Appeal against preventive detention in European Arrest Warrant execution dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 august 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate P.V. pe o durată de 5 zile începând cu 8 august 2012 până la 12 august 2012 inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că:

Prin Semnalarea nr. 13224439/MMP din 02 august 2012 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE și înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 08 august 2012, s-a adus la cunoștința autorităților judiciare române existența pe numele persoanei solicitate P.V. a unui mandat european de arestare, emis de Ministerul Danez de Justiție, în Cauza nr. 2012-3310-0191 privind pretinsa comitere a infracțiunii de jaf organizat sau armat conform Secțiunii 288, Subsecțiunea 1, nr. 1, parțial conform Secțiunii 21 C. pen. Danez, infracțiune pedepsită conform Mandatului european de arestare Secțiunea E, I, nr. 18 cu pedeapsa închisorii de maxim 6 ani, constând în aceea că la data de 08 februarie 2012, în jurul orelor 6.40 PM, împreună cu M.C. ar fi pătruns într-o casă în scopul comiterii unui furt, împrejurare în care l-au lovit pe locatarul J.Y.R.M. cu o sticlă goală de vin în cap, care s-a spart, după care au luat cheile de la casă și mașină și au dispărut.

Pentru evitarea riscurilor ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor de predare prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că aceasta este de acord să fie predată autorităților judiciare daneze pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor concrete ale comiterii pretinsei infracțiuni, că nu există obiecții privind identitatea și pentru a da posibilitatea autorităților judiciare daneze să înainteze mandatul european de arestare, Curtea a apreciat că se justifică luarea măsurii preventive a arestării pe o durată de 5 zile, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzută de lege, superioară limitei de 4 ani închisoare, cât și al pericolului concret pentru ordinea publică, precum și cele prevăzute de art. 143 rap. la art. 681 din același cod.

La alegerea măsurii, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care se pretinde că a fost comisă fapta pentru care persoana solicitată este urmărită penal, precum și gravitatea deosebită a acesteia și care a implicat violența, așa încât nu poate fi primită solicitarea apărării privind luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, prezervarea ordinii publice și a desfășurării procesului penal în condiții optime primând dreptului acesteia de a fi judecată în stare de libertate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată solicitând admiterea lui, casarea sentinței și rejudecând să se dispună revocarea arestării în principal, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existenței posibilității predării persoanei solicitate se constată că instanța de judecată are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de persoana solicitată, instanța putând opta pentru una din cele două măsuri alegând pe cea aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.

Se reține în speță că, instanța a dispus arestarea persoanei solicitate constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura privativă fiind singura aptă a asigura finalitatea acestei proceduri.

Apărările persoanei solicitate în sensul că nu este vinovat de comiterea faptei nu pot fi luate în examinare în cadrul acestei proceduri, instanțele române fiind chemate să se pronunțe numai asupra unor eventuale motive de refuz ale executării, aceste apărări putând însă a fi valorificate în fața autorităților judiciare daneze.

De asemenea, lipsa mandatului european de arestare nu împiedică instanța să dispună asupra arestării preventive a persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile având în vedere caracterul de urgență al acestei proceduri.

Având în vedere gravitatea faptei ce i se impută persoanei solicitate se constată că pentru buna desfășurare a procedurilor de predare, privarea de libertate a acestuia este pe deplin justificată.

Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva Încheierii din 08 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 653/42/2012.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2012.

Procesat de GGC - N