Prison sentence interruption: failure of social investigation to establish special family circumstances under Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the convicted person's appeal for lack of merit, upholding the lower courts' decisions that denied the interruption of the 10-year prison sentence execution. The dispute centered on a request by the convicted individual to suspend imprisonment based on claimed special family circumstances and severe domestic hardship. The court found that the request was unfounded because a social investigation report confirmed the inmate's brother had a properly maintained, furnished three-room apartment at the listed address, which did not constitute "special circumstances" sufficient to cause grave consequences for the family if the sentence were executed. The decisive legal basis was Article 453(1)(c) and Article 455 of the Code of Criminal Procedure, which permit interrupting imprisonment only when immediate execution would have grave consequences for the convicted person or their family; consequently, the conviction and sentence remained in force, and the appellant was ordered to pay 650,000 lei in judicial expenses to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Prison sentence interruption: failure of social investigation to establish special family circumstances under Code of Criminal Procedure: Față de concluziile referatului de anchetă socială, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite condițiile, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 348 din 10 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.I.
A fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 5199 din 3 octombrie 2002, condamnatul B.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 93 din 12 februarie 2001 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii condamnatul a invocat motive familiale legate de situația grea familială.
La solicitarea instanței a fost depus la dosar referatul de anchetă socială, întocmit de Primăria sectorului 5 București.
Față de concluziile referatului de anchetă socială, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite condițiile, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul B.I., solicitând întreruperea executării pedepsei, pentru rezolvarea unor probleme materiale, pe care le are familia sa.
Prin decizia penală nr. 308/ A din 27 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat apelul condamnatului, obligându-l la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei onorariul avocatului din oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul B.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme familiale.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele cuprinse în art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia (sau continuarea executării) ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sa sau unitatea la care lucrează.
Revenind la cauză, se constată că referatul de anchetă socială emis de Primăria sectorului 5 a Municipiului București, a concluzionat că la adresa pe care inculpatul a indicat-o ca fiind domiciliul său, locuiește fratele lui, B.N. și soția acestuia B.E., imobilul fiind compus din 3 camere și este proprietate personală. Interiorul locuinței este frumos mobilat, în ordine întreținut, condiții bune de locuit.
Așadar, din referatul de anchetă socială nu rezultă existența unor împrejurări speciale, în sensul textelor de lege sus-menționate, astfel că recursul declarat de condamnat este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul B.I. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 308/ A din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.