Preventive detention of convicted mayor for public order corruption and witness interference

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4495/120/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I.C. și a menținut această măsură.

Pentru a pronunța această încheiere Curtea a reținut că menținerea arestării preventive de către instanța de fond se justifică din rațiuni ce țin atât de prezervarea interesului public, cât și de buna desfășurare în continuare a procesului penal.

Față de împrejurarea că inculpatul este condamnat de prima instanță la pedeapsa cu închisoarea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, care prevăd că dreptul persoanei la libertate și siguranță nu este încălcat în situația în o persoană este deținută legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent.

Astfel, s-a apreciat de curte că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia nu s-au schimbat impunându-se menținerea în stare de arest a inculpatului în condițiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.I.C. pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că măsura arestării preventive a inculpatului C.I.C. s-a dispus prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, fiind emis pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 141/ UP din 24 mai 2011 constatându-se că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală, inculpatul a fost condamnat în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată și completată raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 4 ( patru ) ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) literele a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani și care se va executa potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) literele a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reținerii și a arestării preventive începând cu 24 mai 2011 la zi.

În baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către același inculpat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului .

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în fapt, în cursul lunilor aprilie - mai 2011, inculpatul C.I.C. cu ajutorul și prin intermediul inculpatului A.G.R., a pretins și primit de la D.M.D., administrator la SC B.L.C. SRL, suma de 100.000 lei pentru a considera executată lucrarea de extindere și modernizare iluminat public, ce a făcut obiectul unui contract încheiat în anul 2009 între societatea mai sus menționată și Consiliul Local al comunei Tărtășești, contract pentru care a fost plătită în avans suma de 300.000 lei, lucrările nefiind începute nici până în prezent.

Împotriva sentinței penale mai sus-menționată a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pentru soluționarea apelului declarat de inculpat.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a apelatului-inculpat, se constată că în mod corect Curtea de Apel Ploiești a apreciat ca legală și temeinică această măsură.

La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care acest pericol rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care faptele au fost comise, scopul urmărit, calitățile sociale lezate, calitatea inculpatului la momentul săvârșirii faptelor, suma semnificativă ce a făcut obiectul corupției.

În raport de art. 5 din Convenția europeană a Drepturilor Omului măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfășurare a procesului penal.

Înalta Curte apreciază că rezonanța faptei de corupție săvârșită de inculpat nu s-a diminuat avându-se în vedere calitatea pe care acesta a avut-o la săvârșirea infracțiunii aceea de primar al unei comune importante, iar lăsarea sa în libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea ar putea crea o stare de insecuritate în comunitatea locală din care acesta provine, ar constitui un semnal de încurajare pentru cei care ar fi tentați să comită infracțiuni similare.

De asemenea nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate și față de împrejurarea că în cauză există date că inculpatul ar fi încercat să influențeze pe unul din martori.

Referitor la situația socio-familială și lipsa antecedentelor penale invocate de inculpat prin apărător se reține că acestea nu reprezintă în sine temeiuri pentru continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate deoarece împrejurările invocate sunt preexistente arestării, fiind un risc asumat la momentul la care a ales să comită infracțiunea dedusă judecății.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este legală, temeinică și corespunzător motivată în fapt și în drept, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.C. împotriva încheierii din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4495/120/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2012.