Qualified homicide and complicity: adequacy of penalty individualization accounting for mitigating personal circumstances despite aggravating factor of multiple perpetrators

Înalta Curte deliberând, asupra recursurilor de față constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 18 iunie 2012, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.A.M. prin actul de inculpare, din autorat la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în complicitate la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I., la o pedeapsă de 15 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 și arestul preventiv de la 16 octombrie 2011 până la pronunțare și menține starea de arest.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 și arestul preventiv de la 16 octombrie 2011 până la pronunțare și menține starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte: - bâtă (ciomag) din lemn acoperit cu coajă de culoare deschisă, descoperit în ogaș, o bară metalică, de culoare maro, ridicată din auto B., un pumnal (box) din metal turnat, de culoare galben/negru, lungime de 11 cm, lățime de 6 cm,cu patru orificii, descoperit în fântână și a aparținut inc. G.I., - înaintate Tribunalului Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 3, proba nr. 5 și proba nr. 32.

În baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpații G.I. și G.A.M. de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.E.

Au fost obligați, în solidar, pe inculpații: G.I., G.A.M., M.I. și P.A. să plătească părții civile G.E. suma de 2.700 lei despăgubiri materiale ( reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, conform obiceiurilor ) și suma de 20.000 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații G.I., G.A.M., M.I. și P.A. să plătească părții civile G.E. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Au fost obligați inculpații G.I. și G.A.M. să achite statului câte 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Au fost obligați inculpații G.I., G.A.M., M.I. și P.A. să plătească fiecare statului câte 8,75 lei reprezentând contravaloare aviz expertiză medico-legală dat de I.N.M.L. Craiova.

A fost obligat inculpatul M.I. la 400 lei cheltuieli judiciare, inculpatul P.A. la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 08 martie 2012, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 759/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.I., G.I., G.A.M. și P.A., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”, faptă prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În data de 14 octombrie 2011, victima G.D. a încercat să ia legătura telefonic cu martora N.O., dar fiica acesteia M.D., a refuzat să i-o dea pe mama sa la telefon.

În jurul orei 15,00-17,00, victima s-a deplasat la domiciliul numitei B.F., cerându-i numărul de telefon al numitei N.O., spunându-i că la numărul de telefon pe care îl avea răspunde fiica acesteia. Martora B.F. i-a telefonat numitei N.O. și acesta din urmă i-a spus să nu-i dea numărul de telefon.

În jurul orei 20,30, după ce consumase băuturi alcoolice, victima a plecat de la locuința sa, din satul Izimșa, cu autoturismul marca F., de culoare verde metalizat, cu nr. de înmatriculare X, spunându-i soției că merge în comuna Obârșia de Câmp, întrucât are treabă.

Victima s-a deplasat de mai multe ori la locuința numitei N.O., claxonând și strigând la poartă, spunând că vrea să stea de vorbă cu fratele acesteia, respectiv cu N.C.

De fiecare dată, la poartă a ieșit inculpatul M.I. care i-a spus să nu mai vină la locuința lor, întrucât N.C. nu domiciliază cu ei.

În jurul orei 00,00, victima s-a deplasat din nou la locuința numitei N.O., a oprit autoturismul în fața porții și l-a strigat pe N.C.

La poarta locuinței a ieșit inculpatul M.I., fiul martorei N.O., însoțit de sora sa M.M.

Inculpatul M.I. a început să se certe cu victima, iar M.M. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul G.I., zis „H.” și i-a spus acestuia să vină la locuința sa, întrucât mai multe persoane vor să-l bată pe fratele său.

Inculpatul G.I. a luat legătura telefonic și cu inculpatul P.A. și împreună cu acesta și cu fratele său, inculpatul G.A.M. s-au deplasat cu autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare Y, condus de acesta din urmă, la locuința inculpatului M.I.

Inculpatul G.A.M. a oprit autoturismul în fața autoturismului aparținând victimei, după care au coborât din autoturism, fiecare dintre inculpați având câte o bâtă în mână, inculpatul G.I. având aplicat și un box pe mână.

La poartă a ieșit și inculpatul M.I., care avea de asemenea o bâtă asupra sa.

Văzându-i pe inculpați, victima s-a urcat în autoturismul său și a încercat să plece, dar nu a mai reușit, întrucât cei patru inculpați au început să lovească cu bâtele în autoturismul său, și, după ce au spart geamurile laterale, i-au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii și picioarele, în cap și în zona abdomenului, iar apoi după ce au tras-o jos din autoturism inculpații P.A., M.I. și G.I. au continuat să o lovească cu picioarele, pumnii și bâtele, în timp ce era căzută lângă autoturism, până când acesta a decedat.

Inculpații G.A.M., G.I. și P.A. au plecat cu autoturismul condus de către G.A.M., iar M.I. a intrat în curtea locuinței sale și a ascuns bâta pe care o folosise la lovirea victimei, într-o grămadă de lemne după care s-a culcat.

Inculpatul P.A. a mers împreună cu inculpații G.A.M. și G.I., la locuința acestora, iar ulterior a plecat la locuința sa.

Inculpatul G.I. a aruncat bâtele pe care le-au folosit când au lovit victima, într-un canal cu verdeață și resturi menajere unde, ulterior, în cursul cercetărilor a condus organele de urmărire penală, fiind găsite, cu ocazia căutărilor, două dintre acestea. (fila 47)

Inițial, inculpatul G.A.M. a declarat că, atât el cât și fratele său, au avut asupra lor câte o bâtă pe care au luat-o din curtea locuinței lor, în momentul în care au plecat spre locuința lui M.I., precizând că și P.A. a avut asupra sa o bâtă, atunci când l-au luat de acasă.

Ulterior, inculpatul G.A.M., fiind audiat la data de 01 martie 2012, a arătat că el a lovit cu o țeavă metalică, pe care o avea în autoturism, în parbrizul autoturismului victimei și în geamul de la portiera dreapta - față, care s-a spart, precizând că nu a lovit victima (fila 118).

La aceeași dată (fila 1049, inculpatul G.I. a declarat că a lovit tot în geamul portierei dreapta - față, cu pumnul pe care avea aplicată o rozetă metalică, și după ce s-a spart, deschizând portiera dreapta - față, a lovit victima o singură dată cu piciorul în abdomen. Acesta a mai declarat că inculpații M.I. și P.A. au spart geamurile de pe partea stângă ale autoturismului și au lovit victima cu bâtele prin rama geamului.

Procurorul a reținut că, inculpatul G.I. a declarat că fratele său a lovit în parbrizul autoturismului cu o bâtă, după care a revenit la autoturismul său, fapt ce nu se coroborează cu declarația inculpatului G.A.M. care a arătat că el a spart geamul portierei dreapta - față și nici cu declarația inculpatului M.I. care a arătat că inculpatul G.I. se afla pe partea stângă a autoturismului și a lovit victima cu piciorul în abdomen, în timp ce aceasta se afla căzută jos lângă autoturism.

S-a mai arătat că, din probele administrate în cauză a rezultat că fiecare dintre inculpați a avut asupra sa câte o bâtă și au lovit, în mod repetat, în autoturismul victimei, iar după ce au spart geamurile laterale au lovit victima aflată în interiorul autoturismului prin rama portierelor, după care au tras victima din autoturism și inculpații G.I., M.I. și P.A. au continuat să lovească cu bâtele, pumnii și picioarele, în victimă, în timp ce aceasta era căzută lângă autoturism.

Față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, s-a reținut că inculpații au acționat împreună, conjugat și simultan, fiecare desfășurând activități materiale îndreptate direct împotriva vieții victimei.

S-a mai arătat că, chiar și în situația în care inculpatul G.A.M. nu a aplicat lovituri victimei, în timp ce aceasta era căzută lângă autoturism, aceasta este coautor la infracțiunea de omor calificat, activitățile desfășurate împreună cu ceilalți trei inculpați, au pus victima în imposibilitatea de a se apăra, iar sub aspectul laturii subiective și inculpatul G.A.M. a prevăzut rezultatul produs, moartea victimei și a acționat nemijlocit pentru realizarea lui.

Inculpatul G.A.M., a oprit autoturismul în fața autoturismului victimei, împiedicând victima să plece de la fața locului.

Victima a încercat să pornească autoturismul și să plece, dar datorită violenței exercitată de cei patru inculpați, care au înconjurat autoturismului și au lovit cu bâtele, în mod repetat, în geamuri și după ce le-au spart, în victimă, a fost în imposibilitatea de a se apăra și de a pleca.

Din concluziile raportului medico-legal, întocmit de SML Mehedinți, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo cerebrale, consecința unui politraumatism cu traumatism cranio-facial și traumatism toracic cu fracturi costale, leziunile de violență putându-se produce prin lovire cu corp dur, între leziunile de violență constatate și deces existând legătura de cauzalitate directă și necondiționată.

De asemenea, din concluziile raportului medico-legal a rezultat că loviturile au putut fi aplicate din față, lateral-stânga sau lateral-dreapta, în sângele recoltat de la cadavru, punându-se în evidență o alcoolemie de 2,75 gr 0/00.

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice biocriminalistice genetice de către I.G.P.R., Institutul Național de Criminalistică - Laboratorul de Analize Genetice, care să stabilească: determinarea profilului genetic din probele biologice de referință, prelevate de la victima G.D. și de la inculpați; determinarea profilului genetic al urmelor biologice ridicate de pe bara metalică din autoturismul B. (aparținând inculpatului G.A.M.); de pe obiectele d îmbrăcăminte (blugi,hanorac, adidași) pe carele-a predat inculpatul G.A.M. ca fiind purtate în timpul săvârșirii faptei; de pe ornamentul deschizătoare, parte interioară a autoturismului B.; determinarea profilului genetic al probelor biologice de referință prelevate de la inculpați și victimă cu profilul genetic determinat din probele de mai sus.

Din concluziile raportului de expertiză din 31 ianuarie 2012, întocmit de către I.G.P.R., institutul Național de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică, a rezultat că:

Proba nr. 1 - ornamentul deschizătoare interioară, ridicat din autoturismul marca B.; a prezentat o urmă de sânge uman, iar genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidență un profil getic cu cel al ADN extras din proba biologică de referință, recoltată de la G.A.M., iar microurma notată x prezintă celule epiteliale și genotiparea ADN extras din această microurmă a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN extras din proba biologică de referință recoltată de la G.A.M. în amestec cu cel puțin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic.

Proba nr. 2 - bara metalică ridicată din autoturismul marca B., urmele ridicate nu au prezentat sânge uman, motiv pentru care nu au fost genotipate; iar microurma notată x a prezentat celule epiteliale în cantitate redusă, dar genotiparea ADN extras din această microurmă a pus în evidență eletroforegrame parțiale și neproductibile, care nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare acestei urme biologice, datorită cantității insuficiente de ADN matriță și sau prezenței inhibitorilor.

Proba nr. 3 - hanoracul ridicat de la G.A.M., a prezentat: 3 urme de sânge umane notate x, iar genotiparea ADN extras din aceste urme, a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN extras din proba biologică de referință recoltată de la G.A.M., aflat în amestec cu cel puțin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate, deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic; 5 urme care nu prezintă sânge uman, motiv pentru care nu au fost genotipate; o urmă notată x, care prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidență un amestec de profile genetice, parțial și neproductibil provenit de la minim două persoane care nu poate fi raportat deoarece nu îndeplinește standardul minim analitic; două urme notate cu x și x, care prezintă sânge uman iar genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN, extras din proba biologică de referință recoltată de la G.A.M., aflat în amestec cu cel puțin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic;

Proba nr. 4 - pereche pantalon, tip blue jeans, ridicată de la G.A.M., prezintă 4 urme de sânge uman, iar genotiparea ADN, extras din această urmă a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al ADN, extras din proba biologică de referință recoltată de la G.A.M.

Proba nr. 5 - pereche de pantofi sport, marca „N.”, ridicată de la G.A.M. au fost notate: 7 urme care nu prezentau sânge, motiv pentru care nu au fost genotipate; 2 urme ce prezentau sânge uman în cantitate redusă, iar genotiparea ADN extras din aceste urme a pus în evidență un profil genetic care nu a putut fi valorificat pentru identitatea persoanei creatoare acestor urme biologice, datorită cantității insuficiente de ADN matriță si/ sau prezenței inhibitorilor.

Inculpații M.I., G.I. și P.A. au recunoscut că, după ce au spart geamurile laterale ale autoturismului, i-au aplicat lovituri victimei cu bâtele, respectiv cu picioarele.

Inculpatul G.A.M. deși, inițial, a declarat că a plecat de la locuința sa împreună cu fratele său la locuința lui M.I., având fiecare asupra sa câte un par luat din curtea locuinței, ulterior a declarat că a avut asupra sa o țeavă metalică și cu aceasta a aplicat lovituri în parbriz și în geamul de la portiera dreapta-față a autoturismului, acesta nerecunoscând că a lovit victima.

De asemenea, inculpatul G.A.M. a precizat că urmele aflate pe obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat în noaptea în care a avut loc fapta, sunt de sânge, întrucât, în momentul în care a aplicat lovituri în autoturism, un ciob din parbriz l-a tăiat la degetul arătător al mâinii drepte. Cu privire la petele de pe pantofii sport pe care i-a purtat în timpul săvârșirii faptei, inculpatul G.A.M. a afirmat că este posibil ca atunci când i-a curs sânge din nas, ca urmare a faptului că a fost lovit la postul de poliție, să-i fi curs pe pantofi.

Din concluziile raportului de expertiză din 31 ianuarie 201, întocmit de către I.G.P.R., Institutul Național de Criminalistică - serviciul de Biocriminalistică, a rezultat că pe hanoracul purtat de către inculpatul G.A.M., în timpul săvârșirii faptei, au fost găsite pete de sânge ce prezentau un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referință extrasă de la inculpat, în amestec cu cel puțin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate; precum și pete de sânge care prezentau un amestec de profile genetice de la minim două persoane care nu a putut fi raportat.

De asemenea, din raportul de expertiză a rezultat că pantofii sport, marca „N.”, purtați de inculpat în timpul săvârșirii faptei au prezentat două urme de sânge în cantitate redusă, iar genotiparea ADN acestor urme a pus în evidență un profil genetic ce nu a putut fi valorificat pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme, datorită cantității insuficiente de ADN.

Față de concluziile raportului de expertiză, s-a reținut că unele urme de sânge aflate pe hanoracul și pantofii purtați de inculpatul G.A.M., în timpul săvârșirii faptei, pot proveni de la victimă.

Au fost reținute ca mijloace de probă:

Procese-verbale de consemnare a plângerii sau denunțului oral, prin numărul 112 și de sesizare a I.P.J. Mehedinți - SIC ( f.3,4);

Proces-verbal de cercetare la fața locului (f.5-7);

Planșe foto (8-41);

Proces verbal de examinare și ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, purtate de inculpatul G.A.M., în timpul săvârșirii faptei și a unei țevi metalice, de la locuința acestuia (f. 42);

Proces verbal de examinare și ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, purtate de inculpatul P.A., în timpul săvârșirii faptei și a unui ciomag din lemn, de la locuința acestuia (f.44);

Procese verbale de conducere în teren și planșe foto (f. 45-75);

Proces verbal de ridicare a unui box metalic, folosit la comiterea infracțiunii de către G.I., din fântâna aflată în curtea imobilului unde locuiește în gazdă și planșe foto (f.78-84);

Declarații făptuitor/învinuit/inculpat G.I. ( f. 97, 98, 99-102, 103-104, 105-106);

Declarații făptuitor/învinuit/inculpat G.A.M. ( f.110,111, 112-113, 114-116, 117-118, 119-121);

Declarații făptuitor/învinuit/inculpat P.A. ( f.127, 128, 129-131, 133-135, 137-138);

Declarații făptuitor/învinuit/inculpat M.I. ( f.144, 145-146, 147-149, 150-151, 152-154);

Declarație parte civilă G.E. (f. 158-159, 162);

Proces verbal de aducere la cunoștință a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 211/2004, (f.161);

Declarații martor N.O. (f.163-164, 166-169);

Declarații martor M.M. (f. 170-172, 173-174);

Declarații martor B.F. (f. 175-176, 177);

Declarații martor C.C. (f.178-17, 180-181);

Raport medico-legal de necropsie, încheiat de SML Mehedinți (f.198-200);

Planșe foto întocmite cu ocazia necropsiei (f.203-213);

Raport de expertiză din 31 ianuarie 2012, întocmit de I.G.P.R. - institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică (f. 221-235).

În cursul cercetărilor au fost ridicate următoarele mijloace de probă: proba nr. 1: bâtă (ciomag), din lemn de esență tare, în lungime de 138 cm și diametrul de 3 cm; proba nr. 2: topor+bâtă, găsită în autoturismul marca F.; proba nr. 3: bâtă (ciomag), din lemn acoperit cu coajă de culoare deschisă, ridicată din ogaș de G.I.; proba nr. 4: bâtă (ciomag), din lemn decojit, descoperit în ogaș, ridicat de G.I. și luat din spatele locuinței acestuia; proba nr. 5: bară metalică, de culoare maro, ridicată din auto B.; proba nr. 6: una bucată lemn (bâtă), ridicată de sub șoprul unei anexe, din curtea locuinței numitului M.I.; proba nr. 7: una bucată țeavă, de culoare maro, descoperită la o distanță de 96 cm de roata stângă față a autoturismului; proba nr. 8: pantaloni+ o pereche de pantofi, aparținând victimei G.D.; proba nr. 9: obiecte de vestimentație, ridicate de la locuința părților G.A.

și G.I., ce aparțin numitului G.A.M.; 9.a - blugi, marca „D.”, având curea din material textil de culoare bej și inscripția „D.”, ce prezintă pe zona față pete de culoare brun-roșcat; 9.b - hanorac cu glugă, de culoare bleumarin, inscripționat „A.”, ce prezintă pe mânecă pete de culoare brun-roșcat; 9.c - adidași, de culoarea albastru închis, cu inscripția „S.” la spate și prezintă pete de culoare brun - roșcate pe partea din față; proba nr. 10: pulovăr, de culoare deschisă, aparține victimei G.D.; proba nr. 11: obiecte de vestimentație (una pereche blugi de culoare bleu și una bluză de trening, marca „A.”, culoare gri/negru, ridicate de la locuința lui P.A.; proba nr. 12: papuci, de culoare albastră, mărimea 39, din material plastic, ridicate de la locuința numitului M.I.; proba nr. 13: pantaloni, scurți, de culoare bleu deschis cu bleu închis și alb, ridicați de la locuința numitului M.I.; proba nr. 14: oglinda retrovizoare, ridicată de la autoturismul victimei și aflată între scaunele din față; proba nr. 16: un telefon mobil marca „V.”, ridicat de pe patul din camera de mijloc a locuinței numitului M.I.; proba nr. 17: 2 buc.

Telefoane mobile (A. + N. ), ridicate de la locuința (cu chirie) a numitului G.A. și G.I.; proba nr. 18: telefon mobil, marca „LG”, cu carcasă de culoare negru și contur galben, ce aparține numitului ‚P.A.; proba nr. 20: telefon mobil, marca „N.”, culoare gri cu negru, aparținând inculpatului M.I. (N.O.); proba nr. 21: telefon mobil, marca „N.”, culoare negru, aparținând inculpatului G.A.M.; proba nr. 22: depozit subunghial, de la mâna dreaptă și stângă a numitului G.D. din sat Obârșia de Câmp, comuna obârșia de Câmp, la morga Spitalului Județean Mehedinți; proba nr. 23: probă ADN, ridicată de pe mânerul portierei stânga față a autoturismului F.; proba nr. 24: probă ADN, ridicată de pe bordul autoturismului F., partea dreaptă, zona torpedou; proba nr. 25: piatră, de culoare albă, având o pată de culoare brun-roșcată, descoperită la 97 cm de partea spate a autoturismului; proba nr. 26: ornament deschizătoare, partea interioară a auto B., stânga față și un fragment de sticlă securizată; proba nr. 27: un înscris (o bucată hârtie cu linii orizontale), cu un număr de telefon, descoperit pe podeaua auto a scaunului stânga față; proba nr. 28: probe de sol, îmbibată cu lichid de culoare brun roșcat, descoperită la o distanță de 67 de cm de stâlpul stânga față al autoturismului F.; proba nr. 29: una pereche teniși, culoare gri cu alb, șiret negru și aparțin numitului P.A.; proba nr. 30: obiecte de vestimentație, aparținând numitului G.I.: - 30.a. - adidași, de culoare albastru deschis cu dungi albe, ce prezintă pe partea din față pete de culoare brun-roșcat, ce pare a fi de sânge; -30.b.- blugi, marca „C.”, având curea din material textil cu inscripția „D.G.”, de care se prind cozondraci de culoare neagră; - 31. bluză tip hanorac, de culoare neagră, cu inscripția „YES GRILFRIEND NO! PROBLEM” pe culoare bleu; - proba nr. 32: pumnal (box), din metal turnat, de culoare galben/negru, lungime de 11 cm, lățime de 6 cm, cu patru orificii, descoperit în fântână și a aparținut numitului G.I.

Probele au fost asamblate în saci de hârtie și sigilate cu ștampila Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și urmează a fi înaintate împreună cu dosarul cauzei la Tribunalul Mehedinți.

Prin sentința penală nr. 92 din data de 02 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2371/101/2012, Tribunalul Mehedinți, în temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.I. la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus reținerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 și arestul preventiv de la data de 16 octombrie 2011 și până la pronunțare și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 și arestul preventiv de la data de 16 octombrie 2011 și până la pronunțare și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte - bâtă (ciomag) din lemn decojit și descoperit în ogaș și una bucată lemn (bâtă) ridicată din curtea locuinței inculpatului M.I. - înaintate la Tribunalul Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 4 și proba nr. 6.

În temeiul art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații G.I. și G.A.M., trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și cu privire la acțiunea civilă promovată de partea civilă G.E.

A fost fixat termen de judecată la data de 16 mai 2012 și termen intermediar, pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, potrivit art. 3002 C. proc. pen., pentru inculpații G.I. și G.A.M., la data de 04 mai 2012.

Au fost obligați inculpații M.I. și P.A. să achite statului câte 1.500 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 759,7175 lei reprezintă cheltuielile efectuate la urmărirea penală și stabilite prin rechizitoriul nr. 759/P/2011 din data de 07 martie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți (din aceste sume, câte 300 lei reprezintă cotă parte din onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare din cei doi inculpați, conform delegațiilor din 15 octombrie 2011 și din 15 octombrie 2011 eliberate de Baroul Mehedinți și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției).

Înainte de pronunțarea acestei sentințe instanța a dispus întocmirea unei adrese către IML Craiova pentru avizarea raportului medico-legal al SML Mehedinți, avizul fiind trimis instanței la data de 27 aprilie 2012 - fila 109 Dosar nr. 2371/101/2012.

După disjungere, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 4156/101/2012.

În speță, la termenul din 30 mai 2012, partea civilă G.E., prin apărătorul său ales, a mai depus la dosar o cerere scrisă prin care a precizat că-și menține pretențiile civile de 50 000 lei din care 20 mii lei reprezintă despăgubirile materiale reprezentate de contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și distrugerea autoturismului, iar diferența daune morale. Pentru dovedirea pretențiilor civile a depus chitanțe ( filele 112 - 118 Dosar nr. 2371/101/2012) și a solicitat audierea martorului Ș.N.

Au fost audiați martorii din rechizitoriu: N.O., M.M., B.F. și C.C. precum și martorul Ș.N., propus de partea civilă.

La dosar s-au depus și referate de evaluare pentru cei doi inculpați, întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Înainte de a constata încheiată cercetarea judecătorească s-a pus în discuție și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.A.M. prin actul de inculpare, din autorat la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în complicitate la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., susținerile procurorului și ale părților fiind consemnate în practicaua încheierii de amânare a pronunțării.

Examinând actele și lucrările dosarului - probele administrate în ambele faze procesuale, urmărire penală și cercetare judecătorească - instanța a constatat și reținut, aproximativ, aceeași stare de fapt ca și în rechizitoriu, respectiv că: în seara de 14 octombrie 2011, victima - G.D. - s-a deplasat de mai multe ori în satul Obârșia de Câmp, com. Obârșia de Câmp, jud. Mehedinți, la locuința numitei N.O., claxonând și strigând la poartă, spunând că vrea să stea de vorbă cu fratele acesteia, respectiv cu N.C.

De fiecare dată, la poartă a ieșit inculpatul M.I. care i-a spus să nu mai vină la locuința lor, întrucât N.C. nu domiciliază cu ei.

În jurul orei 00,00, victima s-a deplasat din nou la locuința numitei N.O., a oprit autoturismul în fața porții și l-a strigat pe N.C.

La poarta locuinței a ieșit inculpatul M.I., fiul martorei N.O., însoțit de sora sa M.M.

Inculpatul M.I. a început să se certe cu victima, iar M.M. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul G.I., zis „H.” și i-a spus acestuia să vină la locuința sa, întrucât mai multe persoane vor să-l bată pe fratele său.

Inculpatul G.I. a luat legătura telefonic și cu inculpatul P.A. și împreună cu acesta și cu fratele său, inculpatul G.A.M. s-au deplasat cu autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare Y, condus de acesta din urmă, la locuința inculpatului M.I.

Inculpatul G.A.M. a oprit autoturismul în fața autoturismului aparținând victimei, după care au coborât din autoturism, inculpatul G.A.M. având asupra sa o țeavă (bară ) metalică, pe care o luase din autoturismul său, iar ceilalți doi inculpați având câte o bâtă în mână, inculpatul G.I. având aplicat și un box pe mână.

La poarta a ieșit și inculpatul M.I., care avea de asemenea o bâtă asupra sa.

Văzându-i pe inculpați, victima, care se afla și sub influența băuturilor alcoolice, s-a urcat în autoturismul său, și a încercat să plece, dar nu a mai reușit, întrucât cei patru inculpați au început să lovească cu bara metalică și bâtele în autoturismul său, și, după ce au spart geamurile laterale, inculpații P.A., M.I. și G.I. i-au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii și picioarele, în cap și în zona abdomenului, iar apoi după ce au tras-o jos din autoturism cei trei inculpați, menționați anterior, au continuat să o lovească cu picioarele, pumnii și bâtele, în timp ce era căzută lângă autoturism, până când acesta a decedat.

Inculpatul G.A.M., după ce a lovit de câteva ori cu acea bară metalică în autoturismul victimei ( în partea dreaptă - față) văzând că autoturismul său, pe care nu-l asigurase, se deplasa spre autoturismul victimei s-a dus la mașină și a rămas acolo.

Inculpații G.A.M., G.I. și P.A. au plecat cu autoturismul condus de către G.A.M., iar inculpatul M.I. a intrat în curtea locuinței sale și a ascuns bâta pe care o folosise la lovirea victimei, într-o grămadă de lemne după care s-a culcat.

Inculpatul P.A. a mers împreună cu inculpații G.A.M. și G.I., la locuința acestora, iar ulterior a plecat la locuința sa.

Inculpatul G.I. a aruncat bâtele pe care le-au folosit când au lovit victima, într-un canal cu verdeață și resturi menajere unde, ulterior, în cursul cercetărilor a condus organele de urmărire penală, fiind găsite, cu ocazia căutărilor, două dintre acestea.

S-a reținut că această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză: procese verbale de consemnare a plângerii sau denunțului oral, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile învinuiților/inculpați ( date în tot cursul procesului penal), declarațiile martorilor, N.O., M.M., B.F. și C.C. și raportul medico-legal, întocmit de SML Mehedinți.

S-a mai reținut că din concluziile raportului medico-legal, întocmit de SML Mehedinți, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecința unui politraumatism, cu traumatism cranio-facial și traumatism toracic cu fracturi costale, leziunile de violență putându-se produce prin lovire cu corp dur, între leziunile de violență constatate și deces existând legătura de cauzalitate directă și necondiționată.

În raport de acest probatoriul administrat, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului G.I. care, în noaptea de 14/ 15 octombrie 2011, împreună cu inculpații M.I., P.A. și G.A.M., înarmat atât el cât și inculpații M. și P. cu câte un par, iar inculpatul G.A. cu o bară metalică, au lovit autoturismul victimei G.D. iar apoi el și cu inculpații M. și P. au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii și picioarele victimei, în timp ce acesta se afla în autoturismul său, parcat în fața locuinței inculpatului M.I., în Obârșia de Câmp și, ulterior, după ce au tras victima din autoturism cei trei inculpați au continuat să o lovească iar, în urma loviturilor primite, victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la apărarea inculpatului G.I. că el a lovit o singură dată victima, în timp ce aceasta se afla în autoturism, cu piciorul, în abdomen, instanța a reținut că din probele administrate în cauză - respectiv depozițiile inculpaților P.A. și M.I. și depoziția martorei M.M. - rezultă că și acest inculpat a lovit victima, cu parul și în zona capului.

La încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul G.I., instanța a avut în vedere săvârșirea infracțiunii de omor într-un loc public și de către patru persoane împreună - împrejurare care constituie circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Cu privire la forma de vinovăție s-a constatat că inculpatul G.I. a acționat cu intenție indirectă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. pen., prevăzând că acțiunile sale de lovire a victimei, cu pumnii, picioarele și bâtele, în mod repetat, în diferite zone ale corpului, dintre care unele vitale, pot conduce la decesul victimei și, deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Referitor la inculpatul G.A.M., s-a reținut de prima instanță că din tot probatoriul administrat în cauză a rezultat că acesta a fost împreună cu ceilalți trei inculpați, fiind și el înarmat cu o bară metalică, a lovit și el, cu acea bară, autoturismul victimei însă nu și victima, astfel că acțiunile sale, astfel cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Deși, în cauză s-a efectuat și o constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică de către I.G.P.R., Institutul Național de Criminalistică - Laboratorul de Analize Genetice, față de concluziile raportului de expertiză - în care se arată că pe hanoracul ridicat de la inc. G.A. existau urme de sânge provenind de la inculpat aflat în amestec cu cel puțin unul minoritar ale căror alele nu pot fi raportate deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic iar pe pantofii inculpatului cele 2 urme de sânge nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei datorită cantității insuficiente de ADN - nu se poate reține cu certitudine că acele urme de sânge analizate provin de la victimă. De altfel, inculpatul G.A. a susținut că, în momentul când a lovit parbrizul autoturismului victimei, un ciob l-a tăiat la degetul arătător de la mâna dreaptă.

În speță, instanța a apreciat că fapta inculpatului G.A. de a-i însoți pe inculpații G.I. și P.A. la locuința inculpatului M.I. și apoi, împreună cu ceilalți trei inculpați de a lovi toți, cu obiecte contondente (pari și o bară metalică) autoturismul victimei G.D., ceilalți trei inculpați lovind și victima care a decedat în urma loviturilor primite constituie, prin ajutorul său, atât complicitate materială cât și morală dată celorlalți trei inculpați în comiterea infracțiunii de omor calificat.

Cum acest inculpat, prin rechizitoriu a fost trimis în judecată, de procuror, ca autor la infracțiunea de omor calificat, săvârșit în public, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.A.M. prin actul de inculpare, din autorat la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în complicitate la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, și față de acest inculpat s-a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. proc. pen. deoarece omorul a fost comis de 4 persoane împreună (autori și complice).

Cu privire la forma de vinovăție s-a constatat că și inculpatul G.A.M. a acționat cu intenție indirectă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere, pentru fiecare dintre cei doi inculpați, criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reținând următoarele:

- limitele pedepsei prevăzute de lege - atât pentru autorat cât și pentru complicitate - sunt între 15 și 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi respectiv;

- infracțiunea a fost comisă prin cooperarea celor patru inculpați, ca efect al reținerii circumstanței agravante legale fiind posibilă aplicarea unei pedepse până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim - potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (1) C. pen.;

- faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, constituind o infracțiune contra vieții persoanei, comisă într-un loc public, asupra unei persoane aflată sub influența băuturilor alcoolice, prin lovirea repetată a victimei;

- cele consemnate în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți din care rezultă că ambii inculpați, frați fiind, au relație bună cu membrii familiei, bazată pe suport reciproc și atașament, regretă consecințele faptelor însă pot reitera comportamentul infracțional dacă nu vor renunța la anturaj;

- inculpații nu au antecedente penale, inculpatul G.A. fiind sancționat însă cu o amendă administrativă prin ordonanța nr. 340/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare pentru o faptă de furt calificat (cazierul de la fila 123 dosar u.p.) - inculpatul G.A.M. a avut o atitudine sinceră, iar inculpatul G.I. având o atitudine parțial sinceră, astfel că instanța, având în vedere și contribuția lor - ca autor și complice - la comiterea infracțiunii a reținut și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. pentru inc. G.A. și art. 74 lit. a) C. pen. pentru celălalt inculpat.

Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin stabilirea unei pedepse principale de 15 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., pentru inculpatul G.I. - având în vedere că acesta, deși a recunoscut că a lovit victima, nu a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., ca ceilalți doi inculpați - M. și P.

De asemenea, referitor la inculpatul G.I., chiar dacă instanța a reținut și circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - respectiv conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, dată de lipsa antecedentelor penale - fiind însă în concurs cu circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., conform art. 80 alin. (2) C. pen. coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, dar, acest concurs de circumstanțe (atenuante și agravantă) determină instanța să se orienteze la o pedeapsă privativă într-un cuantum spre limita minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.A.M., față de contribuția acestuia, în calitate de complice, la comiterea infracțiunii de omor a cărui victimă a fost G.D., de circumstanțele atenuante judiciare reținute - art. 74 lit. a) și c) C. pen. dar și de circumstanța agravantă a art. 75 lit. a) C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, ce a avut ca urmare moartea unei persoane, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum de 10 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., este de natură a atinge dublul scop preventiv și educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, reținerea și arestul preventiv de la 15 octombrie 2011 și până la pronunțare, având în vedere ordonanța de reținere emisă de procuror și încheierile Tribunalului Mehedinți.

Temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă în continuare, menținându-se starea de arest.

S-a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat este închisoarea mai mare de 4 ani.

Cât privește condiția referitoare la pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pentru ordinea publică s-a apreciat că este îndeplinită având în vedere natura infracțiunii - omorul fiind o infracțiune de violență, modalitatea în care inculpații au comis fapta - la încadrarea juridică fiind reținută forma calificată, impactul negativ pe care comiterea unei asemenea fapte îl are în rândul comunității și, nu în ultimul rând, necesitatea unei reacții ferme a autorităților pentru stingerea conflictului de drept penal, coroborate cu sentimentul de insecuritate creat opiniei publice în situația în care persoanele față de care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei, chiar nedefinitivă, ar fi judecate în stare de libertate.

S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă începând cu data de 15 octombrie 2011, durata acesteia nu a depășit un caracter rezonabil, fiind respectate exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - așa cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții, iar menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfășurare, în continuare, a procesului penal și pentru a împiedica eventuala sustragere a inculpaților de la executarea pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, văzând dispozițiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii de omor calificat și de împrejurările cauzei, așa cum au fost mai sus menționate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că art. 175 alin. (1) din C. pen. prevede pentru infracțiunea de omor calificat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpaților, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, iar celuilalt inculpat, G.A.M., complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pedepse ce se vor executa după executarea pedepselor principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte: - bâtă (ciomag) din lemn acoperit cu coajă de culoare deschisă, descoperit în ogaș, o bară metalică, de culoare maro, ridicată din auto B., un pumnal (box) din metal turnat, de culoare galben/negru, lungime de 11cm, lățime de 6 cm,cu patru orificii, descoperit în fântână și a aparținut inc. G.I., - înaintate Tribunalului Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 3, proba nr. 5 și proba nr. 32.

În baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpații G.I. și G.A.M. de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța a reținut că soția victimei, numita G.E. s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății a precizat cuantumul pretențiilor civile la suma de 50.000 lei, din care 20.000 lei daune materiale, reprezentate de contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și distrugerea autoturismului iar diferența daune morale.

Cu înscrisurile depuse la dosar - chitanțele de la filele 112 - 118 Dosar nr. 2371/101/2012 și cu declarația martorului Ș.N., partea civilă G.E. a dovedit că a cheltuit cu înmormântarea victimei și cu pomenirile făcute conform obiceiurilor suma totală de 2.700 lei – 2.500 dovedite cu chitanțe și bonuri fiscale și 200 lei dați martorului Ș.N. care a ajutat-o cu autoturismul să se deplaseze pentru a cumpăra cele necesare înmormântării.

S-a reținut că nu poate fi primită susținerea martorului Ș.N. cum că partea civilă ar fi cheltuit suma totală de 20 000 lei cu înmormântarea victimei, întrucât această susținere nu se coroborează cu alte probe - înscrisuri sau martori.

De asemenea, nu se poate acorda părții civile contravaloarea distrugerilor la autoturismul victimei - așa cum solicită prin apărător ales - întrucât, pe de o parte inculpații nu au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de distrugere iar pe de altă parte, la dosar partea civilă nu a depus acte cu care să dovedească, cu certitudine, întinderea prejudiciului suferit.

Referitor la cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, partea civilă fiind soția victimei, aceasta a suferit cu siguranța un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune provocate, prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident ca decesul victimei a produs traume și a lezat sentimentele care stau la baza relației dintre soți. Deși nicio sumă ce urmează a fi acordată de instanță nu poate acoperi prejudiciul moral încercat de familia victimei, instanța retine totuși că suma solicitată cu acest titlu, în cuantum de 30.000 lei, este exagerată și apreciază că suma de 20.000 lei ar putea, intr-o oarecare măsură, să atenueze suferințele psihice cauzate părții civile prin fapta inculpaților.

Ca urmare, în raport de cele arătate, în temeiul art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 din vechiul C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.E.

Au fost obligați, în solidar, inculpații: G.I., G.A.M., M.I. și P.A. să plătească părții civile G.E. suma de 2.700 lei despăgubiri materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, conform obiceiurilor ) și suma de 20.000 lei daune morale.

Întrucât partea civilă, prin apărătorul său ales a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, au fost obligați inculpații G.I., G.A.M., M.I. și P.A. să plătească părții civile G.E. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații G.I. și G.A.M.

În apelul formulat de inculpatul G.A. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat, acesta neavând nicio contribuție la lovirea victimei, dimpotrivă inculpatul fiind cel care a solicitat celorlalți inculpați din cauză să înceteze agresiunea.

S-a mai susținut că în cauză nu poate fi reținută complicitatea materială a inculpatului decât cu privire la distrugerea autoturismului nu și cu privire la infracțiunea de omor, iar în ce privește complicitatea morală, de asemenea nu poate fi reținută întrucât inculpatul nu a imobilizat victima, nu i-a îndemnat pe ceilalți inculpați să o lovească, dimpotrivă le-a solicitat acestora să înceteze agresiunea.

În apelul formulat de inculpatul G.I. s-a solicitat de asemenea achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și reindividualizarea pedepsei în raport de noua încadrare juridică, prin reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În motivarea apelului formulat de inculpatul G.I. s-a arătat că lovitura aplicată de inculpat este una ușoară, nesemnificativă, care nu are legătură cu loviturile aplicate de ceilalți doi inculpați și care au provocat moartea victimei. În susținerea tezei de schimbare a încadrării juridice s-a arătat că inculpatul nu poate fi considerat coautor, ci complice la fapta comisă de inculpații M.I. și P.A., în condițiile în care s-ar admite că prin lovitura aplicată victimei a fost înfrântă capacitatea acesteia de a se apăra.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a arătat că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt prea aspre, raportat la contribuția redusă și circumstanțele personale ale inculpaților, solicitându-se reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, către minimul general.

Prin decizia penală nr. 314 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile formulate de inculpații G.I. și G.A.M., împotriva sentinței penale nr. 122 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 4156/101/2012, ca nefondate.

A dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaților, de la data de 18 iunie 2012 la zi și a menținut starea de arest față de ambii inculpați.

A obligat inculpații la plata sumei de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că acestea sunt nefondate.

Astfel, s-a reținut că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că, în noaptea de 14/ 15 octombrie 2011, inculpații G.I., P.A. și G.A.M., s-au deplasat cu autoturismul condus de acest din urmă inculpat la domiciliul inculpatului M.I., toți inculpații fiind înarmați cu bâte, respectiv inculpatul G.A. era înarmat cu o bâtă metalică iar ceilalți doi inculpați cu câte un par, iar când au ajuns la domiciliul acestuia, din curte a ieșit inculpatul M.I., care de asemenea a fost înarmat cu un par și toți cei patru inculpați au început să lovească autoturismul victimei în timp ce aceasta se afla în interior și intenționa să plece de la locul faptei, victima fiind împiedicată să plece de acțiunile inculpaților.

În continuare, în timp ce victima se afla în autoturism, inculpații P.A. și M.I. au lovit victima cu bâtele iar inculpatul G.I. a lovit-o cu piciorul în zona abdomenului, apoi inculpații P.A. și M.I. au tras victima în afara autoturismului, cei trei inculpați, respectiv P.A., G.I. și M.I. continuând să lovească victima cu picioarele și cu bâtele pe care le aveau asupra lor, iar în urma loviturilor primite, victima a decedat.

La fel ca și prima instanță, instanța de apel a constatat ca fiind nefondată apărarea inculpatului G.I. în sensul că a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în zona abdomenului, în timp ce victima se afla în autoturism.

S-a reținut că probatoriul administrat confirmă că inculpatul G.I. a lovit victima cu piciorul în zona abdomenului, în timp ce era în autoturism, aspect recunoscut și de inculpat, ia în acest timp ceilalți doi inculpați, respectiv P.A. și M.I. loveau victima cu bâtele, loviturile fiind aplicate concomitent, așa cum rezultă din declarațiile date la urmărirea penală de inculpații P.A. și M.I. În acest timp, inculpatul G.A. a aplicat lovituri cu bâta în parbrizul autoturismului, elocvente în acest sens fiind declarațiile date de inculpatul M.I. la urmărirea penală (fila 151 dos urm pen). În continuare, inculpații P.A. și M.I. au tras victima afară din autoturism și au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, la rândul său inculpatul G.I. lovind victima cu o bâtă în cap, elocventă în acest sens fiind declarația dată la urmărirea penală de martora M.M. (fila 192).Inculpatul M.I. a revenit în instanță asupra declarațiilor date la urmărirea penală, susținând în faza de judecată la instanța de fond că inculpatul G.I. a lovit victima o singură dată cu piciorul în abdomen. De asemenea și martora M.M. a revenit asupra declarației inițiale, susținând că în realitate nu a văzut când a fost lovită victima, întrucât după ce inculpații G.I., P.A. și M.I. au lovit autoturismul cu bâtele, inculpatul G.I. i-a cerut să intre în curte, a îmbrâncit-o atât pe ea cât și pe mama ei și le-a închis poarta (fila 71). Depoziția acestei martore s-a apreciat ca fiind în contradicție atât cu propria declarație dată la urmărirea penală cât și cu declarația martorei N.O., care a declarat că ea personal nu a ieșit din casă pentru că era noapte și îi era frică (fila 70).

Aceste reveniri din partea martorei și a inculpatului M.I. asupra declarațiilor anterioare, fără o explicație plauzibilă, nu au putut fi avute în vedere de instanță, fiind evidentă încercarea acestora de a minimaliza contribuția inculpatului G.I. la comiterea faptei, în condițiile în care inculpații M.I. și P.A. au recunoscut comiterea faptei și au solicitat aplicarea procedurii simplificate, fiind deja condamnați pentru această infracțiune.

În plus, împrejurarea că loviturile aplicate de inculpatul G.I. nu au fost atât de numeroase ca ale celorlalți doi inculpați (deja condamnați) și nu au fost de aceeași intensitate cu ale celorlalți doi coautori, s-a apreciat că nu are relevanță în cauză, fiind corect reținută participația inculpatului în calitate de coautor, deoarece loviturile aplicate de inculpat au fost de natură să slăbească puterea de rezistență și apărare a victimei, permițând astfel celorlalți inculpați să lovească victima cu mai mare ușurință, rezultând deci că acțiunile inculpaților au legătură între ele, fiind conjugate și indivizibile și au condus la suprimarea vieții victimei.

S-a arătat că participația penală a inculpatului G.A. la comiterea infracțiunii de omor calificat, în calitate de complice este confirmată de materialul probator administrat, din care rezultă că inculpatul a exercitat atât acte de complicitate materială, cât și de complicitate morală în condițiile în care acesta a fost cel care i-a transportat pe inculpații G.I. și P.A. cu autoturismul la locul faptei, toți trei inculpații fiind înarmați cu bâte, respectiv rangă de fier, inculpatul G.A. având deci reprezentarea că va avea loc un conflict care va degenera în violență, în timpul conflictului, inculpatul G.A. a lovit autoturismul victimei cu o bară metalică în parbriz, în timp ce aceasta se afla în autoturism și era lovită de ceilalți inculpați iar prin această acțiune de lovire a autoturismului, inculpatul G.A. le-a insuflat încredere celorlalți inculpați pentru a continua acțiunile de lovire a victimei, creându-le convingerea că și el ar putea interveni la nevoie, iar după terminarea conflictului i-a transportat acasă pe ceilalți doi inculpați cu autoturismul și au ascuns bâtele pe care le-au folosit la comiterea faptei într-un canal, unde au fost găsite cu ocazia cercetărilor.

Împrejurarea invocată de inculpatul G.A. și susținută de martorul C.C., audiat la instanța de fond (fila 85) în sensul că inculpatul G.A. le-a solicitat celorlalți trei inculpați să înceteze agresiunea, spunându-le „lăsați-l că îl omorâți” s-a apreciat că nu are relevanță față de momentul când a intervenit, ci mai degrabă reprezintă o conștientizare a faptului că într-adevăr victima se afla în stare de inconștiență datorită loviturilor primite și nu mai avea sens continuarea acțiunilor de lovire a victimei. Astfel, inculpatul G.A., prezent la locul conflictului nu a încercat niciun moment să se detașeze de activitatea infracțională prin acțiuni care ar fi fost firești, respectiv să anunțe evenimentul, sau să plece de la locul faptei ci, dimpotrivă, s-a implicat în conflict, poziționând autoturismul în fața autovehiculului victimei la 1-2 metri, făcând dificilă plecarea acestuia de la fața locului și a lovit mașina victimei, în timp ce ceilalți inculpați loveau victima, întărindu-le celorlalți inculpați convingerea pentru continuarea acțiunilor de lovire.

În consecință, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților G.I. și G.A., încadrarea juridică fiind just reținută, respectiv cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.I. și respectiv complicitate la omor calificat, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.A., criticile formulate de inculpați fiind apreciate ca neîntemeiate.

Criticile formulate de inculpați referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor au fost de asemenea apreciate ca nefondate, instanța de apel reținând că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate de instanța de fond, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor, respectiv natura și gravitatea faptei comise, urmarea produsă, valoarea socială lezată, respectiv viața persoanei, împrejurările comiterii faptei. Instanța de fond a reținut în mod corect în favoarea inculpatului G.I. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita anterioară bună, însă având în vedere că această circumstanță atenuantă se află în concurs cu circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., fapta fiind comisă de inculpați împreună, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 15 ani închisoare fiind aptă să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

În ce privește pe inculpatul G.A. instanța s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, care a fost deja redusă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., fiind avută în vedere contribuția redusă a acestuia și participarea în calitate de complice la comiterea infracțiunii, astfel că nu se impunea o nouă reducere a pedepsei, în raport de gravitatea faptei comise, împrejurările săvârșirii, existența în cauză a circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată de instanța de fond, de 10 ani închisoare fiind just individualizată.

De asemenea au fost apreciate ca fiind just individualizate pedepsele complementare aplicate de prima instanță celor doi inculpați, în raport de natura și gradul ridicat de pericol social al faptelor comise.

În consecință, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt just individualizate, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind corespunzătoare gravității faptelor, circumstanțelor personale ale inculpaților și contribuției efective la comiterea infracțiunii, astfel că reindividualizarea pedepsei de către instanța de apel nu se mai impunea.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că aceasta a fost just soluționată în raport de probele administrate în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C civ,.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins apelurile ca nefondate.

S-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaților, de la data de 18 iunie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest față de ambii inculpați, dat fiind că temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și nu s-au modificat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.I. și G.A.M. care au criticat hotărârea atacată invocând incidența următoarelor cazuri de casare: art. 3859 pct. 10, 17, 9 și 14 C. proc. pen.

Astfel în susținerea pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen. a arătat că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să garanteze drepturile inculpaților și să influențeze soluția procesului,respectiv deși a solicitat să se aplice circumstanța atenuantă legală a provocării nu s-a făcut nici un fel de analiză sau trimitere la această solicitare, aspect în raport de care se impune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În susținerea cazului de casare de la pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați întrucât lipsește latura subiectivă cu privire la infracțiunea de omor calificat în ceea ce-l privește pe inculpatul G.I., așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei,nu s-a aplicat lovitura cu intenția directă de a ucide victima,aspect în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Cu privire la inculpatul G.A.M., în susținerea aceluiași caz de casare a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor calificat, în condițiile în care probele cauzei relevă că inculpatul nu a avut nici o secundă intenția de a bloca victima pentru a nu putea părăsi locul, victima putându-se retrage de la locul săvârșirii infracțiunii,însă starea avansată de ebrietate în care se afla a împiedicat-o să facă acest lucru și nu atitudinea inculpatului.

Referitor la incidența cazului de casare de la pct. 9 al art. 3859 C. proc. pen., a arătat că hotărârile pronunțate în cauză nu cuprind motivele de fapt și drept pe care se întemeiază soluția,fiind practic preluări din rechizitoriu, sens în care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În susținerea cazului de casare de la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților care sunt într-un cuantum mult prea ridicat în raport de circumstanțele reale și personale ale acestora.

Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate precum și din oficiu, constată că recursurile celor doi inculpați sunt fondate, însă dosar sub aspectul incidenței cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Analiza pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen. cu privire la care s-a arătat că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să garanteze drepturile inculpaților și să influențeze soluția procesului și că, deși a solicitat să se aplice circumstanța atenuantă legală a provocării, nu s-a făcut nici un fel de analiză sau trimitere la această solicitare, aspect în raport de care se impune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, reprezintă în opinia Înaltei Curți o apărare care nu-și găsește incidența raportat le speța de față pentru următoarele argumente:

Astfel cu titlu de premisă se reține că incidența pretinsului caz de casare indicat mai sus este generată de existența unei contradicții esențiale, greșit interpretate și că hotărârea atacată de condamnare este rezultatul nepronunțării cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să garanteze drepturile inculpaților și să influențeze soluția procesului aspecte care însa nu se confirmă în speța de față.

Instanța a reținut o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați toate criticile aduse de aceștia sub aspectul nereținerii circumstanței atenuante legale a provocării fiind neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor legale, circumstanțele agravante sau atenuante, în ultima categorie incluzându-se și provocarea, sunt împrejurări, stări, calități sau situații care însoțesc fapta, contribuind la determinarea gradului de pericol social al faptei săvârșite de infractor. Aceste circumstanțe se găsesc situate în sfera conținutului esențial al infracțiunii, ele alcătuind conținutul circumstanțial al acesteia.

Cu alte cuvinte, din moment ce din punct de vedere legal circumstanțele constituie împrejurări de fapt în care s-a săvârșit infracțiunea și în cazul constatării lor au efectul atribuit de lege, nu se poate primi teza că existența unor astfel de împrejurări - în speță, provocarea - ar schimba însuși conținutul infracțiunii, respectiv, că alta ar fi fost intenția inculpatului și că dacă nu ar fi fost provocat nu ar fi comis infracțiunea supusă judecății așa cum încearcă inculpatul să susțină.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanța atenuanta „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin alta acțiune ilicită gravă.”

Existenta tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. si intensitatea acestora nu se pot retine de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe baza de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însa fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihica a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistentei unor criterii cu valoare absoluta (si, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare si-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței „stării de provocare.”

Pentru reținerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu” supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator si reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator etc.

În prezenta cauză, însă, nu se poate reține „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, și nici a celor obiective, deoarece inculpatul prin apărările sale nu a reușit în nici un mod să facă dovada existenței acestora.

Apărarea inculpatului în sensul că dacă nu ar fi fost urmărit de partea vătămată nu ar fi comis infracțiunea, este doar o alegație, fiind lipsita de suport probator si, in consecința, nu poate fi examinata ca o situație ori o împrejurare faptica concreta in sensul art. 73 lit. b) C. pen. Starea de fapt reținută corect de ambele instanțe, nu poate avea semnificația unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumita spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natura a-l determina sa acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; de asemenea, însăși varianta prezentată de inculpat nu constituie „o provocare din partea persoanei vătămate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitarii persoanei sau prin alta acțiune ilicita grava” și care să determine reținerea acesteia.

Inculpații nu au reușit să explice în nici un mod care este elementul provocator ce a reușit să-i determine să acționeze într-un atare mod, ba mai mult decât atât, apărările lor prin care susțin că victima se afla într-o stare vădită de ebrietate și că nu a plecat de la locul faptei din acest motiv și nu pentru că a fost lovită de către ei, exclude de plano această apărare.

Înalta Curte apreciază că starea de ebrietate a victimei nu poate fi subsumată noțiunii de provocare,iar faptul că cei doi inculpați au răspuns la solicitarea inculpatului M.I.,care a fost vădit deranjat de prezența insistentă victimei G.D. la domiciliul său nu justifică și nu atrage o asemenea ripostă din partea acestora și cu atât mai mult nu justifică reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., motiv pentru care incidența cazului de casare invocate nu-și găsește aplicabilitatea.

Nici apărarea potrivit căreia,anterior comiterii faptei victima ar fi folosit toporul și bâta pentru a intimida și chiar a lovi pe inculpatul M.I.,și că prezența lor la locul săvârșirii faptei s-a datorat și faptului că au fost induși în eroare de martora M.M. care le-a solicitat ajutorul întrucât un grup de persoane înarmate cu securi au venit la domiciliul lor pentru a-l bate pe inculpatul M.I.,și că nu au avut reprezentarea faptului că în mașină era o singură persoană decât în momentul în care au spart geamurile ; nu este de natură a diminua răspunderea penală,pretinsa eroare de fapt invocată în apărare de inculpați și intitulată de aceștia provocare nu face altceva decât să confirme că aceștia au acționat după primul impuls,că au ignorat consecințele faptelor lor și că dorința de a-și face singuri dreptate a primat dreptului fundamental la viață al victimei astfel încât va fi înlăturată ca nesincera.

În susținerea cazului de casare de la pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați întrucât lipsește latura subiectivă cu privire la infracțiunea de omor calificat în ceea ce-l privește pe inculpatul G.I., așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, nu s-a aplicat lovitura cu intenția directă de a ucide victima, aspect în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Analiza acestui caz de casare cu privire la acest inculpat relevă în opinia Înaltei Curți o apărare subiectivă ce nu se pliază pe probele administrate în cauză pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau sa-i producă o vătămate corporala, dar nu urmărește si nici nu accepta posibilitatea producerii morții victimei, dar daca totuși acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penala a subiectului în baza art. 183 C. pen., decât daca acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziția subiectiva a culpei, fie în modalitatea ușurinței, fie în modalitatea neglijentei.

Cu privire la încadrarea juridica ce a fost data acestei fapte instanța, fata de modalitatea în care a fost săvârșita fapta, a intensității acesteia, a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă văzând si concluziile raportului de expertiza care au reținut ca leziunile constatate pe corpul parții vătămate întrunesc caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viața, atât din punct de vedere obiectiv cât și din perspectiva elementului intențional al laturii subiective care releva clar dorința ori acceptarea de către inculpați a morții victimei, apreciază că solicitarea în baza art. 334 în sensul schimbării încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este una nefondată.

Sub acest aspect, atât în doctrina cât si în jurisprudența, s-a subliniat ca poziția subiectiva a făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporala - se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizata, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum si de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșita fapta.

În speță, rezultă din actele dosarului că inculpații au aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii si picioarele cu mare intensitate, pe tot corpul si astfel cum s-a reținut în raportul medico-legal de necropsie, iar acțiunile conjugate a inculpaților au produs decesul victimei; faptul că inculpatul G.I. a aplicat mai puține lovituri victimei nu poate fi interpretat ca o lipsă de intenție cât privește infracțiunea de omor mai ales că lovitura aplicată de acest inculpat a fost în zona capului și nu în abdomen așa cum a încercat să susțină, depozițiile inculpaților P.A. și M.I. și depoziția martorei M.M. relevă fără echivoc acest lucru.

Toate leziunile constatate științific dovedesc ca inculpații au aplicat victimei lovituri repetate, de mare intensitate, asupra unor zone vitale ale corpului, având drept consecința numeroase leziuni grave si îndreptățesc concluzia că inculpații au avut reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat fata de care, chiar daca nu l-a urmărit, l-au acceptat.

Inculpații au acceptat moartea victimei ca rezultat posibil al faptelor lor, poziție subiectiva ce trebuie apreciata atât în raport cu modul cum aceștia au acționat, dar si cu neputința victimei de a se apăra. Toate aceste aspecte reținute, evidențiază ca inculpații au avut reprezentarea rezultatului acțiunii lor, ceea ce caracterizează intenția indirecta de a ucide, specifica infracțiunii de omor iar toate probele administrate în cauză relevă fără echivoc că inculpatului G.I. în noaptea de 14/ 15 octombrie 2011, împreună cu inculpații M.I., P.A. și G.A.M., înarmat atât el cât și inculpații M. și P. cu câte un par, iar inculpatul G.A. cu o bară metalică, au lovit autoturismul victimei G.D. iar apoi el și cu inculpații M. și P. au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii și picioarele victimei, în timp ce acesta se afla în autoturismul său, parcat în fața locuinței inculpatului M.I., în Obârșia de Câmp și, ulterior, după ce au tras victima din autoturism cei trei inculpați au continuat să o lovească iar, în urma loviturilor primite, victima a decedat, iar fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. astfel că solicitarea de schimbarea încadrării juridice în sensul celor precizate este nefondată.

Analizând incidența aceluiași caz de casare cu privire însă la inculpatul G.A.M.,care a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor calificat,în condițiile în care probele cauzei relevă că inculpatul nu a avut nici o secundă intenția de a bloca victima pentru a nu putea părăsi locul,victima putându-se retrage de la locul săvârșirii infracțiunii,însă starea avansată de ebrietate în care se afla a împiedicat-o să facă acest lucru și nu atitudinea inculpatului, Înalta Curte apreciază de asemenea nefondată apărarea construită pe acest caz de casare.

Este fără echivoc din punctul de vedere al Înaltei Curți implicarea în activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului G.A.M.,toate probele relevă și susțin vinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor calificat, probatoriul administrat confirmă faptul că inculpatul G.A. a aplicat lovituri cu bâta în parbrizul autoturismului, elocvente în acest sens fiind declarațiile date de inculpatul M.I. la urmărirea penală (fila 151 dos urm pen), iar în continuare, inculpații P.A. și M.I. au tras victima afară din autoturism și au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele.

În consens cu cele două instanțe, Înalta Curte apreciază că participația penală a inculpatului G.A. la comiterea infracțiunii de omor calificat, în calitate de complice este confirmată de materialul probator administrat, din care rezultă că inculpatul a exercitat atât acte de complicitate materială, cât și de complicitate morală în condițiile în care acesta a fost cel care i-a transportat pe inculpații G.I. și P.A. cu autoturismul la locul faptei, toți trei inculpații fiind înarmați cu bâte, respectiv rangă de fier, inculpatul G.A. având deci reprezentarea că va avea loc un conflict care va degenera în violență, în timpul conflictului, inculpatul G.A. a lovit autoturismul victimei cu o bară metalică în parbriz, în timp ce aceasta se afla în autoturism și era lovită de ceilalți inculpați iar prin această acțiune de lovire a autoturismului, inculpatul G.A. le-a insuflat încredere celorlalți inculpați pentru a continua acțiunile de lovire a victimei, creându-le convingerea că și el ar putea interveni la nevoie, iar după terminarea conflictului i-a transportat acasă pe ceilalți doi inculpați (G.I. și P.A.) cu autoturismul și au ascuns bâtele pe care le-au folosit la comiterea faptei într-un canal, unde au fost găsite cu ocazia cercetărilor.

Față de momentul și contribuția sa la comiterea faptei pentru care a fost condamnat,apărarea acestuia în sensul că a încercat să scape victima de agresiunea celorlalți,apare ca lipsită de relevanță față de momentul în care a intervenit și reprezintă mai mult o încercare de a se scăpa pe sine sub aspectul consecințelor ce s-au produs ca urmare și a atitudinii sale decât o încercare de a proteja victima.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că actele dosarului nu relevă incidența acestui act de casare,hotărârea de condamnare pronunțată în cauză stabilește în mod clar și neechivoc faptele și împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și care a fost dovedesc neechivoc vinovăția acestora și a arătat în mod expres și detaliat mijloacele de probă cu care le-a constatat,susținerile acestora fiind subiective și nesusținute probator.

Referitor la incidența cazului de casare de la pct. 9 al art. 3859 C. proc. pen, prin care s-a arătat că hotărârile pronunțate în cauză nu cuprind motivele de fapt și drept pe care se întemeiază soluția,fiind practic preluări din rechizitoriu,sens în care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Înalta Curte apreciază de asemenea ca nefiind incident acest caz de casare:

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora,urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care-și găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.

Ori de câte ori instanțele judecătorești nu efectuează o cercetare judecătorească complexă,și nu argumentează care sunt considerentele ce au stat la bazar adoptării unei soluții încalcă dreptul la apărare expres prevăzut de lege și aduc o vătămare intereselor legale ale celui care le invocă.

Raportat la aceste considerații, Înalta Curte,cu referire la critica formulată sub acest aspect de către inculpați,apreciază că instanțele în virtutea rolului lor activ au examinat și supus analizei logice toate contradicțiile și solicitările semnalate de inculpați și au luat în considerare la soluționarea cauzei toate aspecte ce ar fi putut influența soluția cauzei.

Referitor la critica adusă instanțelor, în sensul că au fost preluate integral pasaje din rechizitoriu și că altfel a fost încălcată obligația de motivare,Înalta Curte apreciază că însăși jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele pronunțate împotriva României (Albina, Boldea), permite unei instanțe ca în motivarea hotărârii sale să folosească pasaje,fragmente sau chiar să alipească situația de fapt oferită de instanțele inferioare sau prezentate în rechizitoriu atâta timp cât ele coincid cu situația de fapt ce a rezultat în urma cercetării judecătorești și atâta timp cât instanțele au examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și nu s-au mulțumit doar să le confirme.

Ca atare,Înalta Curte apreciază că,doar faptul că au fost preluate unele pasaje nu este contrar exigențelor art. 6 paragraful 1 din Convenție,actele dosarului relevă că instanțele au examinat efectiv apărările formulate de inculpați și a răspuns la apărările determinante pentru aceștia,argumentat și detaliat,așa încât critica vizând nemotivarea hotărârii este nefondată.

În susținerea cazului de casare de la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților care sunt într-un cuantum mult prea ridicat în raport de circumstanțele reale și personale ale acestora.

Înalta Curte analizând și acest ultim caz de casare constată ca fiind incident în raport de următoarele aspecte:

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții și libertății persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea si aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

- dispozițiile din partea generala a Codului penal;

- limitele de pedeapsa fixate in partea speciala;

- gradul de pericol social al faptei săvârșite;

- persoana infractorului;

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare,se observa ca instanța a făcut următoarele referiri la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați respectiv :limitele pedepsei prevăzute de lege - atât pentru autorat cât și pentru complicitate - cuprinse între 15 și 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, faptul că infracțiunea a fost comisă prin cooperarea celor patru inculpați, ca efect al reținerii circumstanței agravante legale fiind posibilă aplicarea unei pedepse până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim - potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (1) C. pen.; faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, constituind o infracțiune contra vieții persoanei, comisă într-un loc public, asupra unei persoane aflată sub influența băuturilor alcoolice, prin lovirea repetată a victimei; referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți din care rezultă că ambii inculpați, frați fiind, au relație bună cu membrii familiei, bazată pe suport reciproc și atașament, regretă consecințele faptelor însă pot reitera comportamentul infracțional dacă nu vor renunța la anturaj și de asemenea faptul că inculpații nu au antecedente penale, inculpatul G.A. fiind sancționat însă cu o amendă administrativă prin Ordonanța nr. 340/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare pentru o faptă de furt calificat (cazierul de la fila 123 dosar u.p.) - inculpatul G.A.M. a avut o atitudine sinceră, iar inculpatul G.I. având o atitudine parțial sinceră, astfel că instanța, având în vedere și contribuția lor - ca autor și complice - la comiterea infracțiunii a reținut și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. pentru inc. G.A. și art. 74 lit. a) C. pen. pentru celălalt inculpat.

Deși s-a reținut în favoarea inculpaților și circumstanțe atenuante, Înalta Curte constată că s-a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. proc. pen. deoarece omorul a fost comis de 4 persoane împreună (autori și complice),așa încât în aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., instanțele au considerat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Înalta Curte, apreciază însă că instanța fondului raportat la întregul context faptic de altfel corect reținut și prezentat în cauză, la individualizarea pedepsei a avut in vedere și a dat eficiență doar criteriului privind - gradul de pericol social al faptei săvârșite, fără ca celelalte doua criterii alăturate si distincte,persoana infractorului si împrejurările în care a fost comisă fapta să fie valorificate în vreun mod.

Instanța de fond nu a avut în vedere principiul proporționalității la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați și a considerat în opinia Înaltei Curți,în mod excesiv că datorita semnificației deosebite si a impactului social pe care le are săvârșirea în societate a unor astfel de infracțiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpaților G.I. și G.A.M.,ca si circumstanțe atenuante circumstanțele lor personale întrucât acesta a lezat profund valorile sociale ocrotite de lege.

Înalta Curte apreciază că instanța fondului trebuia să ia în considerare la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați și contribuția efectivă a acestora la comiterea faptei,pentru că spre deosebire de ceilalți coautori care au solicitat să fie judecați pe procedura simplificată de la 3201 C. proc. pen., și căror contribuție a fost vădit superioară în cazul acestor doi inculpați actele materiale reținute în sarcina lor și dovedite pe deplin au fost mai reduse ca număr în ceea ce-l privește pe inculpatul G.I. și ca mod de operare cu privire la inculpatul G.A.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte apreciază ca sentința penala este netemeinică sub aspectul cuantumului,pedepsele sunt greșit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. și se impune stabilirea unor pedepse care prin gen, cuantum si mod de executare să apară adecvate cazului dedus prezentei judecăți.

Natura și împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile limitele de pedeapsa prevăzute de lege, lipsa antecedentele penale,contribuția lor la comiterea faptelor și nu în ultimul rând comportarea inculpaților pe parcursul procesului penal,constituie motive de natură să ducă la concluzia ca pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt într-un cuantum mult prea ridicat și trebuie să reprezinte o măsură eficientă de constrângere prin care dispozițiile legii referitoare la scopul pedepsei trebuie să fie respectate astfel încât în raport de toate aceste considerente urmează a fi reduse,dându-se eficiență efectivă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs din acest punct de vedere se încadrează în dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sens în care va admite recursurile formulate de inculpații G.I. și G.A.M., va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală a Tribunalului Mehedinți și în rejudecare va reduce pedepsele aplicate inculpaților într-un cuantum normal,proporțional cu gradul de pericol social al faptelor comise, gravității faptelor circumstanțelor personale ale inculpaților și contribuției efective la comiterea infracțiunii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței și va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaților,durata prevenției de la 15 octombrie 2011 la 1 martie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații G.I. și G.A.M. împotriva deciziei penale nr. 314 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 122 din 18 iunie 2012 a Tribunalului Mehedinți și în rejudecare:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.,de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaților, durata prevenției de la 15 octombrie 2011 la 01 martie 2013.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 50 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 martie 2013.