în raport de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului nu se justifică interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Neîntemeiate au fost apreciate și criticile formulate de inculpatul B.A. privind greșita sa condamnare cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În cazul infracțiunii de trafic de minori, a reținut că din probele administrate rezultă fără dubiu că în luna august 2007 inculpatul și partea vătămată minoră P.M.S. au plecat în Italia fără știrea mamei și bunicii părții vătămate. În Italia s-au stabilit în zona Roma, ulterior mutându-se la Milano, partea vătămată fiind obligată să se prostitueze și fiind vândută potrivit declarațiilor părții vătămate și martorelor de la un clan la altul.

Relevanță sub aspect probator prezintă declarația martorei I.G. (fila 316 vol.I d.u.p., declarația din data de 14 aprilie 2011, dosar nr. 9506/63/2010 - voi. V), declarația părții vătămate D.O. M. (fila 98 voi. I d. u.p.) care a arătat că P.M.S. a fost adusă de inculpat în Italia în preajma sărbătorilor de iarnă în anul 2007 precum și ale inculpatei M.T. (fila 247 voi.VI d.u.p.).

Instanța de prim control judiciar dând eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen. și având în vedere modul de săvârșire a faptelor, lipsa antecedentelor penale, datele ce caracterizează persoana inculpatului, caracterizarea întocmită de Primarul municipiului Băilești Serviciul de Asistență și Protecție Socială (fila 107 voi.VII dosar nr. 9506/63/2010), a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., procedând la o reducerea a cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 și a pedepsei complementare și accesorii în sensul înlăturării interzicerii exercițiului dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Criticile formulate de inculpații B.G. și L.I.G. zisă G. privind greșita condamnare pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. și, respectiv, infracțiunea de prostituție prev. de art. 328 C. pen., au fost apreciate ca nefondate.

A reținut că, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a avut o relație de concubinaj cu inculpata L.I.G. și, în anul 2007, s-au stabilit în Spania unde au lucrat în agricultură, iar în anul 2008, au plecat în Italia zona Roma unde inculpata s-a prostituat în folosul concubinului său B.G. ieșind „la stradă" împreună cu celelalte părți vătămate, banii fiind folosiți și pentru ca cei doi inculpați să își asigure traiul zilnic.

Situația de fapt este confirmată de declarațiile părților vătămate S.L. (fila 215 vol.I d.u.p.), I.R.M. (fila 206 vol.I d.u.p.), V.F. (fila 192 vol.I d.u.p.), P.A.G. (fila 172 vol.I d.u.p.), V.A.Ș. (fila 128 vol.I dosar u.p.) și G.L.C. (fila 235 vol.I d.u.p.).

Ca urmare, fapta inculpatei L.G.I. de a se prostitua zilnic obținând sume de bani ce erau însușite de către inculpatul B.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție iar fapta inculpatului B. de a înlesni activitatea de prostituție și de a-și însuși banii astfel obținuți întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Instanța de apel având în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cât și datele ce caracterizează persoana inculpaților, inculpata L.G.I., nefiind cunoscută cu antecedente penale a procedat la o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului B.G. pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și proxenetism și a celei aplicate inculpatei L.G.I. pentru infracțiunea de prostituție. Totodată, a modificat la fel ca și în cazul celorlalți coinculpați conținutul pedepselor complementară și accesorie.

A apreciat ca neîntemeiate criticile inculpații R.M. zis B. și C.M.C. referitoare la greșita lor condamnare pentru infracțiunile de proxenetism și prostituție, menținerea în mod nelegal a sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului.

S-a constatat că probele administrate dovedesc, dincolo de orice îndoială, că cei doi inculpați având o relație de concubinaj s-au hotărât în anul 2009 să plece în Italia, s-au cazat într-un adăpost improvizat în Toricola, iar inculpata C.M.C. s-a prostituat în folosul inculpatului R.M. zis B., alături de celelalte inculpate și părți vătămate în Pomezia, fără a fi constrânsă de inculpat.

Situația de fapt reținută este confirmată de declarațiile părților vătămate P.A.G. (fila 172 vol.I d.u.p.), C.I.R., I.R.M. (fila 206 vol.I d.u.p.), C.O. B. (fila 166 vol.I d.u.p.), V.F. (fila 192 vol.I d.u.p.), inculpata M.T. (fila 247 voi.VI d.u.p), a martorului C.F. (fila 262 vol.I d.u.p.).

Instanța de prim control judiciar a apreciat însă ca fiind întemeiate criticile Parchetului și ale inculpaților cu privire la individualizare judiciară a pedepselor.

Astfel, pe lângă criteriile prev. de art. 72 C. pen. a avut în vedere datele ce caracterizează persoana inculpaților, faptul că inculpatul R.M. zis B. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, iar inculpata C.M.C. nu are antecedente penale, caracterizarea întocmită de Primarul municipiului Băilești - Serviciul de Asistență și Protecție Socială privind pe inculpatul R.M. zis B. (fila 104 Vol. III dosar nr. 9506/63/2010 - Tribunalul Dolj) elemente în raport de care a apreciat că se impune reducerea cuantumului pedepselor pentru infracțiunile prev. de art. 329 C. pen. reținute în sarcina inculpatului R.M. și de prostituție pentru inculpata C.M.C., în favoarea acesteia reținând și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

A apreciat că nu este necesară și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. ca pedepse complementare și accesorie, întrucât inculpații au fost condamnați pentru infracțiuni care nu sunt incompatibile cu exercitarea în continuare a dreptului la vot.

Referitor la critica formulată de inculpatul R.D. în sensul că judecătorul a devenit incompatibil întrucât judecătorul de la instanța de fond și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce putea fi dată în cauză întrucât prin sentința penală nr. 38 din 10 iunie 2011 s-a pronunțat cu privire la existența infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a apreciat că este neîntemeiată. Din considerentele sentinței nr. 38 din 10 iunie 2011 rezultă că instanța de fond a analizat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. prin raportare la art. 8 din Legea nr. 39/2003 doar în privința activității infracționale desfășurată de inculpații R.T.P., R.V.I., R.M. zis F., R.W., R.R., R.R.M., R.M., R.F., B.A.C., B.G., R.M. zis B. și M.T. În cadrul motivării acestei sentințe nu a fost analizată activitatea infracțională presupus a fi desfășurată de inculpatul R.D. din punct de vedere al infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen., astfel că nu sunt incidente disp. art. 47 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a constatat că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpații R.D. și C.M. privind greșita lor condamnare pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Potrivit probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul R.D. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată - cu excepția celei de tentativă la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 privind pe partea vătămată I.M.R. - faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, atât în ceea ce o privește pe partea vătămată C.C.D., cât și partea vătămată S.L.

S-a dovedit în mod cert că inculpatul a racolat-o pe partea vătămată C. D. C. propunându-i să meargă împreună în Italia pentru a-și găsi un loc de muncă, contravaloarea transportului fiind achitată de către inculpat, iar în Italia, partea vătămată a lucrat inițial ca menajeră, a cerșit și ulterior, a fost obligată să se prostitueze întrucât nu obținea venituri suficiente.

Aceste împrejurări au fost confirmate de părțile vătămate D., V., D., G., partea vătămată C. D. C. (fila 109, 242 vol.I d.u.p.).

Din probele administrate a rezultat că inculpatul, după ce s-a despărțit de partea vătămată C.C.D. a racolat-o pe partea vătămată S.L. și cu aceeași promisiune de căsătorie și a unui loc de muncă, a determinat-o să plece în Italia, unde a fost cazată în aceleași condiții ca și celelalte părți vătămate și obligată să se prostitueze, banii obținuți fiind însușiți de către inculpat.

În același imobil părăsit din Italia se mai aflau și alți inculpați și părți vătămate respectiv N.O., R.M. zis F., R.V.I., C.A., R.W. și V.A.Ș., B.G., L.I.G., M.T. și R.R.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile părții vătămate S.L. (fila 215 vol.I d.u.p.) părțile vătămate V.F. (fila 192 vol.I d.u.p.), V.Ș. B., D.M., C.O. B. (fila 166 vol.I d.u.p.), C.A., martorii C.F. (fila 262 vol.I d.u.p.) G.L.C. (fila 235 vol.I d.u.p.), inclusiv declarația inculpatului inculpatul B.G. din data de 26 mai 2010( fila 190 voi.VI d.u.p.) în care a arătat că a locuit în Italia împreună cu R.D. și S.L.

De asemenea, în baza probatoriului administrat a rezultat că inculpatul a comis și infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere activitatea de prostituție, săvârșită de bună voie în folosul acestuia de către inculpata C.M. în modalitatea descrisă, banii obținuți de inculpată din practicarea prostituției fiind însușiți de inculpat, corelativ fiind dovedită și comiterea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. de către inculpata C.M.

Deși în declarațiile date inculpata a negat săvârșirea infracțiunii, părțile vătămate D.O. M., D.M., S.L., V.A.Ș., P.A.G., G.L. și V.F. au arătat că inculpata s-a prostituat împreună cu celelalte fete din grup.

Instanța de apel a apreciat că raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen., datele ce caracterizează persoana inculpaților, faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, concluziile referatului de evaluare din 13 aprilie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj - fila 195 vol. V dosar nr. 9506/63/2010 Tribunalul Dolj, anchetei sociale întocmite în privința inculpatului de către Primarul municipiului Băilești (voi. III dosar nr. 9506/63/2010 - Tribunalul Dolj - fila 276) și împrejurare că inculpata C.M. nu are antecedente penale, se impune o reducere a cuantumului pedepselor aplicate ambilor inculpați, respectiv, în cazul inculpatului R.D. pentru infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen. și în cazul inculpatei C.M. pentru infracțiunea de prostituție (în favoarea acesteia reținând și circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen.).

Totodată, față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea celor doi inculpați nu se justifică interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. ca pedeapsă complementară și accesorie pentru inculpat și ca pedeapsă accesorie pentru inculpată.

În ceea ce privește criticile inculpaților R.P.S. și C.O. ce vizează greșita condamnare pentru infracțiunea de proxenetism și respectiv prostituție a apreciat că nu întemeiate.

Probatoriile administrate dovedesc că cei doi inculpați au început o relație de concubinaj după eliberarea din penitenciar la data de 16 mai 2008 a inculpatului R.P.S. și au hotărât să plece în Italia, stabilindu-se în Aprilia, unde se aflau și ceilalți inculpați și părți vătămate. În aceste împrejurări, inculpata C.O. s-a prostituat alături de celelalte fete, banii obținuți fiind încredințați inculpatului R.P.S. până în martie 2010 când s-au întors în țară pentru a participa la nunta inculpatului R.W.

Situația de fapt reținută este confirmată și de declarațiile părților vătămate D.O. M. (fila 98 vol.I d.u.p.), S.L. (fila 149 vol.V d.u.p.), V.A.Ș. (fila 128 vol.I d.u.p.), P.A.G. (fila 172 vol.I d.u.p.), I.R.M. (fila 206 vol.I d.u.p.), V.F. (fila 192 voi. I d.u.p.) și declarația inculpatei M.T. (fila 247 vol.VI d.u.p.).

Astfel, fapta inculpatei C.O. de a se prostitua zilnic întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 328 C. pen., iar fapta inculpatului R.P.S. de a înlesni fapta de prostituție și de a-și însuși banii obținuți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 329 C. pen.

Instanța de apel, având în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cât și datele ce caracterizează persoana inculpaților, faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie iar inculpata C.O. nu are antecedente penale, caracterizarea întocmită de Primarul municipiului Băilești, Serviciul de Asistență și Protecție Socială privind pe inculpatul R.P.S. (fila 106 Voi.III dosar 9506/63/2010 - Tribunalul Dolj), referatul de evaluare nr. 223 din 31 ianuarie 2011 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 88 voi. IV dosar nr. 9506/63/2010 - Tribunalul Dolj), a procedat la o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunile de proxenetism și prostituție în cazul inculpatei C.M. (în favoarea acesteia reținând și circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen.).

În privința inculpatului R.P.S. a constatat că sunt incidente și disp. art. 61 C. pen. privind restul de pedeapsă de 381 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/2006 a Judecătoriei Băilești.

Referitor la pedepsele complementară și pedeapsa accesorie a reținut că nu este necesară și interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., întrucât inculpații au fost condamnați pentru infracțiuni care nu sunt incompatibile cu exercitarea în continuare a dreptului la vot.

Instanța a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpați cu privire la măsura confiscării, întrucât, pe de o parte temeiul juridic corect este art. 19 din Legea nr. 678/2001 prin raportare la art. 118 lit. e) C. pen., iar pe de altă parte, sumele de 15.750 de euro confiscată de la R.D.; de 4.500 de euro de la R.T.P.; de 50.000 de euro de la R.W.; de 3.500 de euro de la R.R.; de 15.000 de euro de la R.R.M.; de 2.000 de euro de la R.M.; de 50.000 de euro de la R.F. și de 5.000 de euro de la B.G., reprezintă banii obținuți de inculpați din practicarea prostituției de către părțile vătămate, victime ale infracțiunii de trafic de persoane, și inculpatele care au săvârșit infracțiunea de prostituție, astfel cum rezultă din declarațiile date de acestea.

Referitor la măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpaților, a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri asigurătorii față de bunurile, respectiv autoturismele aparținând inculpaților R.T.P., R.M. zis B. și R.W., întrucât bunurile provin din activitatea infracțională desfășurată de inculpați, fiind cumpărate din sumele de bani obținute prin săvârșirea infracțiunilor, fiind avute în vedere și acțiunile civile formulate de părțile vătămate constituite părți civile cum este cazul părții vătămate D.M. în privința căreia s-a dispus obligarea inculpatului R.T.P. la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile.

A apreciat ca fiind fondată critica Parchetului privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acțiunii civile promovată de partea vătămată minoră D.C.F. care în declarația dată la 24 martie 2010 (fila 142 vol.I d.u.p.) a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 euro.

Instanța a apreciat, raportat la probatoriul administrat, că este întemeiată cererea formulată de partea civilă și justificată solicitarea acesteia de a fi obligat inculpatul R.T.P. la plata unei sume cu titlu de daune morale, având în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă aceasta, victima infracțiunii de trafic prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 săvârșită de inculpat și l-a obligat la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.C.F.

De asemenea, a reținut ca fiind întemeiate și apelurile declarate de părțile civile D.M. și V.F., din actele și lucrările dosarului rezultând că partea vătămată D.M. s-a constituit parte civilă la data de 14 ianuarie 2010 (fila 231 vol.I d.u.p.) iar partea vătămată V.F. s-a constituit parte civilă la data de 22 aprilie 2010 (fila 192 vol.I d.u.p.), iar față de traumele suferite de părțile vătămate, suferințele fizice și psihice la care au fost supuse de către inculpați, victime ale infracțiunii de trafic de persoane, obligarea inculpaților R.R.M. și R.T.P. la plata sumei de câte 20.000 lei despăgubiri civile va fi de natură să contribuie la repararea prejudiciului creat prin faptele săvârșite de inculpați.

Apelul formulat de partea vătămată constituită parte civilă C.O. B. a fost respins ca nefondat, acesta nu a făcut dovada în cauză a prejudiciului suferit, susținerile acesteia că ar fi vândut niște bijuterii din aur la cererea inculpatului R.M. zis F. nefiind dovedite.

Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de inculpații R.T.P., R.V.I., R.R., R.R.M., R.M., R.D., R.M., M. (R.) T., B.G., N.O., L.I.G., C.O., B.A.C., C.M.C., R.F. și R.W., care au criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 4, 10, 12, 13, 14, 172 și 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpații R.T.P., R.R.M., R.D., B.G., C.O., L.I.G. au solicitat, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. față de poziția procesuală din fața instanței de recurs de recunoaștere a faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepselor aplicate și a modalității de executare, în condițiile art. 81 sau 861 C. pen.

Inculpatul R.V.I., circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat, în principal, achitarea sa pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt probe care să-i dovedească vinovăția, arătând că inculpatul R.T.P. în declarația dată chiar în fata instanței de recurs a arătat că nu a locuit împreună cu ceilalți inculpați.

De asemenea, a solicitat în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., achitarea și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.A.), întrucât nu a existat intenția acestuia de a trafica partea vătămată în vederea practicării prostituției, cei doi trăind în concubinaj, iar inculpatul era minor și nu a înțeles semnificația penală a faptelor sale.

În subsidiar, a solicitat, circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea judiciară a pedepsei, reținerea circumstanțelor prev. de art. 72 alin. (2) C. pen. (starea de minoritate chiar dacă a continuat să comită fapte similare și după ce a devenit major).

Inculpatul R.R. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 4, 10, 14 și 18 C. proc. pen., solicitând, în principal, să se constate că ședința de judecată a fost publică deși părțile vătămate erau minore, fiind incidente dispozițiile art. 197 C. pen. și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra împrejurării esențiale privind situația inculpatului, în sensul că nu a lămurit împrejurarea că acesta nu a avut cunoștință de faptul că partea vătămată era minoră și nu a determinat-o pe aceasta să se prostitueze, ci dimpotrivă, partea vătămată a fost cea care a avut inițiativa de a pleca în Italia pentru prostituție, activitate pe care a desfășurat-o atât în perioada minorității, cât și după majorat.

În susținerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu există probe că ar fi comis infracțiunea de trafic de minori cu privire la partea vătămată minoră I.R.M. În acest sens, a susținut că la data respectivă nu o cunoștea pe aceasta, nu știa că este minoră și nu a întreprins activitatea presupusă de elementul material al infracțiunii menționate.

În subsidiar, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele comiterii faptei și circumstanțele sale personale și a făcut referire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul are cinci copii, dintre care trei sunt la școală.

Inculpata M. (R.) T., circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în esență, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de complicitate la trafic de minori, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că recurenta nu a exercitat acte de constrângere asupra părții vătămate I.R.M. pentru a o determina să practice prostituția.

În subsidiar, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat față de poziția procesuală din fața instanței de recurs aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și reindividualizarea judiciară a pedepsei determinat de circumstanțele personale ale inculpatei urmând a se avea în vedere că pedeapsa aplicată pentru această infracțiune va avea ca efect pierderea de către această inculpată a beneficiului liberării condiționate.

Inculpatul R.M., întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în forma tentativei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., probele administrate nu fac dovada că acesta a exercitat acte de constrângere asupra părții vătămate C.O. B. pentru a o determina să practice prostituția, ci între cei doi s-au stabilit relații de afecțiune, având chiar intenția de a se căsători.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor având în vedere circumstanțele sale personale.

În final, apărătorul ales al recurenților inculpați M. (R.) T. și R.M., circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., a solicitat ca în situația în care instanța va respinge criticile formulate pe fond, față de lipsa părților vătămate din fața instanței de fond, să se caseze decizia și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond, în vederea reaudierii tuturor părților vătămate și pentru a se stabili vinovăția sau nevinovăția recurenților inculpați.

Inculpata N.O. a invocat, în drept, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În susținerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta pentru care a fost condamnată de către instanțele inferioare, infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen., nu a fost săvârșită de inculpată.

În subsidiar, criticile au vizat greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatei, în raport de fapta reținută în sarcina sa și circumstanțele sale personale, împrejurări care impun și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Criticile inculpatului B.A.C. au vizat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 4, 10, 12, 13 și 172 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3 și 4 C. proc. pen., a învederat că la judecarea cauzei pe fond au fost încălcate dispozițiile referitoare la compunerea instanței de judecată și la publicitatea ședinței de judecată. Astfel, au fost nesocotite normele imperative prevăzute de art. 40 din Legea nr. 304/2004, cauza fiind soluționată de către Secția Penală a Tribunalului Dolj, deși printre părțile vătămate există și minori, situație în care competența revenea Secției pentru minori și familie a aceleiași instanțe.

De asemenea, nu s-au respectat nici dispozițiile referitoare la publicitatea ședinței de judecată cu ocazia audierii la instanța de fond a părților vătămate, arătând în acest sens că, la ședința de judecată din data de 03 februarie 2011 și 25 noiembrie 2010 părțile vătămate au fost audiate în ședință publică, nesocotindu-se faptul că erau persoane tinere, iar sensul legii este de a asigura un mediu discret audierilor în astfel de situații, în scopul de a se obține declarații cât mai complete iar, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și infracțiunea de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 din lege, nu sunt publice.

Tot în susținerea unui motiv formal de recurs a solicitat să se constate că instanțele nu au răspuns uneia din solicitările esențiale pentru lămurirea situației recurentului inculpat, anume cererea privind audierea martorilor Z.Ș., Z.V. și a părții vătămate P.M.S., care au dat declarații contradictorii, cu excepția părții vătămate P.M.S., care a dat declarații doar în fața organelor de poliție și nu a fost audiată de instanță niciodată.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, achitarea recurentului, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) raportat la dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În susținerea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., a solicitat achitarea recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza Ii-a din Legea nr. 678/2011, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât din materialul probatoriu administrat în cauză nu rezultă probe certe care să dovedească faptul că inculpatul ar fi racolat-o pe partea vătămată minoră, ci se menționează doar că între cei doi a existat o relație de iubire.

În privința motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001, întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, nerezultând intenția inculpatului de a săvârși această infracțiune, în forma cerută de lege.

Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a arătat că instanțele anterioare au realizat o greșită aplicare a legii cu privire la condamnarea recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Din probele administrate în cauză, nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi aderat la un grup infracțional organizat sau că ar ii fost ajutat de către alți membri ai unei rețele, în acest sens, nu au identificate transferuri bancare sau convorbiri telefonice cu membri grupării, iar cu privire la partea vătămată P.M.S., a precizat că nu sunt dovezi că ar fi existat promisiuni de căsătorie ale recurentului față de aceasta sau că partea vătămată ar fi practicat prostituția în aceleași locuri ca și celelalte victime ale rețelei.

În final, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei și reducerea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, sens în care a invocat elemente care caracterizează persoana inculpatului și faptul că valoarea socială atinsă prin comiterea faptei este minimă, datorită modului concret de realizare a elementului material al infracțiunii, împrejurărilor ce particularizează fapta, anume vârsta părții vătămate minore aflată în imediata proximitate a majoratului, circumstanțelor privind persoana inculpatului și faptului că partea vătămată nu a dorit să se constituie parte civilă.

Inculpata C.M. și-a circumscris criticile cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., și a solicitat față de prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea, având în vedere că fapta ce se pretinde că a fost săvârșită de aceasta nu există, iar din probele existente la dosar nu rezultă că recurenta inculpată ar fi săvârșit infracțiuni de proxenetism și prostituție.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate de către recurenții inculpați, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 4, 10, 12, 13, 172 și 18 C. proc. pen., dar și din oficiu, în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că recursul inculpatului R.R.M. este fondat și recursurile declarate de inculpații R.T.P., R.V.I., R.R., R.M., R.D., R.M., M. (R.) T., B.G., N.O., L.I.G., C.O., B.A.C. și C.M.C., ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Inculpații R.F. și R.W. și-au retras recursurile declarate împotriva aceleiași decizii la data de 03 decembrie 2012, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată.

1. Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați R.T.P., R.D., B.G., C.O. și L.I.G. în susținerea criticilor comune privind greșita individualizare judiciară a pedepsei, nu este incident în cauză.

Prealabil analizării criticilor recurenților inculpați sub acest aspect, înalta Curte constată că, deși inculpații R.T.P., R.D., B.G., C.O. și L.I.G. în fața instanței de recurs au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, aceștia nu pot beneficia de prevederile legale menționate cu efecte asupra reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a fost sesizată cu judecarea cauzei privind pe inculpații R.T.P., R.D., B.G., C.O. și L.I.G. ș.a., la data de 02 august 2010, iar la termenele de judecată din data de 25 noiembrie 2010, 09 decembrie 2010 și 17 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, judecătorul a procedat la audierea inculpaților care nu recunoscut comiterea faptelor imputate în actul de sesizare (filele 224-226 Vol. II și 96-97, 134 Voi. III dosar instanță fond 9506/63/2010), poziție procesuală pe care și-au menținut-o și în fața instanței de apel (filele 87, 125, 126, și 127 Voi.IV), cu excepția inculpaților B.G. și L.I.G. care s-au prevalat de dreptul la tăcere (filele 96 - 97 Voi.III dosar instanță fond).

În atare condiții, înalta Curte reține că cererea inculpaților de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. față de poziția lor procesuală în fața instanței de recurs nu este întemeiată, întrucât nicunul dintre recurenții inculpați nu se află în situațiile tranzitorii vizate de Decizia Curții Constituționale nr. 1.470 din 08 noiembrie 2011 și O.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011.

În ceea ce privește criticile vizând greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate recurenților inculpați, înalta Curte retine că nu sunt întemeiate, întrucât hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Se constată că, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanțele de fond și instanța de apel au reținut corect atât situația de fapt - constând în aceea că, inculpații R.T.P., R.D. și B.G. s-au asociat în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, respectiv au aderat la această asociere, activități pe care le-au și realizat în perioada 2006-2009, iar inculpatele C.O. și L.G.I., în perioada de referință, au practicat prostituția pentru inculpații R.P.S. și respectiv, inculpații R.R. și B.G., cât și încadrarea juridică dată faptelor - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. și prostituție, prev. de art. 328 C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, ambele instanțe apreciind, în mod corect că faptele săvârșite de inculpați - astfel cum au fost reținute, în concret, prezintă un ridicat grad de pericol social.

De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.

Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar și a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Sub acest aspect, înalta Curte constată că instanța de apel, în mod justificat, a reținut în sarcina inculpaților R.T.P., C.O. și L.I.G. ca și circumstanțe atenuante, prevederile art. 74 lit. a) C. pen. - conduita înainte de comiterea faptelor - lipsa antecedentelor penale, faptul că au familii, au obținut venituri licite (în cazul inculpatului R.T.P.) - însă, având în vedere natura și gravitatea faptelor, concursul de infracțiuni în cazul inculpatului R.T.P., concluziile referatelor de evaluare dar și atitudinea procesuală a inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor decât în fața instanței de recurs, date fiind împrejurările relevate anterior această recunoaștere formală a inculpaților nu se poate aprecia ca un element pozitiv care să poată fi valorificat în favoarea lor, apreciază că nu se impune o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților care să se situeze sub minimum special prevăzut de lege.

În ceea ce îi privește pe inculpații R.D. și B.G., se constată că, în mod întemeiat, atât instanțele de fond cât și instanța de apel nu au reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună anterior comiterii faptelor, faptul că inculpatul R.D. a comis infracțiunile din prezenta cauză. în stare de recidivă postexecutorie, ambii inculpați au avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal în pofida unor probe care au dovedit contrariul (ca și ceilalți inculpați au recunoscut formal comiterea faptelor în fața instanței de recurs doar pentru a beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsă), iar raportat la natura și gravitatea faptelor comise, numărul persoanelor implicate în activitatea lor infracțională, al părților vătămate traficate, modalitatea de comitere a faptelor, perioada de timp în care au desfășurat aceste activități, înalta Curte reține că o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate acestora, nu se justifică și nu ar asigura realizarea scopului prevenției, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate recurenților, înalta Curte apreciază în acord cu cele două instanțe, că scopul preventiv educativ al sancțiunii nu poate fi atins fără executare în regim de detenție, urmând ca inculpații să-și schimbe comportamentul față de valorile sociale ocrotite de lege și să adopte o atitudine corectă față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin urmare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen., astfel cum au solicitat recurenții, nu se justifică.

În ceea ce privește criticile recurentului inculpat R.R.M., circumscrise aceluiași caz de casare prev. de art. 3959 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că nu sunt întemeiate, însă recursul acestuia urmează a fi admis pentru alte considerente privind greșita aplicare a legii cu referire la nelegala reținere a stării de recidivă.

Prealabil analizării criticilor inculpatului pe fondul cauzei, înalta Curte reține că, deși inculpatul a recunoscut în fața instanței de recurs comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare (fila 284 dosar recurs), recunoașterea acestuia a fost formală în condițiile în care în fața instanței de fond, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la data de 17 decembrie 2010 (fila 134 Voi. II dosar nr. 9506/63/2010) a negat comiterea lor și judecata s-a realizat potrivit procedurii de drept comun fiind administrate probatorii. Prin urmare, cererea acestuia de aplicare a prevederilor legale menționate cu efecte asupra reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește legalitatea aplicării dispozițiilor privind starea de recidivă și pedeapsa aplicată acestuia în caz de recidivă, înalta Curte reține că inculpatul R.R.M. a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 678/2001 cu ref. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar a inculpatului R.R.M. (fila 125-126 Voi. VII dosar nr. 9506/63/2010 al Tribunalului Dolj), rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 426 din 30 martie 1995 a Judecătoriei Băilești, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare a început la 04 ianuarie 1996 și a fost considerată executată la 03 decembrie 1997, iar până la săvârșirea faptelor din prezenta cauză (2006-2009) s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege (art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.).

Prin urmare, deși inculpatul R.R.M. este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat anterior la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice (D.318/1966) și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru care s-a împlinit însă termenul de reabilitare, acesta nu îndeplinește condițiile cerute de art. 37 lit. b) C. pen. pentru a se putea reține starea de recidivă postexecutorie.

Pentru aceste considerente, înalta Curte constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în mod eronat, au reținut starea de recidivă postexecutorie și, pe cale de consecință, va admite recursul sub acest aspect și va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul R.R.M.

Reținând vinovăția inculpatului la comiterea faptelor astfel cum rezultă din probatoriul administrat și analizat pe larg de către instanța de apel, necontestat de către recurentul inculpat în fața instanței de recurs, înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului pentru fiecare din aceste infracțiuni. La individualizarea judiciară a pedepselor va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, numărul părților vătămate traficate, perioada de timp în care a desfășurat aceste activități infracționale, precum și circumstanțele reale și personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală deși pentru faptele anterioare a intervenit reabilitarea, nu a recunoscut comiterea faptelor deși probatoriul a dovedit cu certitudine vinovăția sa, are familie și copii minori în întreținere de care este atașat, astfel cum rezultă din concluziile referatului de evaluare.

Raportat la toate aceste criterii, înalta Curte apreciază că deși nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea sa, aplicarea unor pedepse egale cu minimum special prevăzut de lege în cazul infracțiunii de proxenetism și spre media limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni și trafic de persoane, sunt îndestulătoare pentru realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare, înalta Curte apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, atitudinea procesuală a inculpatului și circumstanțele sale personale, singura modalitate care permite o schimbare a atitudinii inculpatului față de valorile sociale și ordinea publică și conduce la prevenirea comiterii de noi infracțiunii, este cea în regim privativ de libertate.

Pentru toate aceste considerente, va casa în parte decizia instanței de apel, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.R.M., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv: 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.F.) și 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

După înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul R.R.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani (parte vătămată V.F.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Întrucât cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt concurente (pentru că nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, înainte de a fi judecat pentru celelalte), în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului R.R.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate. Critica recurentului inculpat R.V.I. privind eroarea gravă de fapt a celor două instanțe care au pronunțat o soluție greșită de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 C. pen., nu este întemeiată, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., care presupune ca eroarea de fapt să fie esențială, adică să aibă o influență hotărâtoare asupra soluției cauzei și să fie evidentă, în sensul de a fi contrară probelor existente la dosar.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, se incriminează ca infracțiune „inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat".

Textul incriminator prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu face distincție între infracțiunile pentru care se constituie grupul, astfel că elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt îndeplinite chiar dacă infracțiunea scop este din categoria infracțiunilor grave, așa cum sunt acestea definite de art. 2 lit. b) din aceeași lege.

Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că inculpații R.T.P., R.V.I., R.M. (zis F.), R.W., R.R., R.F., R.M., R.R.M., B.A.C., B.G., R.M. (zis B.), M. (R.) T., R.D. și R.P.S. au constituit un grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar prin acțiunile lor ilicite, fiecare inculpat a sprijinit activitatea grupului, în vederea realizării scopului propus - traficul de persoane, traficul de minori și proxenetism.

Repetabilitatea, de către inculpați, a acțiunilor ilicite care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12, 13 alin. (1), (3) teza I și art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., desfășurate în perioada 2006-2009, încrederea pe care și-au acordat-o reciproc în racolarea părților vătămate din mun. Băilești, întărită și de gradul de rudenie dintre aceștia dar care nu a fost determinant în realizarea scopului propus de către inculpați, modalitatea în care toți inculpații s-au sprijinit reciproc în transportul, cazarea și supravegherea părților vătămate în Italia, după inițierea acestora în practicarea prostituției, stabilirea programului de lucru, a zonelor în care urmau să racoleze clienții (Roma, Toricola, Pomesia), asigurarea mijloacelor necesare realizării acestei activități de către părțile vătămate și recuperarea celor care au încercat să revină în țară și au refuzat să mai practice prostituția pentru inculpați, sunt elemente care le conferă inculpaților, calitatea de grup.

Împrejurarea că la fiecare activitate de racolare, transport, cazare sau supraveghere a părților vătămate, nu au participat deodată, toți inculpații, sau că, în anumite perioade de timp nu au mai locuit împreună nu afectează caracterul de grup în sensul stabilit de lege, aceștia acționând în grupuri mai mici, uneori chiar separat, în funcție de împrejurări însă tot în realizarea exploatării sexuale a părților vătămate, banii obținuți din practicarea prostituției fiind împărțiți corespunzător în funcție de fetele exploatate.

Din punct de vedere subiectiv, toți inculpații au acționat cu forma prevăzută de lege, respectiv intenție, care rezultă din modalitatea în care fiecare inculpat a comis actele materiale ale infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism.

Susținerile inculpatului R.V.I. că din declarațiile inculpatului R.T.P., date în fața instanței de recurs, nu rezultă că acesta a locuit cu ceilalți membrii ai grupului și, prin urmare, nu a făcut parte din grup nu pot fi primite de către înalta Curte, întrucât sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile părților vătămate D.O. M., V.A.Ș., V.F., S.L., D.M., G.L.C. (filele 98, 102, 166, 192, 215, 231 și 235 Voi. 1 d.u.p.), rezultă că, după ce au ajuns în Italia, erau cazate de inculpați într-o casă părăsită, în zona Aprilia, unde l-au cunoscut și pe inculpatul R.V.I. pentru care se prostitua C.A.G., iar acesta locuia împreună cu inculpatul B.A.C. într-una dintre halele din casa părăsită.

De asemenea, martorul B.L. a declarat că a transportat inculpații din prezenta cauză, însoțiți de fete, în Italia, menționându-l și pe inculpatul R.V.I. pe care l-a recunoscut din planșele foto pentru identificare (fila 278 Vol.I d.u.p.).

În consecință, având în vedere probatoriul administrat nu se poate reține că inculpatul nu a aparținut la grupul constituit de inculpați în scopul realizării activităților infracționale menționate și, ca atare, nici nu se poate dispune achitarea acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentului inculpat R.V.I., circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., privind lipsa intenției acestuia de a trafica partea vătămată minoră C.A.G. în vederea practicării prostituției.

Contrar celor susținute de recurent, înalta Curte constată că mijloacele de probă administrate în cursul procesului relevă elemente de fapt care dovedesc, fără putință de tăgadă, că inculpatul R.V.I., în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 s-a împrietenit cu partea vătămată minoră C.A.G. (16 ani), după care au plecat împreună în Italia unde a obligat-o să se prostitueze pentru el, aspect confirmat de părțile vătămate D.O. M., V.A.Ș., V.F., S.L., D.M., G.L.C. și chiar de inculpata M. (R.) T.

Faptul că inculpatul a acționat cu intenție în realizarea activităților ce compun elementul material al infracțiunii de trafic de minori rezultă din modalitatea în care acesta a acționat, respectiv, în cadrul unui grup din care făceau parte și ceilalți coinculpați, cazarea părții vătămate într-o încăpere dintr-o casă părăsită unde locuiau și alte părți vătămate împreună cu coinculpații din prezenta cauză, supravegherea activităților părții vătămate și obligarea acesteia de a se prostitua pentru el, banii obținuți din prostituție fiind trimiși de inculpat în țară (astfel cum rezultă din transferurile efectuate în perioada de referință, filele 196-198 Vol. V d.u.p.). Or, modalitatea în care a acționat nu dovedește o imaturitate a percepției inculpatului în realizarea activităților infracționale determinate de starea de minoritate, ci face dovada că avea o reprezentare clară a acțiunilor sale și a realizării scopului propus, pe care l-a și urmărit.

Relevanță sub acest aspect prezintă și conduita ulterioară a inculpatului, când după ce a devenit major, a continuat exploatarea părții vătămate C.A.G. și a continuat activitatea infracțională în cadrul grupului, încercând să o racoleze și exploateze sexual pe partea vătămată minoră M.M.C. (în vârstă de 15 ani), astfel că, apărările inculpatului nu au relevanță sub aspectul laturii subiective a infracțiunii.

În consecință, pentru toate aceste considerente, înalta Curte consideră că a fost dovedită, fără dubiu, existența faptei și vinovăția inculpatului R.V.I. cu privire la acuzațiile aduse în legătură cu infracțiunea de trafic de minori, încadrarea juridică a faptei fiind în concordanță cu dispozițiile legale, prin urmare, nu poate fi admisă solicitarea sa de a fi achitat, motivat de împrejurarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001, latura subiectivă - lipsa intenției.

În cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat, în subsidiar.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii lor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care are antecedente penale și a stabilit pedepse în limitele legale pentru infracțiunile de asociere în scopul comiterii de infracțiuni, două fapte de trafic de minori (una în forma tentativei) reținute în sarcina inculpatului.

Felul și natura faptelor comise, modalitatea de comitere a acestora, intensitatea activității infracționale care s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp și asupra mai multor persoane, formează convingerea înaltei Curți că pedepsele aplicate inculpatului (de 2 ani închisoare pentru art. 8 din Legea nr. 678/2001 cu ref. la art. 323 C. pen., 6 ani închisoare pentru art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și de 4 ani închisoare pentru art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001) sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Totodată, la individualizarea judiciară a sancțiunilor penale a fost avută în vedere modalitatea de comitere a faptelor, participația penală a inculpatului și circumstanțele reale și personale ale acestuia - care nu a recunoscut comiterea faptelor chiar în fața unui probatoriu evident, starea de minoritate la data comiterii unora dintre activitățile ce compun elementul material al laturii obiective a infracțiunilor -, împrejurări pozitive care au fost apreciate de către instanța de apel ca circumstanțe atenuate judiciare favorabile inculpatului și care au fost valorificate în stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, sub limitele prevăzute de legea specială și Codul penal.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, astfel cum a solicitat recurentul inculpat nu ar fi justificată și nu ar realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., cât și caracterul de exemplaritate, ce concretizează dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește faptele comise, cât și cu privire la comportamentul inculpatului care, deși minor, a înțeles să obțină venituri ilicite din exploatarea altor persoane minore prin obligarea lor la practicarea prostituției, profitând de situația materială precară în care părțile vătămate se aflau, activitate pe care a continuat-o chiar și după ce a devenit major.

3. Analizând cu prioritate criticile comune ale recurenților inculpați R.R., M. (R.) T. și R.M., întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 4 și 10 C. proc. pen., astfel cum au fost precizate în fața instanței de recurs, înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.

Referitor la prima critică a recurenților inculpați, privind incidența dispozițiilor art. 197 C. pen., motivat de faptul că ședința de judecată a fost publică deși părțile vătămate erau minore, înalta Curte constată că în alin. (2) al art. 197 C. proc. pen. sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute numai încălcarea prevederilor privind obligativitatea judecării cauzei în ședință publică, în conformitate cu dispozițiile art. 290 alin. (1) C. proc. pen.

Faptul că la data de 25 noiembrie 2010 și 03 februarie 2011 audierea părților vătămate minore de către instanța de fond (dosarul nr. 9506/63/2010) nu s-a realizat în ședință nepublică, nu atrage sancțiunea nulității absolute, deoarece textul de lege invocat nu se referă la publicitatea ședinței de judecată, ci reprezintă o excepție de la această regulă. Deși, ar putea constitui o nulitate relativă aceasta nu a fost invocată de către părțile vătămate în termenul legal, mai mult, instanța a fost sesizată și cu alte fapte decât infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 din aceeași lege, art. 329 și art. 328 C. pen., situație în care regula instituită de art. 24 din legea specială nu se mai aplică, judecătorul dând o interpretare corectă dispozițiilor legale privind publicitatea ședinței de judecată.

Și criticile recurenților inculpați prin care au invocat, între altele, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, sunt neîntemeiate.

Conform art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

În susținerea acestui caz de casare recurenții au invocat faptul că instanța nu a lămurit toate aspectele invocate de inculpați în apărare și că s-ar impune reaudierea tuturor părților vătămate pentru a stabili vinovăția sau nevinovăția acestora. Faptul că instanța de fond a apreciat ca nefiind susținute de materialul probator apărările formulate de către inculpații R.R., M. (R.) T. și R.M. pe care le-a înlăturat, motivat, pentru fiecare inculpat în parte și a reținut vinovăția acestora în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, nu poate fi asimilat cu o nepronunțare asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția, astfel cum susțin recurenții, fiind atributul exclusiv al judecătorului analizarea și interpretarea probatoriului și de a înlătura acele depoziții, împrejurări care nu se coroborează cu restul probelor. Neaudierea tuturor părților vătămate nu poate constitui o omisiune a instanței de fond, în sensul celor invocate de recurenți în condițiile în care acestea au fost audiate în cursul urmăririi penale iar cele audiate în fața instanței au permis judecătorului să-și formeze convingerea asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților.

În acest context, trebuie avută în vedere și atitudinea inculpaților care au încercat să determine părțile vătămate prin amenințări la adresa familiei să-și schimbe depozițiile, cazul părții vătămate I.R.M., care fiind într-un centru de protecție a aflat că rudele inculpatului R. îi cer să-l ajute pentru a scăpa de acuzații, relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor I.I. și I.C.I. (filele 274-281 Vol.l d.u.p.).

Față de aceste considerente, înalta Curte apreciază că instanța de control judiciar poate verifica considerentele avute în vedere atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel ce au justificat soluțiile de condamnare a inculpaților, astfel că, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate și criticile recurenților inculpați, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., privind inexistența probelor care să dovedească comiterea faptei de trafic de minori (autorat și complicitate) de către inculpații R.R. și M. (R.) T. (parte vătămată I.R.M.) și de proxenetism de către inculpatul R.M. (parte vătămată C.O. B.).

Referitor la inculpații R.R. și M. (R.) T., din examinarea actelor și lucrărilor dosarului înalta Curte reține că cele două instanțe, în mod judicios, au apreciat că fapta inculpatului R.R. care în cursul anului 2009 după ce a racolat-o pe partea vătămată minoră I.R.M. (16 ani ) și a dezvoltat cu acesta o relație de concubinaj pentru a-i câștiga încrederea, a plecat cu partea vătămată în Italia sub pretextul găsirii unui loc de muncă, unde a determinat-o să practice prostituția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și alin. (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001.

Totodată, în mod întemeiat s-a apreciat de cele două instanțe că activitățile inculpatei M. (R.) T. de a-l ajuta pe inculpatul R.R. în exploatarea părții vătămate minore I.R.M. cunoscând că este obligată de inculpat la practicarea prostituției, în sensul de a supraveghea partea vătămată și de a o învăța cum să procedeze pentru a obține bani de la clienți, chiar și în perioada când inculpatul era plecat în țară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, în forma complicității, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și alin. (3) teza a Ii-a Legea nr. 678/2001.

Vinovăția inculpaților este dovedită de declarațiile părții vătămate I.R.M. (filele 206,211 Voi. 1 d.u.p.) care a confirmat că, inițial, la vârsta de 16 ani a avut o relație de concubinaj cu inculpatul R.R. după care a plecat cu acesta în Italia pentru găsirea unui loc de muncă, însă odată ajunsă în Italia au locuit într-un apartament cu inculpații M. (R.) T., R.M. zis B. și C.M., și a fost obligată să se prostitueze, fiind supravegheată de către inculpatul M. (R.) T. care o învăța cum să procedeze „în stradă" iar dacă vor fi prinse de poliția italiană să declare că sunt majore. De altfel, partea vătămată a recunoscut din planșele foto pe cei doi inculpați dar și pe inculpații R.M. zis B. și C.M. ca fiind persoanele ce locuiau în apartamentul din Italia.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile părților vătămate D.O. M., V.A.Ș., P.A.G., B.I.R., C.O. B., V.F. care au arătat că partea vătămată I.R.M. se prostitua în stradă, iar inculpatul R.R. o exploata sexual, banii obținuți din prostituție fiind remiși inculpatului. Totodată, au arătat că cea care le supraveghea și le învăța cum să practice prostituția era inculpata M. (R.) T., care anterior s-a prostituat și ea pentru inculpatul R.R.

Susținerile inculpatului R.R. că nu a cunoscut vârsta părții vătămate și nici că a determinat-o să se prostitueze nu pot fi primite de către înalta Curte având în vedere probatoriile administrate și menționate în cele ce preced dar și declarațiile părinților părții vătămate, I.I. și I.C.I. care l-au cunoscut pe inculpat fiindu-le prezentat chiar de către partea vătămată.

Relevanță sub aspect probator prezintă și declarațiile inculpatei M. (R.) T. din faza de urmărire penală când a recunoscut comiterea faptelor și contribuția pe care a avut-o la exploatarea sexuală a părților vătămate de către inculpați, inclusiv, de către inculpatul R.R., declarație care se coroborează cu cele ale părților vătămate și celelalte probe administrate în cauză.

Înalta Curte constată că mijloacele de probă administrate în cursul procesului relevă elemente de fapt care dovedesc, fără putință de tăgadă, că inculpatul R.M. zis „F." a săvârșit infracțiunea de trafic de minori, în forma tentativei, privind pe partea vătămată C.O. B., pentru care a și fost condamnat de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect, că în cursul anului 2009 a cunoscut-o pe partea vătămată C.O. B. în vârstă de 16 ani, a locuit împreună o perioadă scurtă de timp, sub pretextul unei relații serioase, chiar promisiunea unei căsătorii, iar ulterior, a încercat să o racoleze pentru a practica prostituția pentru el în Italia.

Susținerile recurentului inculpat că nu a exercitat acte de constrângere asupra părții vătămate minore nu au relevanță sub aspectul răspunderii sale penale, întrucât prin modalitatea în care acesta a acționat, a indus partea vătămată în eroare asupra scopului deplasării în Italia, statului social - de concubină și viitoare soție -, în condițiile în care acesta avea trei copii minori dintr-o relație de concubinaj cu inculpata N.O., care se prostitua în Italia pentru a strânge bani în vederea cumpărării unui imobil împreună cu inculpatul.

Vinovăția inculpatului în comiterea faptei este dovedită de declarațiile părții vătămate C.O. B., a martorului C.I., tatăl părții vătămate, (filele 166, 249 Vol.l d.u.p.) care a arătat că, aflând de la fiica sa despre intenția inculpatului de a o duce în Italia s-a opus, reținându-i actele de identitate, situație în care inculpatul a încercat să obțină un act de identitate al minorei și chiar tutela asupra acesteia însă a fost refuzat de funcționarii Primăriei Băilești, urmare a intervenției martorului. Acesta a mai arătat că atunci când fiica sa s-a întâlnit cu inculpatul în gară, acesta a încercat să o bage cu forța într-o mașină, situație în care martorul a intervenit cunoscând faptul că inculpatul a mai racolat și alte tinere pe care le-a obligat să practice prostituția.

Nu este lipsită de relevanță sub aspect probator nici declarația inculpatei N.O. care a recunoscut că strângea bani pentru casă și că i-a cerut lui C.O. B. să rupă orice legătură cu inculpatul.

Având în vedere mijloacele de probă analizate, înalta Curte apreciază că a fost dovedită, fără dubiu, vinovăția inculpaților R.R., M. (R.) T. și R.M. cu privire la acuzațiile aduse, încadrarea juridică a faptelor comise de aceștia (trafic de minori în ceea ce privește partea vătămată I.R.M. și tentativă la infracțiunea de trafic de minori în ceea ce privește partea vătămată C.O. B.) fiind în concordanță cu dispozițiile legale, prin urmare, nu poate fi admisă solicitarea acestora de a fi achitați, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cât privește ultima critică a recurenților inculpați R.R., M. (R.) T. și R.M. întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază că și aceasta este neîntemeiată.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpați, înalta Curte reține că instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt recidiviști, săvârșind faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie (inculpații R.R. și R.M.) și de recidivă postcondamnatorie (în cazul inculpatei M. (R.) T.) și a stabilit pedepse în limitele legale pentru infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de minori (în forma autoratului și complicității), proxenetism și complicitate la trafic de persoane reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați.

Felul și natura faptelor comise, modalitatea de comitere a acestora, intensitatea activității infracționale care s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp și asupra mai multor persoane, formează convingerea înaltei Curți că pedepsele rezultante aplicate inculpaților (de 10 ani închisoare pentru inculpatul R.R., de 5 ani închisoare pentru inculpatul R.M. și de 6 ani închisoare pentru inculpata M. (R.) T.) sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Totodată, la individualizarea judiciară a sancțiunilor penale au fost avute în vedere gradul de participație al fiecărui inculpat și circumstanțele reale și personale ale inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor chiar în fața unui probatoriu evident, au încercat să influențeze părțile vătămate după declanșarea cercetărilor pentru a-și schimba depozițiile și a-i absolvi de răspundere penală, faptul că inculpații R.R., R.M. și M. (R.) T. au comis faptele în stare de recidivă postexecutorie și, respectiv, postcondamnatorie, fapt ce dovedește perseverența lor infracțională.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatei M. (R.) T. pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, instanța de apel a reținut în mod justificat în favoarea acesteia circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere poziția procesuală a inculpatei de recunoaștere inițială a faptelor și indicarea celorlalți coinculpați membri ai grupului, concluziile raportului de evaluare care deși a identificat un comportament antisocial raportat la valorile sociale ocrotite de norma penală a reținut și faptul că inculpata primește afecțiune și este susținută de mama sa, dând eficiența cuvenită acestor împrejurări cu efecte juridice asupra reducerii cuantumului pedepsei sub minimum special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. e) teza I și art. 80 C. pen.

Totodată, împrejurările pozitive invocate de recurenții inculpați R.R. și R.M., faptul că au copii minori în întreținere care nu au niciun părinte alături de ei și sunt atașați de familie, au fost valorificate de către instanța de apel în procesul de reindividualizare judiciară a pedepsei, fără a le da valențele unor circumstanțe atenuante judiciare, prin aplicarea unor pedepse egale cu minimum special prevăzut de lege.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, astfel cum au solicitat recurenții inculpați nu ar fi justificată și nu ar realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., cât și caracterul de exemplaritate, ce concretizează dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește faptele comise cât și cu privire la comportamentul inculpaților.

4. Înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat B.A.C., circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 4 și 10 C. proc. pen., ce vizează motive formale de recurs, ca neîntemeiate.

Astfel, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., nelegala compunere a completului de judecată, se constată că după sesizarea instanței de fond, prin încheierile de ședință din data de 15 septembrie 2010 (filele 111-120 Vol. I dosar nr. 9506/63/2010) au fost admise, succesiv, cererile de abținere formulate de judecătorii din cadrul Secției penale, minori și familie a Tribunalului Dolj, fiind formate complete de judecată în compunerea cărora au fost desemnați judecătorii planificați la permanența secțiilor penală și civilă, cu respectarea dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor (art. 98 alin. (1)). Luarea acestei decizii s-a realizat de către Colegiul de conducere al Tribunalului Dolj, în baza Hotărârii nr. 19 din 16 septembrie 2010 (fila 123 dosar instanță fond), adoptată în conformitate cu atribuțiile ce îi reveneau, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată și art. 22 alin. (2) lit. b) și c) din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor.

Față de acest incident procedural care făcea imposibilă constituirea completului de judecată din judecători din cadrul Secției penale, minori și familie, în mod justificat, compunerea completului de judecată s-a realizat în modalitatea prezentată, nefiind astfel nesocotite dispozițiile art. 40 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care să atragă incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. pen. și, pe cale de consecință, să impună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.

Aspectele invocate de recurent în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., nerespectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, în sensul că audierea părților vătămate minore la data de 03 februarie 2011 și 25 noiembrie 2010 s-a realizat în ședință publică, deși potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și infracțiunea de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 din lege, nu sunt publice, nu vor mai fi analizate de către instanța de recurs, argumentele înaltei Curți privind netemeinicia acestei critici fiind arătate pe larg la pct. 3 din considerentele deciziei.

În cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanțele au omis să se pronunțe asupra solicitărilor inculpatului privind reaudierea unor martori ce au dat declarații contradictorii și a părții vătămate P.M.S. care a fost audiată doar în fața organului de cercetare penală.

Contrar celor susținute de recurentul inculpat, se constată că instanța de apel a încuviințat cererea de probatorii formulată de inculpatul B.A.C. la termenul de judecată din data de 20 decembrie 2012 (filele 248-254 Vol. II dosar instanță apel) privind audierea martorilor Z.Ș. și Z.V. și a părții vătămate P.M.S. Urmare verificărilor efectuate de instanță la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date s-a constatat că la adresa indicată de partea vătămată în faza de urmărire penală, imobilul a fost demolat iar în evidențele organelor de poliție aceasta este dată dispărută (încheierea de ședință din data de 09 februarie 2012 Voi. III dosar instanță apel, fila 114), iar cu privire la martorii Z.Ș. și Z.V. a constatat că nu pot fi audiați întrucât aceștia nu mai domiciliază la adresele indicate de apărătorul inculpatului, care i-a propus în apărare, și prin urmare, chiar inculpatul a solicitat să se constate imposibilitatea audierii acestor martori (încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012, filele 151-152 Voi. III instanță apel).

În ceea ce privește înlăturarea declarației părții vătămate P.M.S. de către cele două instanțe, ca nefiind conformă cu realitatea, nu poate fi apreciată ca o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția, astfel cum susține recurentul, ci reprezintă o chestiune de judecată, un atribut exclusiv al judecătorului care în urma analizării și interpretării probatoriului poate înlătura acele depoziții, împrejurări care nu se coroborează cu restul probelor.

În acest context, trebuie avută în vedere și atitudinea inculpatului care a oferit bani părții vătămate pentru a declara în favoarea sa și a-l absolvi de răspundere penală, aspect confirmat de martora I.G., mătușa părții vătămate.

Față de aceste considerente, înalta Curte apreciază că instanța de control judiciar poate verifica considerentele avute în vedere de atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel ce au justificat soluțiile de condamnare a inculpatului, astfel că, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Pe fondul cauzei, înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, respectiv latura subiectivă - intenția inculpatului de a săvârși această infracțiune.

Examinând actele și lucrările dosarului se reține că probele administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială că prin activitățile inculpatului B.A.C. care în perioada 2005-2007 a avut o relație de concubinaj cu partea vătămată minoră P.M.S., iar în anul 2007 a transportat-o în Italia, la Roma și, ulterior, la Milano, unde a obligat-o să practice prostituția în favoarea sa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective.

Prin modalitatea în care inculpatul a acționat, inițial a întreținut cu partea vătămată o relație de concubinaj pentru a-i câștiga încrederea iar, ulterior, folosindu-se de această relație cu partea vătămată minoră a transportat-o în Italia unde a obligat-o să se prostitueze în stradă, aspect confirmat și de martora D.O.M. și inculpata M. (R.) T. (filele 98 Vol.I d.u.p și 247 Voi.VI d.u.p.), sunt elemente care conturează intenția acestuia în realizarea scopului propus - exploatarea sexuală a părții vătămate minore în vederea obținerii unor venituri ilicite.

Relevante sub aspect probator sunt și declarațiile martorei I.G. (filele 316 Vol.I d.u.p. și declarație din data de 14 aprilie 2011 din fața instanței de fond dosar nr. 9506/63/2010) care a arătat că după plecarea părții vătămate în Italia a încercat să ia legătura cu ea dar nu a reușit iar la venirea acesteia în țară i-a povestit că a practicat prostituția pentru inculpat și chiar a fost vândută unui alt cetățean albanez în același scop al exploatării sexuale.

Totodată, atitudinea inculpatului B. după comiterea faptei, de a da o sumă de bani părții vătămate minore pentru a face declarații necorespunzătoare adevărului și a-l absolvi de răspundere penală, lucru care dealtfel s-a și concretizat, având în vedere starea părții vătămate care la revenirea în țară a fost abandonată de inculpat într-o localitate din apropierea mun. Craiova, aceasta declarând că a plecat din țară cu o altă persoană neidentificată, după care nici nu s-a mai prezentat în fața organelor judiciare, denotă modalitatea în care acționa inculpatul și justifică aprecierea celor două instanțe care au înlăturat depoziția părții vătămate, întrucât nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului inculpat în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul că având o relație de concubinaj cu partea vătămată nu se poate reține că a racolat-o. Prin modalitatea în care inculpatul a acționat - câștigând încrederea părții vătămate prin relația de concubinaj dezvoltată cu aceasta, profitând și de lipsa marnei părții vătămate din țară, a convins-o să plece împreună în Italia, nu se poate reține că relația acestora s-a limitat doar la concubinaj ci scopul urmărit de inculpat a fost de a exploata sexual partea vătămată. Mai mult, în cazul infracțiunii de trafic de minori nu are relevanță sub aspectul existenței elementului material al laturii obiective chiar și în modalitatea alternativă a recrutării (racolării) modul și mijloacele de săvârșire a faptei.

Pentru aceste considerente, înalta Curte apreciază că nu se poate dispune achitarea inculpatului B.A.C. întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., astfel cum a solicitat recurentul.

În cauză nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greșita aplicare a legii și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Fără a mai relua aspectele de ordin teoretic menționate la pct. 3 din considerentele deciziei, prin raportare la acestea, înalta Curte reține că din probatoriile administrate rezultă implicarea inculpatului B.A.C. în activitățile infracționale ale grupului, contrar susținerilor recurentului.

Astfel, din declarațiile părților vătămate D.O., C.O., B.A.D. și a inculpatei M. (R.) T. rezultă că inculpatul a locuit împreună cu partea vătămată P.M.S. într-o casă părăsită în zona Aprilia iar aceasta se prostitua pentru el, fiind supravegheate în permanență de către inculpați printre care și inculpatul B. Sub aspect probator prezintă relevanță și declarațiile martorei I.G. care a arătat că după plecarea părții vătămate în Italia cu inculpatul B. a încercat să ia legătura cu aceasta dar nu a reușit iar la venirea în țară partea vătămată i-a povestit că a practicat prostituția pentru inculpat și chiar a fost vândută unui alt cetățean albanez în același scop al exploatării sexuale.

Față de cele ce preced, nu pot fi primite criticile inculpatului privind lipsa de probe care să susțină soluția de condamnare dispusă față de acesta, de către cele două instanțe, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 323 C. pen.

Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată și critica invocată, în subsidiar, de recurentul inculpat B.A.C., întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Se constată că instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei de reprezentanții comunității locale, dând eficiența cuvenită împrejurărilor pozitive relevate de inculpat, prin reținerea circumstanțelor atenuate judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita bună anterior comiterii faptelor -, cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni și trafic de minori, sub minimum legal prevăzut de lege, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Felul și natura faptelor comise, modalitatea de comitere a acestora, intensitatea activității infracționale care s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, asupra unei singure părți vătămate, formează convingerea înaltei Curți că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului (5 ani închisoare) este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale ocrotite de norma penală.

Prin urmare, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, astfel cum a solicitat recurentul inculpat nu se justifică nici în opinia înaltei Curți întrucât nu ar realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.

5. Neîntemeiate sunt și criticile recurentelor inculpate N.O. și C.M.C. privind grava eroare de fapt a celor două instanțe care au dispus condamnarea lor sub aspectul comiterii infracțiunilor de prostituție, deși din probatoriile administrate nu rezultă că inculpatele au comis aceste fapte.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului înalta Curte reține că cele două instanțe în mod judicios au apreciat că faptele inculpatelor de a se prostitua în Italia pentru inculpații R.M. zis „F." și R.M. zis „B." întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție și au fost comise de cele două inculpate.

Vinovăția inculpatei N.O. este dovedită de declarațiile părților vătămate D.O. M., D.M., S.L.M., V.A.Ș., P.A.G., I.M.R., V.F. care au arătat că inculpata N.O. se prostitua în Italia pentru inculpatul R.M. zis „F.", având o relație de concubinaj cu acesta. Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile lui C.O. B. pe care același inculpat a încercat să o racoleze și să o ducă în Italia în scopul practicării prostituției, împrejurare în care aceasta a aflat că N.O. se prostitua pentru el.

În dovedirea vinovăției inculpatei C.M.C. sunt declarațiile părților vătămate C.I.R., I.M.P.A.G., C.O. B. care au arătat că inculpata C.V. se prostitua pentru inculpatul R.M. zis „B.", concubinul acesteia, aspect confirmat și de martorul C.F. și inculpata M. (R.) T.

În dovedirea vinovăției inculpatelor sunt și transferurile bancare pe care inculpatele le-au făcut către inculpații R.M. zis „F." și R.M. zis „B.", fapt ce confirmă împrejurarea că inculpatele practicau prostituția în Italia iar din probele administrate nu a rezultat că acestea ar fi desfășurat alte activități care să le asigure venituri licite, având în vedere și cuantumul sumelor trimise inculpaților.

În consecință, nu se poate aprecia că nu sunt probe care să dovedească săvârșirea infracțiunilor de către inculpatele N.O. și C.M.C., astfel că, nu se justifică achitarea lor, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată nici critica recurentei inculpate N.O. circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii a faptei, poziția procesuală a inculpatei care nu a recunoscut săvârșirea faptei în pofida unui probatoriu evident precum și de circumstanțele personale ale inculpatei care nu are antecedente penale, a avut un comportament bun anterior comiterii faptei, valorificat de instanță prin reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei sub minimum special prevăzut de legea penală.

Astfel, sancțiunea aplicată inculpatei N.O. de către instanța de prim control judiciar, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este justificată și corespunde scopului preventiv educativ al pedepsei astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

6. înalta Curte, față de manifestarea de voință a recurenților inculpați R.W. și R.F. exprimată în ședința publică din data de 03 decembrie 2012 și consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, va constata că recurenții și-au retras recursurile formulate în cauză.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va admite recursul inculpatului R.R.M. numai în ceea ce privește greșita reținere a dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în sensul celor reținute în considerentele deciziei, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpații R.T.P., R.V.I., R.R., R.M., R.D., R.M., M. (R.) T., B.G., N.O., L.I.G., C.O., B.A.C. și C.M.C. împotriva aceleiași decizii și va constata că recurenții inculpați R.W. și R.F. și-au retras recursurile.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și a arestării preventive, pentru inculpații R.T.P., R.R. și R.D. de la 25 martie 2010 la zi, pentru inculpatul R.V.I. de la 24 martie 2010 la zi, pentru inculpatul R.R.M. de la 23 aprilie 2010 la zi și pentru inculpatul R.M. de la 30 iulie 2010 la zi.

Va lua act că recurentul inculpat B.G. este arestat în altă cauză.

Având în vedere dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați R.T.P., R.V.I., R.W., R.M., R.D., R.F., și C.M.C. la plata sumei de câte 617 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați și suma de câte 17 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă și intimatele părți vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

De asemenea, va obliga recurenții inculpați R.R., R.M., M. (R.) T., B.G., N.O., L.I.G., C.O. și B.A.C. la plata sumelor de câte 317 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși și suma de câte 17 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă și intimatele părți vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R.R.M., în sumă de 400 de lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.R.M.

Împotriva deciziei penale nr. 302 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. în privința inculpatului R.R.M. și, rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.R.M. prin decizia penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.F.)

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Înlătură în privința inculpatului R.R.M. aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., condamnă pe inculpatul R.R.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani (parte vătămată V.F.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului R.R.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.T.P., R.V.I., R.R., R.M., R.D., R.M., M. (R.) T., B.G., N.O., L.I.G., C.O., B.A.C. și C.M.C. împotriva aceleiași decizii.

Constată că inculpații R.W. și R.F. și-au retras recursurile declarate împotriva aceleiași decizii, manifestare de voință de care s-a luat act prin încheierea din 3 decembrie 2012.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților R.T.P., R.R. și R.D. durata reținerii și a arestării preventive de la 25 martie 2010 la 18 martie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.V.I., durata reținerii și a arestării preventive de la 24 martie 2010 la 18 martie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.R.M., durata reținerii și a arestării preventive de la 23 aprilie 2010 la 18 martie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.M., durata arestării preventive de la 30 iulie 2010 la 18 martie 2013.

Ia act că recurentul inculpat B.G. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați R.T.P., R.V.I., R.W., R.M., R.D., R.F., și C.M.C. la plata sumei de câte 617 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați și suma de câte 17 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă și intimatele părți vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați R.R., R.M., M. (R.) T., B.G., N.O., L.I.G., C.O. și B.A.C. la plata sumelor de câte 317 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși și suma de câte 17 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă și intimatele părți vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R.R.M., în sumă de 400 de lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2013.