Fraud via check issuance without funds: sentencing individualization and statute of limitations for ancillary offenses

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 288/P din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor a hotărât în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului S.A.F. din infracțiunea continuată de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea continuată de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 14 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (pct. I lit. a), b) și c) din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-au interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii – administrator de societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcție executivă sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune în forma continuată cu consecințe deosebit de grave (pct. II lit. a) din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) și art. 66 C. pen., s-a dispus interzicerea inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii - administrator de societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcție executivă sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. II lit. a din rechizitoriu).

În baza art. 266 pct. 2 (text actual: art. 272) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de folosire, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu (pct. III din rechizitoriu).

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor 4 pedepse aplicate mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa 15 ani închisoare cu executare în detenție cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) și art. 66 C. pen., art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus interzicerea inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii – administrator de societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcție executivă sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. în forma anterioară Legii nr. 287/2009, a obligat inculpatul la plata pretențiilor civile, după cum urmează: 3.186.664,48 lei, în favoarea părții civile SC GSM T. SRL Arad, reprezentând despăgubiri civile, 126.478 lei, cu dobânzi legale până la achitarea sumei, în favoarea părții civile SC V. SRL Botoșani, reprezentând despăgubiri civile, 99.312,23 lei, în favoarea părții civile SC P.D.V. SRL Iași, reprezentând despăgubiri civile, și la 2.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, 113.086,91 lei, în favoarea părții civile SC P.T. SRL Rădăuți, reprezentând despăgubiri civile, 255.088,63 lei, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Oradea, reprezentând despăgubiri civile, 53.999,82 lei, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Timișoara, reprezentând despăgubiri civile, 25.199,92 lei, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise pe seama părților civile anterior instituirii interdicției bancare, și păstrarea acestora la dosarul cauzei, constituind titlu executoriu, după cum urmează: 14 martie 2005 - 539.998.200 rol, 14 martie 2005 - 251.999.200 rol, 15 martie 2005 - 14.233.500 rol, 15 martie 2005 - 747.495.500 rol, 16 martie 2005 - 1.529.994.900 rol, 16 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 18 martie 2005 - 4.000.000.000 rol.

S-a constatat că următoarele file cec, emise anterior instituirii interdicției bancare, nu există în original la dosarul cauzei din 18 martie 2005 - 259.162.400 rol, 16 martie 2005 - 50.712,19 rol, 17 martie 2005 - 683.880.267 rol.

S-a constatat că următoarele file cec, emise ulterior instituirii interdicției bancare, nu există în original la dosarul cauzei: 06 aprilie 2005 - 220.663.385 rol, 23 martie 2005 - 247.315.558 rol.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise pe seama părților civile după instituirea interdicției bancare și, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) și 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea acestora ca fiind false, după cum urmează: 21 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 23 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 25 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 29 martie 2005 - 3.712.641.986 rol, 29 martie 2005 - 4.154.002.820 rol, 22 martie 2005 - 1.264.775.138 rol, fără dată - fără sumă.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise de inculpat în numele SC F. SRL Galați și, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) și 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea acestora ca fiind false, după cum urmează: 28 martie 2005 - 8.568.480.652 rol, 24 martie 2005 - 8.958.153.731 rol, 31 martie 2005 - 7.498.732.045 rol, 17 martie 2005 - 8.244.818.610 rol, 10 martie 2005 - 8.440.023.333 rol.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri.

În baza art. 189 C. proc. pen. raportat la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu conform delegației de la fila 4, vol. I din dosar.

În baza art. 199 alin. (2) C. proc. pen. s-a admis cererea apărătorului ales P.C. și s-a dispus scutirea de amendă judiciară.

În baza art. 190 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis cererea doamnei expert R.O.R. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata onorariului pentru efectuarea expertizei contabile, în sumă de 5.200 lei.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 76/D/P/2005 din 05 aprilie 2006 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea a trimis în judecată pe inculpatul S.A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor continuate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (pct. I lit. a), b) și c) din rechizitoriu), de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (pct. II lit. a) din rechizitoriu), de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. II lit. a) din rechizitoriu) și de folosire, cu rea-credința, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu (pct. III din rechizitoriu), prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit actului de sesizare, inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea, a emis în mod repetat în perioada 14 martie – 06 aprilie 2005 în condițiile lipsei disponibilului, respectiv în condițiile instituirii interdicției bancare, file cec în dauna părților civile SC GSM T. SRL Arad, SC V. SRL Botoșani, SC P. D&V SRL Iași, SC P.T. SRL Rădăuți, SC M.C. & C.R. SRL Oradea, SC M.C. & C.R. SRL Timișoara și SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, prejudiciul total fiind de 3.875.000 lei.

De asemenea s-a reținut în sarcina inculpatului că în luna martie 2005 a intrat în posesia unui număr de 5 file cec aparținând terțului SC F. SRL Galați - potrivit cercetărilor filele i-au fost remise de o persoană rămasă neidentificată – pe care în mod repetat le-a completat fără drept introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului că, după ce în perioada decembrie 2004 – martie 2005 a creditat societatea comercială SC G. SRL Oradea al cărei administrator era, a folosit în mod repetat creditul în folosul propriu.

Prin ordonanța din 03 martie 2006 procurorul a dispus extinderea pentru alte acte materiale (fila 52 vol. 1 urmărire penală).

Din probatoriul administrat în cauză: înscrisuri provenite de la autoritățile de control fiscal, plângeri, declarații părți vătămate, file CEC, și refuzuri de plată, documente justificative, înscrisuri bancare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, instanța de fond a constatat următoarele:

Potrivit înscrisurilor provenite de la Banca Națională a României – fila 60 vol. 3 și fila 200 vol. 1 dos. urmărire penală – a rezultat că pe numele SC G. SRL Oradea, ca urmare a multiplelor incidente de plată, s-a instituit interdicția bancară de a emite cecuri în perioada 18 martie 2005 – 13 aprilie 2006. În acest scop societatea comercială administrată de inculpat a fost somată de unitatea bancară, potrivit legii, prin urmare inculpatul – administrator al societății comerciale, a cunoscut respectiva împrejurare.

Potrivit înscrisurilor provenite de la Banca Națională a României – fila 211 și urm. vol. 1 dosar urmărire penală – a rezultat că pe numele SC F. SRL Galați, în numele căreia inculpatul a introdus fără drept în circuitul bancar file cec, nu au fost înscrise incidente de plată.

În data de 01 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC V. SRL Botoșani, pentru plata cărora a emis fila cec purtând semnătura și ștampila emitentului, din 22 martie 2005 1.264.775.138 rol. La înmânarea instrumentului de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții civile de existența disponibilului. La data de 21 martie 2005 cecul a fost introdus la plată. Cecul a fost refuzat la plată pentru motivul lipsei disponibilului, trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 126.478 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei, reprezentând despăgubiri civile (fila 79 vol. 3 urmărire penală, fila 10 dos. trib).

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

În data de 03 martie 2005 inculpatul, în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC P. D&V SRL Iași, pentru plata cărora a emis 2 file cec purtând semnătura și ștampila emitentului, din 16 martie 2005 cu suma de 507.121.974 rol, respectiv 03 martie 2005 cu suma de 486.050.423 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții civile de existența disponibilului.

La încheierea contractului inculpatul a reușit să convingă partenerul de afaceri de buna reputație de care se bucură firma sa, prezentând înscrisuri din care rezulta o situație bună cu privire la bonitatea și seriozitatea firmei sale, astfel încât a reușit să-și sporească imaginea, afectând însă direct desfășurarea relației comerciale.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 99.312,23 RON, reprezentând despăgubiri civile, solicitând și 2.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (fila 102 vol. 3 urmărire penală fila 25 dosar tribunal).

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită, respectiv anterior intrării în interdicție bancară.

În data de 01 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC P.T. SRL Rădăuți, pentru plata cărora a emis 3 file cec purtând semnătura și ștampila emitentului, din 17 martie 2005 cu suma de 683.880.267 rol, 23 martie 2005 cu suma de 247.315.558 rol respectiv din 06 aprilie 2005 cu suma de 220.663.385 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții civile de existența disponibilului.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 113.086,91 RON, reprezentând despăgubiri civile (fila 21 dos. trib).

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită, respectiv anterior intrării în interdicție bancară, cât și ulterior, în perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

În zilele de 14, 15, 16, și 18 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a achiziționat cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă și alte produse de la părțile civile SC M.C. & C.R. SRL Timișoara, SC M.C. & C.R. SRL Oradea și SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, pentru plata cărora a emis mai multe file cec purtând semnătura și ștampila emitentului, după cum urmează: 14 martie 2005 - 539.998.200 rol, 14 martie 2005 - 251.999.200 rol, 15 martie 2005 - 14.233.500 rol, 15 martie 2005 - 747.495.500 rol, 16 martie 2005 - 1.529.994.900 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții civile de existența disponibilului.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Părțile vătămate s-au constituit parte civilă în cauză (fila 1. 34 și 49 vol. 3 dos. up.) după cum urmează: 255.088,63 RON, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Oradea, reprezentând despăgubiri civile, 53.999,82 RON, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Timișoara, reprezentând despăgubiri civile, 25.199,92 RON, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, reprezentând despăgubiri civile.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită, respectiv anterior intrării în interdicție bancară, cât și ulterior, în perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

În data de 03 decembrie 2004 inculpatul - în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC GSM T. SRL Arad, pentru plata cărora a emis 7 file cec purtând semnătura și ștampila emitentului, după cum urmează: 16 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 18 martie 2005 - 4.000.000.000 rol, 21 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 23 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 25 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 29 martie 2005 - 3.712.641.986 rol, 29 martie 2005 - 4.154.002.820 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții civile de existența disponibilului.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.186.664,48 RON, reprezentând despăgubiri civile (fila 5 vol. 2 dos. up.).

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită, respectiv anterior intrării în interdicție bancară, cât și ulterior, în perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

Pe parcursul cercetărilor în unele cazuri inculpatul a restituit părților civile o parte din bunurile achiziționate, în alte cazuri plătind în numerar o parte din prejudiciu.

În luna martie 2005 inculpatul a intrat în posesia unui număr de 5 file cec aparținând terțului SC F. SRL Galați - potrivit cercetărilor filele i-au fost remise de o persoană rămasă neidentificată – pe care în mod repetat le-a completat fără drept, în fals, introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile, prin înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri, după cum urmează: 28 martie 2005 - 8.568.480.652 rol, 24 martie 2005 - 8.958.153.731 rol, 31 martie 2005 - 7.498.732.045 rol, 17 martie 2005 - 8.244.818.610 rol, 10 martie 2005 - 8.440.023.333 rol.

În perioada decembrie 2004 – martie 2005 inculpatul a săvârșit în mod repetat, în ambele modalități ale elementului material, infracțiunea de folosire, cu rea-credința, a creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu.

Pe de o parte, a creditat societatea comercială SC G. SRL Oradea al cărei administrator era, după care a folosit în mod repetat creditul în folosul propriu, prejudiciul fiind de 64.524 RON.

Pe de altă parte, pe timpul cât în contul societății se găseau sumele importante cu care inculpatul a creditat-o, acesta a acționat în scopul inițierii și întăririi raporturilor comerciale cu părțile civile – parteneri de afaceri, respectiv cu SC P. D&V SRL Iași (fila 102 vol. 3 dos. up).

În fapt inculpatul, prin folosirea cu rea-credința a bunei reputații de care se bucura societatea prin bonitatea astfel dovedită, a acționat într-un scop contrar intereselor societății, așadar în folosul lui propriu, acțiune ce a avut drept urmare obținerea pentru sine, în dauna societății comerciale administrate de inculpat, a unor importante cantități de bunuri și mari sume de bani, în cuantumurile arătate mai sus.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii și reprezentanții părților civile audiați în fața instanței de fond (B.Z., I.C., H.C., M.M., B.O., G.L., M.L., F.N., I.S.V. – filele 69, 70, 98, 99, 132, 199, 200, 201 vol. 1 dos. trib., fila 77 vol. 2 dos. trib.), cât și la urmărire penală (S.L., B.E., S.A., R.M., F.G., L.I., D.R., B.Z., M.L., M.L., G.L., N.A., I.C., B.O., H.C., făptuitorul B.A., s-a efectuat o confruntare între F.G. cu inculpatul), au confirmat starea de fapt reținută prin actul de sesizare, respectiv în urma cercetării judecătorești (evidențiată mai sus la pct. 1-7), cât și faptele săvârșite de inculpat, referitoare la părțile civile sus amintite.

Persoanele audiate au arătat că inculpatul nu a informat despre lipsa disponibilului, au confirmat că inculpatul a semnat și ștampilat filele cec predate, au confirmat înțelegerile privind scadențele, au declarat că obligația de plată era justificată date fiind convențiile încheiate și marfa livrată, menținând declarațiile anterioare.

Instanța de fond și-a însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la pronunțarea soluției în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea expertizei contabile, concluziile acesteia lămurind toate chestiunile legate de cauză și întărind convingerea formată în urma administrării probatoriului inițial, potrivit căreia inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor, iar vinovăția acestuia este dovedită.

Inculpatul a fost audiat pe parcursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de judecată (fila 301 și urm. Vol. 1 dos. urmărire penală, fila 38 vol. 1 dos. trib.).

Audiat fiind, inculpatul a descris modul de operare și faptele săvârșite, recunoscând că a emis file cec semnate și ștampilate și că a convenit cu părțile civile sub aspectul modalității de plată a bunurilor achiziționate, cu clauza precisă ca reprezentanții acestora să completeze filele cec cu sumele datorate și să le introducă la plată.

Inculpatul a declarat că a emis filele cec ca o garantare a plății deoarece urma să plătească marfa în numerar.

A declarat că a luat cunoștință de îndată cu privire la interdicția bancară instituită pe seama societății administrate de acesta.

A recunoscut că a cumpărat în astfel de mod marfă de la părțile civile și declară că a revândut marfa achiziționată de la părțile civile terțului SC F. SRL Galați care, la rândul său, i-a plătit marfa cu file cec, justificând astfel dreptul său de a completa și introduce în circuitul bancar aceste instrumente de plată.

În continuare a declarat că filele cec provenite de la terțul SC F. SRL Galați i-au fost înmânate de numitul F.N., reprezentant al acestei societăți. Declară că filele cec erau necompletate, purtând semnătura și ștampila emitentului.

Fiind confruntat cu numitul F.N. inculpatul a declarat că nu această persoană este cea pe care a întâlnit-o și care i s-a prezentat cu această identitate.

A recunoscut că, drept urmare, toate filele cec provenite de la terț le-a completat personal. Filele cec introduse apoi în circuitul bancar au fost refuzate la plată. A recunoscut că marfa cumpărată de la părțile civile a vândut-o și altor societăți comerciale, încasând în numerar contravaloarea acestora.

A recunoscut că a creditat societatea după care s-a folosit în interes propriu sau în interes contrar societății de banii societății comerciale administrate pentru a plăti diverse datorii unor terți (fila 331 vol. 1 urmărire penală), și că a emis cecuri în momentul în care nu exista disponibilul.

Apărarea a fost înlăturată atât pentru că motivele invocate – cu precădere cele subliniate - sunt reglementate de norma legală în privința operațiunilor cu cecuri, explicate pe larg în cele ce urmează, cât și datorită probatoriului administrat care demonstrează săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului.

Din cercetări a rezultat că inculpatul a acționat cu bună știință în scopul inducerii în eroare a reprezentanților părților civile la încheierea contractelor comerciale și la livrarea mărfii.

Prin ordonanța din 28 aprilie 2005 față de inculpat s-a dispus obligarea de a nu părăsi țara. Odată cu sesizarea instanței de fond nu s-a solicitat luarea măsurii preventive, aceasta încetând de drept.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu avea antecedente penale la data săvârșirii faptelor.

Pe durata cercetării judecătorești s-a asigurat asistență din oficiu, inculpatul angajând ulterior apărător ales.

Filele CEC au fost ridicate în original sau depuse în copie alături de înscrisurile contabile și bancare care atestă săvârșirea infracțiunilor de către inculpat.

În cauză s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.

Întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni și că a acționat cu scopul de a obține un folos material injust, instanța de fond a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea continuată reținută în rechizitoriu - art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracțiunea continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., avându-se în vedere împrejurările în care cecurile au fost emise fără acoperire după intrarea în interdicție de plată, cât și împrejurările în care cecurile au fost emise în perioada în care societatea administrată de inculpat avea dreptul să emită cecuri, respectiv anterior intrării în interdicție bancară.

Cauza a suferit amânări repetate din cauza neîndeplinirii procedurii de citare, lipsei nejustificate a martorilor, renunțării la mandatul de asistență juridică din partea apărătorului ales, repunerii pe rol pentru readministrare de probe și pentru efectuarea expertizei, efectuarea cu mare întârziere a expertizei.

Cu privire la activitatea infracțională, instanța a reținut că extrasele de cont au evidențiat starea financiară a societății comerciale administrate de inculpat în numele căreia a emis - în condițiile sus menționate - instrumentele de plată.

Inculpatul avea specimen de semnătură în perioada respectivă.

Există la dosar dovada că cecurile au aparținut și că au fost emise de SC G. SRL Oradea.

Părțile civile l-au notificat pe inculpat cu privire la iminenta introducere a filelor cec la plată.

Inculpatul nu a încercat să împiedice acest lucru, practic menținându-le în eroare privind solvabilitatea, respectiv existența proviziei.

În aceste condiții cecurile sunt considerate ca fiind emise fără autorizarea trasului, banca a constatat lipsă totală de disponibil și că trăgătorul se afla în interdicție.

S-a probat la dosar și că inculpatul a completat fără drept, în fals, introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile prin înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri, un număr de 5 file cec aparținând terțului SC F. SRL Galați.

De asemenea s-a probat la dosar și că inculpatul a folosit cu rea-credința, creditul și reputația de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, dar și că a săvârșit o infracțiune distinctă de tentativă la înșelăciune în forma continuată cu consecințe deosebit de grave (după cum se explică în cele ce urmează).

În ceea ce privește cecul lăsat „în garanție”, instanța reține că, din definiția cecului (mijloc al elementului material al infracțiunii), rezultă fără îndoială că acesta este un instrument de retragere de fonduri și un instrument de plată. Cecul nu poate îndeplini funcția și nu poate fi folosit ca un instrument de garantare. Garantarea obligațiilor se face prin ipotecă, gaj ori privilegiu. CEC-ul este lipsit de funcția de instrument de credit. Ceea ce se numește total impropriu cec emis ,,în garanție”, este de fapt un simplu instrument de plată. Clauza ,,în garanție” referitoare la un cec este contrar naturii acestui titlu comercial de valoare. Trăgătorul trebuie să procedeze în așa fel încât cecul să cuprindă mențiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerințele unei informații suficiente, precum si cerințele reflectării garanției date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv (Pct. 8 din Norma cadru nr. 7 din 6 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cecuri).

De altfel, nici în situația în care cecul a fost girat, girantul nu garantează decât existenta creanței, și nici într-un caz plata sumei înscrise pe cec (Pct. 122 din Norma nr. 7/1994). În final se constată că în cauză nu există o filă cec garantată prin aval.

Referitor la cecul „în alb”, instanța reține că infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor fără provizie sau acoperire, în condițiile în care beneficiarul nu cunoaște despre inexistența proviziei (Dec. 9/2005-RIL, ICCJ) iar trăgătorul a predat beneficiarului fila cec care conține doar semnătura – așa-zisul cec în alb, nu se circumscrie infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, ci constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., putând fi discutat un eventual concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (3) teza II din Legea nr. 59/1934.

Potrivit art. 13 teza I Legea nr. 59/1934, trăgătorul răspunde de plată, menținând în eroare partea vătămată privind solvabilitatea, respectiv existența proviziei. Beneficiarul are dreptul să introducă cecul la plată fără ca emitentul să fie încunoștințat. Dreptul de completare trece de la un posesor la altul o dată cu predarea cecului. Cel care emite acel cec, completat, parțial completat, sau „în alb”, își asumă răspunderea executării. Se prezumă astfel că ulterior, potrivit înțelegerii, partea vătămată - beneficiar al cecului, îl va prezenta la plată.

Potrivit pct. 67 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, cecul in alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea cecului. Prin urmare, în aceste condiții, sunt întrunite condițiile de formă ale filei cec.

Pct. 68 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, stipulează că mențiunile care lipsesc trebuie să fie completate atunci când posesorul prezintă cecul la plată. Este obligatoriu ca cecul in alb să aibă completat numele ultimului posesor in momentul plății. Datorită acestei prevederi legale nu se cere imperativ ca inculpatul, de la bun început, să completeze numele beneficiarului.

Potrivit pct. 69 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, primitorul cecului în alb, cât și oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înțelegerilor care au avut loc anterior intre semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului.

Cu privire la nulitatea cecului, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii titlului și să aibă cel puțin valoarea cecului. Disponibilul trebuie să fie lichid, cert și exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedice efectuarea plății cecului.

Potrivit pct. 34 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, trăgătorul poate emite un cec numai în condițiile existenței prealabile la tras a unor fonduri proprii, disponibile, în momentul emiterii instrumentului, care să-i facă posibilă trasului efectuarea plății.

Potrivit pct. 35 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, emiterea unui cec de către un trăgător, fără ca acesta să dispună de fondurile necesare la tras în momentul emiterii cecului, atrage sancțiuni civile și penale. Acest fapt nu duce însă la nulitatea cecului, el putând fi totuși onorat de tras la prezentare, dacă, in intervalul de timp dintre emitere și prezentare, trăgătorul procură trasului fondurile necesare pentru acoperirea acestui cec. A constatat instanța de fond că este lesne de înțeles că acest lucru nu privește răspunderea penală.

Dacă sunt întrunite condițiile de formă ale filei cec, văzând prevederile Normei cadru 7, instanța nu dispune anularea cecului emis în lipsa proviziei decât în situația cecului declarat ca fiind fals, întrucât altfel fila cec nu reprezintă mijloc fraudulos; aceasta va fi confiscată, fără a fi anulată de către instanță ca fiind falsă. Fila cec constituie titlul executoriu pentru partea civilă prin care aceasta își poate dovedi creanța.

În ce privește faptele săvârșite, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile de înșelăciune prin folosirea cecurilor, atât în perioada în care partea responsabilă civilmente avea dreptul să le emită, cât și după intrarea în interdicție bancară.

Părțile civile, prezentând instrumentele de plată la bancă, au înregistrat refuz la plată, unitatea bancară consemnând următoarele aspecte: "cec refuzat din lipsă totală de disponibil, trăgător în interdicție bancară”.

Activitatea infracțională a inculpatului a fost înlesnită și de faptul că societățile prejudiciate nu au verificat la zi solvabilitatea emitentului instrumentelor de plată prin centrala incidentelor de plăți, organism ce funcționează la nivelul sucursalelor Băncii Naționale a României.

Inculpatul a recunoscut emiterea instrumentelor de plată fără a exista disponibilul în cont, însă s-a dovedit a fi în eroare cu privire la posibilitatea legală de a folosi cecul ca instrument de garantare a plății în numerar, a cunoscut despre refuzul la plată, a recunoscut sumele datorate.

Instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit și o tentativă la înșelăciune în forma continuată cu consecințe deosebit de grave. Acesta a completat în mod fictiv cecurile provenite de la terțul SC F. SRL Galați – societate comercială radiată în prezent – și a încercat să-i producă o pagubă, lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont.

Cu privire la aplicabilitatea în cauza de față a prevederilor art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., s-au făcut următoarele precizări:

Persoana acuzată acționează cu scopul creării aparenței solvabilității, respectiv că părțile vătămate își vor încasa debitele. Din ansamblul probator s-a constatat că inculpatul a acționat cu scopul de a obține un folos material injust, acționând cu intenția de a înșela, urmarea fiind pricinuirea pagubei.

În ce privește scopul cerut pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., acesta există dat fiind rezultatul produs, ținând seama de cuantumul prejudiciului cauzat. Scopul cerut de textul art. 215 C. pen. a fost probat prin declarațiile persoanelor audiate.

Prin acțiunile sale de emitere, ștampilare și semnare a filelor CEC, inculpatul a încercat și reușit - prin inducerea in eroare - determinarea părților civile la încheierea convențiilor, mențiunile privind contul, banca plătitoare, fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale inculpatului. Oferind părților civile cecurile de mai sus, inculpatul le-a indus în eroare la livrarea mărfii cu privire la solvabilitate.

Inculpatul nu a acționat în numele societății comerciale pe care o administrează cu bună-credință, din dorința de a achita creanțele ci, dimpotrivă, acest procedeu a avut scopul de a crea aparenta solvabilității și a eforturilor depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, în realitate urmărind inducerea în eroare a părților civile.

În cauză filele cec au fost emise de către inculpat cu încălcarea art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., lipsa disponibilului fiind constatată și cu ocazia introducerii la plata, dar și la data emiterii.

Vinovăția a rezultat din probele administrate în cauză. Astfel inculpatul, cunoscând că societatea pe care o administrează se găsește în interdicție bancară și că ulterior acestei date îi este interzisă emiterea cecurilor, era dator să retragă filele cec emise cu lipsa proviziei, respectiv să informeze părțile civile că filele cec anterior emise vor fi refuzate la plată deoarece partea responsabilă civilmente, al cărui administrator este, a fost declarată în interdicție bancară pentru a emite cecuri.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul este autorul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa, săvârșite în forma continuată, folosind același mod de operare, in baza aceluiași scop, respectiv că în mod repetat a emis file cec pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii, cât și introducerii la plată a acestor file CEC, starea conturilor bancare ale societății sale, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare.

S-a constatat că fapta săvârșită de inculpat în dauna părților civile, care în mod repetat a emis file cec pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor bancare ale acestor societăți, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare, fapta producând consecințe deosebit de grave datorită prejudiciului însemnat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instanța de fond dispunând schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului.

S-a constatat că faptele săvârșite de inculpat, care în mod repetat a completat fictiv cecurile provenite de la terțul SC F. SRL Galați și a încercat să-i producă o pagubă, lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont, inculpatul necunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor bancare ale terțului, fapta fiind de natură a produce consecințe deosebit de grave datorită prejudiciului însemnat raportat la sumele înscrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de tentativă de înșelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., și ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului.

S-a constatat că fapta săvârșită de inculpat care în mod repetat s-a folosit, cu rea-credința, de creditul de care se bucură societatea administrată personal, atât prin creditarea și mai apoi prin dispunerea de sume de bani din patrimoniul societății, cât și prin creditarea în scopul atestării unei bune reputații pentru ca mai apoi să profite de aceasta în scopul derulării unor raporturi comerciale într-un scop contrar intereselor societății și doar în folosul lui propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate prevăzută de art. 266 pct. 2 (text actual: art. 272) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului.

Față de cele de mai sus s-a reținut concursul de infracțiuni cu aplicarea unui spor justificat de cele de mai sus. La aplicarea pedepselor instanța de fond a ținut seama de persoana inculpatului, circumstanțele reale și personale, conduita acestuia pe parcursul procesului penal, gravitatea faptelor săvârșite, gradul de pericol social, lipsa antecedentelor penale, modalitatea in care scopul pedepsei poate fi atins, numărul actelor materiale, valoarea mare a prejudiciului cauzat părților civile, cât și modalitatea de săvârșire a faptelor.

Pentru aceste motive instanța de fond a făcut aplicarea pedepselor complementare în ce îl privește pe inculpat pentru o perioadă de 10 ani, urmând a se dispune și aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990.

Instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin dispunerea executării pedepsei în regim de detenție.

În cauză nu a fost introdusă partea responsabilă civilmente. Părțile civile nu au cerut introducerea acesteia, iar parchetul prin rechizitoriu nu a apreciat necesar acest lucru. Instanța de fond a ținut seama de principiul disponibilității, apreciind că nu există parte responsabilă.

Drept urmare instanța de fond a admis pretențiile civile formulate în cauză deoarece sunt justificate, și a ținut seama de precizările părților civile formulate în cauză, însă inculpatul nu a fost obligat în solidar cu SC G. SRL Oradea dat fiind faptul că în cauză nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente. civilmente în cauză.

S-a dispus confiscarea cecurilor aflate în original la dosar emise anterior intrării în vigoare a interdicției bancare, ca efect al aplicării art. 118 C. pen. și păstrate la dosarul cauzei la dispoziția părților civile, constituind titlu executoriu prin care acestea își pot dovedi creanța.

S-a dispus anularea cecurilor și biletelor la ordin aflate în original la dosar emise după intrarea în vigoare a interdicției bancare urmează a fi anulate ca fiind false – acestea constituind mijlocul fraudulos, fiind probată atât existența scopului urmărit dar și faptul că părțile civile nu au cunoscut despre lipsa proviziei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.A.F. care solicită admiterea apelului ca fiind legal și temeinic, desființarea sentinței apelate și în urma reaprecierii materialului probatoriu administrat să se dispună achitarea inculpatului deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția.

Examinând sentința atacată pe baza motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 25 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva sentinței penale nr. 288 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că:

A descontopit pedeapsa de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen. în pedepsele componente de 14 ani închisoare, 7 ani închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatului și sporul de 1 an închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.A.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 14 ani închisoare până la 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 7 ani închisoare până la 5 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani închisoare până la 1 an închisoare și pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 266 punctul 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare până la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. a recontopit pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că inculpatul S.A.F. va executa o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

A redus perioada de timp pe durata căreia s-au interzis inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. de la 10 ani până la 5 ani.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu U.M. (delegația nr. 760 din 19 ianuarie 2012), va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Curtea de apel a apreciat că, în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească a fost administrat un vast material probator din care rezultă în mod indubitabil vinovăția inculpatului și din acest punct de vedere considerăm că hotărârea instanței de fond este legală.

Există înscrisuri provenite de la organele de control fiscal, declarațiile părților vătămate, filele de cec, refuzurile de plată, înscrisuri bancare, declarațiile inculpatului, care confirmă starea de fapt reținută de către instanță.

Manevrele sale dolosive cuprind un larg registru de manifestări pentru a-și convinge partenerii să încheie afaceri cu el, acesta prezenta înscrisuri din care rezulta o situația bună cu privire la bonitatea, seriozitatea firmelor sale, iar odată câștigată încrederea acestor parteneri și marfa intrată în patrimoniul său, la plată prezenta cec-uri care ulterior desigur erau refuzate pentru motivul lipsei disponibilului.

Acestea sunt considerațiile pentru care cererea inculpatului de a fi achitat va fi respinsă de către instanță.

A mai solicitat inculpatul de a se raporta și circumstanțele reale și personale ale acestuia din care să rezulte faptul că nu ar fi săvârșit cu intenție infracțiunile reținute în sarcina sa.

S-a considerat, pentru a nu relua teza analizată mai sus, că niciun aspect nu este dovedit, rezultând în mod indubitabil că prin toate acțiunile sale inculpatul nu a făcut altceva decât a intenționat să își înșele partenerii de afaceri, să își însușească bunuri aparținând acestora, în schimb la plată înaintând file cec fără nicio acoperire în disponibil.

Din oficiu instanța a luat și pus în discuție un alt aspect și anume cel ce vizează raportul dintre pedeapsă și scopul acestei pedepse, respectiv elementele pe care legiuitorul le-a inserat în dispozițiile art. 52 C. pen.

Luând în discuție aceste elemente instanța a reținut că a-i aplica inculpatului o pedeapsă de 14 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune chiar și în forma agravată este disproporționat de mare, îmbrăcând o latură represivă și nu o latură educativă cum cere legiuitorul în astfel de situații. De altfel dispozițiile art. 52 C. pen. solicită instanțelor a avea în vedere că pedeapsa, pe lângă faptul că este o măsură de constrângere, este și un mijloc de reeducare al condamnatului, iar scopul acestei pedepse același legiuitor îl îndreaptă spre a se preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către alte persoane.

În alin. (2) al aceluiași articol, legiuitorul, arată că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana inculpatului.

În concluzie instanța are obligația de a păstra un raport just și echilibrat între pedeapsă și scopul pedepsei, desigur alături de condițiile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., ori și din acest punct de vedere inculpatul S.A.F. se dovedește a fi fără antecedente penale, la data săvârșirii faptelor, încadrat în muncă, relativ tânăr (aproximativ 30 ani la data săvârșirii faptelor), are spre creștere și educare un copil minor.

Toate aceste elemente coroborate împreună duc la concluzia că în cauză reeducarea acestuia se poate face și prin aplicarea unor pedepse mai blânde în raport de cele aplicate de către instanța de fond.

Împotriva deciziei penale nr. 25 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs inculpatul S.A.F.

În drept, odată cu depunerea recursului, la data de 02 martie 2012, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 C. proc. pen., fără să existe o motivare a criticilor formulate, recurentul rezumându-se să indice textele de lege pe care înțelege să își întemeieze recursul.

În susținerea orală a recursului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 15, 18 C. proc. pen.

În scris, în concluziile depuse la dosar la data de 01 februarie 2013 au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21, 18, 14 C. proc. pen.

Cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, respectiv art. 3859 pct. 17 2 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recurentul nu a motivat nici în concluziile orale, nici în cele scrise în ce constau criticile fundamentate pe încadrarea juridică sau aplicarea legii. Analizând din oficiu, hotărârile recurate, instanța nu a putut identifica acele erori care să se încadreze în cazurile de casare invocate.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., când judecata în primă instanță a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate.

Deși invocă acest caz de casare recurentul critică decizia ca urmare a lipsei unei apărări calificate, deoarece cauza a fost soluționată la primul termen de judecată în prezența avocatului din oficiu, care nu a solicitat completarea probatoriului.

Inculpatul arată și că la termenul de la 21 noiembrie 2012 adresa de domiciliu era greșit consemnată în dosar astfel încât la termenul de judecată din apel procedura nu a fost legal îndeplinită. Instanța constată că în apel inculpatul a fost citat la adresa menționată în înscrisul prin care s-a declarat calea de atac.

Conform art. 38510 C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu este respectat termenul de cinci zile, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.

Cazul de casare invocat de recurent nu este printre cele care se iau în discuție din oficiu, iar în scris a fost invocat prin concluziile depuse la 01 februarie 2012 (conform datei de fax) ulterior termenului de la 23 ianuarie 2013 când au avut loc dezbaterile.

În consecință, critica referitoare la procedura de citare nu poate fi examinată în recurs dat fiind că termenul de invocare a cazului de casare a fost depășit.

De asemenea, în ceea ce privește lipsa unei apărări calificate în apel, Curtea constată că în recurs, deși a indicat nevoia administrării unei contraexpertize, ca probă nouă, referitoare la modul de calcul al prejudiciului, recurentul nu a arătat care sunt obiecțiunile aduse expertizei existente la dosar și de ce se impune refacerea acesteia. Recurentul arată că solicită o contraexpertiză care să clarifice problema într-un mod clar și lipsit de suspiciuni. În lipsa unor critici concrete cu privire la obiectivele contraexpertizei, cu privire la criticile expertizei actuale, la elementele care conduc la ideea că expertiza anterioară nu este clară, instanța de recurs nu apreciază utilă proba cu o contraexpertiză.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Recurentul solicită achitarea afirmând că este victima unei înșelăciuni din partea reprezentanților firmei SC F. SRL, dat fiind faptul că la momentul la care a primit cecurile SC F. SRL nu avea niciun impediment legat de plata acestora.

Critica recurentului este nefondată.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, iar nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unor probe.

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Instanța de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracțiunea pe care o neagă inculpatul, dar și apărarea referitoare la inexistența infracțiunii.

Grava eroare de fapt presupune o neconcordanță vădită între probele din dosar și faptele reținute de instanță. Contrar celor susținute de inculpat probele din dosar induc faptul că acesta a intrat în luna martie 2005 în posesia a cinci file cec aparținând terțului SC F. SRL Galați, pe care în mod repetat le-a completat fără drept, introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată prin înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri.

Inculpatul a recunoscut că a cumpărat marfă de la părțile civile (cartele SIM) și a declarat că a revândut marfa achiziționată de la părțile civile unui reprezentant al SC F. SRL Galați care, s-a recomandat cu numele F.N. și care la rândul său, i-a plătit marfa cu file cec, în valoare de 41,7 miliarde lei vechi, justificând astfel dreptul său de a completa și introduce în circuitul bancar aceste instrumente de plată. Inculpatul a declarat că filele cec provenite de la terțul SC F. SRL Galați i-au fost înmânate de F.N., reprezentant al acestei societăți, iar filele cec erau necompletate, purtând doar semnătura și ștampila emitentului.

Fiind confruntat cu F.N. inculpatul a declarat că nu este persoana care a întâlnit-o și care i s-a prezentat cu această identitate. Totodată inculpatul a recunoscut că a completat personal filele cec, 28 martie 2005, pentru 856.848,0652 lei; 24 martie 2005, pentru 895.815,3731 lei; 31 martie 2005 pentru 749.873,2045 lei; 17 martie 2005 pentru 824.481,8610 lei; 10 martie 2005 pentru 844.002, 3333 lei.

Inculpatul a susținut că a fost indus în eroare de SC F. SRL Galați. Susținerea sa este infirmată de faptul că F.N. nu a avut afaceri cu SC G. SRL Oradea ( f. 208-213, vol. III dup). În registrul de casă al firmei SC G. SRL s-au consemnat, în decurs de o lună, plăți în sumă totală de 64.968.247.681 lei vechi, efectuate de o persoană care nu poate fi identificată (f. 138 - 250 vol. IV dup). Aceeași persoană neidentificată figurează a fi avut în decurs de o lună și 16 zile (01 februarie - 16 martie 2005) afaceri comerciale atât în nume personal (18 facturi fiscale - f.150-167, vol.III), cât și al SC F. SRL Galați (7 facturi fiscale - f. 168-174) în valoare de peste 106 miliarde lei vechi.

După întâlnirea pe care a afirmat că ar fi avut-o la sfârșitul lunii martie 2005, în mun. Galați, cu F.N. și cu ceilalți reprezentanți ai SC F. SRL Galați, inculpatul afirmă că a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 03 martie 2005 (f.142 - 143, vol. III), că a preluat comenzile de cartele telefonice și că i-ar fi predat în alb cele cinci cec-uri în valoare de 41.710.208.371 - peste 1.000.000 euro (f. 145-149, vol III), fără a avea acoperirea bancară necesară. Confruntat cu F.N., inculpatul S.A.F. a recunoscut că nu a efectuat operațiunile mai sus menționate cu acea persoană pretinzând că SC F. SRL l-a înșelat prezentându-i un alt bărbat ca fiind administratorul societății. (f.313, vol. I dup). Apărarea este infirmată de faptul că nici contabilele SC G. SRL Oradea, M.M.E. (f.268-269, vol.I - soacra inculpatului) și I.C.V. (f. 179-180, vol.I dup ), nici angajatul B.A.J. (f.332-336, vol.I dup), ori vreo altă persoană din anturajul inculpatului nu a văzut banii primiți de inculpat și nu a cunoscut existența vreunei afaceri cu firma din Galați.

Apărarea inculpatului referitoare la persoana necunoscută de la care a primit cecurile este infirmată de și faptul că acea cartelă prepay, de pe care S.A.F. afirmă că a fost sunat de F.N., a fost activată abia la 17 martie 2005, deci după ultima operațiune comercială evidențiată scriptic cu SC F. SRL Galați. Cartela telefonică a fost distribuită ( f. 277, vol. I), posibil în perioada 14 martie - 16 martie 2005, deci ulterior încheierii contractelor invocate de inculpat cu SC F. SRL. Realitatea tranzacție comerciale cu SC F. SRL are un caracter incert și din faptul că la data de 16 martie 2005, când a evidențiat factura fiscală în sumă de 7.498.732.045 lei vechi (f. 173 vol.III d up), S.A.F. a cunoscut (încă din 14 martie 2005) că nu are pe stoc cartele SIM de această valoare. Cartelele SIM achiziționate la data de 16 martie 2005 de la magazinul Metro din Oradea și de la SC P.T. SRL Rădăuți - în valoare totală de 1.750.628.754 lei vechi ( f. 80 - 81, vol.I ) a fost facturată în întregime în perioada 16 martie 2005 - 29 martie 2005 către firmele din Oradea (1.750.093.418 ROL - f.99 - 166, vol. I).

S.A.F. nu a introdus la data de 10 martie 2005 fila cec în cuantum de 8.440.023.333 lei vechi aparținând SC F. SRL Galați, în condițiile în care la 11 martie 2005 urma să efectueze plăți de 5.000.000.000 lei vechi către SC GSM T. SRL. Deși cunoștea încă din data de 14 martie 2005 că nu are alimentat contul bancar, la data de 16 martie 2005 a facturat cartele SIM în sumă 7.498.732.045 ROL (factura fiscală – din 16 martie 05), deși nu avea pe stoc această cantitate și fără a încerca să identifice persoana care s-a recomandat cu numele de F.N.

Fila cec în cuantum de 8.440.023.333 lei a fost introdusă la plată la data de 18 martie 2005 la V. - Sucursala Oradea (comunicată la 23 martie 2005 la E.B. - Sucursala Galați), în ziua în care SC GSM T. SRL Arad a introdus la plată prima filă cec și când s-au înregistrat oficial primele incidente de plată bancară, în sumă totală de 7.025.543.323 lei vechi pe seama SC G. SRL Oradea (adresa nr. II/4/1556/05 aprilie 2005 a Băncii Naționale a României).

În ceea ce privește realitatea tranzacțiilor cu SC F. SRL, instanța constată că datele de identitate ale societății, precum și ale asociaților sau administratorilor acesteia puteau fi procurate prin accesarea bazei de date a ORC de pe lângă Tribunalul Galați. Baza de date ORC nu a fost reactualizată cu privire la retragerea calității de administrator a numitului F.N. și nici cu privire la schimbarea actului de identitate, cea ce explică de ce filele cec aveau date care nu corespundeau realității, dar corespundeau celor de pe site-ul ORC, care nu fusese actualizat. De altfel, filele cec - 700 au fost pierdute în vara anului 2004 de reprezentanții SC F. SRL Galați ( f. 220, vol III dup).

În ceea ce privește apărările inculpatului cu privire la înșelarea sa de către SC F. SRL, instanța reține că acestea au fost verificate, astfel că nu se poate invoca o gravă eroare de fapt. S.A.F. a formulat, la data de 28 martie 2005, plângere penală împotriva reprezentanților SC F. SRL Galați pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea la 10 martie 2005 a filei cec în sumă de 8.440.023.333 ROL, fără a avea acoperirea bancară necesară.

Din declarațiile reprezentanților SC F. SRL Galați, rezultă ca aceștia nu îl cunosc pe S.A.F. și nu au avut activități comerciale legate de cartele telefonice SIM sau telefoane celulare. Nici unul dintre aceștia nu a semnat și nu a efectuat înscrisuri pe documentele fiscale și bancare ridicate de la SC G. SRL Oradea. Mai mult, inculpatul însuși a arătat că filele cec aparținând SC F. SRL Galați i-au fost predate în alb, fiind aplicată doar ștampila firmei. Datele calendaristice nu se corelează cu numărul de ordine (în sens crescător) al instrumentelor de plată.

Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că nu există o gravă eroare de fapt. Instanța de fond și cea de apel au constatat că prin acțiunile sale de a introduce la plată filele cec aparținând SC F. SRL, primite de la o persoană necunoscută, inculpatul a încercat să creeze un prejudiciu acestei societăți, lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont, inculpatul necunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor bancare ale terțului, fapta fiind de natură a produce consecințe deosebit de grave din cauza prejudiciului însemnat raportat la sumele înscrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de tentativă de înșelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

În consecință, instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod corect consecințele juridice decurgând din situația de fapt astfel că nu există o gravă eroare de fapt.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., când există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Cazul de casare este fondat.

Conform art. 121 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală. Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, de cinci ani. Procesul penal a întrerupt cursul prescripției răspunderii penale de cinci ani. Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție este depășit cu încă jumătate, în cazul de față 7 ani și 6 luni. Data ultimului act de executare este potrivit rechizitoriului 06 aprilie 2005; în consecință, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 06 octombrie 2012, astfel încât pentru cele două infracțiuni, prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, va fi pronunțată o soluție conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cazul de casare este fondat.

Faptele din prezenta cauză se sancționează cu o pedeapsă de la 10 la 20 de ani în cazul înșelăciunii cu consecințe deosebit de grave și de la 5 la 10 ani în cazul tentativei la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Faptele pentru care este acuzat inculpatul au ca moment al consumării 06 aprilie 2005. Deși trimiterea în judecată s-a făcut în anul 2006 conform rechizitoriului nr. 76/D/P/2005 din 05 aprilie 2006, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 288 din 14 decembrie 2011 la 7 ani și 6 luni de la săvârșirea faptei și la 5 ani și 8 luni de la sesizarea instanței în condițiile în care probatoriul a constat în principal în înscrisuri (cecuri emise de inculpat, acte provenind de la bănci, acte provenind de la părțile civile).

Având în vedere debutul infracțional în preajma vârstei de 23 de ani, vârsta actuală de 31 de ani, durata procesului, precum și că timp de 7 ani și 10 luni de la săvârșirea faptelor din prezenta cauză nu a mai comis alte fapte, instanța apreciază că în cauză aceste date conduc la aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., ceea ce determină ca limitele de pedeapsă să fie de la 3 ani și 4 luni până la 10 ani pentru fapta consumată și de la 1 an și 8 luni până la 5 ani în cazul tentativei la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Valoarea prejudiciului de 3.859.824,99 lei, sumă la care inculpatul a fost obligat către părțile civile, determină instanța să aplice o pedeapsă către maximul prevăzut în limitele reduse, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța reține lipsa oricărui efort de acoperire a prejudiciului. Conform celor reținute în dosar din ianuarie 2005, familia inculpatului și-a înstrăinat bunurile mobile și imobile pe care le deținea cu titlu de proprietate, iar S.A.F. a evidențiat în registrul de casă a societății restituiri de credite în cuantum de peste 54 miliarde lei vechi. Astfel, la data de 15 ianuarie 2005 a fost vândut autoturismul cu prețul de 14. 000 Euro, iar la data de 28 martie 2005 a fost vândut apartamentul situat în Oradea, jud. Bihor cu prețul de 9.600 Euro (f. 295-297,vol. I dup). La data formulării plângerilor penale - sfârșitul lunii martie 2005, familia lui S.A.F. nu mai deținea nici un bun mobil sau imobil care să facă obiectul măsurilor asigurătorii, deși în perioada ianuarie - 24 martie 2005 a deținut sumele de 23.600 Euro și peste 54 miliarde lei vechi. Având în vedere că de la debutul procesului până în prezent, deși inculpatul avea posibilitatea de a acoperi o parte a prejudiciului fie prin sumele deținute, fie prin sumele obținute ca salariu, (inculpatul are un loc de muncă) nu s-a început acoperirea prejudiciului, instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate.

Cu toate acestea inculpatul poate fi liberat anterior expirării duratei pedepsei. În condițiile pedepsei rezultante aplicate inculpatului de 8 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum patru ani închisoare.

După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului S.A.F., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.A.F. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului S.A.F., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.A.F. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 februarie 2013.