Tax evasion via falsified invoices; concurrence of penalties and non-bis-in-idem compensation for restitution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of the defendant and the civil party, upholding the appellate decision that confirmed the convictions and penalties imposed by the lower courts. The case involved a criminal prosecution for tax evasion in continued form, forgery of private documents, and use of forged documents, where the defendant, acting as de facto administrators of commercial entities, recorded fictive expenses based on falsified invoices to evade VAT and profit tax obligations, causing state budget damage; the defendant challenged the 6-month penalty addition applied under concurrence rules and the denial of a further reduction to the statutory minimum, while the tax authority contested the case separation of a co-accused and the scope of precautionary seizure measures. Deciding based on the principles of individualized sentencing, the prohibition of double valuation of mitigating circumstances (such as full compensation of damage and guilty plea), and the requirement that precautionary measures be limited to the amount of the proven damage, the court found no errors in the lower courts' application of the Penal Code and Law No. 241/2005, thereby maintaining the combined sentence for the primary defendant involving the execution of the most severe penalty plus a surcharge, and the suspended execution with supervision for the secondary defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 334 C. proc. pen, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 741 C. pen, art. 13 C. pen, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen; Tax evasion via falsified invoices; concurrence of penalties and non-bis-in-idem compensation for restitution: The case involved a criminal prosecution for tax evasion in continued form, forgery of private documents, and use of forged documents, where the defendant, acting as de facto administrators of commercial entities, recorded fictive expenses based on falsified invoices to evade VAT and profit tax obligations, causing state budget damage; the defendant challenged the 6-month penalty addition applied under concurrence rules and the denial of a further reduction to the statutory minimum, while the tax authority contested the case separation of a co-accused and the scope of precautionary seizure measures. Deciding based on the principles of individualized sentencing, the prohibition of double valuation of mitigating circumstances (such as full compensation of damage and guilty plea), and the requirement that precautionary measures be limited to the amount of the proven damage, the court found no errors in the lower courts' application of the Penal Code and Law No. 241/2005, thereby maintaining the combined sentence for the primary defendant involving the execution of the most severe penalty plus a surcharge, and the suspended execution with supervision for the secondary defendant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited as the legal basis for dismissing the appeals as unfounded.
Procedural provision cited in the dispositive to impose the obligation to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 din data de 9 aprilie 2012 Tribunalul Ilfov, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 741 C. pen. si a art. 13 C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus cu privire la inculpații V.M.T. și M.L.A., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 pentru inculpatul V.
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 80 alin. (1) si (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.M.T. (fiul lui C. și S.) la pedeapsa închisorii de 1 an si 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala în formă continuată.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) C. pen.
În temeiul art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplic. art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.M.T. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în forma participației improprii, în formă continuată.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator intr-o societate comercială) - C. pen.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a descontopit în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 9 luni de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 427/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București (rămasă definitivă la data de 07 decembrie 2011) în cele două pedepse componente, respectiv, în pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și în pedeapsa de 4 ani și 6 luni de închisoare. A contopit aceste două pedepse, repuse în individualitatea lor, cu cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani si 9 luni de închisoare, la care a aplicat un spor de 6 luni de închisoare, în final inculpatul V.M.T. urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 3 luni de închisoare.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din cuantumul pedepsei principale rezultante de 5 ani și 3 luni de închisoare aplicate inculpatului, durata reținerii, arestării preventive și deținerii acestuia, inclusiv în altă cauză, de la 21 octombrie 2010 la 22 octombrie 2010 inclusiv, precum și de la 13 decembrie 2011 lăzi.
În temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. pen., a dispus ca la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 549 din 08 decembrie 2011, emis de către Judecătoria Sectorului 5 București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, de către Tribunalul Ilfov, pentru pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 3 luni de închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință.
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplic. art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.L.A. (fiul lui M.C. si F.) la pedeapsa închisorii de 2 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator intr-o societate comercială) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale de 2 ani și 9 luni de închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator intr-o societate comercială) C. pen.
În temeiul art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.L.A. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator intr-o societate comercială) C. pen.
În temeiul art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplic. art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.L.A. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele trei pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 9 luni de închisoare, la care aplică un spor de 3 luni de închisoare, în final inculpatul M.L.A. urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 3 ani de închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (1) și art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
În temeiul art. 86! alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., a constatat că inculpatul a fost reținut de la 20 octombrie 2010 până la 21 octombrie 2010 inclusiv, termenul de încercare stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen. fiind de 8 ani.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor masuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la datele fixate de acest Serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 115 C. pen. a dispus luarea, față de inculpatul M.L.A., a măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială.
În temeiul art. 7 alin. (2) și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 a dispus înregistrarea, la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011), a constatat că inculpatul V.M.T. a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905.lei) cauzat de către acesta părții civile A.N.A.F. – D.G.F.P. a Jud. Ilfov iar inculpatul M.L.A. a acoperit parțial (până la concurența sumei de 20.000. de lei) contravaloarea prejudiciului (în cuantum total de 694.326.lei) cauzat de către acesta părții civile A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Ilfov;
A obligat pe inculpatul M.L.A. la plata către partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Ilfov a sumei de 674.326. lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform C. proc. fisc., de la data când obligația a devenit scadenta si pana la data executării integrale a plății.
În temeiul art. 353 C. proc. pen. rap. la art. 163 - 166 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 1.388.905 lei, depusă de inculpatul V.M.T. în contul C. Bank - Agenția Sala Palatului și C. Bank Agenția Victoria, suma fiind transferată în contul Trezoreriei Ilfov, precum și sechestrul asigurător asupra sumei de 20.000 lei depusă de inculpatul M.L.A. în contul C. Bank - Agenția Victoria, suma fiind transferată în același cont al Trezoreriei Ilfov . în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea ștampilelor ce au fost folosite la falsificarea de facturi fiscale și de chitanțe în cauză, ștampile indisponibilizate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, potrivit dovezii din 05 iulie 2011.
În temeiul art. 348 C. proc. pen. a anulat, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, facturile fiscale și chitanțele falsificate în cauză, respectiv: factura din data de 03 septembrie 2009 emisă în numele SC B.C. SRL, factura din data de 14 septembrie 2009 emisă în numele SC A.I. SRL, factura din data de 03 august 2009 emisă în numele SC K.R.C. SRL, factura din 01 septembrie 2009 emisă în numele SC A.I. SRL, facturile din 04 august 2009 și din 26 august 2009 emise în numele SC C.T. SRL, factura din 03 septembrie 2009, factura din 15 decembrie 2009 emise în numele SC B.C. SRL, facturile din 05 august 2009 și din 10 septembrie 2009, precum și facturile din 03 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 20 noiembrie 2009 și din 30 noiembrie 2009, emise în numele SC C.F.C. SRL, chitanțele emise în numele SC C.F.C. SRL, facturile emise în numele SC K.R.C. SRL, facturile din 29 decembrie 2009 și din 02 decembrie 2009 emise în numele SC P. SRL.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata sumei de 2.500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond, având în vedere poziția procesuală a inculpaților M.L.A. și V.M.T., de recunoaștere a vinovăției, în condițiile art. 320 C. proc. pen. a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 09 august 2010, organele de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - Direcția de investigare a fraudelor au fost sesizate prin denunț de către numiții P.D. și G.M.E. cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpații V.M.T. și M.L.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, respectiv SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL. în acest sens, P.D. și G.M.E. au pus la dispoziția organelor de poliție judiciară mai multe contracte încheiate între societățile controlate de către cei doi inculpați și diferite alte societăți comerciale, exemplarele 2 și 3 ale unor facturi fiscale și chitanțe emise către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL (exemplare care potrivit normelor contabile, trebuiau să se regăsească la emitent), ștampile aparținând societăților în numele cărora au fost emise documentele fiscale și mai multe acte contabile deteriorate parțial prin ardere, aparținând SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL cu privire la care au declarat că au fost incendiate de către inculpatul M.L.A., spre a se sustrage verificărilor din partea organelor de control fiscal, în momentul în care P.D. (motivat de faptul că cei doi inculpați nu și-au respectat obligațiile contractuale) le-a adus la cunoștință că va sesiza Garda Financiară.
Din declarațiile denunțătorilor rezultă că toate înscrisurile puse la dispoziția organelor de poliție judiciară, reprezentând documente fiscale emise către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, au fost folosite de către inculpații M.L.A. și V.M.T. pentru a înregistra cheltuieli fictive în evidențele contabile, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Documentele fiscale respective au fost întocmite în numele unor societăți ale căror denumiri au fost găsite pe diferite panouri publicitare sau pe internet. Toate aceste înscrisuri au intrat în posesia denunțătorilor fiindu-le puse la dispoziție de către inculpatul C.M.I., fost colaborator al inculpatului M.L.A.
Informațiile furnizate de către denunțători, precum și verificările preliminare efectuate de organele de urmărire penală urmare denunțurilor formulate, au fost confirmate cu prilejul perchezițiilor efectuate la sediile și punctele de lucru ale SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, în actele contabile ale acestora (jurnale de cumpărări, balanțe de verificare, raportări fiscale) fiind înregistrate atât facturile și chitanțele puse la dispoziție de către denunțători, cât și documente fiscale care nu au avut la bază operațiuni reale, emise în numele altor societăți comerciale, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză financiar contabilă, coroborate cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.
Din analiza actelor de urmărire penală efectuate în cauză, acte de urmărire penală necontestate de către inculpații M. și V., a rezultat că SC E.S. SRL este înregistrată la O.R.C. Ilfov, are sediul social declarat în orașul Buftea, Șos. București - Târgoviște, județul Ilfov, asociații societății sunt numitul P.M., care deține 2% din capitalul social și învinuita C.G., care deține 98% din capitalul social, aceasta din urmă având și calitatea de administrator. Potrivit actului constitutiv, obiectul principal de activitate al societății îl constituie lucrările de instalații electrice - cod CAEN 4321. Deși, învinuita C.G. deține calitatea de administrator statutar și funcția de director adjunct, potrivit contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. din 08 septembrie 2009 (filele 122-124 vol. I d.u.p.), atribuțiile sale sunt limitate la rezolvarea problemelor administrative în cadrul SC E.S. SRL, respectiv întocmirea documentației necesare participării la procedurile de achiziții publice, depunerea raportărilor la organele fiscale, așa cum rezultă din fișa postului ("organizează, conduce, coordonează și răspunde de întreaga activitate a departamentului administrativ"- d.u.p., vol. I - filele 125 - 130).
În schimb, inculpatul V.M.T., care ocupă funcția de director general (potrivit contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. din 08 septembrie 2009 (d.u.p., vol. I - filele 94 - 96), administrează în fapt SC E.S. SRL. Astfel, conform fișei postului, acesta "organizează și conduce prin factorii de decizie toate activitățile tehnice, economice, sociale și de altă natură ale societății comerciale (..), angajează societatea în relațiile cu persoanele juridice și fizice și în fața organelor jurisdicționale (..), răspunde de exactitatea și corectitudinea datelor din documentele elaborate sau pe care le avizează (..), își desfășoară activitatea specifică în conformitate cu prevederile procedurii de legislație economico-financiară (..)" (d.u.p., vol. I, filele 97 - 103).
Prin urmare, inculpatul V.M.T. coordonează activitățile comerciale ale societății, dar conduce și compartimentul financiar - contabil, sens în care urmărește situația plăților și a încasărilor, dispune cu privire la efectuarea plăților în numerar, avizează facturile fiscale emise de furnizori și le transmite la contabilitate în vederea înregistrării în evidențele contabile și achitării acestora.
Aceste aspecte privind delimitarea atribuțiilor, au rezultat din declarațiile inculpatului V.M.T., a învinuitei C.G., precum și ale martorilor S. și F. și M.D.M., director economic, respectiv operator logistică la SC E.S. SRL, declarații care s-au coroborat cu cele ale inculpaților M.L.A. și C.M.I.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, SC E.S. SRL a avut în cursul anului 2009 un număr mediu de 10 salariați, numărul acestora ajungând In cursul lunii octombrie 2010 la 62 de salariați.
SC C.A.I. SRL este înregistrată la O.R.C. Giurgiu sub nr. J52/261/2009 și are ca asociat unic și administrator pe inculpatul M.L.A.. Potrivit actului constitutiv, obiectul principal de activitate al societății îl constituie lucrările de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat - cod CAEN 4322, sediul social fiind stabilit la adresa din municipiul Giurgiu, județul Giurgiu. Societatea a avut un singur salariat, respectiv pe inculpatul M.L.A..
SC C.C. SRL este înregistrată la O.R.C. Giurgiu sub numărul J52/601/2009 și are ca obiect principal de activitate lucrările de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat - cod CAEN 4322. Sediul social a fost declarat la adresa din municipiul Giurgiu, județul Giurgiu. Potrivit actului constitutiv, SC C.C. SRL are ca asociați pe M.F., care deține 5% din părțile sociale, și pe M.L.A., care deține 95% din părțile sociale, acesta din urmă având și calitatea de administrator. Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză contabilă, SC C.C. SRL nu a avut nici un angajat cu forme legale. Potrivit declarației inculpatului M.L.A., acesta s-a ocupat personal de organizarea evidențelor contabile ale celor două societăți pe care le administrează, fiind ajutat numai la redactarea raportărilor fiscale de SC I.G. SRL, fără avea contract de prestări servicii contabilitate cu această societate.
În perioada 2009 - 2010, SC E.S. SRL a încheiat cu Primăria Sectorului 2 București un număr de 30 contracte de execuție lucrări (din care 23 în anul 2009 și 7 în anul 2010), toate având ca obiect realizarea de lucrări de reabilitare termică și amenajări interioare și exterioare ale unor blocuri de locuințe situate pe raza sectorului 2, în aceeași perioadă, SC E.S. SRL, în calitate de subantreprenor, a încheiat cu SC E. SRL, SC C. SRL, SC C. SRL și SC M.E.G. SRL un număr de 6 contracte de subantrepriză având ca obiect lucrări de reabilitare termică a unor blocuri de locuințe din sectorul 2 București.
O parte din lucrările contractate de SC E.S. SRL au fost executate în subantrepriză, în baza contractelor încheiate cu SC L.I.C. SRL, SC C.T.C. SRL, SC A.T. SRL, SC R.C. SRL, SC L.M.C. SRL, SC J.M.G. SRL, SC G.G.S.U. SRL, SC M.P.C. SRL, SC F.R. SRL, SC C.A.I. SRL (contractul de furnizare și montaj din 08 mai 2009, contractul de furnizare și montaj din 18 august 2009 și contractul de prestări servicii pentru asistență tehnică din 01 iulie 2009) și SC C.C. SRL (contractul de furnizare și montaj din 18 decembrie 2009 și contractul de subantrepriză din 23 martie 2010), în perioada 2009 - 2010 fiind încheiate un număr de 24 contracte de subantrepriză.
La rândul său, SC C.A.I. SRL a încheiat cu SC F.R. SRL, reprezentată de către denunțători, contractele de furnizare și montaj tâmplărie din 29 iunie 2009 și din 19 august 2009.
Pentru cealaltă parte a lucrărilor, având în vedere că nu dispunea de suficient personal angajat care să fi asigurat executarea lucrărilor contractate, SC E.S. SRL, dar și SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, au folosit forță de muncă ″la negru", precum și materiale de construcții achiziționate fără documente justificative.
Întrucât cheltuielile ocazionate de executarea în această modalitate a lucrărilor nu puteau fi evidențiate în documentele contabile, inculpații V.M.T. și M.L.A. au folosit facturi și chitanțe falsificate emise în numele mai multor societăți care nu au derulat relații comerciale cu SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL.
Aceste documente fiscale, falsificate anterior de inculpatul M.L.A. (și, posibil, și de către alți făptuitori dar la acest moment, analizând materialul probatoriu, instanța nu are certitudinea existenței acestor acte materiale de falsificare decât în ceea ce îl privește pe inculpatul M.L.A.), deși nu atestau operațiuni reale, au fost înregistrate în documentele contabile, având drept consecință deducerea în mod ilegal a TVA-ului de plată către bugetul de stat și, implicit, diminuarea impozitul pe profit.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în perioada august decembrie 2009, în evidențele contabile ale SC E.S. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 1.388.905 lei (din care 753.977 lei reprezintă TVA și 634.928 lei reprezintă impozitul pe profit aferent).
De asemenea, în perioada august - septembrie 2009, în evidențele contabile ale SC C.A.I. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL și SC K.R.C. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 613.881 lei (344.533 lei reprezentând TVA și 269.348 lei reprezentând impozitul pe profit aferent).
În cursul lunii decembrie 2009, precum și în perioada ianuarie - iunie 2010, în evidențele contabile ale SC C.C. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL și SC D. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 80.445 lei (din care 17.485 lei reprezintă TVA - 2009, 25.617 lei reprezintă TVA - semestrul I 2010 și 37.343 lei reprezentând impozitul pe profit aferent semestrului I 2010).
Facturile fiscale emise în numele societăților comerciale menționate mai sus și înregistrate în evidențele contabile ale SC E.S. SRL, SC C.C. SRL și SC C.A.I. SRL atestă operațiuni fictive, din probele administrate în cauză rezultând că între aceste societăți nu s-au derulat relații comerciale (nu au fost executate lucrări, nu au fost prestate servicii și nu s-au livrat mărfuri); documentele fiscale în cauză nu au fost emise de reprezentanți ai acestor societăți (la rubrica ″delegat" sunt menționate persoane care nu au deținut calitatea de salariat, asociat sau administrator și nu au desfășurat activități în cadrul vreuneia din societățile în cauză); datele menționate în cuprinsul acestora, referitoare la contul bancar al emitentului nu sunt conforme cu realitatea (în adresele formulate de unitățile bancare se specifică faptul că societățile comerciale respective nu sunt titulare ale conturilor indicate în facturi); impresiunile ștampilelor aplicate pe documentele fiscale nu corespund impresiunilor ștampilelor utilizate de societățile în cauză.
Potrivit raportului de expertiză grafoscopică existent la dosarul de urmărire penală, facturile și chitanțele în cauză au fost completate de către numiții C.M.I. și M.L.A.
De asemenea, conform datelor furnizate de SC T.R. SRL, facturierele și chitanțierele pentru SC B.C. SRL și SC A.I. SRL au fost comandate și ridicate de inculpatul M.L.A. iar pentru SC C.B. SRL, SC C.G. SRL și SC P. SRL, au fost comandate și ridicate de martorul M.C.
În acest context, instanța a constatat că inculpatul M.L.A., în perioada august - septembrie 2009, respectiv decembrie 2009 - iunie 2010, în calitate de administrator al SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, a înregistrat în evidențele contabile ale acestor societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL și SC K.R.C. SRL (pentru SC C.A.I. SRL), precum și în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL și SC D. SRL (pentru SC C.C. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 613.881 lei (în cazul SC C.A.I. SRL) și 80.445 lei (în cazul SC C.C. SRL). De asemenea, același inculpat a completat în fals facturi fiscale, emise către SC C.A.I. SRL pe care le-a înregistrat în evidențele contabile ale acesteia, precum și facturi fiscale și chitanțe emise către SC E.S. SRL, pe care i le-a înmânat inculpatului V.M.T. spre a fi înregistrate în actele contabile ale acestei societăți, și, de asemenea, a înregistrat în evidențele contabile ale SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, la care deține funcția de administrator, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, mai multe documente fiscale întocmite în fals de către inculpatul C.M.I., respectiv facturi și chitanțe emise în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL și SC K.R.C. SRL către SC C.A.I. SRL, precum și facturi și chitanțe emise în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL și SC D. SRL către SC C.C. SRL.
De asemenea, instanța a constatat că inculpatul V.M.T., în perioada august - decembrie 2009, în calitate de director general al SC E.S. SRL, cu atribuții în fapt de administrare a societății, a înregistrat în evidențele contabile ale acestei societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 lei. Același inculpat, în perioada august-decembrie 2009 a determinat, cu intenție, pe martorul S.F. - director economic în cadrul SC E.S. SRL, să înregistreze în evidențele contabile ale societății, facturile și chitanțele întocmite în fals de către inculpații C.M.I. și M.L.A., în numele SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, instanța a constatat că în cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă în faza de urmărire penală: denunțurile formulate de către martorii - denunțători P.D. și G.M.E., declarațiile inculpaților M.L.A. și V.M.T., declarațiile învinuiților C.G. și C.M.I., procese verbale de confruntare, declarațiile martorilor S.F., M.D.M., B.P., C.G.A., R.D., R.N., I.A.O., B.N.G., B.V., V.J., C.C.E., A.C.D., M.D., I.E.S. și M.C., adresa din 08 martie 2011 emisă de SC T.R. SRL, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 03 februarie 2011, întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică și ale raportului de expertiză criminalistică grafică din /15 martie 2010, întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic, raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, facturile și chitanțele întocmite în fals în numele SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL către SC E.S. SRL, mențiunile din procesele verbale de percheziție și de efectuare a verificărilor la societățile menționate, raportări contabile întocmite de SC C.C. SRL și SC C.A.I. SRL, ridicate de organele de poliție de la învinuitul M.L.A., procese verbale de ridicare de înscrisuri de la SC E.S. SRL, verificări la diferite instituții bancare, verificări ale diferitelor bunuri mobile și imobile ce au legătură cu cauza, înscrisurile deteriorate aparținând SC C.A.I. SRL (ce se regăsesc atașate la dosarul cauzei, fiind ambalate într-o cutie de carton), precum și ștampilele având impresiunea cu denumirea următoarelor societăți: SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL, SC C.T.C. SRL, SC P.M.C. SRL, SC M.M.S. SRL, SC M.D. SRL, SC D.C.I. SRL și SC B.P. SRL - ce au fost introduse toate la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative, conform dovezii din data de 05 iulie 2011, atașată la dosarul de urmărire penală.
Toate aceste mijloace de probă s-au coroborat între ele, coroborându-se, de asemenea, cu declarațiile date în fața instanței de către inculpații M. și V., care au recunoscut în totalitate faptele săvârșite astfel cum au fost descrise în actul de sesizare (filele 199 - 200 la dosarul instanței).
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor mai sus reținute în sarcina inculpaților M. și V., instanța a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.L.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și a inculpatului V.M.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de uz de fals în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția participanților la prezentul proces, în condițiile art. 334 C. proc. pen., diferite ipoteze de schimbare a încadrării juridice în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, astfel cum acestea au fost dezbătute (de către participanții la prezentul proces) la ultimele două termene de judecată în cauză (filele 259-261 și 264-265 la dosarul instanței). Deliberând cu privire la aceste ipoteze de schimbare a încadrării juridice, instanța a constatat că, în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, aceștia au fost trimiși în judecată, pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care fiecare dintre cei doi inculpați a produs, distinct, câte un prejudiciu bugetului de stat în cuantum mai mare de 100.000. de euro (prin echivalent în lei la cursul de referință al B.N.R.), astfel cum a rezultat, printre altele, din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (volumul VII la dosarul de U.P.), necontestat de către niciunul dintre cei doi inculpați. în consecință, sub acest aspect, instanța a dispus, în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., instanța a constatat că acesta, încă din faza de urmărire penală, a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905 lei) cauzat de către acesta părții civile A.N.A.F. – D.G.F.P. a Jud. Ilfov, în acest sens instituindu-se sechestrul asigurător asupra sumei de 1.388.905 lei, depusă de inculpatul V.M.T. în contul C. Bank - Agenția Sala Palatului și în contul C. Bank - Agenția Victoria, suma fiind transferată în contul Trezoreriei Ilfov. Având în vedere că inculpatul V.M.T., încă din faza de urmărire penală, a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905.lei) cauzat de către acesta, instanța a constatat că, în ceea ce îl privește pe acest inculpat, sunt posibile, teoretic, din această perspectivă, două situații de schimbare a încadrării juridice, atât cea prevăzută de art. 741 C. pen., cât și cea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. teza I din Legea nr. 241/2005. Deși, prevederile art. 741 C. pen. au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 573/2011, față de dispozițiile art. 13 C. pen., instanța a apreciat că întrucât de la momentul săvârșirii faptei (perioada august - decembrie 2009) și până la judecarea definitivă a prezentei cauze a existat o perioadă în care prevederile art. 741 C. pen. au fost în vigoare inculpatul V.M.T. poate beneficia de aplicarea prevederile art. 741 C. pen., dacă se va opinia în acest sens de către instanță.
Pe de altă parte, instanța a constatat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., faptul că acesta, încă din faza de urmărire penală, a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905 lei) cauzat părții civile A.N.A.F. – D.G.F.P. a Jud. Ilfov, se poate ″circumscrie" atât prevederilor art. 741 alin. (1) C. pen. cât și prevederilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005, consecința aplicării oricăreia dintre cele două ″cauze speciale de reducere a limitelor de pedeapsă" fiind aceea a ″reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă". Or, din această perspectivă, instanța a constatat că, în conformitate cu principiul ″non bis in idem" (consacrat implicit în art. 2 C. pen. - „legalitatea incriminării" - dar și în art. 10 lit.
j) C. proc. pen., într-o interpretare ″per a contrario"), nu se poate ca aceeași ″cauză specială de reducere a limitelor de pedeapsă" (aplicabilă ca urmare a aceleiași situații de fapt: faptul că inculpatul V.M.T., încă din faza de urmărire penală, a acoperit integral contravaloarea prejudiciului) să ducă la reducerea de două ori a limitelor de pedeapsă aplicabile pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, chiar dacă această ″cauză specială de reducere a limitelor de pedeapsă" este prevăzută în legi diferite.
Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 241/2005 este lege specială prin raportare la C. pen., și că ″specialia generalibus derogant" (principiu de drept în conformitate cu care ″legea specială" se aplică prioritar față de ″legea generală" în caz de „suprapunere" de reglementare - așa cum este și cazul în speță), instanța a dispus, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 741 C. pen. și art. 13 C. pen., dar a dispus cu privire la acest inculpat, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 și art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecință, având în vedere poziția procesuală a inculpaților M. și V., probele administrate în faza de urmărire penală, declarațiile date în fața instanței de către cei doi inculpați de recunoaștere a faptelor precum și aspectele relative la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, instanța a constatat că au săvârșit următoarele infracțiuni: inculpatul V.M.T. infracțiunile de evaziune fiscala în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în forma participației improprii, în forma continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.), iar inculpatul M.L.A. infracțiunile de evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați, prima instanță a constatat că este ținut de aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (dată fiind voința inculpaților în acest sens, precum și poziția lor procesuală), de aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (dat fiind cuantumul prejudiciului realizat de către fiecare dintre cei doi inculpați), dar și de aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (dată fiind repetabilitatea actelor materiale, realizate în timp, în baza acelorași rezoluții delictuale,de către fiecare dintre cei doi inculpați, cu privire la fiecare dintre infracțiunile comise). De asemenea, la individualizarea sancțiunilor penale a mai avut în vedere și circumstanțe atenuante și agravante aplicabile doar unuia sau altuia dintre cei doi inculpați.
Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., instanța a avut în vedere și incidența art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005, dat fiind faptul că acesta, încă din faza de urmărire penală, a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905 lei) cauzat părții civile. În consecință, cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala în formă continuată, instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, reduse la jumătate, astfel cum se prevede în art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005. Relativ la săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală, instanța a avut în vedere, în afară de limitele speciale de pedeapsă prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, reduse la jumătate și aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reducând așadar încă o dată, cu o treime, respectivele limite de pedeapsă. Aceste reduceri succesive ale limitelor speciale de pedeapsă trebuiau efectuate, având în vedere că fiecare reducere este generată de către o situație de fapt distinctă și cu consecințe juridice diferite, prin voința legiuitorului.
Mai mult decât atât, la individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului V.M.T., instanța a avut în vedere și incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73 - 74 C. pen. (atitudinea sa constant sinceră, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, prezența sa în toate momentele procesuale, disponibilitatea sa și strădania sa efectivă în recuperarea întregului prejudiciu produs), dar și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 C. pen. (producerea unui prejudiciu foarte mare, în cuantum de 1.388.905 lei, adică de peste 300.000. de euro, de peste 3 ori valoarea limitei de agravare prev. la art. 9 alin. (2) din legea 241/2005, elaborarea unui plan infracțional complex, realizat în aproximativ 6 luni de zile, ceea ce vădește premeditare dar și perseverență infracțională, precum și antecedentele sale penale - alte infracțiuni săvârșite în concurs cu cele două din speța de față). În consecință, văzând și incidența art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpat, instanța a dat eficiență dispozițiile art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. la individualizarea pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul V., coborând ambele pedepse ce vor fi aplicate (pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa) spre limita minimului special.
Având în vedere că infracțiunile săvârșite în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 427/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București (așa cum a rezultat din înscrisurile existente la filele 50-73 la dosarul instanței, raportat la ″data faptelor" în speță: perioada august - decembrie 2009), instanța, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a descontopit, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M.T., pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 427/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București (rămasă definitivă la data de 07 decembrie 2011) în cele două pedepse componente, respectiv în pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare și în pedeapsa de 4 ani și 6 luni de închisoare, și apoi a contopit aceste două pedepse, repuse în individualitatea lor, cu cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care a aplicat un spor de 6 luni de închisoare. Instanța a considerat că se impune aplicarea unui spor de 6 luni de închisoare deoarece, având în vedere că activitatea sa infracțională mai gravă (și sancționată ca atare) a fost cea pentru care a fost condamnat în mod definitiv prin sentința penală nr. 427/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, neaplicarea unui spor de pedeapsă ar însemna, practic, că inculpatul ar beneficia de impunitate relativ la cele două infracțiuni comise în speța de față, ceea ce este contrar scopurilor și funcțiilor pedepsei, astfel cum se desprind acestea din interpretarea art. 52 C. pen.
Întrucât pedeapsa principală rezultantă finală, la fel ca pedeapsa principală rezultantă de 4 ani si 9 luni de închisoare aplicata prin sentința penală nr. 427/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a dat spre executare în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) -interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială - C. pen.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen., instanța a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante. Față de textele de lege mai sus invocate, această pedeapsă complementară este obligatoriu să fie aplicată în speță întrucât a fost deja aplicată în mod definitiv prin sentința penală nr. 427/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București (fila 72 verso, antepenultimul paragraf, la dosarul instanței).
La individualizarea pedepselor în ceea ce îl privește pe inculpatul M.L.A., instanța a avut în vedere, relativ la aplicarea pedepselor pentru toate cele trei infracțiuni săvârșite de către acesta, aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reducând cu o treime respectivele limite speciale (minimul special și maximul special) de pedeapsă.
Mai mult decât atât, la individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului M., instanța a avut în vedere și incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73 - 74 C. pen. (atitudinea sa constant sinceră în fața instanței și parțial sinceră în faza de urmărire penală, strădania sa în recuperarea prejudiciului produs, din care a și recuperat o parte, lipsa sa de antecedente penale, cu excepția a două situații din minorat, ispășite - fila 176 la dosarul instanței), dar și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 C. pen. (producerea unui prejudiciu relativ mare, în cuantum total de 694.326.lei, adică de peste 150.000 de euro, adică cu aproximativ 50 % peste valoarea limitei de agravare prev. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, elaborarea unui plan infracțional complex, realizat în aproximativ 10 luni de zile, ceea ce vădește și în cazul său premeditare dar și perseverență infracțională, precum și faptul că, deși cercetat în libertate, nu a dat dovadă de consecvență în recuperarea integrală a prejudiciului produs, deși a cerut de la instanța de fond amânarea judecății tocmai pentru acest aspect, iar instanța de fond i-a dat această posibilitate - filele 259 - 261 la dosarul instanței). în consecință, văzând și incidența art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce îl privește pe inculpat, instanța a aplicat art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., coborând toate cele trei pedepse ce au fost aplicate (pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa) spre limita minimului special.
Față de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și natura infracțiunii (de evaziune fiscală) în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială - C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale mai sus indicate.
De asemenea, instanța, în temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului, relativ la fiecare dintre cele trei pedepse principale aplicate, ca pedeapsă accesorie,interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) și c) (interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) C. pen.
Având în vedere că cele trei infracțiuni comise în speță sunt în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a contopit cele trei pedepse principale aplicate prin prezenta sentință, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 9 luni de închisoare, la care a aplicat un spor de 3 luni închisoare, în final, inculpatul M.L.A. urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
Referitor la modalitatea de executare s-a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., poate fi atins în ceea ce îl privește pe inculpatul M. și fără executarea acesteia, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se impune în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului (faptul ca aceasta are o familie, o conduită în general corespunzătoare în societate, lipsa sa de antecedente penale, cu excepția a două situații din minorat, așa cum am arătat mai sus, atitudinea sincera în fata instanței, de asumare a răspunderii în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa) care generează premisele atingerii scopului pedepsei și fără executarea acesteia în regim de detenție.
La stabilirea termenului de încercare maxim permis de lege (8 ani), instanța a avut în vedere faptul că inculpatul M. are de recuperat o diferență de prejudiciu relativ mare, în cuantum de 674.326 lei; în aceste condiții, se impune a se acorda timpul necesar inculpatului pentru a putea să plătească și eșalonat (dacă e cazul) această diferență de prejudiciu, dar, în același timp, față de dispozițiile Deciziei nr. 14 din 17 octombrie 2011, de recurs în interesul legii, să se asigure un interval de timp suficient pentru a se da posibilitatea formulării (din oficiu sau la cererea Parchetului sau a părții civile) unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante în ipoteza în care inculpatul s-ar sustrage cu rea credință recuperării diferenței de prejudiciu mai sus menționate.
Față de prevederile art. 115 C. pen. instanța a dispus luarea, fata de inculpatul M.L.A., a măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comerciala. Instanța a dispus în acest sens deoarece a apreciat că, prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în exercitarea atribuțiilor de administrator, ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor aferente acestei funcții, se generează o stare de pericol și posibilitatea reluării activității infracționale de către inculpat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că ambii inculpați se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor în actul de sesizare, aceste fapte întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011, cuantumul total al prejudiciului cauzat este dovedit în cauză prin raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală (volumul VII d.u.p.), mijloc de probă necontestat de către cei doi inculpați, prin urmare, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ale inculpaților.
În consecință, instanța, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a constatat că inculpatul V.M.T. a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905 lei) cauzat de către acesta părții civile A.N.A.F. – D.G.F.P. a Jud. Ilfov, iar inculpatul M.L.A. a acoperit parțial (până la concurența sumei de 20.000. de lei) contravaloarea prejudiciului (în cuantum total de 694.326.lei) cauzat de către acesta părții civile A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Ilfov și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpatul M.L.A. la plata către partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Ilfov a sumei de 674.326. lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligația a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății.
Față de prevederile art. 353 rap. la art. 163 - 166 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 1.388.905 lei, depusă de inculpatul V.M.T. în contul C. Bank - Agenția Sala Palatului și C. Bank - Agenția Victoria, suma fiind transferată în contul Trezoreriei Ilfov, precum și sechestrul asigurător asupra sumei de 20.000 lei depusă de către inculpatul M. în contul C. Bank - Agenția Victoria, suma fiind transferată în același cont al Trezoreriei Ilfov.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., instanța a dispus aplicarea măsurii de siguranță a confiscării ștampilelor ce au fost folosite la falsificarea de facturi fiscale și de chitanțe în cauză, ștampile indisponibilizate la Camera de corpuri delicte din cadastrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, potrivit dovezii din 05 iulie 2011.
În temeiul art. 348 C. proc. pen. a anulat toate documentele fiscale nereale întocmite în cauză de către inculpați.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul V.M.T. și partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Ilfov.
Inculpatul V.M.T. a criticat sentința numai cu privire la sporul de 6 luni aplicat de instanța de fond arătând, în esență că, în raport cu circumstanțele de comitere a faptei și având în vedere că prejudiciul a fost acoperit în integralitate, se putea aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea acesteia.
Partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Ilfov a arătat că, în mod nelegal a disjuns latura civilă față de inculpatul C.I. care trebuia la rândul lui obligat, alături de ceilalți doi coinculpați, la acoperirea prejudiciului. A mai susținut că măsurile asigurătorii trebuie luate asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și nu numai cu privire la o parte din bunuri, fiind încălcate dispozițiile art. 163 și 164 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 236 din 14 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul V.M.T. și partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Ilfov împotriva sentinței penale nr. 5 din data de 9 aprilie 2011 a Tribunalului Ilfov.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen. a obligat inculpații la plata sumei de câte 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.L.A., în cuantum de 300 lei, a stabilit a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Curtea a reținut că, inculpatul V.M.T. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4762/P/2010 din 23 noiembrie 2011 al Parchetului Tribunalului Ilfov, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și uz de fals în participație improprie, fapte ce au întrunit obiectiv și subiectiv, prin mecanismul art. 334 C. proc. pen., elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 291/2005 și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în perioada august - decembrie 2009, în calitate de director general al SC E.S. SRL, cu atribuții în fapt de administrare a societății, a înregistrat în evidențele contabile ale acestei societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 lei și în aceeași perioadă, a determinat, cu intenție, pe martorul S.F. - director economic în cadrul SC E.S. SRL - să înregistreze în evidențele contabile ale societății, facturile și chitanțele întocmite în fals de către inculpații C.M.I. și M.L.A., în numele societăților menționate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Totodată, s-a mai reținut că inculpatul V.M.T. a acoperit, în cursul urmăririi penale, prejudiciul reținut în sarcina sa, în cuantum de 1.388.905 lei, împrejurare ce a atras aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea 24/2005 în favoarea acestuia, respectiv o cauză specială de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, de 1 an și 6 luni închisoare, este, sub aspectul cuantumului corect individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., având în vedere multitudinea actelor materiale de înregistrare în evidențele contabile a cheltuielilor fictive, ce nu atestă operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale cu consecința cauzării unui prejudiciu în cuantum de 1.388.905 lei fiind respectate limitele stabilite de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 24/2005 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În același mod, pedeapsa aplicată pentru participația improprie la infracțiunea de uz de fals constând în determinarea cu intenție, a martorului S.F., director economic al societății SC E.S. SRL, pe care inculpatul o administra, să înregistreze în contabilitate facturi și chitanțe întocmite în fals de coinculpații C. și M., în cuantum de 4 luni închisoare, este orientată către limita minimului special, redus ca urmare a aplicării acelorași dispoziții, respectiv, a art. 10 Legea nr. 241/2005 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A constatat că, în mod legal și temeinic, instanța fondului a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul cauzei și cu privire la care și-a recunoscut vinovăția sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior, definitiv, prin sentința penală nr. 427 din 17 martie 2011 a Judecătoriei Sector 5 București, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 181 alin. (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., comise în cursul anului 2005, iar potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a stabilit pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 9 luni închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare.
Anterior, inculpatul apelant a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare, pentru două infracțiuni care au constat în folosirea și primirea de documente și declarații false pentru a încasa pe nedrept sume importante din fonduri europene precum și în omisiunea de informare cu privire la procedura insolvenței precum și omisiunea de furnizare a datelor referitoare la intrarea în interdicție bancară. în opinia instanței de prim control judiciar, sporul de 6 luni este justificat, urmare tratamentului penal în cazul concursului de infracțiuni, care este o cauză legală de agravare, având în vedere natura infracțiunilor comise, multitudinea actelor întreprinse de inculpat și frecvența în timp a acestora și, așa cum a reținut și judecătorul fondului, pentru a nu se crea inculpatului impresia de impunitate pentru faptele pentru care, ulterior condamnării definitive, a fost judecat. Tocmai împrejurarea că apelantul s-a judecat în procedura recunoașterii vinovăției și a acoperit prejudiciul cauzat a impus aplicarea unui spor redus, de numai 6 luni închisoare, astfel că nu se impune a fi înlăturat.
Prin urmare, a apreciat că pedeapsa rezultantă stabilită cu luarea în considerare a art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. este în cazul apelantului inculpat V.M.T. aptă să răspundă exigențelor prevenției generale și speciale, astfel cum impune art. 52 C. pen.
Cât privește apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Ilfov, a constatat că disjungerea cauzei față de inculpatul C.M. în condițiile în care ceilalți doi coinculpați în cauză au fost singurii care au optat pentru procedura de judecată simplificată, prev. de art. 320 C. proc. pen., nu afectează modul de soluționare a laturii civile a cauzei, respectiv stabilirea prejudiciului existent urmare a faptelor comise de toți inculpații care sunt ținuți solidar, să acopere paguba, conform art. 998, 999 și 1003 C. civ.
Inculpații V. și M. și-au recunoscut vinovăția iar în privința lor, pentru soluționarea laturii civile nu a fost nevoie de administrare de probe întrucât primul a acoperit în integralitate prejudiciul cauzat iar cel de-al doilea, parțial, achiesând să plătească și obligațiile fiscale accesorii, penalități și dobânzi în virtutea principiului reparației integrale.
De asemenea, a apreciat ca neîntemeiată și critica referitoare la instituirea măsurii asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților întrucât, potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii probabile a pagubei.
Totodată, a reținut că inculpații nu au contestat valoarea prejudiciului stabilită prin expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penal și au arătat disponibilitate în acoperirea acestuia așa încât, în mod corect, instanța de fond a procedat la menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, inculpatul V.M.T. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Ilfov, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen.
În susținerea orală a motivului de recurs, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat V.M.T. a solicitat, în esență, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse egale cu minimum special prevăzut de lege, redus cu o treime, urmare aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că a achitat prejudiciul și conduita sa procesuală sinceră.
Întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a criticat hotărârile sub aspectul greșitei aplicări a legii, cu referire dispozițiile art. 34 C. pen. și modalitatea de aplicare a sporului de 6 luni.
În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Ilfov a criticat ambele hotărâri sub aspectul greșitei aplicări a legii, în sensul că, pe de o parte, în mod nelegal, s-a dispus disjungerea cauzei față de coinculpatul C.I. care trebuia obligat alături de ceilalți coinculpați la plata prejudiciului iar, pe de altă parte, măsurile asigurătorii trebuiau luate cu privire la toate bunurile inculpaților V.M.T. și M.L.A. și nu numai cu privire la o parte din aceste bunuri, fiind încălcate dispozițiile art. 163-165 C. proc. pen.
Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 și pct. 172 C. proc. pen. cat și din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică iar recursurile declarate de inculpatul V.M.T. și A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Ilfov ca nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
1. Referitor la critica recurentului inculpat V.M.T. circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. penală, Înalta Curte reține că nu este întemeiată, întrucât hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Se constată că, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanțele de fond și apel, au reținut corect atât situația de fapt - constând în aceea că, inculpatul V.M.T. în calitate de director general al SC E.S. SRL, în perioada august - decembrie 2009, având atribuții de administrare în fapt a societății, a înregistrat în evidențele contabile ale acestei societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza unor documente justificative - facturi și chitanțe - emise în fals, în numele SC C.B. SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC P. SRL și SC D. SRL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 lei, iar în aceeași perioadă a determinat, cu intenție, pe martorul S.F. - director economic în cadrul SC E.S. SRL, să înregistreze în evidențele contabile ale societății, facturile și chitanțele întocmite în fals de către inculpații C.M.I. și M.L.A., în numele celor 10 societăți comerciale menționate, cât și încadrarea juridică dată faptelor, prin schimbarea încadrării juridice - evaziune fiscală și uz de fals în participație improprie, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 291/2005 și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale relevă elemente de fapt care dovedesc, fără putință de tăgadă, că recurentul inculpat V.M.T. a săvârșit infracțiunile pentru care au fost condamnat de către prima instanță, soluție menținută de către instanța de apel, relevante în acest sens fiind chiar declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală, achitând și prejudiciul reținut în sarcina sa, în cuantum de 1.388.905 lei, împrejurare în care s-a dat eficiență dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 24/2005 - cauză specială de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege - iar în faza judecății a beneficiat de judecata în cadrul procedurii simplificate, urmare menținerii poziției procesuale sincere și recunoașterii faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen. și legea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, ambele instanțe apreciind, în mod corect, că faptele săvârșite de inculpat - astfel cum au fost expuse anterior prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.
De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.
Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar și a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată, că cele două instanțe, în mod justificat, la stabilirea sancțiunilor aplicate inculpatului, de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală și de 4 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de uz de fals, au avut în vedere pe lângă conduita sinceră în proces, determinată de atitudinea sa de recunoaștere totală a faptelor în fața primei instanțe, valorificată de altfel de către instanță în cadrul procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. și natura și gravitatea faptelor, concursul de infracțiuni dar și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 4 ani și 9 luni închisoare pentru alte două infracțiuni ce au vizat tot folosirea și primirea de documente și declarații false însă în scopul obținerii în mod nelegal fonduri europene, fapt ce denotă perseverența infracțională a inculpatului în comiterea faptelor de acest gen.
Este adevărat că inculpatul a achitat în integralitate valoarea prejudiciului cauzat bugetului statului și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, însă în aceste condiții au fost reținute în sarcina sa cauza specială de reducere a limitelor de pedeapsă la jumătate, conform dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 245/2005 și dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., cu efecte asupra reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, pentru că altfel, s-ar ajunge la situații în care acelorași împrejurări li s-ar da o dublă valență juridică.
De altfel, toate aceste elemente au fost avute în vedere de la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului V.M.T., cele două instanțe au manifestat clemență prin orientarea acestora spre minimum limitelor speciale prevăzute de legea penală și legea specială, reduse urmare reținerii dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 și art. 3201 C. proc. pen.
Reținând concurența faptelor din prezenta cauză cu cele două infracțiuni pentru care inculpatul V.M.T. a fost condamnat prin sentința penală nr. 427 din 17 martie 2011 a Judecătoriei Sector 5 București, rămasă definitivă la data de 07 decembrie 2011 (infracțiunile prev. de art. 181 alin. (1) și art. 181 alin. (2) și (3) din Legea nr. 78/2000) și având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, caracterul continuat al activităților infracționale, de același tip, desfășurate de inculpat într-o perioadă de timp îndelungată, în mod întemeiat, s-a apreciat de cele două instanțe că prin aplicarea unui spor de 6 luni închisoare trebuie sancționat comportamentul inculpatului determinat de ansamblul activităților infracționale.
Toate aceste împrejurări reliefează periculozitatea inculpatului, astfel încât, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus față cel stabilit de instanța de fond și menținut de către instanța de control judiciar, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar o eventuală reindividualizare în sensul înlăturării sporului astfel cum a solicitat recurentul inculpat, nu ar fi justificată în raport cu particularitățile cauzei expuse anterior.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și critica recurentului inculpat privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 34 C. pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) C. pen. în cazul concursului de infracțiuni, se stabilește o pedeapsă pentru infracțiune în parte, iar dacă instanța a stabilit în sarcina unei persoane numai pedeapsa cu închisoare, cum este și în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., se aplică pedeapsa cea mai grea, care se poate spori până la maximum special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Prin urmare, constatându-se concurența faptelor din prezenta cauză cu cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 472/2011, prima instanță, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., și după repunerea pedepselor în individualitatea lor și contopirea acestora cu cele aplicate în prezenta cauză a stabilit ca inculpatul V.M.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9 luni închisoare.
Textul art. 34 lit. b) C. pen. consacră ordinea operațiunilor de individualizarea judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni și implicit, caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă, astfel că, raportat la aceste prevederi legale, instanța de fond, în mod corect, a aplicat acest spor la pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 9 luni închisoare, ce a rezultat în urma contopirii pedepselor în modalitatea descrisă anterior, fără a putea interveni asupra cuantumului pedepselor concurente și pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv într-un alt dosar.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat ca neîntemeiate și urmează să respingă recursul acestuia, ca nefondat.
2. Neîntemeiate sunt și criticile recurentei părți civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Ilfov privind latura civilă, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că doar inculpații V.M.T. și M.L.A. au solicitat și instanța a admis cererea acestora de a beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificate, inculpatul C.I. optând pentru continuarea judecății cauzei potrivit procedurii de drept comun, fapt ce a impus disjungerea cauzei față de acesta. Operațiunea juridică de disjungere a cauzei față de unul dintre coinculpați presupune o continuare a judecății într-un dosar separat pentru acest inculpat, fără ca prin aceasta latura civilă a cauzei să nu poată fi soluționată corect sau valoarea prejudiciului să nu poată fi stabilită. Astfel, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998-999 și urm. C. civ., inculpații sunt obligați, în solidar, la acoperirea pagubei cauzată prin comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor și dovedite în baza probatoriului administrat.
De altfel, chiar potrivit dispozițiilor alin. (5) ale art. 3201 C. proc. pen. în situația în care dacă pentru soluționarea laturii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, acesta trebuie să dispună disjungerea acțiunii civile, prin urmare, soluționarea corectă a laturii civile nu depinde de faptul că acesta se realizează alăturat laturii penale sau separat, ci de îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Nu poate fi primită nici critica recurentei părți civile privind instituirea măsurii asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților V.M.T. și M.L.A., având în vedere scopul pentru care sunt dispuse măsurile asigurătorii, respectiv, a reparării pagubei produse prin infracțiune, astfel încât cel păgubit prin infracțiune să poată să-și pună în executare o hotărâre prin care i s-au acordat reparații civile, garantarea executării pedepsei amenzii sau a pedepsei confiscării speciale.
Măsura asiguratorie atunci când a fost luată în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune trebuie să urmărească garantarea integrală a pagubei cauzate, astfel încât bunurile indisponibilizate (mobile și/sau imobile) să fie suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate la soluționare cauzei, dar în aceeași măsură indisponibilizarea bunurilor nu trebuie să se transforme într-o măsură exagerată pentru cel care a cauzat paguba, cu alte cuvinte, nu pot fi indisponibilizate mai multe bunuri decât cele necesare acoperirii pagubei.
Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, se constată că în cauză ambii inculpați au fost de acord cu valoarea prejudiciului precizat A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Ilfov, la momentul constituirii de parte civilă, iar din actele dosarului rezultă, astfel cum în mod întemeiat au reținut și cele două instanțe, că inculpatul V.M.T. a acoperit integral acest prejudiciu în cuantum de 1.388.905 lei iar inculpatul M.L.A. l-a acoperit parțial, până la concurența sumei de 20.000 lei.
Față de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că, în mod întemeiat, prima instanță a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 1.388.905 lei, depusă de inculpatul V.M.T. în contul C. Bank - Agenția Sala Palatului și C. Bank - Agenția Victoria și sumei de 20.000 lei depusă de către inculpatul M. în contul C. Bank - Agenția Victoria, întrucât extinderea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, astfel cum a solicitat recurenta parte civilă, nu ar fi justificată în raport de scopul pentru care măsura asiguratorie a fost luată, și anume, aceea a garantării integrale a pagubei produse prin comiterea infracțiunii.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident, pentru motivele arătate anterior, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Ilfov și de inculpatul V.M.T., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Județului Ilfov și de inculpatul V.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 236 din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind și pe inculpatul M.L.A.
Constată că inculpatul V.M.T. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.L.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.