Maintenance of Pretrial Detention: Procedural Consultation of Panel, Motivation Requirements, and Fixed Time Limit Under Arts. 300 and 160b of the Criminal Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by two defendants, upholding the Court of Appeal’s decision to maintain their pre-trial detention; consequently, the measure of preventive arrest remains in force, and the appellants were ordered to pay 500,000 lei in judicial costs to the state. The dispute centered on the procedural and substantive legality of the appellate court’s refusal to release the defendants from custody, with the appellants arguing that the presiding judge failed to consult with the full panel, omitted a hearing on the merits, and did not specify a time limit for the detention. Relying on Article 300(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the detention was maintained because the original grounds for arrest had not disappeared, and rejected the allegation of procedural irregularity in the panel’s deliberation as an unsubstantiated allegation given the lack of objection by other judges. The court further clarified that under Article 160b of the Code of Criminal Procedure, there is no statutory obligation to set a specific expiration date for the detention at the time of its maintenance, only a periodic verification requirement every 60 days.
Legislator headnote
AI generatedart.160b C.proc.pen; Maintenance of Pretrial Detention: Procedural Consultation of Panel, Motivation Requirements, and Fixed Time Limit Under Arts. 300 and 160b of the Criminal Procedure Code: Conform art.3001 alin.1 din același cod, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia iar în conformitate cu art.3001 alin.3 din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că existe temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere, arestarea preventivă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu adresa nr.637 din 20 ianuarie 2004 au fost înaintate, spre soluționare acestei instanțe, recursurile declarate de inculpații B.M. și S.M., împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg.Mureș.
Prin recurs, este criticată susținerea instanței care menține starea de arest a inculpaților cu mențiunea că se menține temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. S-a arătat că această constatare ar fi fost făcută doar de președintele completului de judecată care, nu s-ar fi consultat cu restul completului, așa cum prevede legea.
Pe de altă parte, n-a pus în discuția părților menținerea măsurii arestării preventive, n-a motivat măsura menținerii și nu a stabilit o dată până la care, se menține măsura arestării.
In drept, s-a invocat art.3001 alin.4 C.proc.pen.
Recursurile declarate de inculpați, în temeiul art.3001 alin.4 C.proc.pen. sunt nefondate.
Conform art.3001 alin.1 din același cod, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia iar în conformitate cu art.3001 alin.3 din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că existe temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere, arestarea preventivă.
In speță, instanța, motivată de constatarea că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, n-au dispărut, impunând în continuare, menținerea măsurii a procedat, în consecință, menținând, astfel, prin încheierea atacată măsura arestării.
Incheierea este temeinică și legală, corespunzând cerințelor prevăzute de lege.
In lipsa unor probe, produse de recurenți, nu poate fi primită susținerea acestora ca președinta completului de judecată s-ar fi pronunțat, fără a avea acordul restului completului de judecată, aceasta fiind o simplă alegație, atât timp cât celălalt membru al completului de judecată, n-a contestat hotărârea.
Instanța, prin încheiere motivată, a menținut măsura arestării preventive, motivarea încheierii constând, tocmai, în faptul stabilirii menținerii condițiilor avute în vedere, la luarea măsurii.
In sfârșit, nu este adevărat nici faptul că, menținând măsura arestării preventive, instanța ar fi fost obligată să stabilească un termen, până la care se menține această măsură.
In cursul judecății, conform art.160b C.proc.pen., instanța verifică, doar, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Față cu cele arătate, cele două recursuri, declarate de inculpații B.M. și S.M. fiind nefondate, vor trebui respinse, ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și S.M. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg.Mureș, pronunțată în dosarul nr.637/2003/P.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.