Extradition postponement for domestic prosecution and the limits of judicial review over foreign criminal charges

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, a admis cererea de extrădare privind pe numitul P.M.I., cetățean român, fiul lui M. și L.E., urmărit internațional.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, cu referire la art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române, sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite, cu respectarea regulii specialității, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, modificată.

În baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, a revocat măsura arestării provizorii in vederea extrădării și a dispus punerea in libertate a persoanei solicitate P.M.I., de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 5 emis la 29 noiembrie 2012 de Curtea de Apel București, secția I-a penală, dacă persoana solicitată nu este reținută sau arestată în alta cauză. A dispus arestarea persoanei solicitate P.M.I. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și emiterea unui nou mandate de arestare.

A constatat că P.M.I. a fost arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 29 noiembrie 2012 - 29 ianuarie 2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut în esență, că, prin sesizarea nr. 3402/11/5/2012 din data de 29 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 8907/2/2012, cererea de arestarea provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă P.M.I., cetățean român, fiul lui M. și L.E., persoană urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică). În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică), constând în aceea că în perioada 2005 - 2012, numitul P.M.I., cu domiciliu în România, a participat la diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităților comerciale al unor instituții guvernamentale și a unor persoane juridice și fizice din Statele Unite și Europa și alte părți ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obține informații confidențiale de acces online a conturilor bancare, precum și informații personale de identificare fără cunoștința deținătorilor de cont, informații ce erau folosite pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.

S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Persoana extrădabilă P.M.I. nu a fost reținută, fiind în stare de detenție preventivă în Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., în care este cercetat pentru fapte prevăzute de Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 39/2003.

Audiată fiind de instanță, la data de 29 noiembrie 2012, persoana extrădabilă P.M.I. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea sa și a arătat că nu este de acord să meargă în Statele Unite, nefiind vinovat de faptele care i se impută acolo.

Prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2012, a Curții de Apel București, secția I-a penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 4048 din 06 decembrie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr.8907/2/2012/a1, în baza art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 noiembrie 2012, până la data de 28 decembrie 2012, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestarea provizorie în vederea extrădării. Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii și arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate.

Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2012, a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin Decizia nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I. și s-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2013, în vederea prezentării unei cereri propriu zise de extrădare de către Statele Unite ale Americii.

Prin încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2013, a Curții de Apel București, secția I-a penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin Decizia nr. 176 din 18 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2720127a3, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, formulată de persoana extrădabilă P.M.I., iar în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., fixându-se termen de judecată la data de 22.01.2013, ora 08,30, Sala I.T.

Persoana extrădabilă P.M.I., a formulat opoziție la cererea de extrădare, invocând disp. art. 24 alin. (1) lit. a) și art. 23 din Legea nr. 302/2004.

Verificând lucrările dosarului s-a constatat că cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute in sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Curtea a mai constatat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 modificată sau de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr.l 11/2008, apreciind că în speță nu pot fi reținute aspectele invocate în cuprinsul opoziției la extrădare.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs persoana solicitată P.M.I., criticile sale vizând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct.10 si 172 C. proc. pen.

În acest sens, a susținut că instanța investită cu soluționarea cauzei a soluționat pozitiv cererea de extrădare formulată de autoritățile SUA și a amânat predarea.

În realitate, a solicitat efectuarea de verificări ce erau necesare pentru stabilirea îndeplinirii procedurii prevăzută de lege, arătând că s-au înregistrat plângeri pe care le-a formulat la parchet, astfel că în prezent s-ar afla în situația prev. de disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, invocând totodată refuzul opțional și principiul priorității.

A mai susținut că instanța s-a raportat la referatul cu propunere de arestarea preventivă în condițiile în care până la momentul soluționării cauzei ancheta din România evoluase, precizând că trebuia investigat și împrejurarea că în ceea ce-l privește, la data de 10 ianuarie .2012 autoritățile SUA anunțaseră că s-a emis actul de trimitere în judecată, de unde rezultă că nu mai suntem în prezent în situația de la data formulării cererii.

În această succesiune juridică, a mai arătat că art. 14 alin.(1) din Legea nr. 18/2008 definește extrădarea în vederea urmăririi penale, ori autoritățile judiciare s-au desesizat și au trimis dosarul în fața Curții cu Jurați, de unde rezultă că nu ne mai aflăm în timpul urmăririi penale și, deci, solicitarea este nelegală.

De asemenea, a mai precizat că a depus opoziție la extrădare și că există la Parchet Dosarul cu nr. 188/D/P/2011, aspecte care nu au fost investigate de către instanță.

În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare și obligarea instanței de fond să dispună asupra acestor aspecte.

Nu în ultimul rând, a mai susținut că dispozițiile Legii nr. 111/2008 și ale Legii nr. 302/2004 sunt eliptice pe acest aspect, arătând totodată că nu a fost ascultat cu privire la amânarea predării și că art.14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 contravine Cartei Drepturilor Omului, Carta Fundamentală a Uniunii Europene, iar în raport de dispozițiile art. 54 și art. 53 nu pot fi aplicate restrângeri, astfel că drepturile oricărui cetățean trebuie respectate și aplicate în consens cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În concluzie a solicitat, în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru verificarea și constatarea îndeplinirii condițiilor de extrădare, iar în subsidiar, judecarea și respingerea cererii de extrădare, arătând că nu dorește să fie extrădat și solicită să fie anchetat aici pentru a-și dovedi nevinovăția.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.

Se retine astfel, că în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 222/08 și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România si SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanța română, investită cu cererea privind arestarea provizorie în caz de urgență în vederea extrădării către S.U.A. a numitului persoană solicitată P.M.I., nu are competența de a se pronunța asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării și nu poate constata decât că cererea cu care a fost investită este formulată de autoritățile competente din statul solicitant și conține elementele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit disp. art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, intitulat soluționarea cauzei, „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate (...) să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării".

De asemenea, în conformitate cu alin. (3) al art. 52, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57".

În caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate și canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

Mandatul de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciara internațională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun ca decizia unei autorități judiciare a unui stat membru al UE sau al unui tratat de extrădare, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Rațiunea acestui mandat de arestare, constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene și al statelor membre ale tratatelor de extrădare, el reprezentând instrumentul de aducere în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Așa după cum rezultă din actele aflate la dosar, numitul persoană solicitată P.M.I. este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică), constând în aceea că în perioada 2005 - 2012, a participat la diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităților comerciale al unor instituții guvernamentale și a unor persoane juridice și fizice din Statele Unite și Europa și alte părți ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obține informații confidențiale de acces online a conturilor bancare, precum și informații personale de identificare fără cunoștința deținătorilor de cont, informații ce erau folosite pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.

Cu privire la opoziția la extrădare formulată de persoana solicitată, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care, opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare.

În acest context juridic, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, dovedindu-se că cererea de arestare provizorie cuprinde mențiunile prev. la art. 12 alin. (2) din tratatul de extrădare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, coroborate cu disp. art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, pentru admiterea cererii de extrădare privind pe numitul P.M.I., urmărit internațional.

Totodată, în mod corect în baza art.58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, cu referire la art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, s-a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române, sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite, cu respectarea regulii specialității, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, modificată, reținându-se, în raport de disp. art. 59 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, că nu s-a făcut dovada că amânarea predării ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi împlinirea prescripției, și nici nu au fost date asigurări că odată îndeplinite actele procesuale pentru care se solicită extrădarea, se va proceda la retrimiterea extrădatului.

În acest context juridic, în mod corect, instanța a apreciat că dată fiind starea de arest preventiv în care se află P.M.I., în Dosarul nr. 53/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., precum și stadiul de soluționare a acestui dosar, o predare temporară ar dăuna bunului mers al anchetei în respectiva cauză, legea neprevăzând un termen pentru o astfel de predare temporară, fiind la latitudinea instanței să-l stabilească, iar în aceste condiții, chiar dacă parchetul, prin sesizarea nr. 3402/II/5/2012 din data de 21 ianuarie 2013, și-a exprimat acordul pentru o astfel de predare, instanța nu a apreciat-o ca fiind oportună.

Așa fiind, în baza art. 43 alin. (6) cu referire la art.58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a revocat măsura arestării provizorii în vederea extrădării și s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate P.M.I., de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 5 emis la 29 noiembrie 2012 de Curtea de Apel București, secția I-a penală, dacă persoana solicitată nu este reținută sau arestată în alta cauză.

Pe cale de consecință, s-a dispus arestarea persoanei solicitate P.M.I. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și emiterea unui nou mandat de arestare.

Ca atare, constându-se ca au fost respectate procedurile prevăzute de lege și după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.M.I. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2013.