Prosecutor's appeal admitted; appellate acquittals quashed and case remanded for retrial over gross factual error in murder-robbery-arson prosecution

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 512 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală în Dosarul nr. 2125/117/2007 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina celor doi inculpați, din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen. și profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., astfel:

- inculpata A.A.K., fiica lui E. și R., fără antecedente penale, la pedepsele de:

- 22 (douăzeci și doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen.;

- 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (21) lit. a) și c) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (4). C. pen. și

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că prezentele infracțiuni au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de:

- 22 (douăzeci și doi) ani închisoare și s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen.s-a menținut până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca dispusă față de inculpata A.A.K.

În baza art. 88 C. pen.s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 11 decembrie 2006 până la 10 mai 2007.

- inculpatul M.N., fiul lui C. și A.K., la pedepsele de:

- 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen. cu art. 99 C. pen.;

- 7 (șapte) ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (21) lit. a) și c) C. pen. cu art. 99 C. pen.;

- 3 (trei) ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. (4) C. pen. cu art. 99 C. pen. și

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen. cu art. 99 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.s-a constatat că prezentele infracțiuni au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b) C. pen. dispunând contopirea pedepselor aplicate pentru aceste infracțiuni, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de - 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dar nu înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, și până la terminarea executării pedepsei.

S-a constatat că partea vătămată A.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat în favoarea statului, a sumei de 50 lei, dobândită prin infracțiune.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu (cuvenite av. P.R.M., M., T. și P.P.), care se avansează din F.M.J.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 800 lei fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că victima A.A. locuia singură, într-o garsonieră închiriată, situată în mun. Cluj-Napoca, aceasta având o relație de concubinaj cu numitul M.F., cetățean italian.

A.A. obișnuia să-și petreacă parte din timp în Italia, însă s-a întors în România în luna august 2006, fiind vizitată de concubinul său, în cursul lunii octombrie 2006.

Părinții victimei A.A. sunt divorțați, însă aceasta avea relații normale de familie cu tatăl ei A.E., acesta fiind recăsătorit cu numita A.V., dar și cu mama sa G.R., aceasta din urmă ocupându-se de creșterea și educarea minorilor M.N. și M.B.E., aceștia fiind copiii inculpatei A.A.K. și deci, nepoții victimei.

Dacă relațiile de familie erau normale și apropiate, între victimă și părinții săi, din probele administrate în cauză a rezultat că între victimă și sora sa, inculpata A.A.K., relațiile erau deteriorate, motivul fiind relația de concubinaj pe care inculpata o avea cu martorul T.R., relație cu care victima nu era de acord, deoarece din această cauză, copii surorii sale se aflau în grija bunicii lor și în plus, din spusele nepoților, victima aflase că susnumitul o agresa fizic pe sora sa.

În ciuda acestui fapt, victima A.A. era cea care suporta chiria garsonierei în care mama sa, G.R. și cei doi minori locuiau, susținându-i material pe aceștia, în condițiile în care mama lor nu contribuia cu nimic la creșterea lor, mai mult avea, la rândul său dificultăți financiare, locuind în chirie împreună cu concubinul ei, într-o garsonieră aparținând martorei R.I., situată în mun. Cluj-Napoca, în data de 3 noiembrie 2006 aceasta urmând a achita chiria restantă pentru locuință, fără însă a dispune de resursele necesare.

În seara zilei de 3 noiembrie 2006, victima A.A. a participat la o petrecere organizată la restaurantul tatălui ei, A.E., petrecere de la care a plecat în jurul orelor 23.00, când s-a dus acasă cu un taxi, împreună cu martora C.M.M. iar între orele 23.30 și 2.00 noaptea, a vorbit la telefon cu concubinul său, martorul M.F., care se afla în Italia.

În dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 victima era așteptată în jurul orei 9.00-10.00 la restaurantul tatălui său pentru a ajuta la curățirea localului, însă nu și-a făcut apariția. Din acest motiv martorul W.A.V., fiul adoptiv al tatălui victimei, a sunat-o pe telefonul mobil în jurul orei 10,00, însă fără ca cineva să îi răspundă.

După cum a rezultat din procesul verbal de intervenție al Detașamentul de Pompieri Cluj-Napoca, la orele 12.56 în data de 4 noiembrie 2006, în urma unei sesizări, s-a intervenit pentru stingerea unui incendiu produs în garsoniera unde locuia victima A.A., a cărui ușă a fost găsită deschisă, iar după stingerea incendiului a fost găsit pe scheletul unui pat, cadavrul victimei A.A., parțial carbonizat. (fila 8 d.u.p.)

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a găsit pe pieptul cadavrului, ce se afla în decubit dorsal pe scheletul unui pat, salteaua fiind complet arsă, un cuțit cu mâner de plastic de culoare neagră. Lângă pat au fost găsite o sticlă de gin marca B. și o sticlă de votcă marca K., toate aceste obiecte fiind ridicate în vederea cercetărilor (f. 9-45 d.u.p.).

Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei A.A. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin traheo bronșic consecutiv unei plăgi transfixiante cu punct de pornire la nivelul regiunii planșeului bucal drept până la nivelul hipofaringelui în jumătatea dreaptă. Leziunea tanato generatoare s-a produs prin lovire activă, cel mai probabil cu un corp înțepător între leziune și deces existând legătură directă de cauzalitate. Pe suprafața cadavrului s-a mai găsit o leziune în regiunea latero cervicală dreaptă între linia inferioară produsă prin lovire cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțitul corp delict găsit pe pieptul cadavrului (f. 57-68 d.u.p.).

Arsurile de pe suprafața cadavrului au survenit post mortem potrivit medicului legist, care a mai arătat într-un supliment al raportului de constatare, că nu se poate preciza cu exactitate ora decesului, dar că acesta a survenit în data de 4 noiembrie 2006, în cursul dimineții sau cel mai probabil, al amiezii.(f. 70 d.u.p.)

Cercetările efectuate ulterior, au condus la conturarea unor elemente de vinovăție a celor doi inculpați, care au și fost trimiși în judecată, și în opinia instanței de judecată, aceștia fiind autorii infracțiunilor deduse judecății, din probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești rezultând că, în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 pe fondul relațiilor alterate cu victima și a dificultăților financiare în care se afla inculpata A.A.K. aceasta a suprimat viața victimei, i-a sustras o anumită sumă de bani, după care i-a incendiat garsoniera în scopul ștergerii urmelor, în această activitate infracțională fiind atras și fiul ei, inculpatul minor M.N.

De menționat este faptul că în cauză a fost dispusă și efectuată o constatare tehnico științifică biocriminalistică la Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., stabilindu-se că pe gâtul sticlei de gin marca B., ridicată de la fața locului, se află urme ce conțin un amestec de profile genetice aparținând victimei A.A., inculpatei A.A.K. și inculpatului M.N.

În raport se arată că o altă persoană din populația caucaziană care să o substituie pe inculpată la crearea urmei, ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 31.746.032 indivizi iar o altă persoană care să substituie pe inculpat la un număr mai mare de 29.411.764.706 indivizi.

De asemenea, pe sticla de votcă marca K. a fost găsit profilul genetic al inculpatei A.A.K., posibilitatea ca o altă persoană din populația caucaziană care să o substituie putând fi regăsită la un număr mai mare de 1.036.269.430 indivizi.

Pe cuțitul corp delict au fost găsite urme de sânge aparținând atât victimei A.A. cât și inculpatei A.A.K., posibilitatea ca o altă persoană din populația caucaziană care să o substituie, putând fi regăsită la un număr mai mare de 276.243 indivizi.

Plecând de la concluziile acestui raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, care reprezintă o foarte importantă probă în sensul că cei doi inculpați au comis faptele de care sunt învinuiți, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați, dar și cu ansamblul celorlalte mijloace de probă administrate pe parcursul procesului penal, toate acestea fiind privite ca un întreg, ca o sumă de indicii s-a considerat că vinovăția inculpaților este dincolo de orice îndoială.

Trebuie precizat încă de la început faptul că era de notorietate printre membrii familiei și cei apropiați părților, că victima dezaproba relația de concubinaj a inculpatei A.A.K. cu martorul T.R., din acest motiv relațiile dintre surori fiind alterate, acestea nu se frecventau reciproc, dar în ciuda acestui fapt, victima avea o relație apropiată cu copiii acesteia, inculpatul M.N. și sora sa, M.B., aceștia din urmă frecventând garsoniera pe care o ocupa victima, ajutând-o chiar la curățenie, undeva în cursul lunii octombrie 2006. Mai mult, anterior întoarcerii victimei în țară, o cheie de la garsonieră s-a aflat în posesia minorei, însă această cheie a dispărut, în condiții pe care tânăra nu le-a putut explica.

În faza de urmărire penală, ca de altfel și în faza de judecată, cei doi inculpați au negat constant comiterea acestor fapte, prezentând fiecare, în cele două faze ale procesului penal, versiuni similare, însă așa cum va rezulta din cele ce urmează, declarațiile acestora au fost oarecum nuanțate de aceștia, pe măsură ce cercetările avansau.

Inculpata A.A.K. a declarat în faza de urmărire penală că în data de 4 noiembrie 2006 se afla la locuința sa împreună cu martorul T.R., care a plecat însă de la domiciliu la ora 8.00 și a revenit la ora 11.00. Inculpata a declarat că în intervalul 8.30 - 10.30 ea a fost plecată la cumpărături la magazinul M. din zonă, indicând într-una din declarații și cumpărăturile pe care le-a făcut (f. 238 d.u.p.). Inculpata a declarat că în jurul orelor 13.50 - 14.50 inculpatul M.N. a sunat-o pe telefonul mobil și i-a spus că victima a decedat iar ea s-a dus repede acolo, de față fiind la această convorbire și martorul T.R.

În faza cercetării judecătorești, inculpata A.A.K. a declarat că in dimineața zilei de 04 noiembrie 2006, sâmbăta, s-a trezit pe la orele 7.00, timp în care concubinul său T.R. se pregătea să plece la o lucrare împreună cu fratele sau, spunând ca urmează sa ia un avans.

În jurul orelor 8.30-9.00, a declarat inculpata, a plecat la cumpărături in Piața H., însă negăsind ceea ce căuta, a revenit acasă unde a curățat niște cartofi pe care i-a pus la fiert, după care s-a deplasat la M. de unde a cumpărat un chec, o smântână si un plic cu ardei iuți, iar de la un magazin de carne, situat in spatele magazinului M., a luat niște ficat. A revenit la domiciliu în jurul orei 10,30, pentru ca după circa 30 minute să se întoarcă acasă și concubinul său.

În jurul orelor 14.00-15.00 a afirmat că a primit un telefon de la fiul său, care a informat-o despre decesul surorii sale, motiv pentru care a fugit acasă la mama sa, locuința acesteia fiind situată la două blocuri distanta de blocul in care locuia victima A.A.

A rămas la locuința mamei sale, deoarece acesteia i s-a făcut rău, fiind chemată salvarea, după sosirea acesteia, ajungând la fața locului și concubinul său T.R., împreună cu care s-a deplasat la fața locului, întâlnindu-se pe drum și cu tatăl său, A.E.

Inculpata a recunoscut că nu avea o relație bună cu sora sa, afirmând că prin aprilie-mai 2006, aflându-se in țară, aceasta a sunat-o la telefon spunându-i ca nu vrea să o vadă, din acest moment nemaiavând vreo legătură una cu cealaltă. Totuși, deși anterior, cu ocazia audierii sale la data de 11 decembrie 2006 inculpata precizase că nu a mai fost în locuința surorii sale din octombrie-noiembrie 2005, în declarația din fața instanței aceasta a arătat că a mai fost în locuința pe care aceasta o ocupa cu chirie, în luna august 2006, împreună cu fiul său, pentru ca acesta să spele haine, însă a afirmat că nu a rămas mai mult de 5 minute în locuință, destul pentru a deschide o ușă de la debara și a observa niște sticle cu băutură, pe care însă nu le-a atins.

Inculpata a mai arătat că în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 a vorbit atât cu fiica sa, cât și cu fiul ei pe telefonul mobil al celei dintâi, dar nu a putut preciza ora acestei convorbiri, sau cel puțin momentul când a avut loc, raportat la cele două deplasări ale sale la H. și respectiv, M. dar și că, pe parcurs, nu s-a întâlnit cu nici un cunoscut.

Din lista convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon aparținând inculpatei, rezultă că aceasta a apelat numărul de telefon al fiicei sale M.B. în data de 4 noiembrie 2006 la orele 10, la acest moment aceasta vorbind și cu fiul său, care era acasă.(fila 187 d.u.p.)

A mai precizat inculpata că în data de 3 noiembrie 2006 a contactat-o telefonic pe martora R.I., proprietara locuinței pe care o ocupa cu chirie, rugând-o să o amâne cu plata chiriei, însă a afirmat că, cu această ocazie, nu a făcut vorbire despre sora sa. (f. 46 dos. inst.)

Inculpatul M.N. a arătat în declarația sa olografă dată în faza de urmărire penală că în data de 4 noiembrie 2006 s-a trezit la ora 9, a ajutat prin casă la curățenie și la solicitarea bunicii sale, a plecat după niște cumpărături însă cu aproximativ 10 minute înainte de acest moment, fiind în locuință, au auzit el și bunica sa, sunetul sirenei mașinii de pompieri. Mergând după cumpărături a trecut și pe la prietenul său J.T., pentru a-i spune că nu poate ieși afară înainte de ora 16.

În declarația din data de 6 noiembrie 2006, inculpatul a declarat că s-a trezit la ora 9, în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006, după el trezindu-se bunica și sora sa, că a mers după ouă și lapte la circa 3-4 ore după ce s-a trezit, făcând aceste cumpărături la magazinul de la parterul blocului, înainte trecând și pe la prietenul său J.T. A afirmat înainte de a pleca de acasă, a auzit sirenele mașinii pompierilor și că după ce au aflat vestea de la martorul W.A. care a sunat-o pe sora sa, a anunțat-o despre deces și pe mama sa, telefonându-i de la un telefon public cu o cartelă pe care sora sa i-a pus-o la dispoziție.

A mai arătat inculpatul că a văzut victima, ultima dată, în preziua morții acesteia, când a ajutat-o să ducă un monitor de calculator și în plus, arată că în timp ce își făcea un ceai, în data de 6 noiembrie 2006, s-a ars la un deget. Recunoaște de asemenea, inculpatul că discutând în data de 5 noiembrie 2006 cu martora C.M., vânzătoarea de la magazinul situat la parterul blocului în care locuiește, și-a exprimat temerea că va fi bănuit de comiterea crimei.

Ulterior, inculpatul a mai fost audiat în zilele de 14 decembrie 2006 și respectiv 2 martie 2007, împrejurările noi despre care a făcut referire fiind acelea că obișnuia să joace la pariuri sportive, însă că nu a câștigat niciodată, precum și faptul că în ziua decesului mătușii sale, întâlnindu-se cu prietenul său J.T. i-a spus acestuia că ar avea în locuința mătușii sale suma de 500 euro și că se teme că banii au ars.

Cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată, inculpatul M.N. a declarat că în data de 04 noiembrie 2006, s-a trezit pe la ora 9.30, iar după cca. 10 minute a sunat mama sa, în realitate telefonului fiind dat la ora 10,00. Afirmă că, până la ora 12.00, împreuna cu bunica si sora sa s-au uitat la televizor, după care bunica i-a cerut să meargă la magazinul situat la colțul blocului, după lapte si oua. Înainte de face cumpărăturile respective, afirmă inculpatul, a trecut pe la prietenul său T., pentru a-l anunța că nu poate ieși afară decât după orele 17. A precizat inculpatul că, înainte de a ieși din casă pentru a merge la cumpărături, a auzit niște sirene, despre care bunica sa a spus că sunt ale mașinilor de pompieri și că a lipsit circa 30 minute.

Totodată, a arătat inculpatul că ultima dată a fost in locuința mătușii sale, vineri 03 noiembrie 2006, pe la ora 8.30, pentru a-i duce un monitor, când a rămas cca 20 minute și că, cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o acesteia, a văzut-o servind pe cineva cu votcă K.

Inculpatul a recunoscut împrejurarea că i-a spus prietenului său T., că in locuința mătușii sale s-ar afla 500 euro, care i-ar aparține, însa nu a putut explica de ce a făcut aceste afirmații și a susținut că într-una din zilele următoare s-a ars la un deget.

Nu a putut preciza inculpatul dacă, la momentul când i-a sunat mama lor, aceasta era acasă ori la cumpărături și a afirmat că în locuința mătușii sale, în debaraua de la intrare erau sticle de băuturi în vecinătatea detergentului de rufe, explicând că astfel, este posibil să le fi atins. (f. 47 dos. inst.)

În dimineața zilei de 4 noiembrie 2006, într-o încăpere situată la parterul blocului unde locuia victima, începând cu orele 9,00, a avut loc o ședință a Asociației de Locatari, așa cum rezultă din declarațiile martorului R.I. - președintele asociației, și din copiile xerox ale caietului de procese-verbale ale ședinței (f. 96-101 d.u.p.).

Potrivit declarației martorului R.I. din faza de urmărire penală, dată în 07 martie 2007, în jurul orelor 9.00, cu puțin timp înainte de începerea ședinței, l-a văzut intrând pe ușa blocului pe inculpatul M.N., pe care l-a și întrebat unde merge, acesta spunând că merge până la mătușa lui. Nu au trecut 5 minute și martorul l-a văzut pe inculpatul minor plecând, întrebându-l de ce a stat așa de puțin, fără ca minorul să răspundă ceva. În continuare afirmă martorul, ședința a durat până la orele 11.00 când a urcat în apartamentul său, pentru ca, după circa 5-10 minute, să fie anunțat de către martora B.R. că există un incendiu într-o garsonieră situată la parterul blocului.

Cu ocazia audierii sale în faza de judecată, martorul R.I. a susținut aceleași aspecte, fiind ferm în privința datei și orei când l-a văzut pe inculpat mergând spre locuința mătușii sale, precizând însă, că acesta nu a rămas decât 1-2 minute, martorul opinând că probabil, nici nu a intrat în garsonieră, din cauza timpului prea scurt. A arătat martorul că inculpatul a venit și a plecat în fugă și în plus, a declarat că pompierii au ajuns la fața locului în jurul orei 11-11,30, deși în procesul verbal de intervenție este consemnată ora 12,56.

Faptul că inculpatul M.N. a susținut că în realitate, a fost văzut de martorul R.I. în data de 3 noiembrie 2006 când a mers la mătușa sa, să o ajute să ducă un monitor, însă inculpatul a precizat totodată, că a rămas circa 20 minute în locuința acesteia or, martorul declară că inculpatul nu a rămas decât câteva minute și este ferm atunci când afirmă că l-a văzut pe inculpat în data de 4 noiembrie 2006.

În legătură cu aceste din urmă aspecte, s-a procedat la audierea martorilor B.R. și Ș.G., vecini cu victima și au fost audiați cei doi agenți de poliție care s-au prezentat la fața locului, martorii M.L. și P.C.

Astfel martora B.R., locatară a imobilului în care locuia și victima, și vecină de palier cu aceasta, în declarația sa din data de 09 martie 2007 a arătat că într-adevăr, în data de 04 noiembrie 2006 a avut loc o ședință a asociației de locatari începând cu ora 9,00 care a durat până la orele 11,00 și că, trecând pe lângă ușa acesteia, nu a remarcat nimic suspect însă după circa trei sferturi de oră, deci pe la ora 11,45 a anunțat-o o vecină că din garsoniera victimei iese fum și atunci l-a anunțat pe președinte.

În fața instanței, aceeași martoră a declarat că ședința ar fi durat în realitate până la orele 10,30 și după terminarea ei, trecând pe lângă garsoniera victimei, nu i-a atras nimic atenția, însă în jurul orei 11-11,20 un vecin a anunțat-o despre incendiu.

Martorul Ș.G. a fost audiat doar în faza cercetării judecătorești, fiind de asemenea, locatar al imobilului situat pe strada D., și a arătat că a fost anunțat despre incendiu după ora 12,00 și a fost persoana care a deschis ușa locuinței, care era închisă, dar neasigurată cu cheia din interior, la câteva minute după aceea ajungând la fața locului pompierii.

În faza de urmărire penală a fost depus la dosar un proces verbal (fila 6) întocmit de agenții de poliție M.D. și P.C., din care rezultă că la data de 4 noiembrie 2006 în jurul orei 12,50 au fost dirijați de ofițerul de serviciu la adresa str. D. unde ar fi izbucnit un incendiu, fiind așteptați la fața locului de martorul Ș.G.

În fața instanței, martora M.D. a precizat că, de la momentul sesizării lor, au ajuns la fața locului în aproximativ 5 minute, cam în același timp cu pompierii, declarând că ora consemnată în procesul verbal depus la fila 6, ca fiind ora sesizării, este ora reală, cu o marjă de 15 minute în plus ori în minus.

La rândul său, martorul P.C. a precizat că ușa garsonierei era închisă, dar neasigurată din interior, și că ora consemnată în procesul verbal ca fiind ora la care au fost anunțați, respectiv ora 12,50, să se deplaseze la fața locului este cea reală și au ajuns acolo de la acest moment, în circa 3-4 minute.

Coroborând toate aceste declarații ale martorilor cu datele consemnate în raportul și procesul verbal de intervenție din 04 noiembrie 2006 întocmite de Inspectoratul Pentru Situații de Urgență A.I. al Județului Cluj-Detașamentul de pompieri Cluj-Napoca, respectiv în procesul verbal întocmit de organele de poliție, rezultă că evenimentul a fost anunțat la ora 12.50 - 12.54, că la ora 13.00 - 13.04 pompierii au ajuns locul intervenției iar la ora 13.06 a fost localizat incendiul, consecințele acestuia fiind lichidate la ora 13.30.

În condițiile în care atât organele de poliție cât și pompierii au ajuns la fața locului, în jurul orei 12,55, deci la foarte scurt timp de la sesizarea incendiului, făcută de un locatar al blocului unde locuia victima, sesizarea celor două instituții având loc la puțin timp după ce locatarii imobilului au observat că din garsoniera ocupată de A.A. ieșea fum, este cert că susținerile martorului R.I., care plasează momentul sosirii pompierilor la fața locului undeva în jurul orei 11-11,30 nu pot fi reale.

Oricum, declarația martorului R.I. prezintă o importanță sporită din perspectiva susținerilor acestuia, care îl plasează pe inculpatul minor la fața locului, undeva cu foarte puțin timp înaintea orei 9 dimineața, deși inculpatul a susținut constant că la ora respectivă dormea la domiciliul său, arătând succesiv în declarațiile sale că s-a trezit fie la ora 9, fie la ora 9,30.

Pe de altă parte, partea vătămată A.E., tatăl victimei a declarat la data de 4 noiembrie 2006 într-o declarație olografă, că în seara anterioară victima a plecat de la restaurant spre domiciliul său în jurul orei 23,00 și că a fost anunțat despre cele întâmplate de organele de poliție care l-au contactat telefonic în jurul orei 13,30.

În declarația din data de 12 decembrie 2006 partea vătămată declară că, după aflarea veștii, a ajuns la garsoniera în care locuia fiica sa în jurul orei 14,00 și a mai precizat că la întoarcerea în țară, fiica sa avea în bancă suma de 1000 euro, din care i-a împrumutat suma de 800 euro și a descris relațiile dintre cele două fiice ale sale, ca fiind alterate, motivul acestei situații fiind relația inculpatei cu martorul T.R.

Ulterior, la data de 24 ianuarie 2007 fiind din nou audiat, partea vătămată A.E. a relatat o discuție între inculpată, aflată la acel moment în stare de arest preventiv și martorul T.R., în care cea dintâi insista ca cel din urmă să-și amintească că în data de 4 noiembrie 2006 a fost plecat de acasă, iar la întoarcere avenit cu 4 ardei iuți, pe care acesta i-ar fi luat de la sora sa. În plus, a arătat partea vătămată că în joia dinaintea decesului A. a luat de la el câțiva ardei iuți, pe care nu a avut timp să îi gătească, însă în ciuda acestui fapt, când a verificat, a constatat că ardeii iuți nu mai erau în frigiderul acesteia. A mai arătat partea vătămată că nu a văzut sticle cu băutură în locuința victimei.

Actuala soție a părții vătămate A.E., martora A.V. a declarat cu ocazia primei sale declarații din faza de urmărire penală că au aflat despre deces în jurul orei 13,30, și că în data de 5 noiembrie 2006 discutând la telefon cu concubinul italian al victimei, acesta i-ar fi spus că a discutat cu A. în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006, în jurul orei 9 și că aceasta era pregătită să meargă la restaurantul tatălui său.

Ulterior, martora a declarat, la data de 24 ianuarie 2007, că martorul W.A.W. o sunase pe A. în jurul orei 10.00, însă fără succes, în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 și că l-a însoțit pe soțul său la fața locului, după ce au aflat vestea, unde au apărut undeva în jurul orei 14 - 14.30, inculpata și concubinul acesteia. A mai precizat cu acest prilej martora că, în preziua morții sale, victima i-a relatat că a fost sunată de sora sa pentru a-i cere bani.

În fața instanței de judecată, martora A.V. (fila 61) a declarat că au fost anunțați despre deces în jurul orei 13,00 și a precizat ca reală împrejurarea că victima i-ar fi spus că sora sa i-a cerut bani, dar nu a putut preciza dacă a făcut acest lucru personal, telefonic ori prin intermediul mamei sale.

De menționat la acest moment este faptul că audiat fiind, în data de 09 noiembrie 2006, concubinul victimei martorul M.F. (fila 89-90 d.u.p.) a arătat că într-adevăr, a avut o discuție telefonică cu A., în noaptea de 3/4 noiembrie 2006, între orele 23.30-2.00, când aceasta i-a relatat că și-a petrecut ziua la restaurantul tatălui său și că intenționează să meargă acolo și în ziua următoare, iar în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 pe la orele 7.00 a primit de la aceasta un sms, conținând un mesaj amoros. A confirmat martorul și faptul că în luna august 2006 i-a trimis acesteia suma de 1000 euro într-un cont deschis la B.T.

S-a reținut că rezultă din cele expuse că faptele au fost comise în intervalul cuprins între noaptea de 3 noiembrie 2006, orele 23.00, când victima a ajuns acasă de la petrecerea organizată la restaurantul tatălui său și data de 4 noiembrie 2006 ora 12.56, ora intervenției pompierilor.

Acest interval de timp este cel mai larg admisibil însă, așa cum corect s-a apreciat de către procuror, în realitate el trebuie mult restrâns, în condițiile în care victima a purtat o discuție telefonică cu concubinul său până în jurul orei 2.00 noaptea, iar primele semne ale incendiului au fost observate în jurul orele 11,30-12,00, la momentul declanșării incendiului victima fiind decedată, moartea sa datorându-se leziunii produse prin lovire cu un corp înțepător, respectiv cuțitul găsit la fața locului, astfel cum rezultă din concluziile actului medico-legal (f. 58-60 d.u.p.) și nu arsurilor care nu au avut caracter vital, fiind produse după deces.

În plus, având în vedere susținerile martorului M.F. legat de primire acelui sms de la victimă în cursul dimineții zilei de 4 noiembrie 2006, coroborat cu împrejurarea că victima era îmbrăcată cu haine de stradă și încălțată cu botine așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 10 d.u.p.), a rezultat că, cel mai probabil omorul a fost comis în cursul dimineții, după ce victima s-a trezit și s-a îmbrăcat în scopul de a merge la restaurantul tatălui său, până la orele 10.00, oră la care victima a fost contactată telefonic de martorul W., fără succes.

A fost remarcat și faptul că nu s-au găsit urme de forțare a ușii de acces în garsoniera victimei, ceea ce denotă faptul că aceasta a deschis ușa de bunăvoie, probabil pentru că cunoștea persoana sau persoanele care o vizitau.

Martorul W.A.V. (f. 77 d.u.p), fiul adoptiv al părții vătămate A.E. a declarat în fața procurorului, că aproximativ în jurul orei 13,30, după aflarea veștii despre A., a contactat-o telefonic pe martora M.B., spunându-i că a avut loc un accident.

În fața instanței de judecată, la data de 24 ianuarie 2008, martorul declară că ar fi aflat despre decesul A. în jurul orei 12,00 de la un polițist care i-a căutat la domiciliu, însă această împrejurare nu poate fi reală, la acel moment polițiștii încă nu fuseseră sesizați, deci nicidecum nu puteau să îl fi anunțat pe tatăl victimei despre cele întâmplate, nefiind la rândul lor în cunoștință de cauză. A declarat martorul că a sunat-o pe B., după aproximativ o jumătate de oră, însă din discuția avută cu aceasta și-ar fi dat seama că nu știe nimic, motiv pentru care a resunat-o după o oră sau două. Totodată, martorul a confirmat faptul că a sunat-o pe A. în dimineața zilei de 4 noiembrie 2009 fără ca aceasta să îi răspundă. (f. 60 dos.inst.)

Martora C.M.M. (fila 83 d.u.p) a arătat, cu ocazia audierii sale în fața procurorului, dincolo de faptul că cele două surori nu erau în relații bune și nu se vizitau de mai bine de 1 an și aceea că, împreună cu victima s-au deplasat la petrecerea organizată la restaurantul lui A.E. și că tot împreună au plecat spre casă în jurul orei 24.00.

În fața instanței de judecată, martora C.M.M. arată că în data de 3 noiembrie 2006 a mers la locuința victimei pe la orele 19,30 și împreună au plecat la petrecere, cu acea ocazie, observând că locuința era curată și ordonată, fără haine ori sticle sau alte obiecte împrăștiate și au rămas la restaurant până în jurul orei 24.00. Totodată, martora a precizat că, cu ocazia unei vizite făcută victimei în cursul lunii octombrie 2006, într-o perioadă când aceasta își zugrăvea garsoniera, a remarcat în cămară printre altele, și o sticlă de votcă, a cărei marcă nu o poate preciza.

Martora C.M., vânzătoare la magazinul situat la colțul blocului unde inculpatul locuia și de unde susține că ar fi cumpărat lapte și ouă, a declarat inițial că, în data de 4 noiembrie 2006, nu reține ca inculpatul să fi cumpărat ceva de la magazin (f. 120 d.u.p.), declarația sa fiind dată la 2 zile după comiterea faptei.

La confruntare însă, martora a arătat că l-a văzut prima dată pe învinuit în jurul orelor 13.00-14.00 și că acesta ar fi cumpărat totuși ceva de la magazin, acest lucru fiindu-i adus aminte de către învinuitul însuși cu care se întâlnea în fiecare zi (f. 155 d.u.p.). Este de menționat că această confruntare a avut loc la 29 ianuarie 2007, la aproape 3 luni de la comiterea faptei, ocazie cu care martora „și-a adus aminte" atât de oră cât și de faptul că inculpatul a cumpărat ceva de la magazin, lucru pe care l-a negat la 2 zile de la comiterea faptei și că memoria i-a fost ajutată de către inculpat.

S-a apreciat că este evident că inculpatul a încercat să determine schimbarea declarațiilor martorilor care demonstrau că și el a fost ieșit din casă în intervalul critic, martori care provin din anturajul său.

În fața instanței de judecată, martora C.M. infirmă cu fermitate susținerile inculpatului în sensul că ar fi cumpărat lapte și ouă de la magazinul în care lucra, sens în care a precizat că în dimineața de 4 noiembrie 2006 a făcut curățenie în magazin, motiv pentru care nu reține să fi intrat cineva înăuntru, și că l-a văzut pe inculpat însoțit de sora sa ieșind din bloc în jurul orei 13.00, cu mențiunea că a auzit sirenele pe la orele 11.00 - 12.00.

S-a considerat că și în acest caz, martora a devansat cu un anumit interval, orele precizate mai sus, deoarece așa cum s-a arătat, deja incendiul a fost anunțat după orele 12,50, pompierii intervenind pentru stingerea incendiului după orele 12,56, anunțarea membrilor familiei fiind ulterioară.

În legătură cu comportamentul inculpatului M.N. din ziua crimei și cu reperele orare pe care acesta le-a precizat, s-a reținut că prezintă relevanță în afara declarațiilor martorei C.M. și declarațiile surorii sale, ale bunicii G.R. și ale prietenului său J.T.

Astfel bunica inculpatului, martora G.R. a declarat în fața procurorului că în data de 4 noiembrie 2006, s-ar fi trezit după inculpat, pe la orele 9, iar în jurul orelor 10.00, l-a trimis pe inculpat să cumpere ouă și lapte, dându-i în acest scop suma de 50.000 lei, că inculpatul ar fi trebuit să se ducă doar până la magazinul de la parterul blocului însă a lipsit destul de mult, probabil o jumătate de oră (f. 140 d.u.p.).

În fața instanței de judecată, martora a declarat că s-a trezit după nepotul său și înaintea nepoatei și că l-a trimis pe băiat după unele cumpărături, fără a putea preciza ora, însă a afirmat că s-a întâmplat acest lucru după ce s-a terminat emisiunea lui C.T. și că la momentul când s-au auzit sirenele pompierilor inculpatul era încă acasă.

La rândul ei, sora inculpatului martora M.B. arată în faza de urmărire penală faptul că inculpatul a ieșit la cumpărăturile arătate în jurul orelor 11.00, și a lipsit circa 40 de minute iar la întrebarea martorei a susținut că a stat așa de mult pentru că a stat de vorbă cu vânzătoarea de la magazin (f. 137-138 d.u.p.). A mai arătat martora că după ce fratele său s-a întors de la magazin a fost sunată de martorul W. care i-a spus că a avut loc un incendiu, că l-a trimis pe N. să vadă ce se întâmplă și că înainte de a fi sunată de F., deci după sosirea lui N. de la cumpărături, a auzit sirenele pompierilor.

În fața instanței de judecată, martora arată că, odată cu începerea emisiunii lui C.T. la P.T., a închis televizorul, susținând că fratele său a mers la cumpărături după ce s-au auzit sirenele pompierilor, lipsind circa 40-50 minute. A mai arătat martora că, înainte ca mătușa sa să se întoarcă din Italia, i-a dispărut cheia pe care o avea de la garsoniera acesteia, susținând că acea cheie era separată de celelalte chei ale sale, deși în faza de urmărire penală a precizat că pe breloc i-au rămas celelalte chei, ceea ce denotă faptul că cheia a fost mai degrabă luată de cineva, decât pierdută.

Amănuntele furnizate de cele două martore cu ocazia primelor audieri, dovedesc sinceritatea lor și faptul că au relatat liber cele petrecute în dimineața respectivă, rezultând cu certitudine faptul că inculpatul a plecat de acasă înainte să se audă sirenele pompierilor, prin declarațiile lor ulterioare încercând însă să avanseze ideea că minorul a plecat totuși de acasă, după ce s-au auzit sirenele, astfel încercând să se plieze pe apărările inculpatului.

Celălalt reper oferit de acest martore, cu privire la momentul plecării inculpatului la cumpărături, și anume emisiunea lui C.T., despre care nici una dintre martore nu a făcut vorbire în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată se contrazic, bunica afirmând că au urmărit emisiunea, în timp ce nepoata susține că, odată cu începerea acestei emisiuni a închis televizorul, nu se verifică, deoarece din datele furnizate de acest post de televiziune, în data de 4 noiembrie 2006 nu a fost difuzată vreo emisiune cu C.T.

S-a mai precizat faptul că inculpatul încă de la început, știind că a comis fapta, a încercat să acrediteze ideea că a plecat la cumpărături în jurul orelor 13.00 când se auzeau deja sirenele mașinii de pompieri, care au venit la intervenția la locuința victimei (f. 200-202 d.u.p.), într-un fel sau altul acesta sugestionându-i pe cei din anturajul său în acest sens.

Martorul J.T. declară în faza de urmărire penală că, în data de 4 noiembrie 2006 în jurul orei 15,00, N. l-a căutat, spunându-i că merge după cumpărături și că, la rândul său l-a căutat pe acesta în jurul orei 15,45 când inculpatul ieșea de la magazinul situat la colțul blocului și că în data de 5 noiembrie 2006 i-ar fi spus că mătușa sa a fost omorâtă în ziua precedentă pe la orele 11,00 și că are în locuința mătușii sale suma de 500 euro, despre care nu știau decât ei doi.

A mai precizat martorul că inculpatul avea asupra sa mai mulți bani ca de obicei, sens în care l-a întrebat pe acesta de unde provin, iar inculpatul i-a răspuns că a jucat la pariuri sportive și a câștigat. De asemenea, inculpatul ar mai fi spus și că nu-l interesează banii pe care îi avea în locuința mătușii sale, ci a precizat că îi este frică să nu fie acuzat de moartea mătușii sale, dat fiind că amprentele sale se găsesc în casă.

Inculpatul manifestase de altfel, această „temere" și față de martora C.M. cu care s-a întâlnit în data de 6 noiembrie 2006, după ce o căutase insistent la magazin și în data de 5 noiembrie 2006, foarte important fiind faptul că la momentul discuției cu cei doi martori, asupra sa nu planau nici un fel de bănuieli, urmărirea penală nefiind începută

Audiat fiind în fața instanței de judecată, martorul J.T. declară că de fapt, inculpatul l-a căutat pe la orele 10.00 - 11.00, când i-a și spus că merge la cumpărături, (de observat este faptul că inculpatul afirmă că a plecat la cumpărături undeva după orele 12,00), și că l-a căutat pe acesta în jur de ora 15.00-16.00, menținându-și declarațiile anterioare, referitoare la suma de bani pe care chipurile, o avea la mătușa sa, împrejurarea că se teme să nu fie învinuit de moartea mătușii, faptul că acesta i-a spus că a aflat de la polițiști că fost omorâtă în jurul orei 10.00 sau că l-a rugat să îi facă niște CD-uri cu muzică, ocazie cu care a observat că avea cam 100 lei, mai mult ca de obicei. Martorul arată că l-a întrebat pe inculpat de unde are atâția bani iar inculpatul i-a răspuns că a jucat la pariuri sportive și a câștigat. De asemenea, inculpatul ar mai fi spus că nu-l interesează acești bani, ci faptul că îi este frică să nu fie acuzat de moartea mătușii sale dat fiind că amprentele sale se găsesc în casă.

Oricum, teza că omorul a fost comis undeva în cursul dimineții zilei de 4 noiembrie 2006, probabil până în jur de ora 10,00, oră la care inculpata a discutat telefonic cu fiica sa și cu inculpatul, aceștia fiind la acel moment la domiciliu, în condițiile în care bunica și sora sa s-au trezit după inculpat, (martora M.B. cu foarte puțin timp înainte de primirea apelului telefonic de la mama sa în jurul orei 10,00), care la ora 9 dimineața, în fugă, a trecut pe la locuința mătușii sale, fiind observat de martorul R.I., în timp ce inculpata în intervalul orar 8,30-10,30 afirmă că nu se afla acasă, ci la cumpărături, deși nu s-a întâlnit cu nimeni pe traseu iar benzile martor ale caselor de marcat ale magazinului M., de unde inculpata susține că a făcut anumite cumpărături, nu confirmă declarația acestuia, produsele specificate de aceasta ca fiind achiziționate din acel loc, nefiind cumpărate în ziua respectivă (f. 181-182 d.u.p.). În plus, perimetrul în care erau situate locuința victimei și locuințele inculpaților, este foarte restrâns, fiind ușor de parcurs distanțele dintre aceste imobile, ceea ce s-a apreciat că a permis inculpaților să se deplaseze cu mare repeziciune între locuința lor și aceea a victimei.

În faza de urmărire penală a fost audiat și martorul T.R., concubinul inculpatei A.A.K., acesta susținând că în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 inculpata ar fi primit un telefon, în intervalul orar 10.00-12.00, fiind anunțată despre decesul surorii sale, ulterior fiind chemat de aceasta la domiciliul mamei sale în jur de ora 14.00-15.00, martorul afirmând că în cursul dimineții nici el, nici A.A. nu au plecat de acasă, trezindu-se pe la orele 9.00.

Din lista convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon X utilizat de martorul T.R., reiese că în data de 4 noiembrie 2006 au fost efectuate două apeluri către numărul de telefon X aparținând inculpatei, la orele 10,06 respectiv 10,09, ceea ce denotă faptul că aceasta, la acel moment nu era acasă și nici împreună cu concubinul său, însă nu a răspuns la nici unul dintre aceste apeluri.

Această împrejurare vine să întărească ideea că, la acel moment inculpata era probabil, ocupată cu ștergerea urmelor infracțiunii, în mod cert între momentul în care viața victimei a fost suprimată și s-a dat foc garsonierei și până la propagarea incendiului și intervenția pompierilor, trecând un anumit interval de timp, în jurul orei 11.00 când s-a terminat ședința de bloc nefiind prezente încă, semnele incendiului.

În două declarații, una dată în fața organelor de poliție și una în fața procurorului martora R.I. a arătat că în data de 4 noiembrie 2006 a fost sunată de către inculpată care i-a spus că nu-i poate plăti chiria și o roagă să o amâne, pentru că sora ei a fost ucisă de către italieni (f. 130,132 d.u.p.)

În realitate, telefonul a fost dat de inculpată în data de 3 noiembrie 2006 la ora 8.18 (f. 193 d.u.p.), de pe telefonul martorului T.R. iar la confruntarea dintre inculpată și martoră, aceasta din urmă a revenit asupra declarației, arătând că în cursul convorbirii telefonice din data de 3 noiembrie 2006 inculpata nu a spus că sora sa ar fi decedat, confirmând aceste împrejurări și în fața instanței de judecată.(f. 114 dos. inst.)

Declarația martorei rămâne în continuare relevantă sub aspectul dificultăților financiare ale inculpatei, acesta rezultând a fi mobilul crimei.

S-a arătat deja că, în locuința victimei, au fost descoperite urmele celor doi inculpați, pe cuțitul corp delict, găsit pe suprafața cadavrului și pe anumite obiecte aflate în imediata apropiere a acestuia, respectiv două sticle de băutură.

Dacă în privința inculpatului M.N., prezența unor urme create de el în casa victimei ar fi explicabilă, fiind un obișnuit al casei, deși a susținut constant că nu a văzut sticle de băuturi alcoolice în casa mătușii sale și că nu consuma alcool, (chiar dacă în fața instanței a avansat ideea că existau sticle de băutură în casa victimei, mai precis în locul unde ținea și detergentul de rufe) astfel că prezența unor urme create de el pe cele două sticle de băutură aflate în imediată apropiere a victimei, nu se poate explica decât prin faptul că inculpatul a intrat în contact cu acestea, fiind prezent în locuința victimei cu ocazia comiterii omorului, prezența urmelor inculpatei A.A.K. pe obiectele corp delict, inclusiv pe cuțitul cu care s-au aplicat lovituri victimei, apare ca fiind cu totul inexplicabilă, dacă se are în vedere declarațiile acesteia în sensul că nu a mai fost în casa victimei cu circa 1 an înainte de comiterea faptei.

Ambii inculpați și-au nuanțat pe parcurs declarațiile, pentru a explica într-un fel sau altul prezența acestor urme, (afirmând inculpata că totuși, a mai intrat în locuință în cursul lunii august 2006, când s-ar fi uitat intr-o cămară, unde a văzut o cutie cu băuturi, iar inculpatul că a văzut sticle de băuturi în casa victimei, ba chiar a văzut-o pe aceasta servind pe cineva cu votcă) însă neconvingător, motiv pentru care s-a considerat că urmele au fost create de aceștia la data de 4 noiembrie 2006, ele fiind ridicate chiar de pe cuțitul cu care s-a comis crima și pe cele două sticle care au fost găsite în apropierea patului pe care se afla victima, așa cum rezultă din fotografiile judiciare depuse la fila 24 d.u.p., probabil folosite la incendierea garsonierei.

S-a remarcat din aceleași fotografii efectuate la fața locului, dezordinea din cameră, sertarele răsturnate, semn că au fost căutate bunuri care să fie însușite, în condițiile în care martora C.M.M. a precizat că, aflându-se în locuința victimei cu o seară înainte, a remarcat că era ordine și curățenie.

Concluziile raportului de constatare biocriminalistică, precum și locul în care obiectele purtătoare de urmă au fost găsite, pe cadavru și în imediata apropiere a acestuia, demonstrează nesinceritatea ambilor inculpați în - privința prezenței lor în locuința victimei în data de 4 noiembrie 2006 iar în ceea ce o privește pe inculpată nesinceritatea declarației de nerecunoaștere a infracțiunii de omor.

S-a considerat că existența urmelor biologice descoperite în interiorul garsonierei pe care o ocupa victima și în care s-a evidențiat profilul genetic al celor doi inculpați, indică în mod cert prezența recentă a acestora în locuință, iar valabilitatea ca probă a raportului de constatare biocriminalistică efectuat este dincolo de orice îndoială, un astfel de procedeu fiind în măsură să excludă profilul genetic al unei persoane cum a fost cazul de exemplu, al concubinului inculpatei, martorul T.R.

Mai mult, probabilitățile exprimate în raport sunt absolut convingătoare, de ex. probabilitatea ca o altă persoană să se substituie inculpatei în profilul genetic găsit pe cuțitul găsit la fața locului este de 1 la 276243 indivizi, în măsura în care populația mun. Cluj-Napoca era estimată la 1 ianuarie 2008 la 309.300 locuitori.

În același timp, pe sticla de votcă marca K., găsită la fața locului a fost identificat un amestec de profile genetice ce provin de la minim 3 persoane iar o altă persoană din populația caucaziană care să o substituie pe inculpată ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 1.036.269.430 indivizi.

Acest mijloc de probă reprezintă cel mai eficient instrument de identificare a persoanelor în medicina legală și investigațiile de ordin criminalistic, precum și cel mai fiabil și totodată, informativ instrument disponibil în prezent, puterea sa de excludere fiind absolută, ceea ce face posibilă exonerarea rapidă și definitivă a suspecților inocenți, cum a fost în cazul de față, situația martorului T.R.

Într-o anchetă, un test genetic poate spune dacă profilul ADN al unei persoane suspecte corespunde cu profilul ADN obținut dintr-o probă biologică prelevată de la locul crimei, însă singură această probă nu poate conduce la stabilirea vinovăției unei persoane.

În cazul de față, aceste probe științifice se completează cu alte probe administrate în cauză din care rezultă fără dubiu că atât inculpatul M.N. cât și inculpata A.A.K. au lipsit de la domiciliu în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 când viața victimei a fost suprimată, inculpatul a fost văzut la fața locului în dimineața crimei, și-a manifestat în mod repetat temerea că ar putea fi acuzat, a fost văzut cu bani asupra sa, mai mulți ca de obicei, are un comportament violent, în timp ce inculpata se confrunta cu lipsuri materiale, fiind în imposibilitate de a-și achita chiria și la un moment dat, anterior crimei a apelat la sora sa pentru ajutor, în ciuda relațiilor pe care le avea cu aceasta.

S-a mai precizat și faptul că inculpata A.A.K. a fost supusă testului poligraf, raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, din data de 22 ianuarie 2007 (fila 240-242 d.u.p.) evidențiind la întrebările relevante pentru cauză, reacții specifice comportamentului simulat.

S-a reținut astfel, că în data de 4 noiembrie 2006, cel mai probabil înainte de ora 10.00, inculpații A.A.K. și M.N., în baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat la locuința victimei A.A., suprimându-i viața prin violență și i-au incendiat garsoniera în scopul ștergerii urmelor, sustrăgând suma de aproximativ 100 lei.

Martora C.M.M. a arătat că victima avea aproximativ 2 milioane lei în poșetă, că a plătit taxiul cu care s-au deplasat la și de la restaurantul tatălui ei în data de 3 noiembrie 2006, ceea ce însemna că trebuia să mai aibă niște bani asupra sa, însă în poșeta găsită la fața locului nu s-au găsit sume în lei, ceea ce demonstrează faptul că acestea au fost sustrase.

În plus, așa cum a rezultat din declarația părții vătămate A.E., la venirea în tară victima a avut într-adevăr în bancă suma de 1000 euro din care i-a dat părții vătămate suma de 800 euro, iar în locuința victimei a fost găsită suma de 185 euro, ceea ce confirmă declarația părții vătămate.

Fără îndoială, ceea ce s-a petrecut în garsoniera victimei A.A. în data de 4 noiembrie 2006, în cursul dimineții, respectiv modalitatea concretă în care inculpații au acționat pentru a-i suprima viața și pentru a ascunde urmele infracțiunii, prin incendierea garsonierei, nu se poate stabili cu exactitate în lipsa recunoașterii celor doi inculpați.

S-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei lovituri de cuțit, cuțit pe care s-a găsit sângele inculpatei, că pe alte bunuri din locuință s-au găsit urme biologice provenind de la ambii inculpați și că prezența acestora nu este explicabilă prin prisma declarațiilor acestora, că inculpații au avut atât ocazia, cât și mobilul comiterii faptelor, asupra inculpatului M.N. fiind văzute anumite sume de bani.

Raportat la conținutul Deciziei nr. 35 din 22 septembrie 2008 pronunțate în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la încadrarea juridică a faptei de omor urmată de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare în sarcina celor doi inculpați, din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. d) C. pen. și profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., câtă vreme după comiterea omorului, inculpații au incendiat cadavrul victimei în vederea ascunderii faptei comise, fiind vorba despre două fapte distincte, succesive, aflându-ne în acest caz, în prezența unor infracțiuni concurente. Astfel, infracțiunea de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen. se săvârșește cu intenție, ca formă de vinovăție, însă aceasta în ambele sale modalități, directă ori indirectă, în situația descrisă în speță fiind vorba despre intenția indirectă, deoarece făptuitorii, deși nu au dorit să aducă atingere sentimentului de respect datorat morților, au acceptat producerea unei asemenea urmări ca efect al acțiunii lor de ascundere a omorului.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal sunt în măsură să conducă la concluzia indubitabilă a vinovăției celor doi inculpați, aceștia urmând a răspunde penal pentru faptele lor.

În drept, faptele inculpaților A.A.K. și M.N. care în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006, au acționat în comun și au suprimat prin violență viața victimei A.A. (sora și respectiv mătușa lor), în urma unei înțelegeri prealabile în scopul de a o deposeda de bani, sustrăgând ulterior suma de 100 RON de la aceasta și incendiindu-i locuința, în scopul ștergerii urmelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a) și c), 176 lit. d) din C. pen.; profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen.; tâlhărie calificată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) și c); distrugere calificată, prev. de art. 217 alin. (4) din C. pen. aflate în concurs potrivit art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 99 și urm. C. pen. față de inculpatul minor.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpaților și circumstanțele ce atenuează ori agravează răspunderea penală a acestora.

Dincolo de gravitatea deosebită a faptelor comise, ce rezultă atât din circumstanțele concrete ale comiterii lor, mijloacele folosite și relațiile de rudenie care leagă părțile, s-au avut în vedere și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpaților, fiecare dintre ei fiind infractor primar, aflat la prima confruntare cu legea penală ambii, fiind nesinceri pe parcursul procesului penal.

În cauză au fost efectuate în privința fiecăruia dintre inculpați referate de evaluare psiho-socială de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, depuse la dosarul cauzei, filele 56-59, respectiv 117-120, în privința minorului fiind evidențiat un comportament agresiv atât față de membrii familiei, cât și față de alte persoane, precum și lipsa de dorință, decât la nivel declarativ, de continuare a studiilor și de obținere a unei calificări, precum și atitudinea permisivă și protectoare a mamei sale. În privința inculpatei, s-a considerat că aceasta dispune de suficiente resurse interne, (respectiv motivație și atitudine pozitivă față de muncă, preocupare față de copii, dorința de a nu mai intra în contact cu legea), care coroborate cu sprijinul familiei de proveniență pot constitui argumente în sensul ca evoluția sa ulterioară pe plan socio-familial să fie una pozitivă.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații A.A.K. și M.N.

Prin Decizia penală nr. 127/ A din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 512 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj.

A admis apelurile declarate de către inculpații A.A.K. și M.N., împotriva sentinței penale nr. 512 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în întregime și judecând în fond cauza:

În baza art. 10 lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata A.A.K. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a) și c), art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; tâlhărie calificată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) și c) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.; distrugere calificată, prev. de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., totul cu aplic.art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 10 lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.N. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev.de art. 174, 175 lit. a) și c), art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen.; tâlhărie calificată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) și c) C. pen. și art. 99 C. pen.; distrugere calificată, prev. de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 99 C. pen. și profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) și b) C. pen.

A constatat că inculpata A.A.K. a fost reținută la 11 decembrie 2006 și arestată preventiv în perioada 12 decembrie 2006 – 10 mai 2007.

În baza art. 350 C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj Napoca, dispusă față de inculpată prin Decizia penală nr. 274 din 10 mai 2007 a Curții de Apel Cluj.

A constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a arătat că, pentru respectarea dreptului la apărare al inculpaților, a încuviințat la solicitarea acestora, la 9 iunie 2010 efectuarea unei expertize medico-legale ADN la I.N.M.L. București, întrucât nu există certitudinea că urmele biologice ridicate de pe corpurile delicte, de la locul faptei, aparțin inculpaților, ale cărei concluzii, vor fi apreciate prin coroborare cu celelalte probe, conform art. 63 și 64 C. proc. pen.

În apel, a fost ascultat A.E., care a renunțat la calitatea de parte vătămată, dorind să fie audiat ca martor. În ciuda tuturor demersurilor făcute, întrucât instanța de fond nu l-a ascultat, negăsindu-l, neputând fi reaudiat nici de către instanța de apel, martorul T.R. dând declarație doar la parchet, instanța de apel a făcut în privința lui aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dând citire în ședința publică din 14 iunie 2012, a celor relatate la fila 72, 79 u.p., urmând a ține cont de aceste împrejurări la pronunțarea soluției.

Având în vedere criticile aduse de inculpați hotărârii tribunalului, instanța de apel a ținut cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a realizat o nouă judecată în fond a cauzei, prin reexaminarea probatoriului deja administrat, precum și prin prisma noilor expertize medico-legale depuse și a avizelor eliberate de comisia superioară medico-legală din cadrul I.N.M.L. București.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel le-a oferit inculpaților A.A. și M.N., ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței - Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței - Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României - Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993)

Înainte de a analiza solicitările procurorilor de majorare a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a examinat existența elementelor laturii obiective și subiective a infracțiunilor deduse judecății.

Astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu și sentința tribunalului este însă lipsită de suport probator, a fost reliefată printr-o interpretare trunchiată a probelor, suferind chiar și din punct de vedere logic, astfel că nu poate fi însușită.

După efectuarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească în apel, Curtea a reținut în esență, că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, distrugere calificată și profanare de morminte.

Instanța de apel a mai apreciat că mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, nu au reușit să dobândească statutul de dovezi convingătoare de vinovăție a inculpaților, în sensul că nu au răsturnat prezumția de nevinovăție, ce operează în favoarea acestora.

Contradicțiile dintre mijloacele de probă, caracterul probabil al altora, consolidează starea de dubiu, relativ la comiterea infracțiunilor de către inculpați.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care învederează că “motivele verosimile care au stat la baza arestării unei persoane, nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a formula o acuzare, sau pentru a justifica o condamnare” (hotărârea Gusinskyi c/a Rusiei din 19 mai 2004).

Este de necontestat faptul că infracțiunile săvârșite în data de 4 noiembrie 2006 în garsoniera victimei din Cluj, reprezintă niște fapte abominabile, însă rolul organelor judiciare, inclusiv al instanței de judecată, este acela de aflare a adevărului potrivit art. 3 C. proc. pen., iar lămurirea cauzei sub toate aspectele se poate face doar pe bază de probe (art. 62 C. proc. pen.) și cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal, reglementate atât de legislația internă, cât și de cea europeană.

În speță, instanța de apel a mai reținut că după trimiterea în judecată a inculpaților, mijloacele de probă administrate în faza de judecată nu au consolidat acuzarea din actul de sesizare, ci, dimpotrivă, nu au mai susținut-o.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de I.N.M.L. M.M. București la 16 februarie 2011, a rezultat că analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice nu a pus în evidență prezența sângelui de natură umană, la nivelul lamei cuțitului găsit la locul faptei. Analiza genetică a urmelor prelevate de pe lama cuțitului, sticla de gin B., sticla de votca K., cutia de chibrituri, cana mare de culoare galbenă și cănile mici de culoare verde, nu a pus în evidență material genetic de natură umană.

Față de aceste concluzii, Curtea de Apel la data de 21 februarie 2011 a dispus efectuarea unor completări la raportul de expertiză medico-legală examen ADN - efectuat de I.N.M.L. M.M. București, care să stabilească: 1) dacă pe obiectele supuse examinării (sticlă de gin B. fără dop, o sticlă vodcă K., cu dop, un cuțit cu lama de metal și mâner de plastic topit, o cutie de chibrituri, o cană mare de culoare galbenă, o cană mică de culoare verde, o cană mică de culoare verde) au fost identificate urme care să conțină profilul genetic al inculpaților sau sunt excluse din câmpul infracțional extractele ADN ale acestora.

2. Dacă neevidențiarea materialului genetic de natură umană al victimei și al inculpaților, la locul infracțiunii, se datorează funinginii depuse pe obiecte, trecerii unui interval mare de timp - 4 ani de la săvârșirea faptelor sau altor cauze.

3. Dacă imposibilitatea efectuării expertizei se poate datora împrejurării că în speță s-au mai prelevat microurme biologice, utilizate la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 28 noiembrie 2006 de către Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Biocriminalisttice din cadrul I.G.P.R.

4. Dacă profilele genetice ale victimei A.A. și ale inculpaților sunt identice sau se regăsesc în urmele biologice ridicate de la locul infracțiunii sau pe obiectele supuse expertizării.

5. Dacă laboratorul de genetică ce funcționează în cadrul I.N.M.L. M.M. are atestat ISO 9001.

6. Dacă experții medico-legali pot explica contradicțiile existente între raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 28 noiembrie 2006 efectuat de către Institutul de Criminalistică- Serviciul Expertize Biocriminalistice din cadrul I.G.P.R. și raportul de expertiză al Laboratorului de genetică din cadrul I.N.M.L. București din 14 februarie 2011.

La 15 aprilie 2011 au fost depuse la dosarul cauzei, completările solicitate din partea I.N.M.L. M.M. care au învederat următoarele: pe obiectele supuse examinării, reprezentate de sticla de gin B. fără dop, sticla de votcă K. cu dop, un cuțit cu lamă metalică și mâner de plastic topit, o cană mare de culoare galbenă, două căni mici de culoare verde și o cutie de chibrituri, nu a fost pus în evidență material genetic de natură umană. Nici la nivelul lamei cuțitului nu s-au pus în evidență microurme de sânge de natură umană. Neevidențierea materialului genetic la nivelul obiectelor ridicate din câmpul infracțional, se poate datora atât acțiunii factorilor din mediu – căldură excesivă, funingine – cât și faptului că respectivele obiecte au fost supuse anterior unei investigații de laborator în cadrul I.G.P.R. La nivelul obiectelor ridicate din câmpul infracțional, au existat probabil urme biologice depuse prin contact. Se cunoaște că materialul biologic transferat prin mecanism de contact este în general redus cantitativ și prin urmare, este posibil ca microurmele să fi fost prelevate integral cu ocazia analizelor de laborator efectuate la I.G.P.R. Investigația efectuată în cadrul Laboratorului de genetică al I.N.M.L. București nu a evidențiat profile genetice aparținând victimei sau inculpaților, întrucât pe niciunul dintre obiectele analizate nu s-a evidențiat material genetic de natură umană. Laboratorul de genetică al I.N.M.L. București deține certificare ISO 9001. Pentru lămurirea contradicțiilor dintre raportul de constatare al Poliției din noiembrie 2006 și raportul de expertiză medico-legală examen ADN efectuat la I.N.M.L. București în februarie 2011, s-a recomandat avizarea unuia dintre ele, de către Comisia Superioară de Medicină Legală București.

Așa fiind, instanța de apel în ședința publică din 14 aprilie 2011 a dispus trimiterea întregului dosar la Comisia Superioară de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul I.N.M.L. M.M. București, pentru avizarea uneia din cele două probe științifice menționate.

La data de 16 mai 2011 Comisia Superioară de Medicină Legală a emis Avizul solicitat de instanță, din care a rezultat că neconcordanțele dintre cele două probe științifice s-au datorat fie împrejurării că materialul biologic existent pe corpurile delicte analizate, a fost ridicat în totalitate sau cvasitotalitate cu ocazia analizelor de laborator efectuate la I.G.P.R., fie datorită împrejurării că între cele două examinări a trecut un interval de timp de 4 ani, fie datorită modului, locului și condițiilor de păstrare a corpurilor delicte la I.G.P.R. precum și a condițiilor de transport ale acestora către I.N.M.L.

Față de avizul emis, instanța de prim control judiciar, în ședința publică din 9 iunie 2011, a hotărât întocmirea unei adrese către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. București pentru a proceda la motivarea actului eliberat la 16 mai 2011, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă că membrii comisiei nu au reprodus întrebările la care trebuiau să răspundă, nu au descris operațiile efectuate în cadrul controlului și nu au precizat motivele concrete pe care s-au bazat, pentru a ajunge la concluziile menționate în aviz.

La 30 septembrie 2011, s-a depus la dosarul Curții Avizul motivat al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. București rezultând următoarele: testarea ADN pornind de la cantități mici și degradate de material genetic, impune abordarea unor strategii de analiză speciale datorită riscului apariției artefactelor de analiză, exprimate sub forma unor semnale false, asemănătoare unor caractere genetice. Determinarea cantității și calității materialului genetic este o etapă esențială pentru caracterizarea unei probe judiciare, ca fiind potențială sursă de artefacte, lucru cunoscut în genetica judiciară.

La interpretarea profilelor ADN rezultate prin amestecul unor urme de contact (celule epiteliale) provenite de la mai mulți indivizi umani, trebuie avut obligatoriu în vedere posibilitatea apariției artefactelor de analiză. Interpretarea rezultatelor unei testări genetice urmând criterii riguroase de citire a semnalelor detectate de echipamentele de analiză, permite distingerea artefactelor și raportarea corectă și fără dubii a profilelor ADN.

Experții medico-legali au arătat că testarea genetică a corpurilor delicte ridicate de la locul faptei s-a realizat urmând o serie de protocoale de analiză standard, deși respectivele probe judiciare ar fi necesitat de către poliție o abordare specială, dat fiind faptul că locul faptei a fost incendiat. De asemenea, se învederează că poliția pentru niciunul dintre corpurile delicte analizate (sticle, cuțit, căni, cutie de chibrituri) nu a raportat cantitatea și calitatea materialului genetic evidențiat în probe, aspect foarte util, dat fiind natura acestora.

Mai mult, interpretarea rezultatelor de către poliție, prezintă o serie de vicii, existând discrepanțe evidente între componentele raportului de constatare al I.G.P.R., respectiv între conținutul secțiunilor rezultate și concluzii și conținutul Anexei. Contradicțiile detectate vizează următoarele probe: astfel în legătură cu proba analizată - microurma U5 (celule epiteliale) prelevată de pe cuțitul găsit în cameră notată sânge cuțit U5, în conținutul existent în secțiunile rezultate și concluzii, se raportează evidențierea unui “amestec de profile genetice ce provin de la minimum 2 persoane, profilele de referință ale victimei A.A.

și inculpatei A.A., fiind incluse în amestecul obținut, pentru ca în conținutul existent în Anexă să se raporteze “un profil ADN de tip mixt incomplet, care ar putea rezulta prin amestecul de material genetic provenit de la minimum 3 persoane, nu 2 persoane. Într-adevăr, caracterele genetice ale victimei și inculpatei se regăsesc în acest amestec, dar nu se poate trece cu vederea că există și un al treilea contribuitor în persoana unui necunoscut de sex masculin. Cu privire la proba analizată microurma U6 (celule epiteliale) prelevată de pe cutia de chibrituri de pe masa din cameră notată în conținutul existent în secțiunile rezultate și concluzii, se raportează “evidențierea unui profil genetic unic ce aparține unei persoane de sex feminin, identic cu profilul genetic al victimei A.A.

În conținutul existent în anexă se raportează de către poliție “un profil ADN de tip unic identic cu al victimei A.A., exceptând faptul că este de sex masculin, întrucât în coloana cu markerul de sex sunt consemnate caractere de tip XY specifice indivizilor de sex masculin. În plus, aceeași probă mai apare raportată într-un tabel de pe ultima filă a anexei, având de data aceasta aspectul unui profil ADN mixt, care ar putea rezulta prin amestecul de material genetic provenit de la minimum 3 persoane, din care cel puțin una, de sex masculin; caracterele genetice ale victimei regăsindu-se în acest amestec.

Cu privire la microurma U9 (celule epiteliale), prelevată de pe a doua cană mică ridicată de pe masa din cameră, notată în conținutul existent în secțiunile rezultate și concluzii, poliția raportează “evidențierea unui profil genetic unic ce aparține unei persoane de sex feminin, identic cu profilul genetic al victimei A.A.”. În conținutul existent în Anexă, poliția raportează “un profil ADN de tip unic care ar aparține însă unei persoane de sex masculin, întrucât în coloana cu markerul de sex, se evidențiază caractere de tip XY specifice indivizilor de sex masculin.

În aceste condiții, în Avizul Comisiei Superioare Medico-Legale I.N.M.L. București s-au formulat următoarele concluzii: investigațiile genetice derulate în această cauză penală în cele două laboratoare (al poliției și cel de genetică al I.N.M.L.) nu sunt discordante, în sensul că rezultatul negativ obținut în cadrul I.N.M.L. s-a datorat faptului că întreg materialul genetic de pe corpurile delicte și așa în cantitate redusă și de o calitate precară, datorită incendiului provocat, a fost epuizat cu ocazia testărilor ADN efectuate în cadrul I.G.P.R.

Cât privește însă, rezultatele raportate de Laboratorul I.G.P.R. se opinează că există o serie de discrepanțe marcante în conținutul raportului lor expertal, care conduc la ideea că interpretarea rezultatelor s-a realizat de o manieră empirică sau aleatoare, fără respectarea unor criterii riguroase. S-a recomandat în acest aviz al Comisiei Superioare ca aceste contradicții să fie rezolvate prin reanalizarea extractelor de ADN obținute pentru microurmele U1-U9 și care se află în conservare în cadrul Laboratorului I.G.P.R.

Așa fiind, la 27 octombrie 2011 instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN la I.N.M.L. București, cu privire la inculpații A.A. și M.N. prin care să se dispună: 1) testarea genetică a corpurilor delicte ridicate de la locul faptei din 04 noiembrie 2006 (sticle, cuțit, căni, cutie de chibrituri), ținând cont de împrejurarea că acesta a fost incendiat și să se reanalizeze extractele de ADN obținute pentru microurmele U1-U9 și care se află în conservare, în prezent în cadrul laboratorului I.G.P.R. și să se stabilească dacă pe probele în litigiu (sticlă G.B., sticlă Votcă K., cuțit așezat pe victimă, cutia de chibrituri ridicată de pe masa din camera victimei, pe 2 căni (mare și mică) se evidențiază urme biologice care să aparțină inculpaților A.A. și M.N., respectiv dacă extractele ADN ridicate de pe obiectele în litigiu corespund cu cele ale inculpaților;

2. să se comunice totodată, cantitatea și calitatea materialului genetic evidențiat în probe, datorită împrejurării că locul infracțiunii de omor deosebit de grav a fost incendiat;

3. Dacă probele de referință recoltate de la cei doi inculpați și victima A.A., decedată, corespund cu extractele ADN găsite pe materialele supuse examinării;

4. Dacă pe obiectele în litigiu au fost evidențiate microurme de celule epiteliale remanente în urma contactului cu persoana care a atins-o de sex M sau F, al cărui profil genetic corespunde exact profilului genetic al inculpaților.

5. Dacă profilul ADN aparținând inculpaților s-a regăsit în majoritatea mixturilor de ADN identificate și analizate.

6. Dacă profilul genetic al inculpaților a fost pus în evidență pe bunurile din locuința victimei.

7. Dacă se poate stabili că profilul genetic ADN al inculpaților extras din proba de referință recoltată de la aceștia este inclus în amestecul de profile genetice puse în evidență pe căni, cuțit, sticle, alcool.

La 19 martie 2012 s-a depus la dosar, Suplimentul la raportul de expertiză medico-legală, examen ADN din care rezultă că analiza genetică a evidențiat profilele ADN de referință ale inculpaților și acestea corespund cu cele raportate de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. în raportul de constatare.

Totodată, I.N.M.L. a precizat că probele transmise de către Institutul de Criminalistică – I.G.P.R. au fost reprezentate de două eșantioane de salivă aparținând celor doi inculpați. Din comunicarea remisă instanței de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., rezultă că nu s-au putut trimite către I.N.M.L. extractele de ADN a urmelor U1 – U9, întrucât aceste probe au fost epuizate în cursul analizelor derulate în Laboratorul poliției, nemaifiind disponibile în prezent. Experții medico-legali au arătat că datorită celor communicate de poliție se află în imposibilitatea realizării unei noi expertize genetice a extractelor ADN, corespunzătoare corpurilor delicte pe microurmele U1-U9.

Realinalizând însă, expertizele genetice aferente acestei spețe, respectiv raportul de expertiză medico-legală din 14 februarie 2011 al I.N.M.L. București, raportul de constatare tehnico-științifică al poliției care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților, și raportul de constatare medico-legală al victimei, experții medico-legali au formulat mai multe considerații, pentru a fi avute în vedere de instanță la judecarea cauzei.

Astfel, cu privire la raportul de expertiză ADN realizat în cadrul I.N.M.L. se învederează că probele recepționate la I.N.M.L. în 2010 se prezentau acoperite complet de funingine, iar cuțitul prezenta mânerul de plastic cvasiintegral carbonizat și lama metalică cu urme de carbonizare și ardere brun roșietice difuze (sticlă de gin B. fără dop, sticla de votcă K. cu dop, cana mare de culoare galbenă, 2 căni mici verzi, cutia de chibrituri). Pe obiectele supuse testării genetice, nu s-a detectat ADN uman, nici la nivelul cuțitului. Neevidențierea materialului genetic la nivelul corpurilor delicte s-a putut datora atât acțiunii factorilor din mediu – căldură excesivă funingine – cât și faptului că acele obiecte au fost supuse unei prime investigații de laborator în cadrul I.G.P.R.

În privința raportului de necropsie al victimei s-a precizat că moartea acesteia a survenit datorită unor plăgi înjunghiate cervicale, arsurile având caracter postvital. Examenul toxicologic a indicat o alcoolemie de 0 gr.% și absența altor toxice (medicamente sau droguri).

Cu privire la raportul de constatare ADN realizat în 28 noiembrie 2006 de către Institutul de Criminalistică – I.G.P.R. experții medico-legali au arătat că “poliția a concluzionat asupra existenței unei urme de sânge uman pe vârful lamei cuțitului, folosind doar o reacție de orientare, respectiv un test de culoare realizat cu ajutorul reactivului A., deși pentru a afirma acest lucru, este obligatoriu a se realiza un test de certitudine. Pentru niciunul dintre corpurile delicte ridicate de la locul faptei, nu a fost consemnată cantitatea și calitatea ADN extras din urme, deși acest lucru era esențial pentru caracterizarea unor obiecte supuse acțiunii unor factor fizici recunoscuți pentru capacitatea lor, de a degrada și distruge materialul genetic – temperaturi ridicate, fum de ardere, carbonizare. S-a învederat de către experții medico-legali, că determinarea cantității de ADN uman dintr-o probă, reprezintă un element cu caracter obiectiv, de natură să explice reușita sau eșecul unei testări ADN.

Specialiștii de la I.N.M.L. București au atras atenția asupra faptului că poliția a raportat evidențierea profilului ADN al victimei atât la nivelul orificiului sticlei de votcă K., cât și la nivelul sticlei de gin B., aceasta în condițiile în care examenul toxicologic al victimei a indicat o alcoolemie de 0 gr.%. Mai mult, la data finalizării raportului poliției, respectiv în 28 noiembrie 2006, nu se cunoștea rezultatul alcoolemiei, acesta fiind disponibil abia în 17 ianuarie 2007.

Nu în ultimul rând, experții de la I.N.M.L. București au învederat o serie de discrepanțe între diferitele componente ale raportului de constatare întocmit de poliție în luna noiembrie 2006 între conținutul precizat referitor la rezultate și concluzii, și conținutul Raportului precizat în Anexă, care au fost analizate mai sus de către Curte, în considerentele deciziei. Comisia Superioară de Medicină Legală a opinat că aceste discrepanțe sunt de natură a trezi îndoieli cu privire la numărul de contribuitori desemnați pentru urmele analizate și, asupra gradului de concludență al concluziilor formulate de poliție. S-a arătat că, într-o expertiză științifică, concluziile pot fi considerate cu grad înalt de concludență numai atunci când nu există niciun echivoc al rezultatelor în baza cărora au fost formulate.

În final, s-a concluzionat că cele statuate în raportul de constatare al Institutul de Criminalistică – I.G.P.R. sunt echivoce și discutabile, în condițiile în care datele din raportul de constatare al poliției sunt în contradicție evidentă cu profilele ADN raportate în Anexa Raportului. Contradictoriu este și faptul că profilul ADN al victimei este regăsit pe gura celor două sticle de băutură de la locul faptei, în condițiile în care aceasta a prezentat o alcoolemie de 0 gr. %. Pentru deplina lămurire a contradicțiilor și caracterului echivoc al concluziilor poliției, I.N.M.L. M.M. București recomandă analizarea tuturor electroforegramelor (profilele brute ADN) obținute în această speță penală, după care instanța va trebui să obțină o nouă Opinie sau Aviz privind caracteristicile acestor electroforegrame din partea Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L.

În aceste condiții, în ședința publică din 22 martie 2012 s-au pus de către instanță în discuția părților, recomandările I.N.M.L. București privind întocmirea unei adrese la I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică – Serviciul Expertize biocriminalistice pentru a pune la dispoziția instanței toate electroforegramele corespunzătoare profilelor ADN ale urmelor U1-U9, pe suport de hârtie și electronic.

S-a mai hotărât ca, după sosirea acestora de la I.G.P.R., să fie sesizată Comisia Superioară de Medicină Legală pentru emiterea unei Opinii – Aviz, privind caracteristicile electroforegramelor corespunzătoare profilelor ADN obținute în această cauză, ale urmelor U1-U9.

S-a solicitat ca la emiterea avizului să se aibă în vedere concluziile Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. M.M. București cuprinse în suplimentul raportului de expertiză medico-legală ADN întocmit la 19 martie 2012, precum și cele inserate în raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, realizat de I.G.P.R. din 28 noiembrie 2006, precum și cele ale oricăror acte medico-legale atașate dosarului, cu analizarea electroferagramelor și concluzionarea asupra profilelor ADN ale inculpaților A.A. și M.N., pe respectivele urme.

S-a cerut de către instanță, ca medicii să precizeze în Aviz dacă se poate realiza o corelare între tipul de incendiu produs în locuința victimei, cu leziunile descoperite pe corpul acesteia, sens în care să aibă în vedere raportul de intervenție și procesul verbal aferent acesteia din 4 noiembrie 2006 întocmit de I.S.U. – Detașamentul de Pompieri Cluj.

În ședința publică din 24 mai 2012 s-a depus la dosarul instanței, prin fax, Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală care emite următoarele concluzii: analiza electroferegramelor corespunzătoare urmei de pe gura sticlei de gin U1 a pus în evidență un profil ADN mixt ce provine prin amestecul de material genetic de la minimum două persoane, din care cel puțin una, este de sex masculin. Caracterele genetice din profilul de referință al victimei A.A. se regăsesc integral în amestec alături de caracterele genetice aparținând inculpatului minor M.N. Din analiza probabilistică rezultă că ipoteza „urma de pe gura sticlei de gin conține ADN care provine de la victima A.A. și inculpatul minor M.N. este de 2283 x 1020 ori, mai probabilă decât ipoteza „urma de pe gura sticlei de gin conține ADN care provine de la victimă și un bărbat necunoscut”. Calitatea de contribuitor al inculpatei A.A., este discutabilă, întrucât nu există elemente de natură să o identifice în mod particular în acest amestec, ea regăsindu-se în virtutea legăturii strânse de înrudire atât cu victima, cât și cu inculpatul minor.

Analiza electroforegramelor corespunzătoare urmei de pe gura sticlei de votcă U4, a pus în evidență un profil ADN mixt ce provine prin amestecul de material genetic de la minimum 2 persoane, din care cel puțin una, este de sex masculin. Caracterele genetice ale victimei se regăsesc integral în acest amestec, alături de caracterele genetice aparținând unui bărbat necunoscut.

Caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului minor M.N. nu se regăsec integral în acest amestec. Calitatea de contribuitor a inculpatei A.A. nu poate fi precizată, atât timp cât este prezentă o singură necorespondență.

Analiza electroforegramei corespunzătoare urmei de pe vârful cuțitului U5 a pus în evidență un profil ADN mixt ce provine prin amestecul de material genetic de la minimum două persoane, din care cel puțin una este de sex masculin. Caracterele genetice ale victimei se regăsesc integral în acest amestec, alături de caracterele genetice aparținând unui bărbat necunoscut.

Caracterele genetice din profilurile de referință al inculpaților A.A. și M.N., nu se regăsesc integral în acest amestec.

Analiza electroforegramelor corespunzătoare celorlalte urme U2 – sticlă de gin – corp, U3 – sticlă de votcă cu dop, U6 – cutie de chibrituri, U7 – cană mare, U8 – cană mică și U9 – cana 2, a evidențiat profile unice și mixturi din care se distinge complet sau incomplet, doar profilul de referință al victimei.

Concluzia finală emisă de către Comisia Superioară de Medicină Legală este aceea că „deplina lămurire a rezultatelor ce conțin elemente de incertitudine, s-ar fi putut realiza de către poliție prin aprofundarea testărilor genetice. În acest scop, s-ar fi putut utiliza atât markeri ADN suplimentari, cât și protocoale de analiză optimizate, menite să conducă la obținerea unor profile ADN, cu minime ambiguități”. Leziunile constatate pe corpul victimei au putut fi urmarea incendiului de tipul celui produs în locuința sa.

Instanța de apel efectuând o analiză laborioasă și precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, (fond și apel) a concluzionat că în speță nu există dovezi convingătoare de vinovăție a inculpaților A.A. și M.N., neputându-se stabili față de ei răspunderea penală pentru infracțiunile de omor deosebit de grav prev.de art. 174, 175 lit. a), c) și art. 176 lit. d) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a), c) C. pen., distrugere prev.de art. 217 alin. (4) C. pen., profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. față de ambii inculpați și cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpata A.A. și art. 99 C. pen., pentru inculpatul minor M.N., urmând a se da eficiență regulii „in dubio pro reo” și a se pronunța achitarea acestora.

În justificarea acestei soluții, Curtea a reținut următoarele:

Actul de sesizare al instanței, pe baza căruia inculpații au fost deferiți justiției, are ca temei propriile deducții ale procurorului, fiind lipsit de un suport probator solid.

Astfel, în pagina a II-a a rechizitoriului, procurorul arată „din probele administrate în cauză rezultă că în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006, pe fondul relațiilor alterate cu victima și dificultăților financiare în care se afla, inculpata A.A. a suprimat viața surorii sale, i-a sustras aproximativ 200 RON, după care, i-a incendiat garsoniera în scopul ștergerii urmelor, atrăgându-l în întreaga activitate infracțională și pe fiul ei minor M.N. La pag. 8 a rechizitoriului, fără nicio justificare, procurorul reține că în realitate cei doi inculpați la 4 noiembrie 2006 între orele 9-12, în urma unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat la locuința victimei A.A., i-au suprimat viața prin violență, i-au incendiat garsoniera în scopul ștergerii urmelor, sustrăgând suma de aproximativ 100 RON.

De remarcat este că rechizitoriul nu cuprinde nicio dovadă vizând inculpatul căruia i-a aparținut inițiativa infracțională, perioada în care s-ar fi luat rezoluția delictuoasă, modul în care s-au împărțit rolurile între inculpați, cine a aplicat efectiv lovitura cu cuțitul, dacă acesta aparținea sau nu victimei, cine a dat foc locuinței, mobilul și scopul comiterii faptelor, ora săvârșirii crimei.

Susținerea procurorului, în sensul că mobilul crimei comise de inculpați ar fi fost sustragerea sumei aproximative inițial de 200 RON, iar apoi de 100 RON, nu este probată cu nimic, de aceea s-au și reținut sume diferite în cuantum, în sarcina inculpaților.

Astfel, probele în acuzare invocate de parchet sunt declarațiile martorei C.M.M. și ale părții vătămate A.E.

În declarația de la f. 83 u.p., martora C. nu face vorbire deloc despre vreo sumă de bani, pe care ar fi văzut-o asupra victimei A.A. în seara de 3 noiembrie 2006, când au participat la o petrecere la Restaurantul lui A.E., și decedata ar fi plătit contravaloarea cursei cu taximetrul. De asemenea, în fața Tribunalului Cluj (f. 62) martora C. nu pomenește nimic despre vreo sumă de bani văzută în posesia victimei, din care să fi plătit cursa cu taxiul, astfel că nu s-a dovedit de către acuzare cuantumul sumelor de bani în lei sau euro, avute de victimă asupra sa sau în garsonieră la 3 și 4 noiembrie 2006, cât și însușirea acestora de către inculpați.

Declarația martorei C.M. din fața Tribunalului Cluj este relevantă sub aspectul comunicat de victimă, în sensul că „miercuri 1 noiembrie 2006 fiind în locuința sa, a observat că cineva a încercat să-i deschidă ușa, însă ulterior nu a dat importanță acestei împrejurări”.

Partea vătămată A.E. în declarația de la f. 73 u.p., precizează că: „angajata mea C.B. mi-a zis că vineri seara când au venit la mine la restaurant, A. a plătit taxiul, deci avea și o sumă de bani în lei, însă nu cunosc exact cât. Din câte mi-am dat seama, cam 2-3 mil. lei avea întotdeauna la ea”.

Este de remarcat că martora C. îi comunică doar părții vătămate A.E. că victima avea bani asupra ei, fără a-i preciza însă cuantumul, aspecte omise însă în declarația din fața procurorului și a instanței.

Se poate observa, că partea vătămată A.E. nu a fost de față în momentul în care fiica sa a plătit contravaloarea cursei cu taximetrul, presupunând doar că aceasta, era necesar să aibă asupra ei, anumite sume de bani pentru nevoile zilnice, neexistând nicio dovadă din care să-și fi dat seama că victima avea la ea 2-3 milioane. În fața Tribunalului Cluj, partea vătămată nu a fost reaudiată, ci doar la Curtea de Apel Cluj (f. 183), unde a renunțat la această calitate, optând pentru cea de martor.

Nicăieri, în cuprinsul declarației, acesta nu relatează despre sumele de bani avute de victimă asupra sa, în mod obișnuit pentru cheltuielile uzuale, sau în garsonieră.

Corespunde realității, că victima i-a împrumutat tatălui său suma de 800 euro în toamna anului 2006, din totalul de 1000 euro ce-i avea în cont la B.T., dar nu se poate omite că diferența de 185 euro până la suma deținută de victimă, a fost găsită de anchetatori la locul faptei, condiții în care mobilul crimei – jaful – apare ca nedovedit.

Este ilogic ca inculpații să fi ucis victima, câtă vreme aceasta le dădea constant bani (nepoților săi), le plătea lunar chiria locuinței, contribuia la creșterea și educarea lor. Pe de altă parte, așa cum rezultă și din declarația inculpatului M.N., acesta cu ocazia vizitelor făcute mătușii, a observat locul unde își ținea banii – în jucării de pluș – astfel că, dacă împreună cu mama sa, inculpata A.A., erau autorii faptelor, nu ar fi lăsat la locul crimei, cei 185 euro, ci i-ar fi însușit, știind unde se află.

În sprijinul tezei că infracțiunile au fost comise de alte persoane decât inculpații, care nu au știut despre locul ascunderii banilor de către victimă, fiind însușite doar sumele găsite în portmoneu, nefiind probat cuantumul acestora, este declarația martorei C.M. (f. 73 din fața Trib.Cluj) care învederează că „victima își ascundea banii în ursulețul de pluș, loc unde au și fost găsiți de către polițiști”.

Declarația lui A.E. din fața Tribunalului Cluj este relevantă însă sub două aspecte. La fila 183 acesta arată că „în noaptea de 3 noiembrie 2006 când victima a fost adusă acasă de către martorul L.S., în fața blocului acesteia erau două persoane, iar fiica sa s-a îndreptat în direcția lor, ele staționând lângă ușa de acces în bloc. Martorul L. nu a putut preciza sexul acelor persoane.

Totodată, A.E. a precizat că bănuiește ca autor al faptelor pe primul soț al victimei, cu care aceasta era în divorț în Italia, M.V. De asemenea, victima i-a comunicat tatălui său că de aproximativ un an, deci din 2005, primea constant amenințări cu moartea, de la un anume V. Mai mult, din spusele victimei, cunoștea că în vara anului 2006 a intrat în relații de prietenie apropiată cu martorul F.M. cetățean italian, cu care urma să se căsătorească, după finalizarea divorțului său și al martorului, de partenerii anteriori”.

În aceeași declarație, în fața Tribunalului Cluj, A.E. precizează că după ce a aflat că nepotul său M.N. este acuzat de moartea mătușii sale, luându-l să locuiască împreună „l-a urmărit noaptea pentru a observa dacă nu are coșmaruri, deoarece s-a gândit că, dacă ar fi autorul infracțiunilor, ar fi fost posibil să aibă un somn agitat și remușcări, însă a remarcat că minorul avea un somn liniștit”.

Așa fiind, rezultă că acuzarea nu a probat: mobilul crimei pus în sarcina inculpaților – jaful victimei – pentru plata chiriei, la fața locului găsindu-se 185 euro, care evident ar fi fost însușiți de către inculpați, dacă ei ar fi fost autorii faptelor, doar aceștia cunoscând locul unde decedata își ținea economiile (în jucării de pluș), lipsind dovada furtului unor sume în lei din portmoneul victimei, pe care procurorii bănuiau că aceasta le deținea.

De reținut, este faptul că inculpata A.A. avea o situație financiară precară din anul 2005, punându-se legitim întrebarea, de ce a încercat să-și ucidă sora, abia în noiembrie 2006.

Curtea a reținut că acuzarea a canalizat ancheta doar asupra inculpaților, fără a lua în calcul și alți posibili suspecți, ceea ce reprezintă o carență a urmăririi penale, anchetatorii pierzând șansa să abordeze și să exploateze și alte piste.

Acest lucru era necesar și util, întrucât așa cum rezultă din declarația martorei C.M. din instanță, persoane necunoscute au încercat să intre în garsoniera victimei la 1 noiembrie 2006, când aceasta se afla în interior; mai mult, tatăl victimei îl bănuia ca autor al faptei, pe soțul fiicei sale, M.V. și pe un bărbat cu prenumele V., ce o amenința frecvent cu moartea, începând cu anul 2005, ipoteze neverificate în speță. De asemenea, în noaptea de ¾ noiembrie 2006 victima s-a întâlnit la intrarea în bloc cu două persoane necunoscute.

Din procesul verbal încheiat la 4 noiembrie 2006 de către polițiștii secției 3 poliție, mai rezultă că martora B.R. a afirmat că „victima a întreținut relații intime cu un cetățean italian, aceasta precizând faptul că a observat de două ori la rând, câte un buchet cu flori și bilet pe clanța ușii apartamentului decedatei, aspecte constatate după întoarcerea ei din Italia – septembrie 2006”.

Curtea a reținut că începerea urmăririi penale împotriva inculpatului minor M.N. s-a făcut exclusiv pe baza declarațiilor martorilor C.M., J.T., G.R. și M.B., din care rezultă că acesta a lipsit de acasă în intervalul critic 9-12, a avut un mobil în comiterea omorului și că a încercat de la început să acrediteze ideea că va fi învinovățit pe nedrept, de săvârșirea infracțiunilor.

Ca o probă în susținerea vinovăției inculpatului M.N., procurorul a invocat și Tribunalul Cluj a acceptat ca fiind declarația martorului Rus Ioan, care l-a văzut personal pe inculpatul minor la 4 noiembrie 2006 „înainte de ora 9, deplasându-se la victimă, iar după cel mult 5 minute, observându-l că pleacă, l-a întrebat de ce a stat în vizită așa de puțin la mătușa lui, inculpatul răspunzându-i afirmativ”. (f. 96 u.p.)

În fața Tribunalului Cluj, martorul R.I. (f. 72) arată că „în 4 noiembrie 2006, ora 9,00 l-am văzut pe inculpatul M.N. Întrebându-l unde merge, a răspuns că la tușa, însă după 1-2 minute s-au chiar mai puțin, acesta s-a întors, l-am întrebat dacă doar atâta a stat, însă nu mi-a răspuns și a fugit. Precizez că inculpatul a venit și a plecat în fugă și după părerea mea nu cred că a intrat în garsoniera mătușii sale, din cauza timpului scurt”.

Din examinarea declarațiilor martorului R.I., instanța de apel a reținut o singură împrejurare: aceea că inculpatul minor la 4 noiembrie 2006, ora 9,00 nici nu a intrat în locuința victimei, neavând timpul fizic necesar, sau dacă a pătruns, văzându-și mătușa moartă, a părăsit speriat, locul.

S-a apreciat că nu s-a dovedit că la această vizită din 4 noiembrie 2006 la victimă, inculpatul minor ar fi fost însoțit de mama sa, inculpata A.A., niciun martor al acuzării, neputând-o plasa la locul faptelor, martorul R.I. în declarațiile date, menționând doar prezența minorului.

Se pune legitim întrebarea, cum au colaborat cei doi inculpați la uciderea lui A.A., dacă minorul nici nu a intrat în garsoniera victimei, sau dacă a pătruns, după un minut a ieșit în fugă, iar celălalt inculpat nici nu a fost văzut de nimeni, nici măcar în apropierea locului faptei. Din locul unde era amplasat biroul martorului R.I. – în holul blocului – acesta avea vizibilitate directă asupra ușii de acces în imobil, dar la 4 noiembrie 2006, ora 9,00, doar inculpatul minor a încercat să o viziteze pe victimă.

Este exclus ca timpul scurt să-i fi permis inculpatului M.N. aplicarea vreunei lovituri victimei, mai ales cu cuțitul, unde este necesar să deții o forță fizică considerabilă, ținând cont de vârsta lui de 14 ani, la data presupuselor fapte, neprobându-se nici cui aparținea cuțitul.

Nu s-a dovedit că inculpatul minor la 4 noiembrie 2006, ora 9,00, ar fi avut asupra lui sticle cu băutură când a vizitat victima, aspect neprecizat de martorul R.I, astfel că va fi înlăturată ca nedovedită și această susținere a rechizitoriului, în sensul că „sticlele de băutură au fost aduse de inculpați în ziua crimei”.

Mai mult, existența sticlelor cu băutură în garsoniera victimei, anterior datei de 4 noiembrie 2006, este dovedită prin declarația inculpaților A.A. și M.N. din fața Tribunalului Cluj unde arată că în august 2006 când au fost în interior, au văzut în debara, lângă detergent, sticle cu alcool, dar pe care nu le-au atins (declarația inc. A.A.) sau este posibil să le fi atins (declarația inc. M.N.) când a utilizat produsele cosmetice pentru spălarea rufelor.

Mai mult, în fața Curții la f. 47, inculpatul minor precizează „știu că mătușa avea băutură pentru a servi pe musafiri. Știu că pe proprietarul garsonierei l-a servit cu alcool, dar nu cunosc marca”. Declarațiile inculpatului minor sunt sincere și se coroborează cu concluziile probelor științifice care învederează că pe sticla de votcă K. (corp delict) s-au descoperit profilele genetice ale unei persoane de sex masculin, alta decât inculpații.

De remarcat că actul de sesizare nu precizează ora săvârșirii omorului, aceasta variind între intervalul 3 noiembrie 2006 ora 23,00 - 4 noiembrie 2006 ora 12,56 când au intervenit pompierii pentru stingerea incendiului, după care se consideră că „probabil fapta s-a comis la 4 noiembrie 2006 între 9-12”.

Este nepermis că s-a acceptat de către acuzare, ca medicii legiști să nu precizeze ora decesului victimei în actele medico-legale, deoarece de stabilirea acesteia, depinde aprecierea ca fiind sincere sau nu a declarațiilor martorilor ascultați în cauză.

Astfel, nici nu mai au importanță declarațiile contradictorii ale martorului C.M., J.T., G.R. și M.B. în dovedirea orei la care inculpatul minor ar fi plecat după cumpărături și de unde anume le-ar fi făcut, câtă vreme declarația martorului ocular R.I., care s-a întîlnit personal cu inculpatul, îl plasează la garsoniera victimei înainte de ora 9,00, cu câteva minute. Dar această împrejurare, nu a fost dovedită de acuzare, prin probe certe, că s-ar afla în raport de cauzalitate cu moartea victimei.

Corespunde realității că inculpatul M.N. s-ar fi confesat martorilor C.M. și J.T., că are o temere în a nu fi acuzat pe nedrept de moartea victimei, dar aceasta trebuie privită raportat la conținutul convorbirii avută cu puțin timp înainte cu organele de poliție, care sesizate de către bunica sa, martora G.R. asupra comportamentului agresiv al nepotului, l-au atenționat să aibă o conduită civilizată, să meargă la școală, precizându-i că va fi principalul bănuit în cazul în care, s-ar comite infracțiuni în zonă.

Astfel, temerea minorului este dovedită prin declarația martorilor G.R. și A.E., probe prin care bunica maternă îi recunoaște fostului soț că l-a reclamat pe minorul N. la Poliție, când acesta a bătut-o în toamna anului 2006, precum și conținutul discuției dintre polițiști și acesta, nedovedindu-se că afirmațiile sale au fost făcute în vederea acreditării ideii că va fi acuzat pe nedrept.

Declarația martorului J.T., din faza de urmărire penală susține întrutotul apărarea inculpatului minor. Astfel, martorul „precizează că la 4 noiembrie 2006 ora 15,00, inculpatul N. a venit la el și i-a spus că vor ieși la plimbare doar pe la ora 15,45, mai având de făcut cumpărături. Inculpatul minor era îmbrăcat cu haine sport, nu era murdar și nu avea un comportament ciudat. Era vesel, râzând de întrebările martorului. La ora 15,45, văzând că inculpatul N. nu sosește, conform înțelegerii, la locuința sa, martorul J. s-a deplasat la apartamentul prietenului său, dar s-au întâlnit în fața magazinului unde lucra martora C.M., acesta i-a comunicat că nu mai poate merge la plimbare, întrucât s-a întâmplat ceva cu mătușa sa. Martorul arată că se vedea că inculpatul plânsese înainte”.

Este importantă precizarea martorului în sensul că inculpatul N., aflând că este căutat de poliție, după ora 15,45, și-a arătat disponibilitatea de a porni împreună cu martorul în întâmpinarea acestora, ocazie cu care i-a relatat prietenului său despre decesul victimei, ca efect al izbucnirii unui incendiu în imobilul în care locuia.

Așa fiind, este greu de acceptat ca un copil de 14 ani, după ce săvârșește un omor, incendiază o garsonieră și sustrage bani de la o rudenie apropiată, mai poate avea calmul necesar și stăpânirea de sine pentru a râde și a efectua plimbări, în ziua comiterii infracțiunilor, ba mai mult, să se și deplaseze în căutarea polițiștilor, care cereau date despre el.

Corespunde realității că la 5 noiembrie 2006 inculpatul N. i-a comunicat martorului J.T. că a aflat de la polițiști că victima a fost omorâtă și că ar fi avut în garsoniera ei 500 euro, bani provenind din pariuri sportive, despre care nu cunoștea decât el și victima. Martorul relevă că, de obicei inculpatul N. avea bani la el, 10-20 lei în fiecare zi (f. 128 u.p.). Această afirmație a inculpatului, în sensul că avea suma de 500 euro în garsoniera victimei, va fi înlăturată de către Curte, raportat la conținutul declarației sale din 2 martie 2007, din fața procurorului, unde precizează: „despre suma de 500 euro, care mă tem să nu fi ars, am zis și eu așa, pentru că martorul J. și alți băieți din zonă, aveau de obicei bani și eu nu. Nu mai țin minte, dacă i-am spus de unde am acești bani. Nu cred să-i fi spus că am câștigat aceste sume la pariuri sportive, deși în trecut câștigasem de trei ori, sume cuprinse între 20-40 RON”.

Aceste declarații contradictorii ale inculpatului minor trebuie privite prin raportare la vârsta de 14 ani, când capacitatea psihică de apreciere a conținutului faptelor este în curs de formare, dar și prin prisma suferinței psihice atestată prin raportul de expertiză medico-legală, din care rezultă că prezintă o „tulburare de conduită socializată și o personalitate cu elemente instabile”, ceea ce justifică pe deplin modificarea succesivă a depozițiilor, fără a conștientiza că aceasta l-ar putea duce la inculpare și răspundere penală.

Din declarația martorului J.T. din 6 noiembrie 2006, din fața procurorului, mai rezultă că în această zi, când s-a întîlnit cu inculpatul N. a observat că avea asupra lui o bancnotă de 100 RON, 2 de 10 RON, altele de 5 și 1 RON. Această susținere a martorului, inculpatul N. o contestă, negând că ar fi avut asupra lui o sumă atât de mare de bani.

În fața Tribunalului Cluj (f. 105) martorul J.T. precizează că „la 5 noiembrie 2006 a văzut asupra inculpatului M.N. cca 100 RON, dar că în mod obișnuit acesta avea asupra lui, în jur de 40 RON”. În aceste condiții, este evident că martorul J., prin prezentarea unor sume aproximative, probabile, pe care inculpatul N. le-ar fi avut asupra sa, nu a cunoscut în realitate cuantumul exact al acestora.

Același martor învederează că MP3-ul inculpatului minor a fost primit cadou de la părinți, în luna aprilie 2006, cu ocazia aniversării zilei de naștere.

Câtă vreme declarația martorului J.T. se coroborează doar parțial cu recunoașterile inculpatului N., rezultă că îndoiala profită acestuia.

În sinteză, acuzarea nu a putut proba că inculpatul M.N. și-a ucis mătușa pentru a-și însuși de la aceasta suma de 100 RON, câtă vreme ar fi lăsat la locul faptei 185 euro.

Pe de altă parte, martorul J.T. în mod constant afirmă că inculpatul N. avea asupra lui sume de bani, care puteau proveni în opinia instanței, din ajutorul constant oferit de victimă, cât și din pariuri sportive.

În mod teoretic, s-ar putea accepta și ideea că martorul J.T. să fi văzut asupra inculpatului N. suma de 100 RON, dar procurorii trebuiau să probeze că aceasta provine din uciderea mătușii în scop de tâlhărire și nu din economiile făcute de inculpat, din banii primiți de la victimă și din pariurile sportive practicate de el.

Nu s-a dovedit în cauză nici că inculpatul N. ar fi sustras cheia de la garsoniera victimei, aflată în păstrarea martorei M.B., aceasta relatând procurorului că i-a dispărut din luna septembrie 2006, de când mătușa sa a revenit din Italia, ori nu s-a probat că rezoluția infracțională privind uciderea victimei, inculpații ar fi luat-o din luna septembrie, pentru luna noiembrie 2006.

Declarația martorei M.B. a fost invocată de procuror în inculparea fratelui acesteia, în privința perioadei de timp în care a lipsit din locuință, fiind trimis de martora G.R. la cumpărături, însă aceasta învederează că „nu este foarte sigură pe ea în privința orelor menționate în această depoziție, raportat la evenimentele produse. Chiar afirmă textual „dacă m-am înșelat, atunci orele sunt mai târzii”.

Față de declarațiile contradictorii ale martorelor G.R. și M.B., cu privire la timpul în care inculpatul N. ar fi lipsit din locuință, cu implicații asupra orei decesului victimei, fiind trimis după cumpărături, aspect lămurit însă prin declarația martorului R.I., procurorul trebuia să accepte și să administreze cererea în probațiune solicitată de avocatul inculpatului, pentru a se dovedi fără echivoc ora decesului victimei, probe respinse cu motivarea că se încearcă tergiversarea urmăririi penale. (se solicitase reaudierea martorelor G.R. și M.B.).

Prin contradicțiile din conținutul lor, referitor la perioada de timp în care inculpatul N. ar fi lipsit din locuință, fiind implicat în uciderea mătușii, este evident că declarațiile martorelor G.R. și M.B., nu pot sta la baza unei hotărâri de condamnare, ele necunoscând niciun aspect direct care să-l plaseze pe inculpatul N. la locul faptei, cele susținute de procuror în acest sens, fiind simple supoziții ale acestuia, nesusținute de probe certe, decisive, de vinovăție a minorului.

Era interesant de văzut, dacă minorul N. părăsea locuința din proprie inițiativă „în perioada critică ora 9,00-12,00 din 4 noiembrie 2006” și nu la rugămintea bunicii de a efectua cumpărături.

Nici declarația martorei C.M. nu-l învinovățește pe inculpatul M.N. de comiterea infracțiunilor, întrucât acesta era normal să-și exteriorizeze temerea de a nu fi acuzat, în cazul în care nu se identifică adevăratul autor al faptelor, câtă vreme, în mod frecvent vizitând victima, în prezența sau absența ei, amprentele sale se găseau în garsonieră.

Așa cum rezultă și din declarațiile martorilor W.A., A.V., G.R., la 3 noiembrie 2006 inculpatul M.N. i-a dus victimei monitorul unui calculator, ocazie cu care a fost servit de mătușa sa, cu suc și ruladă.

Întrucât probele dosarului relevă la unison legături strânse atât afective, cât și materiale între victimă și inculpatul minor, temerea acestuia de a nu fi acuzat pe nedrept apare ca justificată și prin prisma discuțiilor avute cu organele de poliție, nu cu mult timp înainte, sesizate fiind de bunica sa G.R. referitor la atitudinea sa agresivă, din familie, autoritățile atrăgându-i atenția că în viitor ar putea fi inculpat pentru fapte grave, dacă acestea vor avea loc în cartier.

Față de cele expuse, rezultă că martorii invocați de acuzare în dovedirea vinovăției inculpatului M.N., nu au reușit să probeze implicarea sa în comiterea infracțiunilor.

În dovedirea vinovăției inculpatei A.A., Parchetul a invocat declarațiile martorilor R.I., T.R., benzile ce atestă neefectuarea cumpărăturilor de la Complexul M. din Cluj și testarea poligraf.

Referitor la declarația martorei R.I., Curtea reține ca veridică susținerea acesteia din cadrul confruntării cu inculpata A.A. din 25 aprilie 2007, din care rezultă că a fost apelată de ea la 3 noiembrie 2006 ora 8,00, de pe telefonul martorului T.R., conform listingului telefonic atașat dosarului, cerând o păsuire a plății chiriei.

Va fi înlăturată declarația martorei din faza de urmărire penală, în care afirmă că telefonul inculpatei A..A. ar fi avut loc la 4 noiembrie 2006, ora 7,00 și în care aceasta ar fi afirmat că nu poate achita chiria, fiindu-i ucisă sora de către italieni, probele scrise dovedind existența apelului telefonic la 3 noiembrie 2006 ora 8,00, de pe telefonul concubinului.

Se pune legitim întrebarea de către Curte, de ce era nevoie de o prelungire a termenului de plată solicitată de către inculpata A.A., câtă vreme aceasta cunoscând că a doua zi o va ucide pe sora sa, urma să intre în posesia unor sume din care să achite datoriile.

Mai mult, dacă inculpata A.A. ar fi ucis-o pe sora ei, ar fi însușit din garsonieră cei 185 euro, găsiți de organele de poliție, utilizându-i la plata chiriei, ori s-a dovedit prin declarația martorei T.M. că la începutul lunii ianuarie 2007, concubinul martorei, S.L. i-a împrumutat lui T.R. 300 euro, pentru a-și achita chiria restantă pe lunile noiembrie-decembrie 2006 și ianuarie 2007, astfel că inculpata nu avea motiv să-și ucidă sora.

Inculpata A.A. a avut dificultăți financiare majore încă din anul 2005, condiții în care putea recurge la omorârea victimei înainte de 4 noiembrie 2006.

De remarcat, așa cum s-a mai arătat, că nimeni, niciun martor nu a văzut-o pe inculpata A.A. la 4 noiembrie 2006, intrând în blocul și locuința victimei între orele 9,00-12,00, deși martorul R.I. s-a întâlnit în acest interval, doar cu fiul ei.

Prin prisma celor relevate, declarația martorei R.I. nu poate sta la baza dovedirii vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunilor.

Nici declarația martorului T.R. nu probează săvârșirea omorului de către inculpata A.A., deoarece simpla deplasare a acesteia la cumpărături între orele 8,30 – 10,00, fără situarea ei la locul faptei (nu a văzut-o nimeni), exclude răspunderea penală.

Împrejurarea că martorul T. a apelat-o pe telefonul mobil la ora 10,00 de două ori, dovedește de fapt sinceritatea inculpatei, care recunoaște că, în acel interval de timp se afla la cumpărături la Complexul M., F. și H., și nesinceritatea martorului care susține că între orele 10,00-12,00 inculpata A.A. se afla cu el la locuința comună, când a primit un apel telefonic de la copiii săi, care au înștiințat-o despre decesul victimei.

La acea oră, nimeni nu cunoștea că victima a murit.

Ori, dacă victima era deja moartă, ce rost ar mai fi avut deplasarea inculpatei A.A. la locuința acesteia pentru a o ucide.

De altfel, procurorul nu a adus nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații, susținând pur și simplu că inculpata A.A., după ce a primit acel telefon între 10,00-12,00 de la copiii săi, a plecat de la domiciliu, pentru a-și ucide sora.

Mai mult, dacă inculpata A.A. se afla la locuința comună cu concubinul său, potrivit declarației acestuia, între orele 10,00-12,00 atunci cum pot fi înlăturate listingurile telefonice atașate cauzei și care dovedesc că ea a fost apelată pe mobil de două ori, de către martor, după ora 10,00.

În aceste condiții, vor fi înlăturate de către Curte ca neveridice, susținerile martorului T.R.

De asemenea, nu se probează vinovăția inculpatei A.A. în săvârșirea infracțiunilor, nici prin susținerile martorului T.R., în sensul că în ianuarie 2007 vizitând-o la Arestul I.P.J. Cluj, inculpata A.A. ar fi încercat să-l determine să-și schimbe declarațiile și să afirme că și el a fost plecat de la domiciliu de la orele 8,00 până la 10,00 pentru a face rost de bani pentru plata chiriei, întrucât nimeni nu a văzut-o pe inculpată la locul faptei, pentru a putea fi incriminată.

Pe de altă parte, benzile martor ale caselor de marcat au fost solicitate de procuror exclusiv de la Complexul M., dar inculpata A.A. a afirmat că la 4 noiembrie 2006 între orele 8,30-10,00 a făcut cumpărături de la 3 magazine: M., F. și H. din Cluj-Napoca.

Neverificându-se toate susținerile inculpatei, nu se poate afirma nesinceritatea acesteia.

Testul poligraf învederează că „este posibil ca reactivitatea psihoemoțională a subiectului să fie influențată și de relațiile de rudenie între acesta și victimă, precum și de problemele de sănătate pe care le acuză”.

În aceste condiții, existând un dubiu major, acesta nu poate fi interpretat decât în favoarea inculpatei.

Față de cele relevate mai sus, este evident că prin declarațiile martorilor T.R., R.I., prin benzile martor de la casele de marcat ale Complexului M. și concluziile testului poligraf, procurorii nu au dovedit vinovăția inculpatei A.A., în faptele imputate.

Că este așa, o dovedește chiar aserțiunea procurorului anchetator din cuprinsul rechizitoriului, pag. 8” ceea ce s-a petrecut în garsoniera victimei A.A. în data de 4 noiembrie 2006 între orele 10,00-12,00, respectiv modul în care inculpații au acționat pentru a-i suprima viața, pentru a-i sustrage suma de 10 RON, și pentru a-i incendia locuința, nu se va putea stabili cu certitudine, în lipsa recunoașterii celor doi inculpați”.

De remarcat, că la debutul rechizitoriului, inculpații erau acuzați că au sustras din locuința victimei, după uciderea ei, suma de 200 RON, apoi 100 RON, ca la final să se rețină 10 RON (în lipsa oricăror dovezi, oricum).

Piesa de bază a Parchetului în susținerea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunilor deduse judecății, o constituie însă raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 28 noiembrie 2006 al I.G.P.R. efectuat de Institutul de Criminalistică Serviciul Expertize Biocriminalistice, care a concluzionat cu probabilitate, că pe obiectele corpuri delicte, s-ar regăsi și profilele genetice ale inculpaților. Au arătat experții, că pe sticla de gin marca B. s-au găsit profile genetice ce provin de la minimum trei persoane, fiind incluse în amestec și cele ale victimei și ale inculpaților. Astfel, inculpatul N. are de 29.411.764.706 ori mai multe șanse să fie contribuitor la crearea acestui amestec, pe sticla de gin, decât o altă persoană din populația caucaziană, iar inculpata A.A. are de 31.746.032 ori mai multe șanse să fie contribuitoare la acest amestec, decât o altă persoană.

De asemenea, pe sticla de votcă K. (orificiul ei) experții au identificat un amestec de profile genetice, ce provin de la minim trei persoane, fiind incluse cele ale victimei, ale inculpatei A.A. și ale unei alte persoane, necunoscute, de sex masculin. În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpata A.A. are de 1.036.269.430 ori mai multe șanse să fie contribuitoare la crearea acestui amestec, decât o altă persoană din populația caucaziană. Profilul genetic al inculpatului N., nu se regăsește în acest amestec.

Pe cuțitul așezat pe cadavru, experții au identificat un amestec de profile genetice, ce provin de la minimum două persoane, fiind incluse cele ale victimei și ale inculpatei A.A. În urma calculelor efectuate, a rezultat că inculpata A.A. are de 276.243 ori mai multe șanse să fie contribuitoare la crearea acestui amestec, decât o altă persoană din populația caucaziană.

Pe celelalte obiecte, respectiv: cutie chibrituri, cană mare, cană mică, a doua cană mică, ridicate din garsoniera victimei, nu s-au mai găsit decât profilele genetice ale acesteia, lipsind cele ale inculpaților.

Observându-se de către acuzare că pe sticla de votcă K. nu s-au descoperit urme care să conțină profilul genetic al inculpatului N., au dispus efectuarea unui nou raport de constatare din 4 aprilie 2007 al I.G.P.R. – Serviciul de Expertize Biocriminalistice, de unde rezultă că din depozitul subunghial recoltat de la mâna stângă a victimei A.A., nu s-au găsit profilele genetice ale altor persoane, decât ale sale.

Pe de altă parte, pe sticla de votcă K., profilele genetice ale inculpaților A.A. și M.N. și ale unei alte persoane de sex masculin, nedepistată, nu sunt identice cu rezultatele obținute și menționate în raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 28 noiembrie 2006, cu nr. 211439 din cadrul I.G.P.R.

În aceste condiții, Curtea reține ca veridică afirmația inculpatului N. din fața instanței de apel (f. 47) în care precizează că a fost prezent, când mătușa sa a servit cu băutură, un bărbat aflat în vizită la ea, amprentele acelei persoane de sex masculin (necunoscută) pe sticla de votcă, fiind consemnate în raportul poliției din 4 aprilie 2007 al I.G.P.R.

Raportul de constatare al poliției din 28 noiembrie 2006 va fi înlăturat în totalitate, ca mijloc de probă valid, deoarece în primul rând a urmărit identificarea profilelor genetice ce au contribuit la crearea unor mixturi (amestec de probe biologice provenind de la mai multe persoane).

Acest raport de constatare, pe lângă faptul că formulează anumite concluzii cu valoare de probabilitate, creează și anumite incertitudini, decurgând din împrejurarea că ipotezele formulate de specialiști au în conținutul lor un element de incertitudine, având în vedere că includ și posibilitatea ca, la formarea mixturii de material biologic, să fi contribuit și persoane necunoscute (cel puțin o astfel de persoană).

Rezultă, așadar, că există posibilitatea ca alelele de la nivelul markerului descoperite pe obiectele corpuri delicte, să fi fost create și de o persoană necunoscută. Totodată, specialiștii nu au în vedere la întocmirea ipotezelor de lucru și nu includ în acestea, toate celelalte persoane care aveau în mod firesc acces la aceste obiecte corpuri delicte. (tatăl victimei A.E., prietena victimei C.M., sora inculpatului M.B. care avea și cheia de la garsoniera mătușii, primul soț al victimei și prietenul prezent F.M.).

Așadar, concluziile acestui raport, pe lângă faptul că au valoare probabilă, au și un caracter parțial, investigația specialiștilor nefiind una completă, în sensul că nu au avut în vedere toate persoanele care în mod evident ar fi putut participa la formarea acelui amestec de urme biologice.

În altă ordine de idei, este de remarcat și faptul că analiza genetică a fost efectuată cu privire la o mixtură (amestec) de urme biologice, respectiv celule epiteliale remanente provenind de la mai multe persoane, nefiind în prezența unei probe științifice care să analizeze o urmă creată de o singură persoană, (sânge, salivă), caz în care gradul de certitudine al constatării putea fi unul mai mare, mult mai relevant pentru instanță.

Potrivit părerilor exprimate în lucrările de specialitate de către experți „o afirmație bazată pe probabilitate este prin natura ei o afirmație de cunoaștere parțială, de aceea este eronat ca această cunoaștere parțială să fie preluată ca atare și transformată de către magistrat într-un verdict de certă vinovăție, echivalent cu condamnarea unei persoane”. O concluzie de probabilitate, indiferent de valoarea ei numerică, nu poate prin ea însăși să dea verdictul de vinovăție”.

Așadar, un astfel de raport de constatare ADN trebuie să fie susținut, coroborat cu alte mijloace de probă solide, care să confirme faptul că o persoană (în speță inculpații) se face vinovată de săvârșirea unor infracțiuni, condiție ce nu este îndeplinită în speța dedusă judecății, pentru că, așa cum am arătat anterior, la nivelul celorlalte mijloace de probă analizate, acestea fie lasă dubii puternice cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, fie nu confirmă deloc o astfel de vinovăție.

Conținutul raportului de constatare al poliției din 28 noiembrie 2006 a fost criticat sever și prin expertizele medico-legale ADN, efectuate în apel, la cererea inculpaților în cadrul I.N.M.L. – Laborator de Genetică, atașându-se dosarului și două avize ale Comisiei Superioare de Medicină Legeală.

Astfel, în primul raport de expertiză medico-legală ADN din 16 februarie 2011 întocmit de Laboratorul de Genetică din cadrul I.N.M.L. București, medicii legiști învederează că „analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice, nu a pus în evidență prezența sângelui de natură umană la nivelul lamei cuțitului găsit la locul faptei și nici pe celelalte obiecte corpuri delicte (sticle de băutură, chibrituri, căni) nu s-a descoperit material genetic de natură umană. Acest raport a fost completat de aceeași instituție și la 15 aprilie 2011 învederează că „investigația genetică efectuată în cadrul Laboratorului de Genetică a I.N.M.L. București, nu a evidențiat profile genetice aparținând victimei sau inculpaților, întrucât pe niciunul dintre obiectele analizate nu s-a evidențiat material genetic de natură umană.

Având în vedere aceste contradicții între raportul de constatare medico-legală ADN efectuat în faza de urmărire penală de către poliție și expertiza medico-legală ADN realizată în cadrul Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. și completată, a fost cerută avizarea uneia dintre cele două probe științifice, Comisia Superioară Medico-Legală avizând raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de către Laboratorul de Genetică din cadrul I.N.M.L., concluzionând că „în rezultatele raportate de Laboratorul I.G.P.R. există o serie de discrepanțe marcante, care conduc la ideea că interpretarea rezultatelor s-a realizat de o manieră empirică sau aleatoare, fără respectarea unor criterii riguroase. Discrepanțele sunt de natură a trezi îndoieli cu privire la numărul de contribuitori desemnați pentru urmele analizate și în final, asupra gradului de concludență al concluziilor formulate de poliție.

În susținerea acestui punct de vedere s-a precizat că în cadrul I.G.P.R., testarea genetică a corpurilor delicte ridicate de la locul faptei (sticle, cuțit, căni, cutie de chibrituri) s-a realizat urmând o serie de protocoale de analiză standard, deși poate respectivele probe judiciare ar fi necesitat o abordare specială, dat fiind faptul că locul infracțiunii a fost incendiat. Se mai arată că, Poliția, pentru niciunul dintre corpurile delicte analizate, nu a raportat cantitatea și calitatea materialului genetic evidențiat în probe, aspect util și important, dată fiind natura probelor. Mai mult, interpretarea rezultatelor prezintă o serie de vicii, existând discrepanțe evidente între componentele raportului de constatare al Poliției, respectiv între conținutul secțiunilor rezultate și concluzii și conținutul Anexei, contradicțiile vizând microurmele U5 –cele prelevate de pe cuțitul cu sânge, conținutul existent în rezultate și concluzii, unde deși se invederează că există un amestec de profile genetice ce provin de la minimum 2 persoane, fiind incluse cele ale victimei și ale inculpatei A.A., în Anexa aceluiași raport se indică un profil ADN de tip mixt, ce provine de la 3 persoane, existând și un al treilea contribuitor, de sex masculin. Apoi, pe cutia de chibrituri U6 se raportează în rezultate și concluzii un profil genetic unic ce aparține victimei, pe când în anexa aceluiași raport, se evidențiază un profil ADN unic identic cu al victimei, exceptând însă faptul că este de sex masculin. În plus, această probă mai apare raportată pe ultima filă a Anexei, având de data aceasta aspectul unui profil ADN mixt, ce ar putea conține profile genetice provenind de la trei persoane, din care una de sex masculin. Pe microurma U9 a doua cană mică, în secțiunile rezultate și concluzii se raportează un profil genetic unic, ce aparține victimei, pe când în anexă, apare un profil ADN care aparține unei persoane de sex masculin.

În cadrul probelor efectuate de către Laboratorul I.G.P.R., întreg materialul genetic de pe corpurile delicte, și așa în cantitate redusă și de o calitate precară, datorită incendiului provocat, a fost epuizat.

De altfel, Curtea luând legătura telefonic cu Institutul de Criminalistică – I.G.P.R. aceștia au confirmat că în urma efectuării raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 28 noiembrie 2006 au epuizat întregul material ADN prelevat de la inculpați.

Pentru lămurirea acestor contradicții s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN la I.N.M.L. București pentru a demonstra comiterea infracțiunilor de către inculpați, însă Laboratorul de Genetică din cadrul acestei instituții a învederat că se află în imposibilitatea realizării unei noi expertize genetice a extractelor ADN corespunzătoare corpurilor delicte pentru microurmele U1-U9 (sticle, cuțit, căni, cutie de chibrituri) întrucât din comunicarea I.G.P.R. din 27 februarie 2012 reiese că aceste probe au fost epuizate în cursul analizelor derulate în Laboratorul Poliției.

Pentru a răspunde însă solicitărilor instanței, experții medico-legali au reanalizat toate expertizele genetice aferente acestei spețe, formulând un supliment al primului raport de expertiză medico-legală ADN din februarie 2012.

Deosebit de relevante, pentru a demonstra lipsa de concludență a concluziilor Poliției, sunt considerațiile Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. București (suplimentul din 21 martie 2012) care învederează că „poliția a stabilit existența unei urme de sânge uman pe vârful lamei cuțitului, folosind doar o reacție de orientare, deși pentru a afirma acest lucru este obligatoriu a se realiza un test de certitudine”.

Pe de altă parte, experții medico-legali arată că cele statuate în raportul de constatare al poliției din 28 noiembrie 2006, sunt echivoce și discutabile, în condițiile în care datele din această probă științifică sunt în contradicție evidentă cu profilele ADN, raportate în anexa raportului. Mai mult, contradictoriu este și faptul că profilul ADN al victimei este regăsit pe gura celor două sticle de băutură, de la locul faptei, în condițiile în care aceasta a prezentat o alcoolemie de 0%.

Nu poate fi omis faptul că în raportul de constatare al poliției apar date nereale, în sensul că la 28 noiembrie 2006, alcoolemia victimei era de 0 grame la mie, câtă vreme însă, examenul toxicologic al acesteia a fost realizat de medicii legiști de abia în luna ianuarie 2007, ceea ce pune sub semnul întrebării veridicitatea datelor cuprinse în interiorul său.

Nu în ultimul rând, instanța s-a conformat recomandărilor I.N.M.L. M.M. București și a solicitat și examinarea profilelor ADN brute ale inculpaților, respectiv a tuturor electroforegramelor obținute în această speță penală.

Curtea a apreciat că într-o expertiză științifică, concluziile pot fi considerate cu grad înalt de concludență numai atunci când nu există niciun echivoc al rezultatelor în baza cărora au fost formulate.

Nu în ultimul rând, înlăturarea dintre mijloacele de probă valide a raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică al I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică, Serviciul de expertize biocriminalistice din 28 noiembrie 2006, este determinată de concluziile ultimului Aviz al Comisiei Superioare medico-legale formulate în urma analizării electroforegramelor corespunzătoare profilelor ADN brute ale inculpaților, reieșind că urma de pe gura sticlei de gin U1 a pus în evidență un profil ADN mixt ce provine de la victima A.A. și inculpatul minor M.N. Din analiza probabilistică rezultă că ipoteza „urma de pe gura sticlei de gin conține ADN care provine de la victimă și inculpatul minor este de 2283x102 ori mai probabilă, decât ipoteza că urmele provin de la victimă și un bărbat necunoscut. Calitatea de contribuitor a inculpatei A.A. este discutabilă, întrucât nu există elemente de natură să o identifice în acest amestec, ea regăsindu-se în virtutea legăturii strânse de înrudire atât cu victima, cât și cu inculpatul minor. Referitor la urmele de pe gura sticlei de votcă, acestea aparțin doar victimei și unui bărbat necunoscut, profilele genetice ale inculpaților neregăsindu-se în acest amestec.

Cât privește urmele de pe vârful cuțitului, acestea pun în evidență profilul genetic al victimei A.A. și cele aparținând unui bărbat necunoscut, caracterele genetice ale inculpaților neregăsindu-se integral în acest amestec.

Pe celelalte urme de pe sticlele cu alcool, cutie de chibrituri și cele două căni, s-au evidențiat doar profilele genetice ale victimei și nu și cele ale inculpaților.

În finalul avizului emis de Comisia superioară de medicină-legală din cadrul I.N.M.L. București s-a învederat că deplina lămurire de către Poliție a rezultatelor ce conțin elemente de incertitudine, s-ar fi putut realiza prin aprofundarea testărilor genetice și utilizarea unor protocoale de analiză optimizate, menite să conducă la obținerea unor profile ADN cu minime ambiguități.

Rezultă așadar, că pe niciunul dintre corpurile delicte nu au fost găsite profilele genetice ale inculpatei A.A., ceea ce confirmă apărarea acesteia, că nu a săvârșit infracțiunile imputate, că nu a mai fost în locuința victimei din august 2006 – în absența ei – și că la 4 noiembrie 2006 dimineața, deplasarea în oraș a făcut-o pentru cumpărături și nu pentru a-și ucide sora. De altfel, nimeni nici nu a plasat-o la locul faptei, dintre martorii audiați nemijlocit de către instanță.

Împrejurarea că pe gura sticlei de gin din locuința victimei s-au descoperit caracterele genetice ale inculpatului M.N., nu este de natură să atragă concluzia că minorul și-a ucis mătușa, deoarece experții nu au stabilit data la care a fost lăsată urma, cu atât mai mult cu cât probele dosarului au dovedit la unison, că acesta își vizita ruda frecvent, o ajuta la treburile casnice, primind recompense materiale, în schimb.

În primăvara anului 2006 victima era plecată în Italia, inculpatul minor având grijă de garsoniera sa. Astfel, minorul de doar 14 ani, prezentând și tulburări psihice, fiind la vârsta debutului adolescenței, având și cheia de la garsoniera victimei, nu este exclus ca pe timpul vizitelor făcute de unul singur la locuința mătușii, să fi ingerat din conținutul sticlei cu gin.

Descoperirea urmelor sale pe gura sticlei cu gin nu demonstrează însă, uciderea mătușii, cu atât mai mult cu cât martorul ocular R.I. a arătat că la 4 noiembrie 2006 ora 9.00, inculpatul minor N. nu a intrat în garsoniera victimei „a venit în fugă și a plecat în fugă, vizita durând 1-2 minute”.

De remarcat, că pe celelalte corpuri delicte nu s-au descoperit urmele inculpaților, rezultând astfel că nu ei sunt autorii infracțiunilor deduse judecății, deoarece dacă ar fi ucis victima, cu ocazia manoperelor specifice laturii obiective a acestei infracțiuni, sau căutând banii rudeniei, era imposibil ca din greșeală să nu fi atins obiectele aflate în locuință, urmele biologice rămânând acolo.

De netăgăduit rămâne însă faptul, că pe gura sticlei de votcă pe lângă profilele genetice ale victimei, se află urmele aparținând unui bărbat necunoscut, existând astfel un mare dubiu cu privire la adevăratul autor al infracțiunilor.

Așa fiind, pentru erorile și incertitudinile exprimate în concluziile sale, raportul de constatare al poliției din 28 noiembrie 2006, (examen ADN) va fi înlăturat de către curte, dintre mijloacele de probă.

Nu poate fi omis că victima era în divorț în Italia, dar în același timp întreținea relații intime cu un alt cetățean italian, cu care dorea să se recăsătorească, primea amenințări cu moartea de la un alt bărbat cu prenumele V., potrivit martorei C.M.

Mai mult, faptul că inculpatul N. a fost inconsecvent în declarațiile date în fața organelor judiciare cu privire la ora absenței din locuința bunicii, este irelevant întrucât conform art. 66 C. proc. pen. „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția”. Potrivit art. 69 C. proc. pen. ”declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul minor nu a recunoscut niciodată că s-ar fi găsit la locul faptei și că ar fi ucis victima împreună cu mama sa, arătând constant că în dimineața zilei de 3 noiembrie 2006 ora 9.00 i-a dus victimei monitorul unui calculator, ocazie cu care s-a întâlnit cu martorul R.I., acesta fiind în eroare cu privire la data calendaristică a vizitei făcute mătușii. Arată că a fost la cumpărături, în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006, în privința orei nefiind sigur, probabil 10-11, fiind trimis de martora G.R., inițiativa părăsirii locuinței, neaparținându-i.

Inculpata A.A. a fost constantă în declarații, învederând că în dimineața zilei de 4 noiembrie 2006 între orele 8.30-10.00 a făcut cumpărături de la 3 magazine, din zonă (H., M. și F.) după care a revenit la domiciliu, iar în jurul orei 13.50, a fost anunțată telefonic de moartea victimei. Nu a intrat în locuința decedatei din august 2006.

În final, curtea reține că rapoartele de expertiză și Avizele Comisiei Superioare medico-legale din cadrul I.N.M.L. București formulează asupra aspectelor esențiale (cele privind dovada prezenței inculpaților în garsoniera victimei, numai concluzii cu valoare de probabilitate.

Nefiind concluzii certe, ele nu pot fundamenta o soluție de condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca alte persoane decât inculpații A.A. și M.N. să fi contribuit la mixtura de urme biologice, această probabilitate subzistă și nu poate fi înlăturată.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe bază de probe sigure, certe și întrucât în speță probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției apelanților, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea acestora”.

Regula în dubio pro reo, constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo, este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu, nu există și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpații trebuiesc achitați.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susținându-se în esență că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt în legătură cu interpretarea materialului probator administrat în cauză care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a celor doi inculpați.

Examinând hotărârea atacată din prisma criticii formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimații inculpați A.A.K. și M.N.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Cluj.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, pentru intimații inculpați A.A.K. și M.N., în suma de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2013.