Criminal appeal remanded for failure to adequately address judge’s pretrial remarks and simplified procedure application

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:

1. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 157 din 7 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 33371/3/2011 a condamnat, în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010), pe inculpatul D.V.M., cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale ,la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate urmând ca inculpatul D.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce a constituit termen de încercare conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus măsurilor de supraveghere, prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 864 C. pen. alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 83 și 84 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, precum și dacă cel condamnat nu a îndeplinit cu rea-credință măsurile de supraveghere dispuse.

Conform art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a desemnat, în supravegherea respectării măsurilor impuse inculpatului, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

II. În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul Ș.C.S., cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat de Judecătoria din Freiburg, Germania, la data de 11 iunie 2008 în Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw (hotărâre pe care instanța a recunoscut-o pe cale incidentală în raport de prevederile Legii nr. 302/2004), la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate ( în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul Ș.C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 23 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

III. În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul B.C.B.,cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat de Judecătoria din Freiburg, Germania, la data de 11 iunie 2008 în Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw (hotărâre pe care instanța a recunoscut-o pe cale incidentală în raport de prevederile Legii nr. 302/2004), la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate ( în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul B.C.B. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 08 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.C.S. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "X" împreună cu cablul de alimentare;

- laptop marca "Y" împreună cu cablul de alimentare;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.C.B. a următoarelor bunuri:

- memorie San Disk ultra II, capacitate 4 Gb;

- hard disk marca "Z", capacitate 80 Gb;

- 2 CD-uri;

- un modem Z.;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.V.M. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "P";

- 13 medii optice de stocare a datelor informatice (CD-uri și DVD-uri).

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a restituit inculpatului D.V.M. un telefon marca "S1", o cartelă SIM O., un telefon mobil, modem Z.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat art. 998 - 999 C. civ. a obligat în solidar pe inculpații Ș.C.S., B.I., B.C.B. și D.V.M. la acoperirea prejudiciilor cauzate părților vătămate constituite părți civile după cum a urmat: către U.T.B. - cu sediul în București - suma de 3.600 RON, către BT - cu sediul în Cluj-Napoca - 12.650 RON, către BRD, cu sediul în București - 1.575 RON, către BCR, cu sediul în București - 5.400 RON și către RB, cu sediul în București - 2.000 RON.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 105/D/P/2008 din 21 decembrie 2010 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților Ș.C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., D.V.M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., B.C.B. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că cei trei inculpați ce au constituit o grupare infracțională în perioada 2005-2007, s-au specializat în obținerea frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare, în falsificarea instrumentelor de plată electronică și utilizarea acestora, prin efectuarea de operațiuni financiare frauduloase la diferite terminale de plată (ATM-uri ori POS-uri).

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare, în conformitate cu dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cazul inculpaților S.C.S. și B.C.B., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi/și în contextul procedurii simplificate reglementate de art. 3201 în cazul inculpatului D.V.M. - instanța fondului a apreciat și examinat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a inculpaților Ș.C.S. și B.C.B. și, de asemenea, a procedat la soluționarea acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului D.V.M., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile recunoașterii de către acest inculpat în totalitate a faptelor reținute în actul de inculpare, potrivit art. 3201 C. proc. pen., sens în care a constatat următoarele:

Înregistrat inițial sub nr. 62699/3/2010, pe rolul acestei instanțe, Dosarul a fost reînregistrat sub numărul din prezenta cauză, respectiv, 33371/3/2011, dat fiind faptul că inculpatul B.I. a înțeles să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., fiind astfel condamnat prin Sentința penală nr. 398 din 5 mai 2011, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 și următoarele C. pen., astfel că, judecătorul învestit inițial cu soluționarea cauzei a formulat cerere de abținere, care a fost admisă, Dosarul fiind astfel reînregistrat ca urmare a disjungerii cauzei.

Examinând actele și lucrările Dosarului, instanța fondului a reținut următoarele:

Audiat de către instanță la termenul de judecată din data de 09 mai 2011, inculpatul D.V.M. a învederat instanței că înțelege să beneficieze art. 3201 C. proc. pen. recunoscând în totalitate infracțiunile puse pe seama sa prin actul de sesizare, arătând că, într-adevăr, în cursul anului 2005, împreună cu inculpații Ș. și B., au clonat carduri bancare, pe care ulterior, le-au folosit la retragerea de diferite sume de bani din diferite ATM-uri, inculpatul întâlnindu-se în acest sens, cu ceilalți doi inculpați în localitatea Onești, județul, Bacău, în desfășurarea activității infracționale, declarație care s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și ulterior, declarațiile inculpatului cu cele administrate în faza cercetării judecătorești și a format convingerea instanței, că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea faptelor penale puse pe seama sa și care, în drept, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere atitudinea sinceră manifestată de către inculpat, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, dimensiunea relativ redusă a implicării acestui inculpat în întreaga activitate desfășurată împreună cu ceilalți doi, precum și celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii penale ce a urmat a fi aplicate inculpatului a putut fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, fără a fi necesară executarea acesteia în regim de detenție.

În consecință, instanța în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) a condamnat pe inculpatul D.V.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 365/2002, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. (Legea nr. 202/2010) a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate urmând ca inculpatul D.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce a constituit termen de încercare conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 864 C. pen. alin. (1) și (2) C. pen. combinat cu art. 83 și 84 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, precum și dacă cel condamnat nu a îndeplinit cu rea-credință măsurile de supraveghere dispuse.

Conform art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A desemnat în supravegherea respectării măsurilor impuse inculpatului, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.V.M. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "P";

- 13 medii optice de stocare a datelor informatice (cd-uri și dvd-uri).

În baza art. 169 C. proc. pen. a restituit inculpatului D.V.M. un telefon marca "S1", o cartelă SIM O., un telefon mobil, modem Z.

Audiați la termenul de judecată din data de 07 octombrie 2011, inculpații Ș.C.S. și B.C.B., în ciuda materialului probator existent la Dosar, au negat infracțiunile puse pe seama lor prin actul de sesizare a instanței, fiind conștienți că, chiar și în situația reținerii în favoarea lor a prevederilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere infracțiunile concurente pentru care au fost condamnați în Germania, ar fi trebuit să execute în regim de detenție, fie chiar și restul de pedeapsă rămas neexecutat, indiferent de cuantumul pedepselor la care ar fi condamnați în prezenta cauză.

Astfel, inculpatul Ș.C.S. a negat faptul că la sfârșitul anului 2005, s-ar fi deplasat în municipiul Onești și ar fi închiriat o garsonieră de la martorul G.I. în care, împreună cu ceilalți doi inculpați B. și D. ar fi desfășurat activități infracționale, în sensul “clonării” de carduri bancare, pe care ulterior, le-ar fi folosit la diverse ATM-uri, în vederea extragerii de numerar.

Inculpatul a mai negat faptul că ar fi purtat convorbiri telefonice cu ceilalți doi inculpați și ar fi comunicat prin intermediul Internetului cu aceștia, în sensul în cere s-a înserat în actul de sesizare a instanței, respectiv, de a primi și trimite date, respectiv, conturi de carduri bancare pe care ulterior, el sau ceilalți inculpați să le folosească la clonarea de carduri și retragerea în mod fraudulos, de numerar de la diferite ATM-uri.

Declarația inculpatului a fost total nesinceră urmând a fi înlăturată în totalitate, având în vedere materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești.

Astfel, atât inculpatul B. (reaudiat pe larg în prezenta cauză) cât și inculpatul D. au declarat în fața instanței că, s-au întâlnit cu inculpatul Ș. în municipiul Onești, unde au locuit în acea garsonieră pusă la dispoziție de martorul G.I. și unde au desfășurat activități infracționale în sensul celor reținute în actul de sesizare.

De asemenea, în declarația dată în faza de urmărire penală, martorul G.I. (cu toate eforturile întreprinse de către instanță, martorul nu a putut fi de găsit pentru a fi audiat cu ocazia cercetării judecătorești) a arătat că în afară de a pune la dispoziție celor trei inculpați (Ș., D. și B.) garsoniera sa din municipiul Onești, i-a însoțit pe aceștia în aceeași localitate, la diferite bancomate, ocazie cu care inculpatul D. a retras o sumă de bani de la un bancomat.

La rândul lui, martorul S.A.A. (nici acest martor, cu toate eforturile întreprinse de către instanță, nu a putut fi de găsit pentru a fi audiat cu ocazia cercetării judecătorești), a declarat în fața organelor de urmărire penală că inculpații Ș. și D. au locuit o perioadă de timp în Onești, în garsoniera pusă la dispoziție de către martorul G.I., iar inculpatul Ș. i-a solicitat în mai multe rânduri, procurarea respectiv, facilitarea vânzării unor dispozitive artizanale destinate copierii datelor de pe cărțile de credite, totodată, la cererea sa, inculpatul, folosind id-ul yahoo messenger „cardabile”, i-a mai transmis datele de identificare ale unor cărți de credit, respectiv numele titularului, data expirării, codul PIN și numărul cărții de credit în vederea utilizării frauduloase a acestora, astfel:

05/14/2007 18:59:37 alinutuhk: am nevoie de 2 - 3 cu 50$ max pe ele..ca mai mult nu costa alea

05/14/2007 18:59:39 alinutuhk: vreo 35 cost

05/14/2007 19:00:04 cardabile: Name: R.S. Address: ...........: Blairsville State: PA Zip: 15717 Country: United States MMN: Reott DOB: 12/31/1965 SSN: 197-52-1230 Card Information Card number: 00000 Expire date: 07/2008 CVV2 Code: 780

05/14/2007 19:00:09 cardabile: Name: V.F. Address: ...........: Valencia State: CA Zip: 91354 Country: United States MMN: LaMont DOB: 01/28/1963 SSN: 526-73-9248 Card Information Card number: 00000 Expire date: 11/2009 CVV2 Code: 917

Faptul că inculpatul a fost în municipiul Onești și a desfășurat activități infracționale a fost dovedit și prin faptul că accesul la Internet a fost asigurat atât de inculpatul B.I. prin procurarea unui calculator (ridicat ulterior de la adresa sa de domiciliu din Municipiul O. în urma percheziției domiciliare din 19 iulie 2007), cât și de către G.I. prin contractarea unui abonament la un Internet Service Provider local. Faptul că inculpatul Ș. s-a ocupat, atât în perioada noiembrie - decembrie 2005, cât timp a fost în localitatea Onești, cât și ulterior, cu activități frauduloase, specifice clonării și utilizării de carduri bancare a fost dovedit și cu declarația martorului G.C., audiat de către instanță la data de 07 octombrie 2011, care a declarat că l-a ajutat pe inculpat în activitatea sa frauduloasă, trimițându-i prin e-mail date referitoare la cărți de credit pe care le procura de pe Internet, fiindu-i necesare inculpatului la clonarea de carduri, pe care apoi să le folosească la ATM-uri în vederea retragerii de bani

Activitatea infracțională a inculpatului Ș., împreună cu inculpații B. și D. a mai rezultat și din datele obținute în urma perchezițiilor informatice efectuate asupra calculatorului personal ridicat de la inculpatul B., în care au fost identificate fragmente de text rezultate în urma conversațiilor purtate prin intermediul aplicației yahoo messenger cu utilizatorul „cardabile” (învinuitul Ș.) și utilizatorul “k.” (învinuitul BO.).

Totodată, adresele de poștă electronică ZZZ și YYY, de la care inculpatul D.V.M. a transmis mesajele conținând date de cărți de credit către inculpatul B.I., au fost identificate și în urma percheziției informatice efectuate asupra calculatorului ridicat de la domiciliul său. De asemenea, activitatea infracțională a inculpatului Ș. a rezultat și din înregistrarea convorbirilor telefonice între D. și Ș. în care cei doi au făcut referire în mod voalat, la instrumente de plată electronică. În susținerea acestor aspecte s-a prezentat și documentele privind transferuri financiare realizate între D./B. cât și transferuri având ca beneficiari pe inculpații Ș. și D., iar ca ordonator o persoană pe nume P.A. din Municipiul Onești, județul Bacău. Referitor la aceste din urmă transferuri de bani s-a subliniat faptul că deși au avut ca destinatari persoane diferite (inculpații Ș. și D. au avut același ordonator, respectiv P.A. din Municipiul Onești, județul Bacău, fiind efectuate la un interval de 4 minute ceea ce a relevat fără îndoială legătura dintre cei doi inculpați reprezentată prin sursa comună de proveniență a banilor, deși pe parcursul anchetei aceștia au învederat faptul că nu s-au cunoscut și nu au interacționat sub nici o formă.

Vinovăția inculpatului Ș. a fost probată, totodată, pe baza datelor solicitate la provederii de Internet R.&R. SA și C. SA, din care s-a putut stabili că adresele de IP de la care au fost transmise mesajele cu datele de cărți de credit susmenționate au aparținut inculpatului Ș.C.S. - IP 82.79.157.129 (ulterior i-a fost alocat un alt IP-82.78.179.103, abonament contractat pe numele mamei sale la adresa de domiciliu din O.) și D.V.M. 85.186.203.239 (UPC, acesta folosea o conexiune la internet împreună cu R.F. - titular contract). De asemenea, din verificările efectuate la procesatorii de carduri R. și P., s-a reținut că datele de cărți de credit transmise în modul descris mai sus au fost utilizate la retragerea de numerar de la ATM-uri de pe raza municipiul Oradea, Bacău, Galați și București, arie geografică foarte largă explicându-se prin rapiditatea cu care aceste date au putut circula prin intermediul internetului/retransmiterea datelor către alți utilizatori și utilizarea lor în paralel în localități diferite. Totodată, din punerea în aplicare a autorizației de acces în adresa de e-mail utilizată de către inculpatul B.I. UUU, a reieșit că datele de cărți de credit primite în mai multe rânduri de la inculpații Ș. și D. au fost transmise mai departe de către B. lui Ș.R. pentru a fi utilizate la bancomate în Turcia, fapta încadrându-se în dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002 privind comerțul electronic.

În sfârșit, în dovedirea vinovăției inculpatului Ș. față de activitățile frauduloase pe care acesta le-a desfășurat cu inculpații D. și B., instanța, cu titlu exemplificativ (materialul probator în dovedirea vinovăției acestuia este extreme de stufos și elocvent) a mai reținut că activitatea infracțională a celor trei a continuat și pe parcursul anului 2006 (nu doar în lunilor noiembrie - decembrie 2005 când cei trei au locuit în Onești) s-a mai reținut extrasele poștei electronice între Ș. și B. din care a rezultat că Ș. a transmis lui B. datele a nu mai puțin de peste 300 de cărți de credit (numărul cărții de credit, numele titularului, data nașterii, adresa, codul PIN, CVV2, data expirării - aceste aspecte rezultând din punerea în aplicare a autorizației de interceptare a traficului de Internet realizat de inculpatul Ș.C.S.

La rândul lui, inculpatul B.C.B. a negat infracțiunile puse pe seama sa, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul Ș. din copilărie, însă nu i-a cunoscut pe inculpații B. și D., inculpatul negând de asemenea, că oricare din cei trei inculpați, ar fi desfășurat activități frauduloase în sensul clonării de carduri prin modalitățile “p.” sau “s.”. Inculpatul a mai negat faptul că ar fi purtat în acest sens corespondențe prin intermediul Internetului cu vreunul dintre cei trei inculpați având ca obiect furnizarea de date necesare în scopul falsificării de carduri bancare, negând de asemenea, că cardul “G-card” găsit de organele de urmărire penală nu i-ar fi aparținut.

Declarația inculpatului a fost nesinceră urmând a fi înlăturată în totalitate pentru următoarele considerente:

Audiat de către instanță, la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2011, martorul F.F.C. a declarat că, în cursul anilor 2005 - 2006, prin intermediul Internetului, a intrat în legătură cu inculpatul B. cu care a făcut schimb de “I.D-uri” pentru ca ulterior, inculpatul B. să-i dea, tot prin intermediul Internetului I.D-ul unui prieten de-al său cu nume de cod “ cardabile” care era tot din Oradea și care s-a stabilit ulterior că a fost vorba de inculpatul Ș.

Martorul a mai arătat că din convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu inculpatul. B. a aflat că, acesta și inculpatul Ș. s-au ocupat cu fraudarea de cărți de credit, iar la solicitarea lui B., martorul i-a trimis acestuia, prin intermediul mesangerului, date a mai multor cărți de credit pe care martorul le-a descărcat de pe canalul “m”.

De asemenea, din materialul probator existent la Dosar a rezultat că inculpatul B. împreună cu inculpatul Ș. (din verificările efectuate în baza de date a I.G.P.F (intrări/ieșiri) - s-au deplasat în străinătate în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2006 (în intervalul 16 noiembrie 2006/22 decembrie 2006, deși inculpatul B. a declarat faptul că în acea perioadă s-a deplasat în Franța fără a fi însoțit), pentru ca, în urma materialului remis de către autoritățile franceze să se stabilească că în intervalul sus-menționat, în mai multe localități din regiunea Saint Tropez, respectiv LA Valette Du Var (în data de 15 decembrie 2006), Ollioules (18 decembrie 2006), Le Beausset (17 decembrie 2006) și Grenoble (în intervalul 28 noiembrie 2006/31 noiembrie 2006) au fost înregistrate numeroase acte materiale de compromitere a cardurilor bancare (peste 100 carduri) urmate apoi de retrageri frauduloase de pe teritoriul României (Oradea) și Italiei.

Ulterior activității de copiere frauduloasă a datelor de pe cărțile de credit realizată în Franța de către cei doi inculpați în intervalul 16.11 din 22 decembrie 2006, începând cu data de 22 decembrie 2006 (data la care cei doi inculpați au revenit în România) și până la sfârșitul lunii ianuarie 2007 au fost înregistrate retrageri frauduloase de la mai multe ATM-uri de pe raza municipiului Oradea, folosindu-se plasticuri tip carte de credit contrafăcute având rescrise pe banda magnetică datele obținute în mod fraudulos în urma activităților de skimming desfășurate în Franța, o parte dintre aceste carduri fiind capturate în bancomate și ulterior recuperate de organele de poliție de la unitățile bancare ale căror bancomate au fost devalizate, printre aceste carduri fiind identificat și cardul personal al inculpatului B.C.B. (instanța nu a putut primi apărarea acestuia în sensul că după ce inițial a afirmat că a pierdut cardul respectiv, ulterior să declare că nu a fost al lui, în condițiile în care organele de urmărire penală au stabilit. c)u certitudine, că respectivul card a fost emis pe numele inculpatului).

De asemenea, vinovăția inculpatului B. a rezultat și din concordanța între capturarea acestor blank-uri și operațiunile ilicite ale infractorilor pe teritoriul Franței, precum și din aspectul că inculpatul a rescris cardul personal cu datele unui alt card bancar dintre cele pe care le-a obținut în urma activității ilicite desfășurate în Franța împreună cu inculpatul Ș. și l-a folosit ulterior la retrageri frauduloase de la un bancomat al BCR din Municipiul Oradea. De altfel, alături de acest card, cei doi inculpați au procedat și la contrafacerea altor carduri pe care ulterior le-au folosit la mai multe bancomate de pe raza municipiul Oradea dar și la plata unor produse la comercianți.

De asemenea, din coroborarea datelor puse la dispoziție de către autoritățile franceze și procesatorii de plăți cu carduri din România și instituțiile bancare ale căror ATM-uri au fost utilizate, au fost identificate un număr de 54 de operațiuni frauduloase realizate la bancomate din municipiul Oradea totalizând suma de 11.920 RON și un număr de 16 operațiuni realizate la terminalele de plată de tip POS totalizând suma de 13.945,20 RON.

Totodată, s-a avut în vedere că, aspectele descrise mai sus au rezultat și din punerea în aplicare a autorizațiilor de interceptare a traficului informatic realizat între cei doi inculpați din care a rezultat în mod neîndoielnic că aceștia au procedat la contrafacerea unor cărți de credit cu date de identificare ale unor instrumente de plată obținute în prealabil prin manipularea unor bancomate din Franța.

De asemenea, relevantă în dovedirea vinovăției inculpatului a fost și bogata corespondență electronică purtată între acesta și inculpatul Ș. (cardabile) în care cei doi au transmis unul-altuia o multitudine de date privind carduri bancare, date pe care apoi aceștia le-au folosit la „clonarea „ acelor carduri.

În sfârșit s-a remarcat că în parcursul același traseu infracțional, în cursul lunilor februarie - martie 2007, inculpații Ș.C.S. și B.C.B. (probabil „dezamăgiți” de sumele reduse pe care le-au găseau pe cardurile cetățenilor români, „clonate” cu un efort și risc atât de mare, de acum fiind cu adevărat „profesioniști”), au hotărât să meargă în Germania pentru obținerea de date de cărți de credit prin instalarea unor dispozitive de copiat la ATM-uri din străinătate, cu scopul de a manipula mai multe bancomate (skimming) și de a obține în acest fel date de cărți de credit, în scopul acestei deplasări ordonate, s-a observat că inculpatul Ș. a depus diligențe pentru achiziționarea echipamentelor necesare compromiterii bancomatelor și a contactat relația sa din București pentru a-și procura echipamentele de skimming.

Panul lor a avut să fie însă dejucat de vigilența autorităților germane care au informat organele judiciare române cu privire la faptul că la data de 15 noiembrie 2007 cei doi inculpați au fost arestați pentru comiterea unor infracțiuni la regimul cardurilor bancare (instalarea de dispozitive de skimming la bancomate) săvârșite în regiunile Wuppertal și Freiburg începând cu luna februarie a anului 2007.

În raport de toate cele menționate mai sus, instanța și-a format convingerea că inculpatul B. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama lui, care în drept, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., pentru aceea că în perioada 2006/2007 a procedat, alături de Ș.C.S. la contrafacerea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație, a deținut echipamente în vederea falsificării de carduri bancare, a întreprins acte de efectuare de operațiuni financiare prin folosire de carduri bancare contrafăcute și în același timp a utilizat neautorizat date de identificare și a transmis către alte persoane date de identificare aferente cardurilor bancare, contribuind la crearea unui prejudiciu de aproximativ 27.000 RON.

Referitor la excepția autorității de lucru judecată invocată de către apărătorii celor doi inculpați în sensul că, pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, inculpații au fost judecați și condamnați în Germania, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, fiind evident că infracțiunile pentru care au fost judecați și condamnați în Germania au fost cu totul altele decât cele pentru care au fost trimiși în prezenta cauză, infracțiuni săvârșite pe teritoriul României. De asemenea, instanța a constatat că, infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost condamnați în Germania nu au putut constitui acte materiale care au putut fi incluse în infracțiunile săvârșite pe teritoriul Românei pentru simplul motiv că perioada relativ, îndelungată între aceste infracțiuni nu au putut conduce la o rezoluție infracțională unică.

Având în vedere faptul că inculpații, în ciuda materialului probator au avut o atitudine nesinceră, mai mult decât atât, tergiversând pe cât posibil, judecarea cauzei, că au judecați și condamnați pentru infracțiuni concurente în Germania (instanța a recunoscut pe cale incidentală efectele hotărârii pronunțate în această țară), gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite de către inculpați (un număr impresionat de acte materiale care au condus la un prejudiciu relativ ridicat, nu a fost suficient că inculpații au fraudat unități bancare din România, mergând și în străinătate pentru a face cunoscută„ inteligența românilor”, dacă mai era nevoie ), precum și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepselor ce a urmat fi aplicate celor doi inculpați, a putut fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum a fost orientat spre mediu prevăzut de lege și cu executarea în regim de detenție.

În consecință, instanța, în baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 va condamna pe inculpatul Ș.C.S. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

A constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost concurente cu inflațiunile pentru care inculpatul a fost condamnat de Judecătoria din Freiburg, Germania, la data de 11 iunie 2008 în Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw (hotărâre pe care instanța a recunoscut-o pe cale incidentala în raport de prevederile Legii nr. 302/2004), la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C.pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate (în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul Ș.C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 23 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.B. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea acestora în circulație.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de carduri bancare.

În baza art. 27 pct. (1), (2) și 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

A constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost concurente cu inflațiunile pentru care inculpatul a fost condamnat de Judecătoria din Freiburg, Germania, la data de 11 iunie 2008 în Dosarul nr. 18 Ls 111 Js33408/07-AK 92/08Hw (hotărâre pe care instanța a recunoscut-o pe cale incidentala în raport de prevederile Legii nr. 302/2004), la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menționate (în prezenta cauză) cu pedeapsa aplicată de instanța din Freiburg - Germania, urmând ca inculpatul B.C.B. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada executată în Germania, de la 15 noiembrie 2007 până la 08 iulie 2009.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.C.S. a următoarelor bunuri:

- laptop marca "X" împreună cu cablul de alimentare;

- laptop marca "Y" cu cablul de alimentare;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.C.B. a următoarelor bunuri:

- memorie S.D. ultra II, capacitate 4 Gb;

- hard disk marca "Z", capacitate 80 Gb;

- 2 CD-uri;

- un modem Z.;

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a apreciat-o ca întemeiată și în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat art. 998 - 999 C. civ. a obligat în solidar pe inculpații Ș.C.S., B.I., B.C.B. și D.V.M. la acoperirea prejudiciilor cauzate părților vătămate constituite părți civile după cum a urmat: către UTB suma de 3.600 RON, către BT 12.650 RON, către BRD 1.575 RON, către BCR 5.400 RON și către RB 2.000 RON.

2. Împotriva acestei sentințe au formulat, în termen legal, apeluri avocat O.R. și inculpații Ș.C.S., D.V.M. și B.C.B., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Apelul avocatei O.R. - a vizat netemeinicia hotărârii, întrucât, în ceea ce a privit-o nu a încălcat nicio dispoziție a instanței, justificând lipsa la termenul de judecată, prin documente care a dovedit că s-a aflat la altă instanță în data respectivă, anume Tribunalul Galați și Judecătoria Galați.

Apelul inculpatului Ș.C.S./a vizat nelegalitatea Sentinței penale, prin aceea că judecătorul fondului s-a antepronunțat la momentul cererii privind aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., pentru inculpatul D.V.M., încălcând practica instanțelor Curții de Apel București și a Tribunalului București, în contextul în care, anterior, aplicase dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., pentru inculpatul B.I.

De asemenea, apelul inculpatului a vizat și încălcarea dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., în raport de faptul că nu s-a avut în vedere pedeapsa aplicată în Germania, pentru aceleași fapte, considerând că s-a aflat în situația invocării excepției autorității de lucru judecat.

Pe același aspect, în cauză nu a existat constituire de parte civilă și din tot materialul probator nu a rezultat, cu certitudine, participarea și contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor imputate, solicitându-se în final, trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru îndreptarea nelegalităților arătate.

Apelul inculpatului B.C.B./a vizat aceleași motive de apel promovate de inculpatul Ș.C.S., cu excepția situației faptelor din Germania și a solicitat în consecință restituirea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea acesteia.

Apelul inculpatului D.V.M./a vizat reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., considerând pedeapsa aplicată excesiv de aspră, în raport cu condițiile prev. de art. 72 C. pen. și făcând de neîndeplinit scopul pedepsei, astfel cum a fost definit de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului

Curtea, analizând apelurile declarate, în limita motivelor invocate, cât și din oficiu în - conformitate cu dispozițiile art. 371 și art. 378 C. proc. pen., a constatat următoarele:

Cu privire la apelul avocatei O.R.:

Potrivit art. 362 alin. (1), lit. f) C. proc. pen., orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței, pot face apel.

În cauză, apelanta O.R., avocat ales al inculpatului D.V.M., a fost amendată la instanța de fond cu suma de 3.000 RON, prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2011, pentru lipsa la acest termen de judecată.

Cum în cauză, avocata O.R. a depus acte din care a rezultat că la acea dată a fost prezentă la o altă instanța, arătând această împrejurare Tribunalului București printr-o cerere de acordare a unui nou termen și, din motive neimputabile, nu a putut asigura substituirea sa la acel termen, cât și aspectul că s-a acordat un nou termen de judecată și pentru alte considerente (lipsă apărare inculpat B.I., lipsa Dosarului nr. 62699/3/2010), Curtea a constatat apelul ca întemeiat și l-a admis, cu consecința anulării amenzii aplicate.

Cu privire la apelul inculpatului Ș.C.S.:

Potrivit art. 47 - 48 C. proc. pen., sunt prevăzute expres cazurile de incompatibilitate a judecătorului în soluționarea unei cauze penale.

În speță, inculpatul Ș.C.S. a formulat cerere de recuzare a judecătorului fondului, în raport de faptul că și-a exprimat părerea, cu privire la pedeapsa ce i s-a aplicat, prin aceasta antepronunțându-se, iar prin încheierea din Camera de Consiliu a fost respinsă cererea respectivă.

Față de această situație, punerea în discuție a unei eventuale încălcări a dispozițiilor legale în materie a apărut ca pur formală, drept pentru care a respins acest motiv de apel, ca nefondat.

Cu privire la situația faptelor săvârșite în Germania, Curtea a constatat că acestea nu au făcut obiectul cercetării/judecării și condamnării inculpatului, întrucât judecata și pedeapsa aplicată au vizat doar activitatea infracțională săvârșită de inculpat pe Teritoriul României, în perioada 2006 - 2007.

Susținerea inculpatului în sensul nerecunoașterii săvârșirii faptelor și, implicit, a invocării nevinovăției sale au fost înfrânte de probele administrate în cauză (interceptări telefonice și ale comunicațiilor realizate prin Internet, acces în adresele e-mail folosite de inculpați, răspuns solicitări adresate instituțiilor bancare și servicii internet, declarațiile inculpaților, ale martorilor etc.), inculpatul detașându-se ca fiind cunoscut de mult timp pentru preocupările sale în acest domeniu infracțional deosebit de specios/fiind recunoscut de ceilalți inculpați drept creierul activității infracționale, îngreunând anumite activități specializate, ca: sustragerea datelor de identitate a titularilor conturilor de card, inscripționarea frauduloasă cu ajutorul unor facilități informatice a mai multor carduri blank și apoi însușirea ilicită de importante sume de bani din A.T.M.-uri.

În susținerea celor de mai sus, a stat activitatea infracțională a inculpatului în Germania, unde a fost surprins în flagrant de poliția criminală germană, în timp ce a efectuat retrageri frauduloase din ATM pe teritoriul Germaniei.

Față de aceste considerente, a fost respins și acest motiv de apel, ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, iar pedeapsa fiind aplicată în condițiile impuse de dispozițiile art. 72 C. pen. și de natură a-și atinge scopul prev. de art. 52 C. pen.

Apărarea inculpatului, în sensul ca nefiind constituite de parte civilă a persoanelor care au suferit prejudicii prin retragerea sumelor din ATM, nu a constituit decât o apărare formală, de natură a duce, eventual, la tergiversarea judecării cauzei, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, atâta timp cât, în cauză, constituirea de parte civilă s-a făcut în condițiile art. 15 C. proc. pen., prejudiciul fiind efectiv suferit de băncile proprietare ale ATM-urilor.

Față și de aceste considerente, s-a respins acest ultim motiv de apel, ca nefondat.

Cu privire la apelul inculpatului B.C.B.:

Întrucât motivele de apel au fost identice cu cele ale apelului promovat de inculpatul Ș.C.S./cu excepția situației faptelor săvârșite pe teritoriul Germaniei/a urmat ca motivarea dată anterior să fie reținută și în acest caz.

Cu privire la apelul inculpatului D.V.M.:

Curtea nu a putut primi critica de netemeinicie susținută în apărarea acestui apelant, întrucât la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a procedat la o justă individualizare judiciară a acesteia.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa aplicată acestui inculpat, Curtea a arătat că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit art. 52 C. pen., care vizează scopul pedepsei, la alin. (1), s-a arătat că, aceasta este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar la alin. (2), se arată că, pin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În stabilirea și aplicarea pedepsei/în cuantum și modalitate de executare, judecătorul fondului a avut în vedere atitudinea sinceră manifestată de către inculpatul D.V.M. (apelant în cauză), gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, dimensiunea relativ redusă a implicării acestui inculpat în întreaga activitate desfășurată împreună cu ceilalți doi, dar și celelalte criterii de individualizare, apreciindu-se în mod corect că scopul sancțiunii/astfel cum a fost definit de art. 52 C. pen. - poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, fără a fi necesară executarea acesteia în regim de detenție.

Practic, pentru aceleași argumente, referitor la acest inculpat (apelant în speță), nu s-a putut reține în favoare acele împrejurări care să fi constituit circumstanțe atenuante și să conducă la o reducere mai accentuată a pedepsei deja aplicate.

În plus, chiar dacă astfel de elemente ar fi existat, ele nu au putut fi evaluate decât în concurs cu existența celorlalte cauze legale de agravare a răspunderii penale - forma continuată și concursul de infracțiuni - astfel cum, în mod corect, a procedat instanța de fond.

Drept urmare, Curtea a constatat că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită - în cuantum și modalitate de executare - se învederează a asigura reeducarea inculpatului Deliu Victor Cristian, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind corect valorificate prin hotărârea atacată.

În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza Deciziei penale nr. 156 din 22 mai 2012 a admis apelul declarat de avocat O.R. împotriva încheierii de ședință din data de 10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 33371/3/2011.

A desființat încheierea de ședință din data de 10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, privind amendarea avocatului din oficiu O.R., prin anularea amenzii de 3.000 RON aplicată acesteia.

A respins apelurile inculpaților B.C.B., Ș.C.S. și D.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 157 din data de 07 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 33371/3/2011, ca nefondate.

A obligat inculpații la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul B.C.B. la 300 RON onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariu avocat oficiu de 100 RON pentru avocat oficiu/avansat din fondul Ministerului Justiției pentru inculpatul B.I. s-a suportat de stat.

3. Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal, recursuri inculpații Ș.C.S. B.C.B. și D.V.M., aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul inculpat Ș.C.S. a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și, în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul reducerii acestora și schimbării modalității de executare.

S-a apreciat de către apărare că hotărârile sunt nelegale și netemeinice, hotărârea fondului fiind pronunțată de un judecător incompatibil. S-a mai susținut că atât instanța fondului, cât și Curtea de apel au respins în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, dar și că au fost încălcate prevederile art. 317 C. proc. pen., referitoare la obiectul judecății, precum și aspectul că instanțele au încălcat și dreptul la administrarea probelor și implicit la un proces echitabil.

Invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 4, 10, 18, 14 C. proc. pen., recurentul inculpat Ș.C.S., prin apărătorul său ales, a adus ample critici hotărârii pronunțată în cauză.

Într-o primă critică avansată se arată că la termenul de judecată din 9 mai 2011, inculpatul D.V.M. a solicitat în fața instanței fondului aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., situație în care judecătorul fondului, prin voința legiuitorului devenea incompatibil conform art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât și-a exprimat părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză.

În acest sens se învederează că împrejurarea că această „părere” a fost consemnată doar ulterior, prin hotărâre, nu schimbă lucrurile, deoarece, legal, ea exista anterior prin efectul legii și în sprijinul celor susținute se invocă aspectul că magistratul ce fusese inițial desemnat cu judecarea cauzei, dând curs cererii formulate de inculpatul B.I., de aplicare a procedurii simplificate a art. 3201 C. proc. pen., și dispunând condamnarea acestuia, a formulat apoi cerere de abținere, care i-a fost admisă.

O altă critică a vizat greșita respingere de către instanțe, a excepției autorității de lucru judecat, împrejurare în care inculpatul Ș.C.S. fusese condamnat de o instanță străină pentru fapte comise în Germania, iar în prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru aceleași fapte, în materialitatea lor, însă cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În opinia apărării, acest lucru rezultă fără echivoc din chiar cuprinsul actului de inculpare unde se reține că în perioada lunilor februarie - martie 2007, inculpații Ș.C.S. și B.C.B. în continuarea aceleiași rezoluții anticipate, s-au deplasat în Germania cu scopul de a manipula mai multe bancomate și de a obține date de cărți de credit.

În consecință, aflându-și incidența cazul prevăzut de art. 10 lit. j) C. proc. pen., se impunea încetarea procesului penal.

Se susține că instanța a respins solicitarea inculpatului Ș.C.S. cu o motivare sumară și neconvingătoare, încălcând astfel una din principalele sale obligații referitoare la motivarea hotărârii și expunerea convingătoare a motivelor.

Pe de altă parte, se apreciază că în cauză judecătorul s-a pronunțat și cu privire la (pretinse) activități infracționale desfășurate de inculpat în Franța și Germania, deși acestea nu au făcut nici obiectul trimiterii în judecată și obiectul cercetării judecătorești.

Recurentul inculpat Ș.C.S., prin avocatul său ales, a susținut, prin recursul formulat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care, prin încheierea din 7 octombrie 2011, instanța fondului admisese cererea privind punerea la dispoziție a unor copii a CD-urilor cu o înregistrare contestată, ulterior a revenit fără vreo justificare asupra administrării acestei probe.

De asemenea, se arată că într-o manieră nefundamentată, instanțele au respins solicitarea apărării de a se efectua, în cauză, o expertiză tehnică a înregistrărilor audio, precum și a uneia informatice.

A fost criticată, în același registru, lipsa oricărei probe cu privire la stabilirea prejudiciului.

Din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen., hotărârile au fost criticate ca insuficient motivate și abundând în generalități și afirmații fără corespondent în probatoriu, fără referiri directe și convingătoare la elementele constitutive ale infracțiunilor imputate inculpatului Ș.C.S. și fără a se menționa dovezile concrete în acest sens, invocându-se jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și accentuându-se aspectul încălcării, printr-o asemenea manieră, a dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se susține, că niciuna din condițiile cumulativ cerute de lege nu este satisfăcută.

Dintr-o asemenea perspectivă, simplele referiri ale instanțelor la „cooperare”, „rezoluție infracțională”, în cuprinsul hotărârilor atacate, fără nicio trimitere conformă exigențelor textului de lege invocat, nu îndeplinește cerințele obligatorii ale analizei elementelor constitutive ale infracțiunii și, pe cale de consecință, ale infracțiunilor, neexistând suport probator convingător pentru condamnare.

Referitor la celelalte infracțiuni, apărarea arată că înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudine dobândită pe bază de probe decisive, invocând astfel Decizia nr. 3465 din 27 iunie a Instanței supreme.

În prezenta cauză se apreciază că materialul probator nu conduce în mod evident la vinovăția inculpatului, impunând la modul cel mai serios evaluarea principiului „ în dubio pro reo”, sens în care se invocă concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, aspectul că urmărirea penală a debutat în 2004, faptele susținând a fi comise după anul 2005.

În fine, o ultimă critică adusă hotărârii de către recurentul inculpat Ș.C.S. a vizat în plan secundar, greșita individualizare a pedepsei aplicate, pedeapsa fiind considerată exagerată în cuantumul său, dar și a modalității de executare.

Recurentul inculpat B.C.B. a reiterat în cuprinsul motivelor sale de recurs criticile avansate de recurentul inculpat Ș.C.S.

Recurentul inculpat D.V.M. a apreciat ca fiind netemeinice hotărârile prin prisma cuantumului prea mare al pedepsei aplicate, pedeapsa aplicată fiind prea severă și neținând cont de dispozițiilor art. 72 C. pen. De asemenea, se apreciază că modalitatea de executare a pedepsei a fost greșit aleasă, solicitându-se suspendarea condiționată ori suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În acest sens se învederează elemente favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, starea familială deosebită, un copil nou născut, lipsa antecedentelor penale, o conduită corespunzătoare anterior faptelor, renunțarea la orice tip de comportament antisocial.

La operațiunea de reindividualizare judiciară a pedepsei recurentul inculpat D.V.M. solicită a se avea în vedere participația sa penală, în raport cu conduita infracțională a celorlalți inculpați, precum și atitudinea procesuală adoptată de inculpat în contextul aplicării procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.

De precizat că, în cadrul dezbaterii recursurilor, recurentul inculpat Ș.C.S. a depus la Dosarul cauzei și, prin apărătorul său ales, a susținut alături de motivele și criticile expuse în precedent și critici vizând incompatibilitatea judecătorului fondului, rezultând din afirmația făcută de acesta în ședința publică din 10 iunie 2011 de la Tribunalul București, afirmația potrivit căreia „va primi o pedeapsă de îi va sări smalțul” ceea ce, în opinia apărării, echivalează cu o antepronunțare clară în sensul constatării vinovăției.

Se mai arată că la 9 septembrie 2011 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de inculpatul Ș.C.S. ca fiind neîntemeiată, cu o motivare total necorespunzătoare.

Deși instanța de prim control judiciar avea obligația de a se pronunța motivat asupra acestui motiv de apel, s-a limitat la a menționa în considerentele Deciziei atacate că inculpatul Ș.C.S. a formulat o cerere de recuzare, împrejurare în care recurentul inculpat susține incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Se precizează în motivele scrise de recurs, astfel cum au fost completate, că judecătorul fondului nu a fost recuzat pentru situația de incompatibilitate, vizând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., ci pentru părerea exprimată la termenul de judecată din 10 iunie 2011, când a emis aprecieri legate de vinovăția inculpatului, context în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, respectiv un motiv de apel.

O altă critică vizează cazul de casare reglementat în art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., anume desfășurarea ședinței de judecată din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București în Camera de Consiliu, deși dispozițiile imperative ale legii prevăd obligativitatea desfășurării ședinței de judecată în ședință publică, potrivit art. 290 alin. (1) C. proc. pen. Se mai solicită a se avea în vedere că în acea ședință de judecată au fost respinse mai multe probe cerute de inculpați.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, atât prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3866 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Procedând la examinarea prioritară a criticilor aduse de recurenții inculpați Ș.C.S. și B.C.B. cu referire la omisiunea instanței de prim control judiciar de a se pronunța asupra unui motiv de apel, respectiv încălcarea dispozițiilor legale, privind soluționarea cauzei în fond de către un judecător incompatibil, care se antepronunțase anterior asupra vinovăției inculpatului Ș.C.S. prin pretinsa afirmație făcută în ședința publică din 10 iunie 2012 se constată următoarele:

Exercitând calea de atac a apelului împotriva Sentinței penale nr. 157 din 7 martie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpații Ș.C.S. și B.C.B., au avansat drept critici, printre altele și aspecte referitoare la incompatibilitatea judecătorului fondului (judecătorul S.M.), atât din perspectiva faptului că același judecător, aplicând dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., pentru un alt inculpat al cauzei, devenea incompatibil a soluționa acțiunea penală și civilă promovată de inculpații Ș.C.S. și B.C.B., dar și prin prisma faptului că magistratul judecător se antepronunțase cu privire la vinovăția recurenților inculpați, făcând o afirmație în acest sens în ședința publică din 10 iunie 2012, motiv pentru care împotriva sa, inculpatul Ș.C.S. formulase cerere de recuzare, respinsă cu o motivare necorespunzătoare, în viziunea apărării.

Investită cu aceste critici, în fapt motive de apel înfățișate de inculpații Ș.C.S. și B.C.B., instanța de prim control judiciar a arătat în cuprinsul considerentelor Deciziei recurate că, potrivit art. 47 - 48 C. proc. pen., cazurile de incompatibilitate ale judecătorului sunt expres prevăzute, menționând apoi că în speță inculpatul Ș.C.S. a formulat o cerere de recuzare a judecătorului fondului, în raport de faptul că și-a exprimat părerea cu privire la pedeapsa ce i se va aplica, cerere ce a fost respinsă.

Concluzionează instanța de apel că față de această situație, punerea în discuție a unei eventuale încălcări a dispoziției legale în materie apare ca pur formală, drept pentru care respinge ca nefondat acest motiv de apel.

Fără a distinge cu privire la criticile aduse de către inculpatul Ș.C.S., vizând pretinsa incompatibilitate a judecătorului fondului, astfel cum s-ar fi impus, Curtea nu motivează în niciun fel respingerea motivului de apel invocat, ceea ce în mod evident atrage casarea Deciziei sub incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Este de necontestat că solicitarea inculpatului Ș.C.S., astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe de control judiciar și care privea acea situație de incompatibilitate a judecătorului fondului, justificat în opinia apărării, atât prin prisma antepronunțării, prin pretinsa afirmație făcută într-o ședință publică, dar și prin aplicarea procedurii simplificate a judecății, conform art. 3201 C. proc. pen., pentru un alt inculpat în cauză/constituie o cerere esențială pentru părți, de natură a garanta drepturile lor și a influența soluția procesului.

Or, în ipoteza în care instanța de apel omite a se pronunța, motivat cu privire la o asemenea cerere, își află incidența cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

În acord cu susținerile recurenților inculpați Ș.C.S. și B.C.B., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în respectarea dreptului la un proces echitabil, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se impune ca cererile, solicitările părților să fie în adevăr examinate, iar motivarea instanței riguroasă și în măsură să permită verificarea și controlul efectiv al activității desfășurate în respectivul grad de jurisdicție.

Or, în prezenta cauză, asemenea exigențe nu au fost satisfăcute, în împrejurarea în care instanța de prim control judiciar nu a procedat la o analiză adecvată a motivului de apel înfățișat, impunându-se admiterea recursurilor declarate de inculpații Ș.C.S. și B.C.B., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel în ceea ce-i privește pe aceștia, urmând a fi avute în vedere criticile aduse.

Referitor la recursul formulat de recurentul inculpat D.V.M., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca nefondate criticile avansate în planul individualizării judiciare a pedepsei aplicate.

În raport cu criteriile art. 72 C. pen., instanțele au procedat la o corectă operațiune de individualizare a pedepsei aplicate în condițiile procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, dând eficiența cuvenită prevederilor de favoare ale alin. (7) ale articolului evocat.

De asemenea, pedeapsa stabilită de instanța fondului și menținută de instanța de apel, prin natura, cuantumul și modalitatea de executare stabilite corespunde scopului pedepsei, asigurând o reală reeducare și reinserție socială a inculpatului, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, dar și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, împrejurările care atenuează răspunderea penală, iar nereținerea în cauză a circumstanțelor atenuante judiciare solicitate de inculpat a fost în mod corespunzător motivată.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpații Ș.C.S. și B.C.B. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 22 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce îi privește pe inculpații Ș.C.S. și B.C.B. și va trimite cauza Curții de Apel București spre rejudecarea apelurilor formulate de acești inculpați.

Va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D.V.M. împotriva aceleiași Deciziei penale.

Va obliga recurentul inculpat D.V.M. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați Ș.C.S. și B.C.B. și pentru intimatul inculpat B.I., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații Ș.C.S. și B.C.B. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 22 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce îi privește pe inculpații Ș.C.S. și B.C.B. și trimite cauza Curții de Apel București spre rejudecarea apelurilor formulate de acești inculpați.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D.V.M. împotriva aceleiași Deciziei penale.

Obligă recurentul inculpat D.V.M. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați Ș.C.S. și B.C.B. și pentru intimatul inculpat B.I., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2012.

Procesat de GGC - LM