Sentencing individualization for police bribery and forgery under Romanian Penal Code Article 72 and Criminal Procedure Article 3201

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Ilfov în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza dispozițiilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la 4 pedepse a cate 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de fals intelectual.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe lângă fiecare dintre cele 4 pedepse principale.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și e și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 1 luna închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul F.B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporita la 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durata de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului F.B.C.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.B.C. durata reținerii și arestării preventive, de la 14 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.M. la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza dispozițiilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.M. la 2 pedepse a câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de fals intelectual.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și e și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul M.M.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului M.M.M..

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului M.M.M. durata reținerii și arestării preventive, de la 14 octombrie 2011 la zi.

În baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., a fost anulat procesul-verbal seria CC nr. 9739424/31 iulie 2011, întocmit de inculpatul F.B.C. pe numele lui T.I.

În baza dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.B.C., în folosul statului, a sumei de 1.852 RON, consemnată la "X" cu recipisa nr. 336254/1 din 28 octombrie 2010, precum și confiscarea de la inculpatul M.M.M., în folosul statului, a sumei de 1091 RON, înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul București potrivit mandatului poștal nr. 6574 din 31 octombrie 2011.

În baza dispozițiilor art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă latura civila a cauzei și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2012.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 7 noiembrie 2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2016/p/2011, înregistrat spre competentă soluționare la Tribunalul Ilfov, sub nr. 19/93/2011, au fost trimiși în judecată inculpații F.B.C. și M.M.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: F.B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, patru infracțiuni de fals intelectual, o infracțiune de complicitate la furt calificat, o infracțiune de distrugere, o infracțiune de purtare abuzivă, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen., raportat la 208 alin. (1) C. pen./209 alin. (1) lit. a), e alin. (3) lit. a) C. pen., prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen., prevăzut de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, două infracțiuni de fals intelectual, o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen., raportat la 208 alin. (1) C. pen./209 alin. (1) lit. a), e alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a arătat că la data de 24 martie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București denunțul numitului V.G., consemnat în fața ofițerilor de politie judiciară ai DGA, prin care acesta arată că, la data de 08 ianuarie 2011 i s-a pretins de către agentul de poliție F.B. suma de 2.000 RON, pentru a nu-i aplica o sancțiune contravențională privind abateri comise la regimul circulației rutiere. Denunțătorul a susținut că i-a înmânat suma cerută agentului de poliție, depunând la dosar o chitanță bancară prin care proba faptul că în acea zi, 08 ianuarie 2011, a retras din contul său suma de bani pretinsă de către agentul de poliție pe care, de altfel, îl cunoștea, întrucât denunțătorul lucrează la o societate ce funcționează în comuna Jilava.

La data de 30 mai 2011 s-a atașat la dosarul cauzei denunțul numitului C.M., consemnat la data de 25 mai 2011, prin care acesta aducea la cunoștința organelor de urmărire penală că, în lunile septembrie-octombrie 2010, a fost oprit conducătorul autobasculantei care efectua pentru firma sa, SC N.C. SRL, un transport de nisip, de către agentul de poliție F.B., ocazie cu care acesta a pretins și primit suma de 400 de RON de la denunțător, sosit ulterior la fața locului, pentru a nu-i aplica conducătorului auto sancțiunea pentru faptul că mașina nu avea ITP-ul făcut și nu avea prelata pentru prevenirea răspândirii nisipului pe drumul public.

Ulterior înregistrării celor doua denunțuri, s-a procedat la verificarea agentului de poliție indicat, precum și a numitului M.M.M., agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Jilava, arondat orașului Măgurele.

La acel moment procesual, s-a procedat la autorizarea folosirii a patru investigatori sub acoperire prin ordonanța din data de 07 iunie 2011, solicitându-se Tribunalului București autorizarea unor interceptări și înregistrări, cuprinzând numere de telefon ale presupusului făptuitor F.B., precum și discuții în mediul ambiental ale făptuitorului cu investigatorii sub acoperire autorizați și cu alte persoane, inclusiv în interiorul autospecialei menționate, propunere admisă de către instanță.

În ceea ce privește infracțiunile de luare de mită și fals s-au arătat următoarele:

În data de 17 iunie 2011, investigatorul sub acoperire O.A., autorizat în cauză, a fost oprit de către agenții de poliție F.B. și M.M.M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu la volanul autospecialei de poliție indicate, pe raza comunei Jilava, motivul opririi fiind dat de încălcarea liniei continue și nerespectarea unui indicator obligatoriu la dreapta. Aducându-i-se la cunoștință abaterea comisă și sancțiunile impuse, respectiv amenda și reținerea permisului de conducere ca măsură complementară, agenții de poliție au solicitat documentele conducătorului auto, inclusiv asigurarea de răspundere civilă delictuală și rovinieta.

Investigatorul a menționat inițial că nu găsește asigurarea, iar cu privire la taxa de drum, a precizat că o poseda, dar este expirată, agentul F. comunicându-i în acest context că va proceda și la reținerea certificatului de înmatriculare, coroborat cu aplicarea unei amenzi suplimentare pentru lipsa rovinietei. A urmat o conversație purtată cu agentul M.M.M., care se afla în afara autospecialei de poliție, în care investigatorul era sfătuit să spună cum înțelege să rezolve problema ivită, insistând să îi transmită lui modalitatea prin care înțelege să soluționeze situația dată. Ulterior acestei discuții, investigatorul sub acoperire s-a îndreptat spre mașina sa, a pus 800 de RON în asigurarea auto pe care, între timp, o găsise, s-a deplasat spre agentul M.M.M., în acest moment, agentul F.B., care încă se afla în interiorul autospecialei de poliție, a zărit suma de bani și a întocmit procesul-verbal, CC, nr. 9739176, spunând-i conducătorului auto să se întoarcă la mașina sa. În acest moment, investigatorul a mai pus 200 de RON, aflând anterior că amenda pentru neachitarea taxei de drum este de 1000 de RON, a așteptat la mașină venirea lui M.M.M., pentru a ridica banii, acesta din urma înmânându-i procesul-verbal în care se stipula o abatere pentru neportul centurii de siguranță, iar în rest, toate celelalte abateri fiind omise.

S-a reținut în raport de cele sus arătate: - coautorat la luare de mită, prim act material al infracțiunii continuate, față de ambii polițiști, - fals intelectual în legătură cu infracțiuni de corupție, odată întocmit procesul-verbal, agentul de poliție omite să insereze abaterile grave constatate, abateri pentru care cei doi polițiști au pretins și acceptat mita, nemaiprimind-o din pricina aspectelor survenite și relatate, conturând pe deplin cele două elemente materiale ale luării de mită;

La data de 29 iunie 2011, în intervalul orar 16:00 - 16:31, cei doi inculpați, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu autospeciala de poliție, îmbrăcați în uniformă, ca de fiecare dată de altfel, s-au deplasat în zona gării Jilava, unde cunoșteau că se desfășoară acțiuni de sustragere a unor cantități de combustibil în imediata apropiere a unor depozite aparținând P. SA. Acolo, cei doi inculpați au identificat mai multe persoane care sustrăgeau combustibil, purtând discuții cu numitul E.C., zis "C.”.

Discuțiile s-au purtat nemijlocit cu făptuitorii, iar după negocierea avută, cei doi polițiști au pretins o cantitate de motorină pentru ca respectivii să fie lăsați să fure liniștiți, numitul E.C. spunându-le că fiecare echipă de hoți a acceptat să le dea câte un bidon de 30 de litri de motorină dimineața și un altul seara. Inculpatul M.M.M. a menționat acestuia că „taxa de șmecher trebuie plătită și pentru colegul F.B..”

S-a reținut în raport de cele sus menționate: al doilea act material de luare de mită, constând în acceptarea, nerespingerea și pretinderea din partea lui M.M.M. pentru cei 60 de litri de motorină, 30 de litri pentru fiecare dintre cele două transporturi, dimineața și seara, înmânați lui F.B., reținându-se coautoratul cu F.B., deoarece negocierea s-a purtat de M.M.M. cu consimțământul și în interesul acestuia, astfel cum a rezultat din modul de operare al celor doi, F.B. intervenind și pretinzând alți cincizeci de litri de motorină în plus, cantitatea totală fiind de 110 litri de motorină și complicitate la furt calificat, în concurs cu luarea de mită;

La aceeași dată, inculpații F.B. și M.M.M. au oprit pentru control la orele 17:45 pe numitul N.I. în zona DN 5, Jilava, aflat la volanul autovehiculul marca F., persoana transportând marfa aparținând societății L. SRL, ce avea ca obiect de activitate comercializarea de băuturi alcoolice și nonalcoolice. Cu această ocazie, inculpații, care cunoșteau obiectul de activitate al societății, i-au adus la cunoștința conducătorului auto că i se va reține talonul pentru că parbrizul mașinii este fisurat, agenții de politie efectuând filtru lângă depozitul societății cu pricina. Ambii polițiști au pretins, pentru a nu aplica sancțiunea de reținere a talonului și amenda, doua sticle de votcă ce au fost primite ulterior.

De asemenea, inculpatul F.B. a întocmit Procesul-verbal, seria CC, nr. 7092120, prin care l-au sancționat cu avertisment pe N.I. pentru nereguli privind trusa medicală, dar nu l-au sancționat pentru motivul opririi, respectiv fisurarea parbrizului.

S-a reținut în raport de cele sus arătate un act material de luare de mită în coautorat și o infracțiune de fals intelectual în legătură cu infracțiunea de corupție comisă de inculpatul F.B.;

În aceeași zi, 29 iunie 2011, în jurul orelor 18:45, cei doi au oprit un conducător auto, rămas neidentificat până în prezent, acesta din urma transportând fier vechi fără a avea acte justificative cu privire la proveniența mărfii. Agentul de poliție M.M.M., după discuții cu persoana în cauză și un refuz inițial, a primit suma de 40 RON, pentru a nu confisca marfa. Din această sumă, M.M.M. a dat 20 de RON colegului F.B.

S-a reținut în raport de cele sus arătate/un act material de luare de mită în coautorat pentru cei doi inculpați. La data de 27 iulie 2011, în jurul orelor 13:45, inculpatul F.B. a oprit pentru control pe conducătorul auto C.R., aflat la bordul autocamionului, care se deplasa în tandem cu o automacara, condusă de M.F., ambele mașini fiind folosite de SC M.M. SRL.

Agentul de poliție, deși l-a oprit pe C.R., a discutat numai cu M.F., întrucât acesta se ocupa de activitatea firmei, aducându-i la cunoștință că îi va reține talonul mașinii conducătorului auto C.R. întrucât mașina prezenta rugină, fiind degradată caroseria, urmând să-i aplice și sancțiunea amenzii, avertizându-l asupra cuantumului minim al amenzii, respectiv 315 RON.

M.F. a propus o sticlă de vin, inculpatul avertizează că e prea puțin o sticlă cu vin în comparație cu amenda, după care l-a trimis pe Mircea să aducă asigurarea, acesta din urma venind cu asigurarea și 35 de RON, suma de bani pe care inculpatul a primit-o în mașină.

Polițistul a întocmit Proces-verbal de sancționare, seria CC, nr. 9739408, a numitului C.R. cu avertisment pentru că nu avea actele asupra sa, fără să îl sancționeze pentru abaterea mai gravă.

S-a reținut în raport de cele sus arătate un act material de luare de mită și o infracțiune de fals intelectual în legătură cu infracțiunea de corupție;

În aceeași dată, 27 iulie 2011, la orele 13:50, inculpatul F.B.C. a oprit în trafic microbuzul de transport persoane, marca I., condus de D.G.M., pentru că transporta mai multe persoane decât capacitatea de locuri prevăzută în mașină.

Din context, a rezultat că inculpatul știa cărei firme aparține microbuzul oprit, respectiv O.I. SRL, transmițându-i șoferului să-l cheme pe administratorul firmei; la circa zece minute, după ce conducătorul auto fusese lăsat de polițist să-și continue cursa, fără a-i returna actele microbuzului, a sosit E.M.P., administratorul societății, căruia i s-a adus la cunoștință că amenda este 10 milioane lei; în final, inculpatul a aplicat un avertisment conducătorului auto pentru abaterea constatată, chiar dacă, inițial îi precizase că sancțiunea prev. de O.U.G. nr. 109/2005, este una drastică, primind de la administrator suma de 100 de RON.

La aceeași dată, 27 iulie 2011, la orele 14:25, inculpatul F.B. a oprit în trafic pe conducătorul auto M.Ș., care transporta cu un autocamion, marca R., fier vechi aparținând numitului P.V., persoană care, la acel moment, se afla în spatele camionului oprit pentru control, conducând o altă mașină.

P.V. i-a dat suma de 30 de RON inculpatului, sumă de bani cu privire la care inițial s-a reținut a fi fost dată pentru a nu se confisca marfa respectivă.

La aceeași dată, 27 iulie 2011, începând cu ora 14:56, agentul F.B. a oprit pe numitul R.I., care transfera motorina din autocamionul de serviciu, în autovehiculul personal, marca H., pe marginea drumului public.

Agentul de politie i-a adus la cunoștință că îl va sancționa cu amenda, deoarece nu are voie să transfere motorina dintr-un autovehicul în altul pe drumul public, într-o zonă fără siguranță.

De asemenea inculpatul l-a acuzat pe acesta că fura motorina și, pentru a-l verifica, l-a sunat pe patronul firmei SC N.P.C.I. SRL, pe care inculpatul îl cunoștea, mașina aparținând acestei societăți.

În ceea ce privește discuția cu R.I., pentru a-i aplica o sancțiune, inculpatul i-a pretins motorina, rămânând ulterior să vina cu mașina sa personală, pentru a i se preda motorina convenită, cerând în acest scop numărul de telefon al lui R.I. Inițial, inculpatul a verificat portbagajul autoturismul H., pentru a vedea dacă nu cumva șoferul minte și are mai multe canistre depozitate. S-a reținut atât pretinderea ca și element material al luării de mită, cât și primirea ulterioară, actul material al luării de mită circumscriindu-se celor zece litri de motorină;

În aceeași zi, 27 iulie 2011, în jurul orelor 15:00, inculpatul, după ce avusese deja conversația cu P.C., relatată mai sus, în care i-a pretins 40 de litri de motorină, s-a deplasat la depozitul societății N. după ce l-a lăsat să plece pe R.I., unde a purtat o discuție cu C.P. Cu această ocazie, a reiterat pretinderea cantității de motorină, din declarația administratorului rezultând că nu era prima oară când îi pretindea combustibil.

S-a reținut actul de luare de mită cu privire la cei 40 de litri prin modalitatea pretinderii, chiar dacă, după convorbirea telefonică surprinsă ambiental, în discuția față în față, F.B. vorbește de 100 de litri de motorină;

În data de 31 iulie 2011, la orele 11:20, cei doi inculpați F.B. și M.M.M. l-au oprit în trafic pe conducătorul auto T.I., aflat la volanul autoturismului, marca M., pentru încălcarea liniei continue. Acesta a înmânat inculpatului F.B. suma de 100 RON. Acesta a încheiat Procesul-verbal de contravenție seria CC, 9739424, în cuprinsul căruia se menționează faptul că nu poseda actele asupra lui.

S-a reținut actul material de luare de mită în coautorat și infracțiunea de fals intelectual în legătură cu infracțiunea de corupție, atât prin omisiune, persoana nefiind sancționată pentru depășirea liniei continue, pentru care a fost oprită și pentru care a dat mită, cât și prin latura comisivă.

În aceeași zi, 31 iulie 2011, la orele 12,30, a fost oprit în trafic conducătorul auto A.S., la volanul mașinii marca R., înmatriculat în Bulgaria, persoana care a fost identificată de aparatul radar ca depășind limita de viteză maxim admisă. Persoana se deplasa din direcția Giurgiu spre București, fiind oprită pe DN 5, în localitatea Jilava de către cei doi agenți de poliție, F.B. și M.M.M.

După ce a fost oprit și i s-a comunicat faptul că a circulat cu 74 km/oră în localitate, i s-au cerut actele la control, ulterior demonstrându-se că șoferul nu avea rovinieta, motiv pentru care inculpatul M.M.M. i-a adus la cunoștință că îi vor reține talonul mașinii pe care îl va trimite în Bulgaria, la organul emitent și îi vor trebui câteva luni, că să-l recupereze.

După un timp, conducătorul auto s-a deplasat la autospeciala de poliție, în interiorul căreia se aflau cei doi agenți, ocazie cu care persoana l-a abordat pe M.M.M., pentru a discuta despre problema reținerii talonului. Persoana a spus că va face cinste, ca să nu îi fie reținut talonul, în sensul că va da și el „o prăjitură”. Cei doi polițiști au spus că nu sunt oameni de"o prăjitură”, „că ei beau whisky”.

Persoana s-a dus la mașină, a luat o bancnotă de 100 de RON pe care a împăturit-o într-o coală de hârtie și i-a dat-o inculpatului M.M.M., în fața lui F.B..

M.M.M. a luat banii și a spus că trebuie totuși să-i dea amenda pentru radar, prilej cu care i-a întocmit Proces-verbal, seria CC, nr. 7548882, sancționându-l cu amenda pentru depășirea vitezei, dar neaplicând măsura amenzii de minim 1000 de RON pentru lipsa rovinietei, precum și ridicarea talonului, mita fiind dată pentru neaplicarea acestor sancțiuni, care ar fi atras atât un prejudiciu material, cât și privarea conducătorului de utilizarea autovehiculului. S-a reținut, în sarcina inculpatului M.M.M., actul material al luării de mită în coautorat și fals intelectual în legătură cu infracțiunile de corupție, prin omisiune.

În aceeași zi, 31 iulie 2011, în jurul orelor 12:45, a fost oprit în trafic conducătorul auto H.S. care a condus auto, marca S., tot în zona Jilava, fiind identificat de aparatul radar ca circulând cu 63 de km/H în localitate, depășind viteza legală admisă. I-au fost solicitate documentele, moment în care s-a constatat că nu avea asupra sa asigurarea de răspundere civilă delictuală, moment în care a fost atenționat că va fi amendat, atât pentru săvârșirea vitezei, cât și pentru lipsa asigurării asupra sa.

Conducătorul auto i-a dat inculpatului M.M.M. în prezența lui F.B. suma de 100 de RON, pentru a nu fi amendat pentru lipsa asigurării civile, amenda fiind de minim 1.000 de RON; ulterior, s-a întocmit Proces-verbal seria CC, nr. 7548883 de către inculpatul M.M.M., în care s-a consemnat doar abaterea la regimul vitezei. S-a reținut act material în coautorat de luare de mită și fals intelectual în legătură cu infracțiunea de corupție în sarcina lui M.M.M.

În continuarea aceleiași zile, în jurul orelor 16:20, a fost oprit în trafic pentru control cetățeanul ucrainean N.E., pentru depășirea liniei continue, discuția cu acesta purtându-se în limba engleza, persoana vorbind și în limba rusă și ucraineană. I s-a adus la cunoștință că va fi amendat și i se va reține permisul de conducere ce va fi înaintat Ambasadei Ucrainei la București, după care începe o aprinsă discuție în care F.B. îi comunica că, amenda este de 20 de puncte, respectiv suma de 1.034 RON, ucraineanul îi spune că „cincizeci(euro) poate”, la care F.B. îi spune că amenda „legală” este în jur de 500 de euro, nefăcând altceva decât să-i dubleze maximul amenzii, pentru a mări la valoarea mitei. S-a reținut un act material de luare de mită în coautorat.

În continuarea zilei, în jurul orelor 17:30, cei doi inculpați l-au oprit pe E.F., care transporta o încărcătură de cartofi fără a avea documente de proveniență.

După mai multe discuții, persoana a dat suma de 100 de RON, în două bancnote de cincizeci RON, inculpatului F.B. și doi saci de cartofi, ce au fost puși în portbagajul mașinii fără a-i întocmi proces-verbal contravențional și confiscarea mărfii. S-a reținut un act de luare de mită în coautorat.

În ziua de 08 august 2011, în jurul orelor 15:30, a fost oprit în trafic un cetățean polonez al cărui nume nu a putut fi stabilit, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu poseda cartea verde, cea mai gravă contravenție ce privește un autovehicul, aducându-i-se la cunoștință că asigurarea polonă nu este valabilă în România. S-a reținut un act de luare de mită în coautorat.

La aceeași dată, în jurul orelor 17:30, a fost oprit conducătorul auto A.D., care conducea autoturismul OA pentru încălcarea liniei continue, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință aplicarea sancțiunii amenzii și măsura reținerii permisului. Inculpatul M.M.M. era cunoscut de A.D. și brusc, abordarea s-a schimbat, cei doi inculpați spunându-i acestuia că dacă ar fi știut cine este nu-l opreau însă, deoarece conducea o altă mașină decât cea cunoscută, l-au oprit. Persoana respectivă este acționar la SC P. SA din București - Jilava, societate cu 200 de angajați; de la această societate, ulterior, cei doi inculpați au primit produse de aproximativ 8 milioane ROL în schimbul nesancționării administratorului.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, s-a arătat că la data de 13 august 2011, inculpatul F.B. a deteriorat, în prima faza, echipamentul instalat în autospeciala de poliție, dezasamblând echipamentul de înregistrare, cablul cu microfoane și comutator de cameră video, lăsând-o numai pe aceasta din urmă în mașină, luând echipamentul de înregistrare și microfonul.

Inculpații au fost cercetați în stare de arest, măsura dispusă prin încheierea din 14 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 66760/3/2011 și pusă în executare prin mandatele de arestare preventive nr. 258/UP din 14 noiembrie 2011 și 257/UP din 14 noiembrie 2011. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în Dosarul nr. 19/93/2011, s-a menținut starea de arest a inculpaților, trimiși în judecată prin rechizitoriul sus menționat.

S-a reținut că inculpații au recunoscut faptele, care în faza de urmărire penală se probează cu: actul de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire și planșe foto, declarații martori, proces-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpați, declarații ale persoanelor care au dat sau cărora li s-au pretins bunuri sau sume de bani, planșele foto, recunoașterea de pe planșele foto a celor doi inculpați, denunțurile, etc.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2011, în fața tribunalului, inculpații au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și disjungerea laturii civile. Față de această solicitare instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Prima instanță, având în vedere poziția procesuală a părților precum și probele administrate în faza de urmărire penală, a reținut, coroborând probele administrate în cauză, (procesul-verbal de transcriere ambientală, denunțurile, declarațiile martorilor M.M., C.R., procesul-verbal privind recunoașterile după fotografie a celor doi inculpați) că în perioada 17 iunie - 08 august 2011, la diferite intervale de timp, inculpații aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au pretins, primit, acceptat și nu au respins bani și bunuri de la diferite persoane, pentru a nu aplica sancțiuni contravenționale pentru abaterile constatate, sau pentru a aplica sancțiuni nepecuniare altor constatări, unele inventate, altele nu, comițând mai multe acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, din coroborarea copiilor proceselor verbale de contravenție aflate la dosarul cauzei cu procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor ambientale și declarațiile martorilor, a rezultat că cei doi inculpați, agenți de poliție judiciară, au omis, respectiv au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului privind abaterile constatate și aduse la cunoștința conducătorilor auto opriți în trafic și motive ale opririi, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură cu infracțiunile de corupție, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, din declarațiile făptuitorilor E.C. și D.C., declarația reprezentantului P. SA, B.C.D., care a precizat că motorina sustrasă aparținea P. SA precum și din declarațiile inculpaților, s-a reținut că inculpatul F.B.C. împreună cu inculpatul M.M.M., au primit o cantitate de motorină de la mai multe persoane, sustrasă din combustibilul de pe terenurile din zona Jilava și despre care cunoșteau că era furată, pentru ca respectivele persoane să-și poată desfășura activitatea infracțională nestingherite.

S-a mai reținut că la data de 17 iulie 2011, investigatorul sub acoperire O.A. a fost agresat de către F.B., acesta din urmă încercând să-i smulgă dispozitivul tehnic după ce în prealabil și-a dat seama că investigatorul are un microfon. Fapta de purtare abuzivă a fost reținută în sarcina inculpatului F.B. în baza următoarelor probe: proces-verbal de redare a discuției ambientale, procesul-verbal al investigatorului sub acoperire, declarația în calitate de martor a investigatorului sub acoperire.

La data de 13 august 2011, F.B.C. a deteriorat în primă fază echipamentul instalat în autospeciala de poliție, dezasamblând echipamentul de înregistrare și cablul cu microfoane și comutator de cameră video, lăsând-o numai pe aceasta pe mașină, luând echipamentul de înregistrare și microfonul, echipamentul fiind apoi distrus în totalitate.

În consecință, având în vedere poziția procesuală a părților precum și probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut că inculpații au săvârșit următoarele infracțiuni:

Inculpatul F.B.C. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în formă continuată, patru infracțiuni de fals intelectual, o infracțiune de complicitate la furt calificat, o infracțiune de distrugere, o infracțiune de purtare abuzivă, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) C. pen./209 alin. (1) lit. a), e alin. (3) lit. a) C. pen., prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen., prevăzut de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul M.M.M. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în forma continuată, două infracțiuni de fals intelectual, o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) C. pen./art. 209 alin. (1) lit. a),e alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de considerentele reținute, prima instanță a apreciat că se impune condamnarea lor, scopul pedepsei neputând fi atins decât prin privarea de libertate a inculpaților.

S-a observat că inculpații polițiști au înțeles să se folosească de această profesie (menită de altfel de a proteja individul și interesele societății) pentru a obține venituri, fie în schimbul exercitării defectuoase a atribuțiilor de serviciu, fie prin neexercitarea acestor atribuții, prin faptele lor, inculpații aducând atingere în primul rând imaginii celorlalți lucrători din poliție. S-a apreciat că, prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde (ex. pedeapsa închisorii cu suspendare) în cazul unor asemenea fapte, ar însemna să nu se protejeze munca și onestitatea celorlalți polițiști/funcționari și să se încurajeze infractorii să continue a încheia diverse tranzacții cu polițiștii, ceea ce nu poate fi admis.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpații prin natura profesiei și a funcțiilor ce le ocupau aveau drept atribuții de serviciu depistarea infracțiunilor comise pe raza localității Jilava, identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală, apreciindu-se cu atât mai grave consecințele faptelor de corupție de care se fac vinovați inculpații, întrucât comportamentul lor infracțional nu genera doar un beneficiu patrimonial în favoarea inculpaților, ci și stimularea comiterii de infracțiuni de către infractorii de drept comun care operau în zona aflată în responsabilitatea numiților F.B. și M.M.M.

Așadar, s-a constatat că funcția preventivă și de restabilire a echității sociale a pedepsei poate fi atinsă doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, scopul pedepsei fiind și acela de a corecta condamnatul.

În speță, în ceea ce-l privește pe inculpatul F.B.C., instanța a reținut că acesta, în calitate de polițist, manifesta dispreț față de eforturile făcute de autorități în combaterea fenomenului infracțional. Astfel, la pagina 33 din rechizitoriu se afla transcrisă o conversație din procesul-verbal de înregistrare ambientală, conversație din care se poate contura profilul, mentalitatea, gândirea inculpatului față de reacția autorităților în urma săvârșirii unor fapte penale, inculpatul neconcepând să fie condamnat cu închisoarea ci doar în cel mai rău caz o condamnare cu suspendarea executării.

S-a concluzionat că suspendarea executării pedepsei închisorii, nu numai că nu este de natură a preveni săvârșirea unor asemenea infracțiuni, ci apare ca un lucru încurajator pentru săvârșirea faptei, luarea de mită putând continua, ceea ce, în speță, s-a realizat.

Din aceeași conversație a rezultat că inculpatul F.B. deși știa că este urmărit pentru abateri, nici măcar în acest moment nu a intenționat a se opri definitiv din săvârșirea unor astfel de fapte; soluția găsită de acesta a fost de a „sta cuminte până în toamnă”, pentru ca apoi să-și continue activitatea infracțională; mai mult, inculpatul a găsit și o alternativă, respectiv aceea de a se duce „pe la un țigan d-ala…”, fiind cunoscută probabilitatea redusă, că o astfel de persoană, să reclame vreun abuz din partea polițiștilor.

Prima instanță, aplicând aceleași raționamente și pentru inculpatul M.M.M., s-a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare efectivă este singura pedeapsă de natură a corecta comportamentul inculpaților din prezenta cauza, deși inculpații sunt la primul lor impact cu legea penală și au recunoscut faptele, acest lucru neatrăgând în mod automat suspendarea executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește latura civilă, având în vedere că sunt necesare în continuare a fi administrate probe, instanța a dispus disjungerea acesteia.

Reținând săvârșirea infracțiunii de fals a fost anulat Procesul-verbal de contravenție seria CC nr. 9739424 din 31 iulie 2011.

În baza dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.B.C., în folosul statului, a sumei de 1.852 RON, consemnata la "X" cu recipisa nr. 336254/1 din 28 octombrie 2010, precum și confiscarea de la inculpatul M.M.M., în folosul statului, a sumei de 1.091 RON, înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul București potrivit mandatului poștal nr. 6574 din 31 octombrie 2011.

Prin Decizia penală nr. 71 din 8 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală au fost respinse apelurile declarate de inculpați. A fost menținută starea de arest a inculpatului M.M.M. și dedusă prevenția la zi; cu privire la inculpatul F.B.C. s-a dedus prevenția de la 14 octombrie 2011 la 16 februarie 2012.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.M.. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare statului.

Instanța de apel a reținut, în esență că apelantul inculpat M.M.M. a invocat împrejurarea că reprezentantul Societății P S.A s-a prezentat în fața instanței și a declarat că nu se constituie parte civilă și nu a depus niciodată o sesizare către IPJ Ilfov pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de furt.

Instanța de control judiciar a apreciat - contrar celor arătate de inculpați - că la dosarul cauzei există un probatoriu suficient din care reiese fără nici un fel de dubiu săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat de către inculpați; infracțiunea de furt calificat este o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, nefiind necesară formularea unei plângeri prealabile de către partea vătămată și nu este necesară nici măcar formularea unei plângeri, în sensul art. 222 C. proc. pen., de către persoana vătămată, atâta vreme cât legea prevede posibilitatea ca organele judiciare să se sesizeze din oficiu, dacă iau cunoștință, în orice mod, de săvârșirea acesteia.

S-a constatat că în speță, ca urmare a instalării unor echipamente de supraveghere și înregistrare tehnică în portiera autoturismului folosit de echipajul de poliție alcătuit de cei doi inculpați, organele judiciare au putut constata, printre altele, că inculpații aveau o înțelegere infracțională cu persoane care sustrăgeau carburant din containere și vagoane aparținând SC P. SA, persoane care erau „protejate” de inculpați, în schimbul unor cantități de carburant aceștia permițându-le să fure din containerele societății, asigurându-le totodată protecția prin nesesizarea părții vătămate, ori a organelor judiciare în drept să desfășoare ancheta în asemenea cazuri.

S-a reținut că din acest punct de vedere inculpații nu contestă existența faptei în materialitatea ei, recunoscând-o în totalitate cu ocazia declarațiilor date la data de 14 octombrie 2011, ci apreciază în mod eronat că lipsa plângerii echivalează cu inexistența faptei ori cu lipsa elementelor constitutive ale acesteia.

Discuțiile purtate de inculpați cu autorii infracțiunii de furt calificat au fost apreciate ca deosebit de elocvente în acest sens, inculpații recurgând chiar la amenințări la adresa acestor persoane, precizându-le că dacă nu le vor da suficient combustibil sustras, pe viitor le vor ridica „protecția”, asigurarea protecției și a pazei, a celor ce sustrăgeau combustibilul, constituind complicitate la infracțiunea de furt calificat, atât sub forma complicității morale cât și a celei materiale.

Cât privește susținerile că nu ar exista autori ai infracțiunii de furt calificat, instanța a constatat că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON cu privire la autorii infracțiunii de furt calificat din containerele P., respectiv numiții E.C. și D.C., această soluție neînlăturând răspunderea penală a complicilor F.B.C. și M.M.M., fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, și neexistând posibilitatea sancționării complicilor în mod diferit față de autori, în măsura în care activitatea de complicitate este mult mai gravă în cauza de față decât aceea a autorilor.

Susținerea apărătorilor inculpaților în sensul că este obligatorie aplicarea unei sancțiuni identice pentru complici ca și pentru făptuitori nu a putut fi luată în considerare, Codul penal prevăzând că activitatea de complicitate este sancționată cu pedepse între aceleași limite ca și pentru autor, iar nu cu pedepse identice, individualizarea acestora urmând a se face conform art. 72 C. pen. pentru fiecare participant.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la furt calificat, apelantul inculpat F.B.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. arătând că există la dosarul cauzei o declarație dată de reprezentantul Societății P. de unde rezultă că acel combustibil sustras de persoanele respective erau reziduuri, care pentru Societatea P. reprezentau o pierdere asumată, rezultând inexistența unui prejudiciu și deci nici infracțiunea de furt calificat și nici infracțiunea de complicitate la furt calificat.

Instanța de apel a considerat că și această susținere este nefondată, Societatea P. neconstituindu-se parte civilă pentru că, prin modalitatea prin care erau transportați acei carburanți, nu putea să evalueze pierderile suferite, neputând cântări și stabili cu exactitate cantitatea de carburant sustrasă; respectivul container era umplut cu combustibil, iar la destinație acel combustibil era retras din container; pentru a asigura o viteză mai mare pentru efectuarea operațiilor era folosită o tehnică care nu permitea extragerea în totalitate a combustibilului din container, rămânând suficient combustibil, iar ulterior era reumplut doar cu diferența dintre capacitatea containerului și combustibilul rămas pe fundul acestuia.

Împrejurarea că partea vătămată nu a putut evalua prejudiciul, din motive obiective, nu constituie un element de natură a înlătura răspunderea penală a inculpaților sub aspectul infracțiunii de complicitate la furt calificat, atâta vreme cât săvârșirea acesteia rezulta cu evidență din probatoriul administrat, obiectul material al infracțiunii fiind reprezentat de carburantul sustras, iar la această infracțiune de furt calificat ar fi existat și un prejudiciu, dacă inculpații și-ar fi desfășurat în mod corect activitățile și i-ar fi reținut pe autorii furtului cu bidoanele încărcate de combustibil asupra lor, ocazie cu care combustibilul sustras ar fi putut fi cântărit cu exactitate, inculpații nu-și pot invoca propriul mod de operare, din cauza căruia nu s-a putut stabili cu exactitate prejudiciul, pentru a fi absolviți de vinovăție.

S-a mai constatat că apelantul inculpat F.B.C. a arătat că, deși ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, nu înseamnă că recunoașterea faptei implică și condamnarea pentru aceasta, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sau există altă cauză care conduce la încetarea procesului penal.

S-a precizat de către apărare că Ministerul Administrației și Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video, iar pe latură civilă, în Dosarul nr. 192/93/2011, reprezentantul legal al Administrației și Internelor a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu o instituție, astfel încât, deoarece pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 C. pen., era nevoie de formularea unei plângeri prealabile erau incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul încetării procesului penal față de această infracțiune.

Curtea a constatat că la dosarul cauzei există plângerea prealabilă a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, formulată în termen, la data de 10 octombrie 2011 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. la data de 13 august 2011.

S-a susținut de către inculpat că Ministerul Administrației și Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video, iar pe latură civilă, în Dosarul nr. 192/93/2011, reprezentantul legal al ministerului a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu este o instituție.

Aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei de către inculpat, iar instanța de apel a constatat că ar fi inutile judecării cauzei, având în vedere faptul că prezentarea actelor de proprietate nu are relevanță asupra infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și, în plus, la dosarul de urmărire penală aflându-se copia facturii de achiziționare a aparaturii, delegat fiind numitul P.M.G.

Astfel, în cazul bunurilor mobile se prezumă că posesia acestora valorează proprietate, împrejurarea că aparatura de supraveghere a fost donată instituției de stat, sau poate chiar confiscată de la o persoană fizică ori dobândită prin orice alt mijloc legal, nu are relevanță din perspectiva existenței plângerii penale prealabile, din moment ce această plângere a fost formulată de posesorul legal al bunului mobil și nu există dovezi că cel care a formulat plângerea prealabilă nu era deținător legal al bunului, în cazul bunurilor mobile posesia valorând proprietate.

Plângerea prealabilă a fost formulată în termen de deținătorul legal al aparaturii de supraveghere - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor - fiind îndeplinite condițiile de existență a plângerii prealabile a persoanei vătămate, solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal ca urmare a lipsei plângerii fiind nefondată.

Referitor la susținerea în sensul că aparatura cu care a avut loc interceptarea convorbirilor și imaginilor în mediul ambiental și care a fost distrusă de inculpat nu aparține Ministerului Administrației și Internelor, și în consecință probele obținute astfel au fost nelegale, instanța a apreciat că interzicerea folosirii probelor nelegale în proces, la care se referă art. 64 alin. (2) C. proc. pen. vizează un asemenea aspect, ci, în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, eventuala lipsă a autorizației de interceptare dată de judecătorul competent, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar; faptul că această aparatură ar fi fost împrumutată de la o altă instituție, ori donată de o persoană fizică nu are nicio relevanță asupra legalității probelor, atâta vreme cât există autorizația de înregistrare în mediul ambiental.

S-a subliniat că inculpații s-au prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și au fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că nu mai pot invoca nelegalitatea acestor probe în calea de atac a apelului.

În ceea ce privește cele două infracțiuni de fals intelectual reținute în sarcina inculpatului M.M.M., cu privire la care apărarea a arătat că nu există, textul de lege prevăzut de art. 254 C. pen. absorbind această activitate infracțională.

Instanța de apel a constatat că, în realitate, nu se solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals intelectual ci, eventual, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de luare de mită în concurs cu fals intelectual în infracțiunea de luare de mită, cu motivarea că infracțiunea de luare de mită absoarbe infracțiunea de fals intelectual, aceste susțineri fiind nefondate.

S-a argumentat că, în situația în care funcționarul public, pretinzând ori primind suma de bani ori alte foloase, nu îndeplinește actul ce intră în atribuțiile sale de serviciu ori face un act contrar acestor îndatoriri, iar această acțiune ori inacțiune constituie prin ea însăși o infracțiune, funcționarul va comite infracțiunea de luare de mită în concurs cu această din urmă infracțiune, o soluție contrară fiind lipsită de logică, deoarece ar încuraja comiterea de infracțiuni de către funcționarii ce primesc mită, știind că acestea s-ar absoarbe în infracțiunea de luare de mită, oricare ar fi gravitatea faptelor.

S-a menționat că, în speță, inculpații nu numai că au luat mită în repetate rânduri, în scopul prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen., dar au și efectuat numeroase acte contrare atribuțiilor de serviciu, sau nu au îndeplinit aceste acte ca urmare a primirii mitei de la diferite persoane, prin întocmirea de procese-verbale de contravenție în care au consemnat în fals alte împrejurări decât cele reale.

Cu privire la solicitarea inculpatului M.M.M. de redozare a pedepsei (arătând că nu a regăsit în Sentința penală apelată aplicarea acelei treimi de care se face vorbire în dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în raport de recunoașterea faptelor săvârșite și că în cursul urmăririi penale, inculpatul a făcut un denunț cu privire la alte fapte de corupție, denunț căruia nu i s-a dat eficiență de către instanța de fond), instanța de apel a constatat că, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul ce solicită judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar nu de reducerea obligatorie a minimului special, cum a susținut inculpatul, instanța nefiind obligată a reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, ci să aplice o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, ținând seama de toate criteriile privind individualizarea pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în speță, pedepsele aplicate de prima instanță pentru ambii inculpați, și pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora, fiind legale, stabilite între limitele reduse potrivit art. 3201 C. proc. pen.

Referitor la pretinsul denunț formulat de inculpatul M.M.M., s-a constatat că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că acesta ar fi formulat un asemenea denunț, care să fie finalizat și să poată fi avut în vedere de instanță în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege, de altfel temeiul juridic invocat de inculpat/art. 9 din Legea nr. 39/2003/nu este aplicabil în cauză, din moment ce inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru această infracțiune.

Relativ la susținerea apărării că inculpații ar fi stăruit în vederea reparării pagubei, caz prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. b). C. pen., au recunoscut fapta comisă, iar inculpatul F.B.C. are circumstanțe personale deosebite, fiind singurul întreținător al familiei și are un copil minor, impunându-se aplicarea art. 74 - 76 C. pen., iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei, instanța a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pentru niciunul dintre inculpați.

Astfel, conduita bună anterioară a inculpaților constând în lipsa antecedentelor penale nu putea avea relevanță la individualizarea pedepselor, având în vedere faptul că, pentru exercitarea profesiei de polițist, lipsa antecedentelor penale este obligatorie și în mod similar nici buna conduită a inculpaților nici din perspectiva modalității în care au înțeles anterior să își exercite profesia, inculpatul F.B.C. fiind sancționat anterior pentru neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, sancționată la data de 17 februarie 2010 cu mustrare scrisă, abatere constând în aceea că a ridicat patru certificate de înmatriculare, întocmind rapoartele aferente, dar nu le-a înaintat în termen la serviciul rutier, neglijență sau lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, sancționată la 15 martie 2010 cu diminuarea drepturilor salariale, abatere constând în aceea că nu a recoltat probe biologice unui conducător auto, în urma unui accident de circulație din care a rezultat moartea unei persoane și neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, abatere sancționată la data de 28 septembrie 2010 cu mustrare scrisă.

S-a constatat că nici pentru inculpatul M.M.M. nu poate fi reținută buna conduită din perspectiva modalității în care a înțeles anterior să își exercite profesia, inculpatul fiind sancționat anterior pentru neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege, sancționată la 11 noiembrie 2010 cu mustrare scrisă și comportare necorespunzătoare, sancționată la 29 decembrie 2010 cu mustrare scrisă.

S-a apreciat că nu se poate reține nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., atâta vreme cât faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt infracțiuni de pericol, iar nu rezultat, astfel că nu se pune problema reparării vreunui prejudiciu. Singura infracțiune ce a produs un prejudiciu în cauză a fost aceea de distrugere, comisă de inculpatul F., cu privire la care s-a disjuns cauza în vederea soluționării acțiunii civile, fiind necesară administrarea de probe, iar cu privire la infracțiunea de purtare abuzivă, comisă tot de inculpatul F., persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces, simpla consemnare de către inculpați a sumelor ce urmau a fi confiscate de instanța de fond potrivit art. 254 C. pen. nejustificând, în opinia Curții, reținerea vreunei circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen.

Cât privește atitudinea sinceră a inculpaților, s-a constatat că aceasta a fost deja valorificată potrivit art. 3201 C. proc. pen. și este una formală, determinată de probatoriul administrat în cauză, ce practic nu putea fi combătut de inculpați, vinovăția acestora fiind evidentă. În plus, inculpații au avut un comportament necorespunzător inclusiv în fața instanței de apel, manifestându-se agresiv chiar față de completul de judecată.

S-a subliniat că atitudinea inculpaților față de autorități este relevată și de comportamentul inculpatului F.B.C., care l-a lovit și amenințat pe investigatorul sub acoperire în momentul în care a constatat că acesta are asupra sa un microfon, de împrejurarea că acesta a distrus aparatura de supraveghere și a dispărut practic cu aceasta timp de câteva zile, precum și de comportamentul inculpatului M.M.M., care fiind chemat la sediul poliției și aducându-i-se la cunoștință că în privința sa este emis un mandat de aducere, a refuzat să se prezinte, iar fiind depistat în zona căminelor din localitatea Jilava, în compania unei femei, a blocat portierele autoturismului și a plecat cu viteză spre București.

Referitor la cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea a opinat că acestea sunt chiar prea blânde, față de gravitatea extrem de ridicată în concret a faptelor comise de aceștia.

Referitor la criticile ambilor inculpați, vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța de apel a apreciat că gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpați justifică în mod evident aplicarea unei pedepse rezultante cu închisoarea în regim de detenție, inculpații, în calitate de polițiști, comițând numeroase infracțiuni de luare de mită, o infracțiune de complicitate la furt calificat, precum și infracțiuni de fals intelectual.

S-a subliniat că din transcrierea înregistrărilor în mediul ambiental a rezultat că în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu inculpații au avut un comportament de interlopi, iar nu de polițiști, urmărind strict obținerea de foloase materiale de la conducătorii auto, pe care îi opreau exclusiv cu scopul de a obține mită de la ei, inculpații stabileau practic dacă activitatea de sustragere de combustibil din containerele R. se poate desfășura de către alte persoane, nici un act material de sustragere neputând avea loc fără știrea și aprobarea lor, în caz contrar recurgând la amenințări la adresa hoților.

Totodată inculpații, deși știau că sunt supravegheați, au continuat activitatea infracțională fiind convinși că nu li se va întocmi dosar penal și că, în situația unei condamnări, vor primi o pedeapsă cu suspendarea executării, astfel că a dispune în aceste condiții suspendarea executării pedepsei echivalează cu a încuraja infractorii să aibă un asemenea comportament, a încuraja încălcarea legii de către polițiști, creându-le convingerea că nu vor fi niciodată sancționați.

Inculpații s-au manifestat agresiv față de completul de judecată în apel, cerând socoteală pentru faptul că nu au fost puși în libertate, după cum li se părea firesc, atitudine ce denotă încă o dată concepția acestora despre organele judiciare, despre autoritățile din care au făcut parte, și despre justiție în general, fiind, deci, inadmisibil, a lăsa inculpaților impresia că pot comite orice fel de faptă și că pot avea asemenea comportament și atitudine fără a fi sancționați, o pedeapsă cu suspendarea executării neconducând la atingerea scopului preventiv și al celui educativ și cu atât mai puțin pe cel sancționator al pedepsei.

S-a apreciat că prima instanță a reținut în mod just că, în ceea ce-l privește pe inculpatul F.B.C., acesta în calitate de polițist, manifesta dispreț față de eforturile făcute de autorități în combaterea fenomenului infracțional, la pagina 33 din rechizitoriu fiind transcrisă o conversație din procesul-verbal de înregistrare ambientală, conversație din care se poate contura profilul, mentalitatea, gândirea inculpatului față de reacția autorităților în urma săvârșirii unor fapte penale, inculpatul neconcepând să fie condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, ci doar în cel mai rău caz cu suspendare, iar în viziunea inculpatului cel mai rău lucru era să « fii arestat timp de 29 zile», pentru că pe fondul cauzei nu era posibilă o sancțiune mai aspră, inculpatul fiind sigur că s-ar primi o soluție de scoatere de sub urmărire penală, neînceperea urmăririi penale sau cel mult o condamnare cu suspendare.

Instanța de apel, în acord cu prima instanță, a constatat că pentru inculpatul cu o asemenea mentalitate și mod de gândire săvârșirea unor fapte de corupție de asemenea anvergură, nu pare a fi un lucru grav, iar sancțiunea suspendării executării pedepsei închisorii, nu numai ca nu este de natură a preveni săvârșirea unor asemenea infracțiuni, ci apare ca un element încurajator pentru săvârșirea faptei.

S-a concluzionat că solicitarea inculpaților de a se reduce pedepsele și de a se dispune suspendarea executării acestora este vădit nefondată.

Relativ la critica inculpatului M.M.M. vizând aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c C. pen., cuprinse în Sentința apelată, în sensul că i-au fost interzise anumite drepturi ca și pedeapsă accesorie, s-a constatat că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, față de pedeapsa principală stabilită de prima instanță, respectiv aceea a închisorii, iar relativ la pedeapsa complementară, aceasta este de asemenea obligatorie, conform art. 254 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită, fiind întrunită și cerința art. 65 alin. (2) C. pen., ca pedeapsa aplicată să fie de minim 2 ani închisoare, așadar, potrivit art. 254 alin. (1) raportat la art. 65 alin. (1), (2) C. pen., instanța era obligată să aplice inculpaților pedeapsa complementară.

Dat fiind faptul că inculpații s-au folosit/la propriu - de profesia de polițist pentru a putea comite infracțiuni, instanța de apel a constatat că în mod întemeiat prima instanță a interzis acestora dreptul de a exercita profesia de polițist și acela de a exercita funcții publice, fiind în cel mai deplin sens al cuvântului nedemni de a deține asemenea funcții.

Privitor la susținerea apelantului inculpat F.B.C. că dacă pentru infracțiunea de distrugere nu există plângere prealabilă, iar infracțiunea de complicitate la furt calificat există, dar nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ar trebui înlăturat sporul de pedeapsă de 3 luni, instanța a apreciat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea, în formă continuată, a numeroase acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, care singure chiar și în absența altor fapte ar justifica aplicarea unui spor de pedeapsă, față de multitudinea actelor materiale comise de inculpat care, utiliza funcția de polițist strict cu scopul de a obține foloase ilegale, sporul de 3 luni închisoare fiind mult prea redus, față de gravitatea faptelor comise de inculpat în concurs, numărul mare al acestora și consecințele produse, Curtea apreciind că și acest motiv de apel al inculpatului F.B.C. este nefondat.

Referitor la cererea de liberare sub control judiciar, conform art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., formulată de inculpatul M.M.M. cu ocazia dezbaterilor, aceasta a fost analizată în contextul obligației instanței de apel de a se pronunța asupra stării de arest a inculpatului, conform art. 383 alin. (11) C. proc. pen., iar nu separat, având în vedere momentul procesual la care a fost formulată.

S-a constatat că solicitarea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, neexistând o obligație a instanței de a dispune liberarea provizorie a unui inculpat, dacă acesta nu se află în situațiile prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de către instanța competentă, față de situația de fapt detaliat prezentată anterior fiind ca evidentă gravitatea infracțiunilor în concret și pericolul pe care l-ar avea pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate; multitudinea infracțiunilor și a actelor materiale pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului imprimând faptei un caracter grav, ca și urmările produse și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

Din perspectiva oportunității, s-a reținut că în prezent inculpatul a fost condamnat în primă instanță, apelul declarat de acesta împotriva soluției de condamnare fiind respins, iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, numărul mare al actelor materiale, intervalul de timp în care au fost săvârșite și implicarea în calitate de polițist în aceste activități ilegale, justificând necesitatea menținerii măsurilor preventive luate în cauză.

S-a considerat că împrejurarea că inculpații din cauză nu și-ar fi întrerupt activitățile ilicite fără intervenția organelor de urmărire penală constituie un argument în plus în a aprecia că lăsarea inculpatului M.M.M. în libertate nu este oportună la acest moment procesual, presupusa sa contribuție la comiterea faptei/așa cum a fost reținută de prima instanță și de instanța de apel/nefiind una minoră, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar în condițiile în care acesta a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pedeapsa fiind menținută de instanța de apel, menținerea măsurii arestării preventive este în mod cert și evident oportună.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs:

- inculpatul M.M.M., invocând, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii), din motivele de recurs și concluziile scrise depuse la dosar, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14, 17, 18 C. proc. pen. și solicitând reducerea cuantumului pedepsei, constatarea incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, acordarea unei mai mari eficiente dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- inculpatul F.B.C., invocând astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) și din motivele de recurs greșita aplicare a legii prin condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, deoarece față de autori s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, pronunțarea unei hotărâri contrară legii, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, deoarece nu a existat plângerea prealabilă a persoanei vătămate. S-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit b1) sau d) C. proc. pen. în ceea ce privește comiterea infracțiunii de furt; relativ la infracțiunea de distrugere s-a arătat că nu a fost identificat proprietarul aparaturii pretins distrusă, folosită pentru obținerea nelegală de probe. S-a solicitat, totodată, reținerea de circumstanțe atenuante și redozarea pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, și a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art.3859 pct. 172 și 14 C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele reglementate de dispozițiile art. 3859 alin. (3), raportat la art. 3858 C. proc. pen. se constată că recursul declarat de recurentul inculpat M.M.M. este fondat, iar cel declarat de recurentul inculpat F.B.C. nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului și din analiza Deciziei recurate, instanțele, față de manifestarea de voință a inculpaților, în sensul solicitării aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, au avut în vedere, în mod just, starea de fapt și vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea.

Se retine în acest sens că inculpații, în calitate de agenți de poliție, în repetate rânduri, în perioada 17 iunie - 8 august 2011, au pretins, respectiv primit, diferite sume de bani sau alte bunuri pentru a-și exercita nelegal sau a nu-și exercita atribuțiile de serviciu, întocmind în unele situații procese-verbale cuprinzând date nereale, sau acordând „protecție” unor persoane despre care știau că sustrag motorină, inculpatul F. distrugând un echipament de înregistrare și agresând pe investigatorul sub acoperire autorizat în cauză.

Astfel, faptele anterior descrise realizează elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual în legătură cu infracțiunile de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e, alin. (3) lit. a) C. pen., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

În mod corect instanțele au evaluat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și și-au format convingerea pe baza probelor care s-au coroborat (potrivit art. 62, 63 C. proc. pen.), starea de fapt și vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedite, hotărârile primei instanțe și a instanței de apel fiind legale, temeinice și riguros motivate.

Față de argumentele anterior prezentate și de manifestarea de voință a inculpaților în sensul recunoașterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța de recurs constată că nu pot fi primite criticile apărării circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 și 18 C. proc. pen. și nici susținerile recurentului inculpat F.B.C. în sensul caracterului nelegal al probelor constând în interceptările efectuate în cauză, sau al neadministrării unui probatoriu complet, criticile acestui recurent inculpat reluând în esență aspecte invocate în apel și asupra cărora instanța s-a pronunțat motivat.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de către ambii recurenți inculpați se reține că individualizarea pedepselor a respectat, în ceea ce îl privește pe inculpatul F.B.C., criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sancțiunea fiind aptă, prin natură și modalitate de executare să conducă la atingerea scopurilor și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Se reține în acest sens că sancțiunea aplicată este justă deoarece reflectă gravitatea faptei, împrejurările în care a fost comisă, calitatea și funcția în exercițiul căreia inculpatul a comis fapta - care ar fi trebuit să excludă, în orice condiții, un atare comportament reprobabil. Totodată, a fost avută în vedere și conduita procesuală a inculpatului și poziția exprimată de acesta, în sensul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Se constată, de asemenea, că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu au fost reținute deoarece demersul inițiat de către inculpat nu s-a finalizat, astfel după cum impune norma precitată. În ceea ce privește solicitarea de reținere a unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, aceasta nu se impune, după cum riguros a observat și a motivat și instanța de apel prin decizia recurată, având în vedere natura și gravitatea faptelor, profilul moral și percepția acestuia față de normele de drept și de conviețuire socială. Față de argumentele expuse se concluzionează că sancțiunea aplicată recurentului inculpat este justă, executarea prin privare de libertate fiind singura aptă a conduce la reeducarea inculpatului și la formarea unei atitudini corecte față de muncă, normele de drept și conviețuire socială, prevenind săvârșirea de noi infracțiuni.

Astfel, se apreciază că hotărârea recurată este prin raportare la situația recurentului inculpat F.B.C. legală, temeinică și riguros motivată, motivele de recurs invocate de apărarea inculpatului nefiind întemeiate, neexistând cazuri de casare a căror reținere din oficiu să conducă la casarea hotărârii instanței de apel, a cărei menținere se impune.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.M.M. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, se constată că aceasta nu a respectat dispozițiile art. 72 C. pen.

Se reține, în acest sens, că instanțele, în aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. urmau să dea o mai mare eficiență elementelor care vizează persoana inculpatului și caracterul concret al activității infracționale derulată. Se constată astfel, că, după cum reiese și din caracterizarea eliberată de conducerea locului de detenție, inculpatul este căsătorit, are un copil, menține relația cu familia, a manifestat un comportament adecvat față de personalul penitenciarului și cu celelalte persoane private de libertate, a avut o conduită corespunzătoare normelor specifice locului de detenție, a participat în mod constant la programele desfășurate în penitenciar, a fost selecționat la activități de muncă, nu a fost sancționat și a fost recompensat de două ori cu suplimentarea dreptului la pachet; totodată, evaluarea psihologică a evidențiat stabilitate emoțională, inexistența de dificultăți de relaționare, potențial conflictogen scăzut, conformism la restricțiile specifice mediului penitenciar.

Rezultă, așadar, că este nu doar posibilă, dar și necesară reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului în sensul reducerii cuantumului acesteia la minimul special calculat prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu menținerea modalității de executare, prin privare de libertate, în vederea realizării scopului și funcțiilor pedepsei, după cum s-a argumentat și anterior, în cazul recurentului inculpat F.B.C.. Se reține, totodată, că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu pot reținute deoarece demersul inițiat de către inculpat nu s-a finalizat, astfel după cum impune norma invocată.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis recursul declarat de inculpatul M.M.M., casate în parte hotărârile anterior pronunțate, descontopită pedeapsa rezultantă de trei ani închisoare în pedepsele componente și redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani la 2 ani închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. vor fi contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului F.B.C. va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat M.M.M. perioada reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2011 la zi și se va constata că recurentul inculpat F.B.C. a fost arestat preventiv în perioada 14 octombrie 2011 - 16 februarie 2012.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul F.B.C. la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - până la prezentarea apărătorului ales - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat M.M.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 8 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în parte decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 1 din 8 decembrie 2011 a Tribunalului Ilfov, secția penală și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din legea 78/2000;

- 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din legea 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1)/209 alin. (1) lit. a) și e și alin. (3) lit. a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.M.M. sa execute pedeapsa principala cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.B.C., împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2011 la 12 iunie 2012.

Constată că inculpatul F.B.C.a a fost arestat preventiv în perioada 14 octombrie 2011 din 16 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat F.B.C. a la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 de RON reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.M.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM