Decizia nr. 1302/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 730 din 22 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.C.V., prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.V., la pedepsele:

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii arestării preventive de la 28 mai 2004 la 06 august 2004.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul L.A., la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului L.A. pe un termen de în cercare de 6 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare obligă inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b). să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. a constatat prevenția inculpatului de la 23 iulie 2004 la 28 decembrie 2004.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata D. (fostă T.) M.C., la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca aceasta să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei D. (fostă T.) M.C. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare obligă inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b). să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

Conform art. 88 C. pen. a constată prevenția inculpatei de la 02 august 2004 la 06 august 2005.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D.S. zis F., la pedepsele:

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1335 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. în pedepsele componente (pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 14 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006 și a menținut sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatului D.S. zis F. pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca acesta să execute în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus perioada executată în baza sentinței penale nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 de la data de 04 mai 2004 la 13 aprilie 2009 și de la 13 aprilie 2009 la zi.

A dispus anularea M.E.P.Î. nr. 218/2008 din 13 aprilie 2009 emis în baza sentinței penale nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 și a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î. conform dispozițiilor prezentei sentințe.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.M., la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului R.M. pe un termen de încercare de 5 ani, care s-a calculat conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b). să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus comunicarea deciziei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M.I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 7 alin. (1), (2) și (3) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.I. zis „G.”, la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 în condițiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen. a revocat beneficiul liberări condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și a contopit restul rămas neexecutat de 8 luni închisoare cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentința nr. 730 din 22 octombrie 2010 și au rezultat două pedepse principale respectiv o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.”, la pedepsele:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca aceasta să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 5 ani, care s-a calculat conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare a obligat inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b). să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a dispus comunicarea prezentei sentințe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.V., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe un termen de în cercare de 5 ani, care s-a calculat conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b). să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus comunicarea sentințe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu în condițiile art. 17 C. proc. pen. și a obligat în consecință inculpații S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., D.S. și P.V. la plata către partea vătămată minoră A.N.C. a sumei de 1000 lei și la plata către partea vătămată minoră I.Ț.G.T. a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 353 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. 6 lit. b) C. proc. pen. a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului J., aplicat prin ordonanța nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către S.A.J. București.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 4500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data de 30 decembrie 2005 în Dosarul nr. 706/D/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- S.C.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și 76 C. pen.;

- L.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 și

- D. (fostă T.) M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- S.C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- L.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.S. zis F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și 76 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- R.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.I., zis „G.” pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- I.A., zisă „A.” pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

- P.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același act de sesizare a instanței s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. în dauna părților vătămate S.D. și G.D.F., față de D.S. zis F. cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. pretins comise în dauna numiților H.Ș. și S.C.V., față de D.S. și P.C. cu privire la infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.; față de D.S. zis F. cu privire la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., față de P.C. cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., pretins comise asupra numiților H.Ș. și S.C.V., față de P.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, precum și față de H.Ș. sub aspectul complicității la infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 26 raportat la art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

De asemenea s-a mai dispus și disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituție săvârșite de dansatoarele clubului „O.”, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

În sarcina inculpatului S.C.V. s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în perioada cuprinsă între toamna anului 2002 - mai 2004 ar fi recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 ar fi recrutat, în vederea exploatării, în clubul „O.” pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. și A.R.C. și ar fi sprijinit săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acționa în clubul „O.”.

Cu privire la inculpatul L.A., în sarcina acestuia s-a reținut că în perioada ianuarie 2002 - mai 2004 ar fi recrutat și a înlesnit practicarea prostituției în clubul „O.” de către mai multe dansatoare. De asemenea, tot în sarcina acestuia s-a reținut că în intervalul iunie 2003 - aprilie 2004 ar fi recrutat în vederea exploatării în clubul „O.” pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. și A.R.C. și în aceeași perioadă ar fi sprijinit săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acționa în clubul „O.”.

În sarcina inculpatei D. (fostă T.) C.M. s-a reținut că ar fi înlesnit practicarea prostituției încasând comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte „O.”, în intervalul 2003 - martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, susținând în acest mod activitatea infracțională a grupului criminal organizat, din care ar fi făcut parte L.A., S.C.V., D.S., R.M.; M.I. și I.A.

Prin actul de sesizare a instanței s-a mai reținut în sarcina inculpatului R.M. zis „M.” că, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2002 ar fi înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere, dintre care unele minore, în clubul de noapte „O.”, iar la finalul anului 2002 și în cursul anului 2003 ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituției de către M.I., C.A. și, alături de inculpata I.A. ar fi determinat-o pe numita T.C.G. să practice prostituția, percepând jumătate de banii obținuți de aceasta din întreținerea de raporturi sexuale pentru sume de bani. Tot în intervalul 2002 - martie 2004 se reține că același inculpat ar fi sprijinit grupul de crimă organizată format din L.A., S.C.V., D.S., R.M., M.I. și I.A.

În sarcina inculpatului M.I., zis „G.” s-a reținut că în cursul anului 2003, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numita V.L. și altele, iar în perioada 2002 - martie 2004 ar fi sprijinit grupul de crimă organizată format din L.A., S.C.V., D.S., R.M.; M.I. și I.A..

Cu referire la inculpata I.A. zisă „A.” s-a reținut că în cursul anilor 2003 - 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere și ar fi tras foloase materiale din prostituarea numitelor P.C.D. și D.A.M.D. în incinta clubului de noapte „O.”. De asemenea se mai reține că în intervalul 2002 - martie 2004 ar fi sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., T.M.C., D.S., R.M. și M.I.

În sarcina inculpatului D.S. se reține că în perioada 2002 - martie 2004 ar fi înlesnit și constrâns la practicarea prostituției pe mai multe tinere, dansatoare în Clubul „O.”, printre care D.A. și Z.E.C., iar în intervalul 2002 - martie 2004 ar fi participat la constituirea grupului de crimă organizat format din L.A., S.C.V., T.C.M., M.I., R.M. și I.A.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., se reține în sarcina acestuia prin același act de sesizare că în intervalul 2002 - 2004 ar fi recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către mai multe dansatoare în Clubul de noapte „O.”.

Sub aspectul laturii civile s-a reținut că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Prin ordonanța nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004 s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii asupra unui imobil amplasat în București, Strada D-na Ghica și asupra unui autoturism J. cu număr de înmatriculare X aparținând inculpatului L.A.. Măsura asiguratorie a sechestrului s-a instituit numai asupra autoturismului, se mai reține în rechizitoriu, întrucât imobilul fusese anterior înstrăinat.

Prin sentința penală nr. 817/ F pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, la data de 03 iulie 2008 în Dosarul nr. 90/3/2006 a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului S.C.V., în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) al Legii nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. În baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 39/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, în baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1) și (4) al Legii nr. 678/2001 cu reținerea art. 13 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza aceleiași sentințe s-a dispus condamnarea inculpatului L.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 39/2003, la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., stabilindu-se ca în final să execute o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.

Conform art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata D. (fostă T.) M.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 39/2003 inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpata D. (fostă T.) M.C. să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S. la o pedeapsă de 5 ani închisoare iar în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și 76 lit. b) C. pen. cu referire la art. 9 alin 2 al Legii nr. 39/2003 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea 39/2003 a fost aplicată aceluiași inculpat o pedeapsă de 5 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Cu referire la inculpatul M.I., în temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea 39/2003 a fost aplicată aceluiași inculpat o pedeapsă de 7 ani închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.

Inculpata I.A. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. b) C. pen. și de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. În conformitatea cu dispozițiile art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, inculpata fiind obligată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. b) C. pen., în regim de suspendare a executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

Sub aspectul laturii civile s-a luat act că părțile civile nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Împotriva acestei soluții au formulat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În susținerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a învederat nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaților S.C.V. și L.A., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001; nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului D.S. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a aplicării necorespunzătoare a dispozițiilor art. 9 alin. (2) al Legii nr. 39/2003; neaplicarea prevederilor art. 39 alin. (2) C. pen. în privința modalității de stabilire a pedepselor aplicate inculpatului M.I.; greșita aplicarea a prevederilor art. 65 C. pen. în raport de pedepsele rezultante aplicate inculpaților S.C.V., L.A., D.S., M.I., greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, precum și nelegala și netemeinica aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și 74 lit. c) în privința inculpaților S.C.V., D. (fostă T.) M.C. și D.S.

Prin decizia penală nr. 97/ A pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 13 aprilie 2009 au fost admise apelurile declarate de parchet și de către inculpați împotriva sentinței penale nr. 817 din 03 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, dispunându-se desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut în esență că în ședința de judecată din data de 12 iunie 2008, instanța de fond, deși a luat cunoștință de limitele mandatului apărătorului substituent și de refuzul acestuia de a le depăși, deci de imposibilitatea de a participa la dezbateri pe fond, a procedat la judecarea cauzei, amânând pronunțarea cauzei la data de 03 iulie 2008, când apărătorul ales a putut formula concluzii scrise pe un probatoriu administrat preponderent în cursul urmăririi penale, situație în care se poate concluziona că inculpatul L.A. a fost judecat în lipsa apărătorului său.

Se mai reține de instanța de control judiciar că a fost încălcat dreptul la apărare și implicit dreptul la un proces echitabil pentru apelantul inculpat L.A., cu consecința nulității hotărârii, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 21 mai 2009 sub nr. 90/3/2006.

Prin încheierea de ședință pronunțată la termenul de judecată din data de 04 ianuarie 2010 s-a reținut că nulitatea absolută incidentă în cauză nu are efecte extensive, legea de procedură penală nereglementând expres acest efect și deci nu afectează actele de procedură îndeplinite cu ocazia primului ciclu procesual.

Cu ocazia rejudecării, instanța a procedat la audierea martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. și Z.I. precum și a martorilor D.I., L.A., P.I., C.M., N.L.Ș., M.P., P.I.N. și G.I.L., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. Cu privire la ceilalți martori menționați în citativul actului de sesizare instanța, având în vedere mențiunile precizate în procesele verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere, a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca la pronunțarea sentinței să fie avute în vedere depozițiile date de martori în faza de urmărire penală.

Față de faptul că anterior admiterii apelului și trimiterii cauzei spre rejudecare, instanța inițial investită cu soluționarea prezentei cauze a procedat la audierea martorilor D.M., C.L., M.V., G.A.A., I.T., T.M., B.Z.M., R.L.D., B.N.I., G.P.L., H.C., T.C.G., S.L., Z.E.C., P.C.D., C.M.C., H.N., C.M., D.R.I., T.A.V. și G.D.F., având în vedere motivul invocat în decizia instanței de control judiciar, nu s-a mai procedat la reaudierea acestora, apreciind că probele administrate cu ocazia primului ciclu procesual sunt câștigate judecății, în absența unei prevederi legale care să reglementeze expres efectul extensiv al nulității absolute.

De asemenea, în urma materialului probator administrat în această fază procesuală, instanța a procedat și la reaudierea inculpaților, cu excepția inculpaților S.C.V., cu privire la care au fost efectuate mai multe demersuri pentru a afla adresa acestuia precum și dacă se mai află pe teritoriul țării, în contextul în care din adresa transmisă de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a rezultat că inculpatul figurează „emigrat în Franța din anul 1979”, iar la adresa comunicată ca fiind adresa de domiciliu a rezultat că imobilul este demolat.

Cu referire la inculpatul P.V., deși instanța a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere pentru termenul de judecată din data de 18 octombrie 2010, în procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere s-a reținut că inculpatul nu mai locuiește la adresa de domiciliu ci stă fără forme legale în București și nu dorește ca adresa să fie adusă la cunoștința organelor de poliție. În aceste condiții, inculpatul P.V. s-a prezentat în fața instanței la termenul din 18 octombrie 2010, dar după finalizarea cercetării judecătorești, astfel încât, în condițiile mențiunilor din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, instanța nu a mai procedat la audierea inculpatului, acesta având doar ultimul cuvânt, în conformitate cu dispozițiile art. 341 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului în condițiile art. 345 alin. (1) C. proc. pen., instanța va reține următoarea situație de fapt:

1. Cu privire la inculpatul S.C.V.

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a rezultat că în intervalul cuprins între toamna anului 2002 și luna mai 2004 inculpatul a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele clubului de noapte O.. De asemenea mai rezultat că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a recrutat în vederea exploatării în același local pe dansatoarele minore D.A.M.D., A.N.C. și A.R.C. În aceeași perioadă rezultă că inculpatul a participat la constituirea și a sprijinit săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acționa în Clubul de noapte „O.”, tocmai în acest scop, grup în componența căruia intrau inculpații L.A., T.C.M., D.S., R.M., M.I. și I.A.

Situația de fapt reținută de instanță în sarcina inculpatului S.C.V. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, respectiv depozițiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. și Z.I. precum și a martorilor D.I., L.A.; P.I., C.M., N.L.Ș., M.P., P.I.N. și G.I.L., declarațiile celorlalți coinculpați, coroborate cu declarațiile părților vătămate S.D., P.A., B.N.G., M.V.A., procesele verbale de recunoaștere după planșele fotografice, respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală și părțile vătămate S.D. și P.A., respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală și martorii V.L., C.M., Z.J.M.

Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 22 aprilie 1998 a fost înregistrată în Registrul Comerțului sub numărul 140/1990/1998 SC R. SRL, avându-i drept asociați pe N.C. și pe inculpatul S.C.V., iar la data de 02 martie 1999, inculpatul S.C.V. a cesionat integral părțile sociale asociatului N.C., acesta devenind asociat unic al SC R. SRL.

La data de 21 ianuarie 1999 SC R. SRL a închiriat un spațiu amplasat pe Strada Vasile Lascăr, spațiu care a devenit punct de lucru al societății, iar la data de 14 martie 2000, N.C. a cesionat toate părțile sale sociale inculpatului L.A., acesta devenind asociat unic.

Ulterior, prin contractul de cesiune încheiat la data de 02 aprilie 2002, inculpatul L.A. a cesionat inculpatului S.C. - 35 de părți sociale.

La data de 14 iunie 2002, societatea comercială și-a extins obiectul de activitate cu „escort service”, impresariat artistic, cafenele și baruri, desfășurându-și activitatea la punctul de lucru din strada Vasile Lascăr, prin punerea în funcțiune și exploatarea unui local de noapte sub titulatura „Night Club Bar O.”, activitatea barului fiind coordonată de asociații și administratorii SC R. SRL

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a rezultat că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al Clubului de Noapte O., inculpatul S.C.V. a recrutat și îndemnat dansatoarele să se prostitueze la îndemnul său, la început activitățile specifice fiind efectuate chiar în incinta clubului, într-o cameră special amenajată, amplasată la etajul imobilului. Dansatoarele care practicau prostituția primeau cheia de acces în această cameră de la inculpatul S., sau, după caz de la inculpații L. sau D. (fostă T.) M.C.

Din suma de bani pe care clientul care apela la serviciile dansatoarelor îi plătea erau reținuți circa 30% de către inculpatul S. sau de ceilalți inculpați.

Situația de fapt este demonstrată prin depozițiile martorilor P.E. și N.L.R., clienți ai barului, aceștia indicându-l pe inculpatul S.C.V. ca fiind cel care le-a spus că își pot alege câte o dansatoare din club cu care pot întreține raporturi sexuale în schimbul unei sume de bani precum și faptul că dansatoarele se prostituau cu diverși clienți.

Conform celor susținute de martorul cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. (filele 190 -103 vol. IV dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 a aflat despre existența barului „O.”, în timp ce se afla în zona Pieței Galați, a intrat și s-a așezat la o masă cu scopul de a servi o băutură răcoritoare. În acest context, la masa respectivă s-au așezat două dansatoare care au intrat în dialog cu martorul, cerându-i acestuia să le „facă cinste” cu câte o băutură, în caz de refuz urmând să plece. În continuare martorul le-a comandat celor două dansatoare câte un R.B. cu whisky și, în timp ce discuta cu acestea, la masa respectivă s-a prezentat o persoană de sex masculin, care s-a recomandat drept „C.” spunându-i martorului că, dacă dorește să întrețină raporturi sexuale cu vreuna dintre dansatoare, o poate alege pe care îi place, urmând să se înțeleagă cu aceasta asupra sumei aferente. De asemenea martorul a mai relatat că patronul C. i-a mai spus că poate folosi în acest scop camera de masaj amplasată la etaj. După aproximativ o lună de zile martorul s-a prezentat din nou în același bar, s-a așezat la o masă și a început să facă consumație, împrejurare în care la masa unde se așezase s-a prezentat o dansatoare de etnie rromă, înaltă de aproximativ 1,60 m, cu vârsta de aproximativ 24-25 de ani și care s-a recomandat M. Martorul i-a propus dansatoarei respective să meargă pentru a întreține raporturi sexuale, însă dansatoarea a refuzat inițial, pretextând că are probleme cu șefii. Martorul a contactat-o ulterior pe telefonul mobil, cei doi întâlnindu-se în oraș și deplasându-se la Hanul M., unde au închiriat o cameră și au întreținut raporturi sexuale, martorul plătind suma de 100 de euro.

La un interval de aproximativ 2-3 luni, martorul mai susține s-a deplasat din nou la barul respectiv și a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreținuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, acesta condiționând întreținerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea de către acesta din urmă a unei șampanii la bar, susținând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar.

În consecință martorul susține că s-a prezentat la bar, unde servea o fată brunetă, în vârstă de aproximativ 25 de ani, unde a achitat sume de 300.000 lei, reprezentând consumația A., după care a plătit și suma de 1.200.000 lei, spunându-i martorei că este „șampania pentru A.”. Conform depoziției martorului, barmanița a luat banii și, deși martorul a așteptat să i se ofere un pahar de șampanie, acest lucru nu s-a petrecut. În acest timp, A. s-a îmbrăcat, plecând împreună cu martorul la un hotel, unde cei doi au întreținut raporturi sexuale normale, martorul plătind în schimb suma de 50 dolari S.U.A. În aceeași împrejurare, martorul mai susține că A. a susținut că este chiar amanta inculpatului S.C.V.

Martorul P.E. mai susține că a luat numărul de telefon al persoanei A. și după o perioadă de timp a contactat-o telefonic și a întrebat-o dacă este de acord să îl însoțească la Pitești. Ca urmare a faptului că a fost de acord, cei doi s-au deplasat împreună la Pitești și s-au cazat la un hotel, cei doi întreținând raporturi sexuale, în schimbul cărora martorul a achitat suma de 100 dolari S.U.A.

Cu ocazia recunoașterii din planșa fotografică, la data de 17 decembrie 2004, martorul a recunoscut-o pe numita A. în persoana părții vătămate M.V.A.

Depozițiile martorului cu nume de cod P.E. sunt confirmate prin declarațiile date de martora M.V.A. (filele 193-198 vol. 2 dosar urmărire penală), aceasta susținând că încă de la angajare în barul O., inculpatul S. i-a promis că va putea câștiga sume mai de bani spunându-i că, dacă dorește poate ieși din bar cu clienții în scopul de a întreține cu aceștia raporturi sexuale, urmând a solicita în schimbul acestor servicii între 100 dolari S.U.A. și 100 euro, niciodată mai puțin. Conform depoziției date de aceeași martoră, inculpatul i-a condiționat plecarea de la bar cu un client de plata sumei de 1.000.000 ROL lei în numerar. Cu referire la sumele de bani pe care i le plătea inculpatului, martora a relatat că prefera să-i dea din banii pe care-i avea asupra sa, înainte de a ieși cu clientul, ca urmare a faptului că primea bani în valută de la clienți și nu-i convenea să-i schimbe la inculpatul S.C.V.

Deși a aflat de la inculpat despre existența camerei amenajate la etaj pentru întreținerea de raporturi sexuale, martora susține că, față de condițiile precare din această încăpere, a început să meargă cu clienții pe la diferite hoteluri din București, de regulă unde aceștia erau cazați, deplasarea la hotel având loc cu taxiul, ca și întoarcerea.

În luna martie 2004, a mai arătat martora M.V.A., în urma unei razii făcute de organele de poliție la barul O., inculpatul S.C.V. a strâns toate dansatoarele într-o ședință și a instituit o nouă regulă, conform cu care, când dansatoarele se prostituau, nu îi mai remiteau lui personal suma de 1.000.000 ROL în numerar, ci trebuiau să lase la bar suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea a două băuturi alcoolice, care în realitate nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiași ședințe, a mai arătat martora, inculpatul S. a interzis folosirea camerei de la etaj în scopul întreținerii de raporturi sexuale, toate fetele urmând a ieși în oraș cu scopul de a se prostitua, la hotel sau la domiciliul clientului. Din declarațiile martorei mai rezultă că la această ședință a fost prezent și inculpatul L.A., care la sfârșit le-a întrebat pe dansatoare dacă au înțeles noile reguli impuse. Din aceeași depoziție mai rezultă că martora a lucrat anterior ca dansatoare într-un alt bar, însă acolo nu a practicat prostituția ci doar a dansat pe muzică orientală. Practicarea prostituției a început-o în barul O., a mai susținut martora, la îndemnul inculpatului S.C., acesta convingând-o și încurajând-o să practice prostituția, deoarece și celelalte dansatoare procedau la fel. De asemenea martora mai susține că aici a găsit un mediu prielnic, având în vedere condițiile în care funcționa barul de noapte, fiind frecventat de cetățeni străini cu posibilități financiare peste media clienților obișnuiți ai barului, martora fiind tentată să întrețină raporturi sexuale cu aceștia î schimbul unor sume de bani în valută.

Declarațiile martorului cu nume de cod P.E. și declarațiile martorei M.V.A., audiată inițial în calitate de învinuită sunt confirmate prin declarațiile date de partea vătămată I.Ț.G.T. (filele 245-254 vol. 2 dosar urmărire penală). Din declarațiile acesteia rezultă că a ajuns să lucreze în barul O. și l-a cunoscut pe inculpatul S.C.V., fiind angajată inițial ca dansatoare, însă fără salariu pe o perioadă de probă, timp de o lună de zile, inculpatul prezentându-i posibilitatea de a câștiga bani de la clienți, prin dans sau prin consumația făcută cu aceștia la masă. Din discuțiile purtate cu mai multe fete care lucrau în același bar, a mai arătat partea vătămată, a rezultat că dansatoarele practicau prostituția, pretinzând de la fiecare client sume de bani între 100 dolari S.U.A. și 100 euro, fiind obligate să-i achite inculpatului S. suma de 800.000 - 1.000.000 ROL pentru fiecare client cu care întrețineau raporturi sexuale. Ca urmare a faptului că partea vătămată nu câștiga destui bani din dans, a început să practice prostituția. Într-una dintre seri, a mai susținut partea vătămată, s-a așezat la masa unui bărbat cu care a intrat în vorbă, iar acesta a întrebat-o: „pe cât se pleacă”, partea vătămată răspunzând 100 dolari S.U.A. sau 100 euro. În măsura în care primea bani în valută, a mai arătat partea vătămată, îi schimba la inculpatul S., acesta îi dădea suma în lei și păstra 800.000 - 1.000.000 ROL. De asemenea, de la celelalte dansatoare partea vătămată a aflat de existența camerei amplasate la etajul imobilului în care funcționa barul O., partea vătămată folosind această cameră, deoarece în prima fază îi era teamă să deplaseze cu clienții în oraș.

În cazul în care inculpatul S.C.V. nu se afla în bar, mai susține partea vătămată, banii încasați de la clienții cu care întreținerea raporturi sexuale erau lăsați barmaniței C., aceasta având cunoștință de proveniența banilor. În barul respectiv se prostituau mai multe dansatoare, între care erau și trei minore: R., C. și A.M., iar patronii le cunoșteau vârsta, având în vedere că la angajare tuturor li se cereau buletinele, actele erau fotocopiate iar ulterior erau cerute și analize medicale, evidența fiind ținută de A., secretara barului.

În urma raziei care a avut loc în luna martie 2004, a mai arătat partea vătămată, inculpatul S.C. a instituit regula de a nu se mai folosi pentru întreținerea de raporturi sexuale pe bani cu clienții camerele de la etajul clădirii barului, urmând a ca să se iasă cu clienții la hoteluri sau unde doresc aceștia.

De asemenea aceeași parte vătămată a mai declarat că la data de 14 septembrie 2004 a fost citată pentru a se prezenta la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi audiată, motiv pentru care l-a contactat pe inculpatul S. iar acesta a invitat-o la el acasă. Aici inculpatul i-ar fi explicat părții vătămate că a fost arestat, spunându-i acesteia că, dacă se va duce la parchet să declare că a avut salariu, că nu s-a prostituat, că nu i-a cerut banii obținuți din prostituție, după care i-a dat numărul de telefon al avocatului său.

Din procesul verbal de prezentare a albumului foto (filele 255-258 vol. II dosar urmărire penală) rezultă că partea vătămată I.Ț.G.T., după ce a privit cu atenție șase fotografii - D.R.D., O.S.I., P.I.C., N.L.Ș., R.M. și P.Ș. - a declarat că îl cunoaște pe bărbatul din fotografia de la numărul 4 ca fiind unul dintre clienții fideli ai barului O. Acesta era însoțit în permanență de un alt bărbat, în stare avansată de ebrietate, cei doi obișnuind să aleagă dansatoarele din bar, cu care întrețineau raporturi sexuale pe bani. A mai arătat partea vătămată că o dată s-a deplasat la locuința acestuia, împreună cu prietenul său și o altă dansatoare, întreținând raporturi sexuale normale și orale cu prietenul său, în schimbul sumei de 100 euro.

Conform aceluiași proces verbal, s-a procedat la citirea datelor de stare civilă ale persoanei reprezentate în fotografia nr. 4, respectiv N.L.Ș.

Declarațiile părții vătămate I.Ț.G.T. sunt confirmate prin depozițiile martorului N.L.Ș., care, audiat fiind atât în faza de urmărire penală (fila 229 vol. 4 dosar urmărire penală) și în faza de cercetare judecătorească (fila 207 vol. II dosar rejudecare) a arătat că în cursul lunii aprilie 2004 s-a deplasat la barul „O.” împreună cu un prieten al său pe nume R.. În barul O., a mai arătat martorul, s-a întâlnit cu D., care ere îmbrăcată în ținută sumară de dansatoare, aceasta venind la masă împreună cu o altă colegă a ei, pe care a prezentat-o tot sub numele de D. Cele două tinere i-au îndemnat să facă consumație, respectiv să le dea de băut câte o băutură alcoolică. La un moment dat, a mai arătat martorul, le-a propus celor două fete să plece din bar pentru a întreține raporturi sexuale. La terminarea consumației au plecat împreună din bar, spre domiciliul martorului N.L.Ș., cu autoturismul proprietate personală, însă pe drum, D. a fost contactată pe telefonul mobil și nu a mai venit la domiciliul martorului. Împreună cu R., a mai arătat martorul N., au întreținut raporturi sexuale cu fata care rămăsese cu ei, după care, fiecare dintre ei i-a achitat câte 1.500.000 ROL. Ca urmare a faptului că se afla în relații bune cu D., martorul mai susține că aceasta nu i-a impus o sumă de bani pentru întreținerea unui raport sexual, iar de atunci nu a mai întâlnit-o.

La data de 05 noiembrie 2004, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, martorului i s-a prezentat un album foto, reprezentând mai multe dansatoare din barul O., iar la poziția nr. 40 a recunoscut-o pe D. în persoana martorei P.A. La poziția 39 din același album martorul a recunoscut-o pe prietena D. în persoana părții vătămate S.D.

În fața instanței de judecată, la termenul din 01 martie 2010, martorul a menținut toate declarațiile date anterior, reiterând în esență că a plecat din barul O. cu una dintre dansatoare și cu un prieten al său pe nume R.C., plătind pentru întreținerea unui raport sexual aproximativ 2.000.000 ROL.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. (filele 1 - 4 vol. 2 dosar urmărire penală) confirmă declarațiile martorului N. și ale părții vătămate I.Ț.G.T. Astfel S.D. a declarat că a lucrat în barul O. aproximativ 3 luni, perioadă în care a avut șase clienți cu care s-a prostituat, aceștia fiind exclusiv străini. O dată a cerut și de la un client al barului suma de 50 de euro pentru a întreține un raport sexual, iar când s-a dus la inculpatul S.C., acesta i-a spus: „de ce ai cerut atâta, ca să-mi dai mie 500.000 ROL?”

La rândul său, partea vătămată S.D. a arătat că avea cunoștință de existența camerei de la etaj, încăpere destinată întreținerii de raporturi sexuale, a cărei cheie de acces se afla la barmanița C., aceasta cunoscând destinația camerei. Înafara unui raport sexual pe care partea vătămată S.D. l-a întreținut cu inculpatul S.C.V., aceasta a mai folosit o singură dată camera, raporturile sexuale cu ceilalți clienți fiind întreținute la hotelurile unde erau cazați. În cazul în care banii nu erau lăsați inculpatului S.C. la ieșirea din bar, a mai arătat partea vătămată, banii erau lăsați la bar barmaniței C.. Ulterior, inculpatul S. le-a spus că ori de câte ori vor ieși cu clienții pentru întreținerea de raporturi sexuale, banii vor trebui plătiți nu lui, ci prin achitarea la bar a contravalorii a două băuturi (tot suma de 800.000 ROL la barmanița C. În realitate băuturile nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiași discuții, inculpatul S. le-a mai adus la cunoștință să nu mai folosească pentru întreținerea de raporturi sexuale camera de etajul imobilului, fiind necesar să iasă cu clienții afară din bar, la hoteluri sau la locuințele lor. Toate aceste măsuri impuse, a mai arătat partea vătămată, au fost percepute ca o stare de pericol și ca urmare a controlului efectuat de poliție capitalei.

S.D. a mai arătat că inculpatul S.C.V. a angajat în bar și minore, care de asemenea practicau prostituția la îndemnul acestuia, acesta trăgând foloase de pe urma practicării prostituției.

Declarația părții vătămate S.D. este confirmată prin declarațiile martorelor D.A.M.; A.N.C. și A.R.C.

Printre dansatoarele care au activat în intervalul 2002-2004 în Cubul O. s-au aflat minorele C.G., R.D.A., T.A.N. și A.N.C., cu excepția minorei T.A.N., toate informându-l pe inculpatul S. despre vârsta lor reală în momentul angajării și în momentul în care acesta le explica posibilitatea suplimentării veniturilor prin întreținerea de raporturi sexuale cu clienții localului. Spre exemplu, din declarația martorei R.D.A. (filele 340-348 vol. II dosar urmărire penală) rezultă că aceasta i-a prezentat inculpatului cartea de identitate iar acesta a susținut inițial că el nu angajează minore, însă martora a insistat, susținând că se întreține singură, motiv pentru care inculpatul a fost de acord să rămână, spunându-i totodată martorei să declare clienților sau organelor de poliție că este majoră. A mai arătat martora că inculpatul i-a spus că poate pleca cu clientul care-i place și nu contează câți bani îi cere acestuia pentru a întreține un raport sexual, însă a adăugat că o parte din suma de bani trebuie să-i revină lui: Inculpatul i-a mai spus martorei să-i dea suma de 800.000 lei de la fiecare client cu care se prostitua, iar dacă aceasta ar fi încasat mai mult de 100 euro sau 100 dolari S.U.A., trebuia să-i dea 1.000.000 ROL.

La aproximativ trei zile de această discuție, a mai arătat martora, într-una din nopțile în care se afla la program, a fost chemată împreună cu dansatoarea G.P. zisă G. care la data respectivă era și ea minoră, la masă de doi clienți. După ce l-au informat pe inculpatul S.C., cele două dansatoare au plecat cu cei doi clienți până la un camping amenajat în zona Comunei Berceni, unde au întreținut raporturi sexuale, fără a plăti vreo sumă de bani.

Conform celor susținute de aceeași martoră, în barul respectiv lucrau ca dansatoare și practicau prostituția A.M., G., A. și R., minore la rândul lor.

Din discuțiile purtate cu celelalte dansatoare, martora a aflat despre existența camerei de la etajul imobilului, însă nu a utilizat niciodată această cameră, deoarece nu a fost tentată. Din prostituție a câștigat 2000-3000 euro, dându-i inculpatului S.C. la fiecare ieșire din bar sune cuprinse între 800.000 ROL și 1.000.000 ROL.

În luna martie 2004, în urma unei descinderi a poliției, a mai arătat martora, patronii C. și A. au strâns toate dansatoarele și au făcut o ședință în care inculpatul S. a afirmat că au existat dansatoare care au afirmat în declarațiile date faptul că se prostituează iar patronii primeau bani pentru această activitate, atrăgându-le atenția dansatoarelor „M. Pitica” și „M. Moldoveanca” că declaraseră adevărul și le-a mustrat pentru acest lucru. După aceea cei doi patroni au stabilit să nu mai fie folosită camera de la etaj pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cui clienții ci acestea urmau să se desfășoare la hotel. De asemenea s-a mai stabilit să nu i se dea banii proveniți din prostituție lui C. ci să se lase de către clienți contravaloarea a trei băuturi alcoolice (cca 1.200.000 lei), care în realitate nu se consumau. În urma acestei ședințe, a mai arătat martora, inculpatul L.A. a venit la toate dansatoarele cu niște formulare tipizate, cerându-le să fie semnate.

De asemenea minora T.A.N. i-a spus inculpatului S.C.V., atunci când un bărbat i-a cerut să-l însoțească la u hotel pentru a întreține raporturi sexuale contra cost că, deoarece era minoră, nu avea acces la camerele de hotel. În aceste împrejurări, a mai arătat martora T.A.N., deși inculpatul S. a aflat cu certitudine că era minoră, a continuat să-i înlesnească practicarea prostituției, lăsând-o să meargă cu bărbații pe care îi racola în camera de la etajul clubului.

De asemenea martorul H.Ș., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcționat ca agent de pază al clubului O. a observat că patronii acestui club, respectiv inculpații L.A. și S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți pentru actele sexuale întreținute cu aceștia. Suma de bani respectivă era înmânată direct inculpatului S.C., dansatoarele recurgând la acest gest pentru a obține acordul acestuia pentru a părăsi barul. Același martor a mai arătat că raporturile sexuale ale dansatoarelor cu clienții aveau loc în diferite hoteluri sau în camera de la etaj a imobilului. De asemene martorul a mai susținut că patronii barului angajau și dansatoare minore care totodată practicau prostituția, făcând referire expresă la A.M. din Slatina (D.A.M.), A.G. din București și R. (A.R.C.)

La rândul ei martora G.I.L., audiată atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a arătat că l-a auzit pe inculpatul S.C. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliției în bar, acestea să declare lucrătorilor poliției că sunt majore.

De asemenea partea vătămată A.N., minoră la data comiterii faptelor deduse judecății, a declarat că, fiind angajată în luna martie 2004, ca dansatoare în barul O., de aproximativ 10 ori a plătit comisionul care revenea patronilor din prostituarea ei, iar inculpatului L.A. personal, de două trei ori, atunci când inculpatul S. nu era prezent în club. Ca și celelalte dansatoare a arătat că, după razia organelor de poliție nu a mai practicat prostituția în incinta clubului ci, în afara acestuia, iar banii erau dați sub forma valorii a două băuturi numitei T.C., de la care primea un bon de casă.

La rândul lor martorii H.N. și C.M., angajați în calitate de supraveghetor și respectiv paznic, la centrul de primire minori C. au arătat că în luna aprilie 2004, după descinderea organelor de poliție) inculpatul L.A. s-a prezentat ca o rudă a trei minore (C., A.M. și o a treia de care nu și-au amintit), cerându-le să-i faciliteze să vorbească cu acestea într-una din nopțile lunii respective. Aceste aspecte sunt confirmate și prin declarația părții vătămate A.N. - C., aceasta susținând că într-una dintre nopți a venit inculpatul L.A. și i-a spus în prezența martorei D.A.M. să aibă grijă ce va declara la parchet, încercând să-i dea suma de 500.000 lei, după ce în prealabil a chestionat-o cu privire la declarațiile date deja în momentul depistării.

De asemenea martora D.M., de asemenea dansatoare în Clubul O., a susținut că aproape 15 dansatoare practicau prostituția, trei dintre acestea fiind minore. Conform depoziției date de aceeași martoră, dacă inculpatul S. lipsea o perioadă de timp, acești bani erau strânși de celălalt patron L.A., sau, fata de la bar, C.. Atât L.A. cât și C., a mai arătat martora D.M., știau că acești bani provin de pe urma practicării prostituției de către dansatoare.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul S.C.V. a manifestat o poziție procesuală cooperantă, declarând la data de 07 noiembrie 2005 (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) că R.M. nu era șoferul clubului O. și nici al lui L.A., fiind o cunoștință mai veche a lui L.A., având anterior mai multe fete care se prostituau pentru el în club. În mod cert R.M. era omul de încredere al inculpatului D.S., zis F., a mai arătat inculpatul S.C.V., deoarece a afirmat în club că D. este mult prea sus, are multe afaceri iar dacă patronii Clubului O. ar avea probleme cu clienți turbulenți sau cu alte persoane din lumea interlopă i se poate solicita sprijinul. De asemenea, a mai susținut inculpatul S., D.S., zis F. îl suna pe R.M. ca să-l anunțe că vine în club. Stând la intrarea în club, inculpatul R. vedea cu cine pleacă fiecare dansatoare și când se întoarce, le ducea cu mașina în locuințele închiriate special în acest scop. Și cu privire la activitatea inculpatului M.I., S.C. a declarat că era proxenet, că avea o fată care se prostitua pentru el și se numea M.V.. De asemenea a mai arătat că L.A. era prieten cu D.S., acesta din urmă impunând barului o taxă de protecție lunară de 300 dolari S.U.A. Inculpatul S. a mai susținut că nu a avut cunoștință inițial de nici o fată care era minoră și dansa în clubul O., bănuind acest lucru în două situații cu privire la C. și la prietena acesteia, dar, fiind vorba de o chestiune de ordin administrativ, l-a solicitat pe L.A. să facă verificări, iar acesta i-a spus inculpatei I.A. să facă verificări.

Cu referire la T.C., a mai arătat că aceasta avea calitatea de barman, fiind persoana de încredere a inculpatului L.A., luând banii de la acele dansatoare care doreau să iasă împreună cu un client spre sfârșitul programului și întocmind î schimb o notă de plată. Conform declarațiilor date de inculpatul S., procedeul era următorul: în situația în care o dansatoare pleca și nu își îndeplinea norma de două băuturi comandate de către client, dacă dorea să iasă din club, cu diverse motivări, însoțită de un client, lăsa sumele arătate mai sus și care însemnau 300.000 ROL - 350.000 ROL pentru un cocktail la bar. T.C. aduna banii și-i dădea dimineața lui L.A.. Contravaloarea unui coctail era plătită de către clientul care dorea să iasă cu dansatoarea, dacă aceasta avusese în programul ei un client care comandase deja o băutură. Dacă se comandau de către clienții dansatoarei, cele două băuturi sau una mai scumpă de circa 700.000 lei, atunci clientul, când ieșea cu dansatoarea din club nu mai plătea nimic iar dansatoarea își lua 20% din băutura respectivă. A mai arătat inculpatul S. că a acceptat în anturajul clubului persoane ca R.M. și M.I., deoarece i-a găsit în club la venirea sa, „făceau parte din decorul clubului, împreună cu F.”. L.A. a impus regula clubului, în sensul acceptării prezenței acestora, deoarece ar fi ferit barul de neplăcerile cu lumea interlopă. În măsura în care ar fi renunțat și ar fi părăsit clubul O., a mai arătat inculpatul S.C., ar fi pierdut toată suma de bani investită acolo, circa 16.000 euro și i-ar fi fost teamă pentru viața sa.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate demonstrează implicarea inculpatului S.C.V. în activitatea infracțională care se derula în cadrul Clubului O., rezultând că a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”. Faptul că inculpatul s-ar fi ocupat de partea artistică iar inculpatul L.A. de partea administrativă nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere, în condițiile în care din declarațiile celorlalte persoane implicate în activitatea infracțională rezultă cu certitudine că inculpatul le-a precizat clar dansatoarelor că pot obține sume de bani din practicarea prostituției, afirmând în prezența unor consumatori de la barul respectiv că pot întreține relații sexuale cu dansatoarele din local. De asemenea depozițiile martorilor, astfel cum au fost mai sus analizate demonstrează că inculpatul S. a pretins o parte din suma cu care dansatoarele din bar erau remunerate de clienții care doreau să întrețină raporturi sexuale.

În egală măsură instanța va reține că mijloacele de probă au demonstrat că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiași bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. și A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoștință că acestea sunt minore și spunându-le să declare clienților sau organelor de poliție că sunt majore. Apărările inculpatului S., conform cu care avea cunoștință de faptul că un contract individual de muncă se poate încheia începând cu vârsta de 15 ani nu pot fi reținute și nu au relevanță în cauză, nefiind vorba de încheierea unui contract având ca obiect prestarea unei activități licite, ci, dimpotrivă de organizarea unei activități infracționale.

În drept, faptele inculpatului S.C.V., constând în aceea că în perioada cuprinsă între toamna anului 2002 - mai 2004 a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.” întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiași bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. și A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoștință că acestea sunt minore întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecății.

Sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice formulate cu ocazia primului ciclu procesual, prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.C.V., din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., instanța va reține în primul rând că, deși apărătorul din oficiu nu a mai pus în discuție această apărare, față de faptul că a existat o asemenea cerere cu ocazia primului ciclu procesul, este necesară analizarea acesteia pentru garantarea dreptului la apărare, precum și a dreptului la un proces echitabil. În condițiile în care nu a existat o cerere expresă cu ocazia prezentei judecăți, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, instanța va reține că garanțiile procedurale prevăzute de art. 334 C. proc. pen., avute în vedere de instanța inițial sesizată, subzistă și în prezent. De altfel în condițiile în care inculpatul S.C.V. nu a putut fi depistat la o adresă cunoscută în țară iar apărarea nu a propus o cerere de schimbare a încadrării juridice, acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării sub aspectul altei încadrări juridice nu s-ar fi justificat în cauză.

Cu referire la fondul cererii de schimbare a încadrării juridice, instanța va reține că Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane incriminează în diferite forme, faptele privind traficul de persoane în scopul exploatării acestora. Legea nu impune însă ca exploatarea persoanelor traficate să se fie realizat în fapt, acesta fiind cerută numai ca scop urmărit de făptuitor. Prin urmare infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. Astfel, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speță persoane minore, îmbracă forma unei infracțiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condițiile existenței concursului de infracțiuni.

De altfel, prin Decizia nr. 16 din 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Drept urmare, se mai arată în considerentele deciziei menționate, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. In cazul în care o persoana, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen.

In situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

In cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate la pct. 2 și 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reține săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

În cauză, având în vedere modalitățile de acțiune folosite de inculpatul S.C.V., astfel cum au fost anterior analizate, în mod corect s-a reținut în actul de sesizare a instanței un concurs între infracțiunea de proxenetism în formă continuată și infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 13 al Legii nr. 678/2001. Conform mijloacelor de probă administrate, în cauză s-a demonstrat primirea de către inculpatul S.C.V. a unor persoane minore, cunoscând cu certitudine vârsta acestora, precum și faptul că același inculpat a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea.

Față de aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.C.V., prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.

2. Cu privire la inculpatul L.A.

În baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța va reține că în intervalul martie 2002- martie 2004, în calitate de asociat al clubului de noapte „O.” a recrutat și îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său și al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituția în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C., L.A. sau, în cazul în care aceștia ar fi lipsit de la inculpata D. (fostă) T.M.C.. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S. percepeau în avans 30%, 20% sau chiar 10%.

Conform celor arătate la punctul precedent, dansatoarele îi însoțeau pe clienți și în afara clubului, unde întrețineau raporturi sexuale cu aceștia, fie la hotel, fie la locuințele lor.

Din investigațiile efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că dansatoarele clubului de noapte „O.” se deplasau la diferite hoteluri de lux din București cu scopul de a întreține raporturi sexuale cu cetățenii cazați la aceste unități, fiind vorba cu precădere de cetățeni străini.

Edificatoare sunt în acest sens adresele emise de Hotel Intercontinental SA, prin care s-a comunicat faptul că martora I.T. l-a vizitat pe cetățeanul englez B.W. la data de 26 februarie 2004, între orele 0.30 - 01.00, pe cetățeanul italian A.L. la data de 06 martie 2004, pe numitul C.M. la data de 09 martie 2004, pe cetățeanul italian G.M. la data de 22 martie 2004, precum și pe cetățeanul elvețian T.A. la data de 31 martie 2004.

Din relațiile furnizate de aceeași unitate hotelieră rezultă că și martorele B.Z.M., Z.J.M.; M.V.N., M.V.A., G.F. și M.I.N. au vizitat cetățeni străini cazați în hotel.

Relațiile scrise comunicate de hotelul A.P.H. demonstrează că martorele I.T., E.D. și G.G.C. au efectuat vizite î cursul nopții la diverși clienți ai hotelului.

Hotelul LIDO a comunicat prin intermediul relațiilor scrise că martorele B.Z.M., I.T., M.I.N., P.A., R.L.D. și R.S.I. au efectuat vizite la diferiți cetățeni străini în intervalul 30 ianuarie 2003 - 14 iulie 2004.

Din verificările efectuate a mai rezultat că martorele C.A., Ș.N., B.E., I.A.A., P.T. și M.V.A. au vizitat diferite persoane de sex masculin cazate la Hotel C. în perioada 23 - 24 martie 2003 și în noaptea de 18 mai 2003. De asemenea s-a mai stabilit că martorele G.G.C., P.C.L. și I.T. au frecventat în cursul anului 2003 hotelul, iar martora M.I.A. a efectuat la data de 05 august 2004 o vizită la hotelul P. la un cetățean american.

În ipoteza în care dansatoarea întreținea raporturi sexuale cu clienții într-una din camerele clubului, din suma de bani astfel obținută remitea patronilor sume cuprinse între 900.000 și 1000.000 ROL, iar în cazul în care raportul sexual se consuma înafara localului, dar cu clienți racolați în incinta barului, suma care revenea patronilor era de 700.000 lei.

Conform celor precizate și la punctul 1, acest procedeu a fost folosit de inculpați până la data de 12 martie 2004, respectiv până când Clubul „O.”a fost verificat de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

După descinderea organelor de poliție, patronii clubului au schimbat modalitatea de percepere a comisionului practicat, în sensul că, înainte ca dansatoarea respectivă să întrețină relațiile sexuale cu clientul amator, acesta plătea contravaloarea a două băuturi alcoolice la barul localului, respectiv suma de 800.000 - 900.000 lei. Din mijloacele de probă a mai rezultat că acești bani îi încasa inculpata D. (fostă T.) C., aceasta având sarcina de a nota într-un caier separat sumele reprezentând comisioanele provenite din practicarea prostituției.

Conform celor menționate la punctul 1 al considerentelor, din declarațiile martorelor C.G., T.A., S.D., S.Ș., V.L., C.A., D.A.I., R.D.A., Z.J., A.N.C., P.A. și C.I. rezultă că, la momentul angajării, inculpatul S.C. le vorbea despre posibilitatea suplimentării veniturilor prin practicarea prostituției cu diferiți clienți ai localului, scop în care pot folosi camera situată la etajul superior, urmând să îi achite suma de 20% sau 10% din tariful încasat.

Din depozițiile martorilor mai rezultă că instruirea era făcută de inculpatul S.C.V., însă inculpatul L.A. era implicat în activitatea de proxenetism care se desfășura în cadrul clubului, chiar dacă atribuțiile sale erau cantonate la un alt segment de activitate decât programul artistic. Din actele și lucrările dosarului mai rezultă că după descinderea organelor de poliție la sediul clubului din luna martie 2004, perceperea comisionului care rezulta practicarea prostituției se făcea de către inculpata D. C., barman al clubului, având alte atribuții decât acelea ale dansatoarelor.

Prezența permanentă a inculpatului L.A. în clubul O. rezultă și din depozițiile martorelor S.Ș., G.D.F., D.A.M. și C.A., precum și din declarația părții vătămate minore A.N.C., aceasta renunțând la calitatea de parte vătămată, dorind să fie audiată doar ca martor. Din declarația martorei A.N.C. (filele 20-24 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că aceasta a fost angajată ca dansatoare în clubul O., iar după aproximativ două săptămâni de la angajare, constatând că din dans și din consumația cu clienții nu câștigă destui bani, a hotărât să se prostitueze. „În prima fază celelalte fete s-au ferit de mine, a mai arătat martora, ulterior am văzut pe marea majoritate dintre ele dându-i banii proveniți din prostituarea lor, domnului C.. Cel de-al doilea patron al barului, domnul A., cunoștea faptul că noi ne prostituăm, văzând că noi ieșim din bar cu clienții în timpul programului pentru a întreține raporturi sexuale și totodată vedea cum clienții se duc cu clienții în cameră pentru același motiv. În cazul în care domnul C. nu era în bar, a mai susținut aceeași martoră, mergeam și-i dădeam banii, domnului A.. Eu personal dându-i de 2-3 ori banii proveniți din prostituarea mea, mai ales când luam sumele de bani de la clienți în valută și schimbam la el în lei, el restituindu-mi suma de bani, după ce își oprea suma de 750.000 lei conform legii barului.”

După razia din luna martie 2004, a mai arătat martora, dansatoarele au fost conduse le sediul poliției, iar aici s-a procedat la audierea lor, martora A. susținând că lucrează de puțin timp și că nu practică prostituția. După aceste audieri, a mai arătat martora, toate dansatoarele au fost duse la clubul O., iar inculpatul S.C. le-a întrebat ce anume scriseseră în declarații. „A doua seară, a mai arătat martora, când am revenit la program, C. și A. ne-au strâns pe toate dansatoarele, iar C. le-a atras atenția dansatoarelor M.P., N. și M. că au scris adevărul.” Cu ocazia aceleiași discuții, a mai arătat martora, „A. ne-a spus că din momentul de față, nu se va mai folosi camera de deasupra barului pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cu clienții. Ideea a fost preluată de C. car totodată a spus că nu se vor mai da bani proveniți din prostituarea noastră în mâna patronilor ci se va lăsa la bar suma de 800.000 lei, care reprezenta contravaloarea a două cocteiluri, care în realitate nu se consumau”.

Implicarea inculpatului L.A. în activitatea infracțională este demonstrată cu certitudine prin declarația dată de martora A.N.C. la data de 06 decembrie 2004 (filele 17-18 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform aceleiași declarații rezultă că în noaptea de 23/ 24 aprilie 2004, martora a fost depistată în incinta barului O., unde lucra ca dansatoare, cu ocazia unei razii efectuate de lucrătorii parchetului în colaborare cu Jandarmeria Română. Martora a fost condusă la sediul parchetului, unde a fost audiată, iar în ziua de 24 aprilie 2004, din dispoziția procurorului a fost internată în centrul de primire C. pe o durată de 30 de zile, alături de D.A.M. și Alexe R., depistate și ele în incinta barului O.. După circa două săptămâni de la data internării, a mai arătat martora A.N.C., într-o noapte a fost anunțată de gardianul public care asigura paza în respectivul centru, să coboare la intrare deoarece este căutată de un bărbat. La ușa de intrare, a mai arătat martora, în timp ce se afla alături de D.A.M., au fost întâmpinate de domnul A., unul dintre patronii barului O.. Acesta s-a arătat foarte rezervat în limbaj și a intrat în vorbă cu martora, spunându-i acesteia că, alături de celelalte fete, va fi pusă curând în libertate. „La un moment dat, a mai arătat martora, L.A. mi-a oferit o bancnotă de 500.000 de lei, atenționându-mă să am grijă ce vorbesc la parchet când voi fi audiată, după ce în prealabil m-a întrebat ce declarații am dat. Eu am răspuns că voi avea grijă”, a mai arătat martora.

Existența întâlnirii dintre martoră și inculpat este demonstrat și prin declarațiile martorei D.A.M., dar și prin cele afirmate de martorul C.M. (filele 187-188 vol. 4 dosar urmărire penală). Conform depozițiilor date de acest martor, de profesie paznic la Centrul de Primire C. rezultă că în luna aprilie 2004 la acest centru au fost primite trei tinere, dintre care una se nume A.M., acestea fiind cercetate pentru infracțiunea de prostituție. În jurul orelor 22.30 - 23.00, a mai arătat martorul, s-a prezentat la punctul de acces în instituție un bărbat cu vârsta de 45-50 de ani, de statură medie, cu început de calviție, care i-a cerut martorului să-i permită accesul în centrul de minori și să-i faciliteze posibilitatea de a lua legătura cu cele trei minore cercetate pentru prostituție. La insistențele repetate ale acelui bărbat, a mai arătat martorul, l-a informat despre această solicitare pe martorul H.N., care era de serviciu, fiind deci competent să dispună. În cele din urmă, H.N. a acceptat accesul în instituție, bărbatul fiind condus în clubul centrului de minori, loc în care cele trei fete în cauză au fost aduse de H.N. și puse în legătură cu bărbatul respectiv. După punerea acestora în contact cu bărbatul respectiv, martorii C.M. și H.N. așteptând pe un hol, fără a asista la discuția respectivă.

Participarea inculpatului L.A. la ansamblul activităților infracționale care se derulau sub paravanul clubului O. este demonstrată și prin depozițiile martorei V.L., aceasta susținând că „instructajul” în club i-a fost făcut de inculpatul L., acesta spunându-i că nu-i va încheia contract de muncă, ea trebuind să danseze la mesele clienților când era solicitată de aceștia și să intre în conversație cu ei pentru a-i determina să consume băuturi alcoolice. A mai arătat martora în declarațiile date în faza de urmărire penală că „tot A. mi-a mai precizat că urma să întrețin și relații sexuale contra cost cu clienții care îmi solicitau acest lucru, sens în care sumele pe care trebuia să le pretind de la aceștia trebuia să fie de minimum 100 dolari S.U.A.”, inculpatul L. pretinzând o cotă de 500.000 lei din banii pe care martora îi încasa de la bărbații cu care întreținea raporturi sexuale. „O parte dintre clienți îmi cereau să întrețin raporturi sexuale, a mai arătat martora, iar după ce negociam prețul, în anumite situații, raporturile sexuale aveau loc în camera de la etajul clubului, iar în alte cazuri mergeam cu aceștia la alte locații, în afara barului. De fiecare dată plăteam în mod direct lui L.A. suma de 500.000 lei, conform înțelegerii inițiale, din sumele pe care le încasam de la fiecare bărbat”, a mai arătat martora în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 288-292 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform depoziției aceleiași martore, la un interval scurt de timp, prin intermediul inculpatului L.A., l-a cunoscut și pe inculpatul S., cel de-al doilea patron al barului, inculpatul L. spunându-i martorei că, în cazul absenței sale, comisionul provenit din practicarea prostituției trebuia plătit lui S. În lipsa ambilor patroni, a mai arătat martora, comisioanele erau plătite de fiecare dată acestora, prin intermediul barmanițelor care se aflau de serviciu, pe nume C. (D., fostă T.) și A. „La fel ca și mine, a mai arătat martora, am constatat că procedau și celelalte dansatoare care practicau prostituția în club.

În condițiile unui asemenea probatoriu, apărările formulate de inculpatul L.A., conform cu care nu ar fi participat la activitatea infracțională care se desfășura în bar, nu pot fi primite, având în vedere declarațiile la care s-a făcut referire mai sus, recunoașterile după planșe foto ale dansatoarelor, ale martorei M.V., ale martorului H.Ș., de profesie paznic în clubul O., ale confruntărilor dintre dansatoare și cei doi patroni ai barului.

Spre exemplu și martorul H.Ș. a declarat constant că în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcționat ca agent de pază al clubului O., a observat că cei doi inculpați, patronii L. și S. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți prin practicarea prostituției.

Dansatoarele din barul O. aveau cunoștință de faptul că cei doi patroni angajau minore, martora G.I.L. afirmând și ea că l-a auzit pe inculpatul S. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliției în bar, acestea să le declare polițiștilor că sunt majore. Cunoașterea de către inculpatul L.A. a faptului că în bar erau angajate și minore este demonstrat de demersul acestuia de a se deplasa la un centru de primire pentru minori și de a lua legătura cu cele trei minore internate acolo, la care s-a făcut referire în depozițiile martorilor C.M.; D.A.M.

Faptul că inculpatul L.A. a avut în cadrul activității infracționale o poziție mai puțin perceptibilă pentru persoanele care frecventau barul respectiv nu înseamnă că acesta nu a efectuat acele activități care se circumscriu elementului material laturii obiective specific infracțiunii de proxenetism. Este extrem de edificatoare în acest sens depoziția martorei P.A., aceasta precizând faptul că la o săptămână de la angajarea sa în barul O., respectiv la finalul anului 2003, a decis să practice prostituția, împrejurare în care inculpatul S.C. i-a relatat că la etajul clădirii se află o cameră care poate fi folosită pentru întreținerea de relații sexuale cu clienții amatori. Banii obținuți în urma practicării prostituției reveneau inculpatului S.C. dar și inculpatului L.A.. A mai precizat martora că: „i-am dat bai și celui de-al doilea patron al barului, respectiv domnului A. Țin minte că o dată m-am dus la domnul A. care dormea pe o canapea lângă bar, l-am trezit și i-am dat, după câte îmi amintesc suma de 1000.000 ROL. Dânsul i-a băgat în buzunar, fără a spune nimic și s-a culcat la loc. Domnul A., a mai arătat martora, cunoștea că noi, dansatoarele din bar ne prostituam cu clienții, pentru că, fiind în bar în fiecare seară, ne vedea când ne urcam cu bărbați în camera de la etaj pentru a întreține raporturi sexuale și ne vedea când plecam din bar cu clienții în timpul programului”.

Poziția martorei a fost susținută și cu ocazia confruntării între aceasta și inculpații S.C. și L.A., relativ la practicarea prostituției la îndemnul primului inculpat. Cu ocazia aceleiași confruntări inculpatul S.C. a precizat că nu are cunoștință ca martora să fi fost titulara unui contract de muncă în clubul O., întrucât acest lucru trebuia cunoscut de administratorul clubului, respectiv de inculpatul L.A.. În cadrul confruntării dintre inculpatul L.A. și martora P.A., a rezultat că martora i-a remis banii inculpatului L., după ce I.A. a sfătuit-o pe martoră să-i dea inculpatului suma de 800.000 ROL, bani proveniți din practicarea prostituției.

În urma descinderii organelor de poliție în localul Clubului O., la data de 12 martie 2004, a fost audiată și martora D.M., dansatoare în cadrul Clubului O., aceasta declarând că aproape 15 dansatoare practicau prostituția, trei dintre ele fiind minore. „Dacă se întâmpla ca inculpatului S. să lipsească o perioadă de timp, a mai arătat martora, banii erau strânși de celălalt patron, L.A. sau de fata de la bar, C. Arăt în continuare că atât L.A. cât și C. știau că acești bani provin de pe urma practicării prostituției de către dansatoare”

Implicare inculpatului L.A. în activitatea infracțională este demonstrabilă și prin depozițiile martorului V.R.G., din declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale rezultând că: „ de la D.S., zis F., pe timpul discuțiilor avute cu el, atunci când l-am întrebat dacă are fete, am aflat că și inculpații S.C.V. și L.A., ambii asociați ai barului O. au fiecare echipa lor de fete și m-a avertizat să nu iau femei de la ei doi, întrucât acestea sunt mai scumpe, adică percep un preț mai mare pentru a întreține raporturi sexuale cu doritorii.”

Audiat la data de 17 decembrie 2004, același martor a susținut că activitatea de prostituție din club era coordonată de S.C.V., L.A. și D.S. zis F., aceștia având rolul de lideri ai grupului de persoane în cadrul căruia activau, în sensul că țineau evidența exactă a fiecărei dansatoare cu privire la numărul de bărbați pe care acestea îl racolau din rândul clienților barului, tot ei punându-le la dispoziție și o încăpere în cadrul barului unde întrețineau raporturi sexuale contra cost sume din care fiecare dintre ei își încasau anumite procente, reprezentând comisioanele.

Depozițiile martorului V.R.C. sunt confirmate prin cele declarate de martora C.A.I., acesta afirmând că la început inculpatul S.C.V. i-a spus în mod explicit că ar fi bine să practice prostituția și în club, respectiv să racoleze bărbați din rândul clienților cu care să întrețină raporturi sexuale contra cost, spunându-i textual martorei: „dacă nu faci asta, nu trăiești.” Ulterior martora mai susține că a acceptat să practice prostituția în intervalul 2002 - februarie 2004, cu o întrerupere pentru o perioadă scurtă, când a fost plecată în Italia. În toată această perioadă a obișnuit să racoleze bărbați din club, a mai arătat martora, cu care a întreținut raporturi sexuale contra sumei de minim 100 dolari S.U.A., în camera situată la etajul clădirii și pe care inculpații S.C. și L.A. o puneau fetelor la dispoziție pentru acest lucru. „Atunci când urcam la etaj cu clientul pentru motivul arătat, mergeam la S.C., iar în lipsa acestuia la L.A. sau la o barmaniță pe nume „C.” care îmi dădea cheia de la ușa de acces. După consumarea fiecărui raport sexual eu încasam banii de la client și de fiecare dată din aceste sume îi plăteam personal lui S.C.V. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 10%”.

Martora C.G. a arătat în depoziția sa de la 17 martie 2005 că în anul 2003 s-a angajat la Clubul „O.” ca dansatoare, dar, după câteva zile inculpații S.C.V. și L.A. i-au spus că ar fi mai bine pentru ea, dacă ar fi de acord să practice prostituția, „întrucât și celelalte dansatoare din club făceau acest lucru”. Cei doi inculpați, a mai susținut martora, i-au spus că poate întreține relații sexuale cu clienții în niște camere situate la etaj. Martora mai susține că i-ar fi refuzat pe cei doi inculpați, însă, cu toate acestea, au lăsat-o să lucreze ca dansatoare, deoarece le aducea beneficii din consumație.

La rândul lor, martorele S.Ș. și M.I.N. au făcut referire clară la implicarea inculpatului L.A. în activitățile infracționale care se derulau în incinta clubului de noapte „O.”. Astfel, din depozițiile date de martora M.I.N. rezultă că „până la sosirea lui C., fiecare dansatoare plătea lui S. din sumele pe care la încasau din activitatea de prostituție un comision de 20% pe care îl împărțea în mod egal cu A.. După sosirea lui C., a mai arătat martora, aceste comisioane erau plătite în mod direct lui C., în acest mod procedând și eu. După aproximativ două săptămâni de la momentul în care am început activitatea în Clubul O., am fost contactată de M., care mi-a cerut să practic prostituția sub controlul său, sens în care mi-a spus că îmi va asigura protecție și găzduire pentru care urma să îi plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu le încasam în urma practicării prostituției. Menționez că acest comision de 50% era exclusiv celui de 20% pe care îl plăteam din aceleași sume patronilor clubului” A mai arătat martora că până la sosirea lui C. în club, procentul de 20% era plătit lui A., prin intermediul S. După ce a acceptat să practice prostituția sub controlul lui M., a mai arătat martora M.I.N., acesta obișnuia să vină în fiecare noapte în club, unde de fiecare dată stătea la aceeași masă în compania lui C. și A., aspect care sugera existența unei înțelegeri în modul de coordonare a activității din bar. Referitor la A., a mai arătat martora, acesta avea o poziție mai discretă cu privire la activitatea de prostituție care se desfășura în club, însă, a mai arătat martora „nu am nici un dubiu de faptul că între acesta, celălalt patron și respectiv M. exista o înțelegere cu privire la coordonarea acestei activități”.

La rândul său martora S.Ș. a susținut în cursul urmăririi penale (filele 320 - 325 vol. II dosar urmărire penală) că încăperea amplasată la etajul imobilului era pusă la dispoziția dansatoarelor care doreau să întrețină raporturi sexuale cu clienții de către patronii clubului - S.C. și L.A.. Referitor la acest aspect, a mai susținut martora, atât S.C. cât și L.A. aveau cunoștință câți bărbați racola din rândul clienților fiecare dansatoare, cu care apoi întrețineau raporturi sexuale contra cost în acea încăpere, întrucât aceștia stăteau de regulă în fiecare noapte pe holul care conducea la acea cameră”.

Conform celor expuse mai sus, martora M.V.A. a susținut în cursul urmăririi penale că inculpatul S.C. împreună cu celelalte persoane care făceau parte din grupul arătat, monitorizau fiecare fată, în sensul că știa câți bărbați racola fiecare dansatoare și sumele de bani încasate de la aceștia, în fiecare dimineață la terminarea programului plătind acestuia 20% din sumele încasate. În situația în care S.C. nu se afla în club, mai susține martora, sumele de bani erau plătite inculpatei D. (fostă T.) C., care la rândul ei le preda inculpatului S..

Relevante sunt și depozițiile martorei B.N., aceasta susținând atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească că în a nul 1999 s-a angajat ca dansatoare la un cabaret al cărui patron era inculpatul S.C.V. Ulterior la solicitarea acestuia s-a angajat la Clubul O., unde a observat că o parte a colegelor sale întrețineau contra cost relații sexuale cu clienții localului, activitatea fiind coordonată de inculpatul S.C.V. Cu privire la inculpatul L.A., a mai arătat martora B.N., acesta avea un rol mai discret în coordonarea activității de prostituție, însă a mai arătat martora, „am convingerea că între acesta și C. existau înțelegeri cu privire la coordonarea acestei activități.”

În cauză a fost audiat și martorul cu identitate protejată Z.I., acesta afirmând prin depoziția sa dată în faza de urmărire penală la data de 05 octombrie 2005 că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul D.S., acesta având în Clubul O. trei dansatoare care se prostituau pentru el. La termenul din data de 01 februarie 2010, martorul cu identitate protejată a mai declarat că îl cunoaște și pe inculpatul L.A., iar acesta, împreună cu inculpatul S.C.V. susțineau că percep o cotă parte din sumele pe care dansatoarele le percepeau de la clienții cu care întrețineau raporturi sexuale.

Edificatoare asupra participării inculpatului L.A. la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, este și depoziția martorei G.D.F., aceasta precizând că a fost angajată ca dansatoare în Clubul „O.” de inculpatul S.C.V., observând că majoritatea dansatoarelor se prostituau. După aproximativ două săptămâni, a mai arătat martora, având în vedere situația financiară precară în care se afla, s-a hotărât să iasă cu clienții pentru a practica raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, alegând clienții după criteriul intelectual cât și fizic. În ceea ce-l privește pe cel de-al doilea patron, respectiv pe inculpatul L.A., și acesta cunoștea faptul că dansatoarele din bar se prostituau cu clienții, aceasta și datorită faptului că obișnuia să stea sus la intrarea în bar, văzând în permanență cum dansatoarele părăseau barul în timpul programului, pentru a se prostitua cu clienții. În cazul în care inculpatul S. nu se afla în bar, a mai arătat martora, se adresa inculpatului L. cerându-i acestuia permisiunea să părăsească barul, obișnuindu-i să-i spună și cu care clienți iese precum și suma de bani pe care urma să o perceapă. „În unele cazuri, mai arată martora, domnii patroni S. și L., dar în cazul meu mai ales primul refuza să ne dea drumul să mergem cu anumiți clienți, cunoscuți ca violenți sau rău platnici. De asemenea, din câte am văzut eu, cheia de deasupra barului, unde se mergea cu clienții pentru întreținerea de raporturi sexuale pe bani, stătea la domnul L. sau la bodyguard care ne-o dădea de câte ori aveam nevoie împreună cu prezervative, contra sumei de 50.000 lei, în cazul în care aveam nevoie. Am tras concluzia, mai susține martora, că domnii S. și L. sunt proxeneți dar nu voiau să fie implicați direct în această activitate”.

Prin urmare, deși inculpatul L.A. a negat constant implicarea sa în activitatea infracțională derulată în club, mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine implicarea acestuia în activitatea de îndemn, înlesnire și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către dansatoarele din cadrul clubului de noapte „O.”. Martorele care au lucrat ca dansatoare în localul respectiv susțin ipoteza conform căreia inculpatul percepea împreună cu celălalt inculpat sume de bani din sumele obținute în urma practicării prostituției de către dansatoare.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, instanța va reține că infracțiunea de proxenetism, reglementat de art. 329 alin. (1) C. pen., constă în una din acțiunile de îndemnare, înlesnire sau de tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană. Îndemnul la prostituție presupune o incitare, o trezire a interesului unei persoane pentru ca aceasta să practice prostituția. Este vorba deci, de încurajare sau de convingerea unei persoane ca să practice prostituția.

Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției înseamnă obținerea de profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

În speță, inculpatul a comis infracțiunea de proxenetism în cele două variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv prin îndemnul la prostituție și prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

În conținutul notelor scrise depuse la dosar, inculpatul L.A., prin apărător, a arătat în esență că, în privința conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 329 C. pen., există o cerință esențială, care presupune existența unei legături obiective între oricare dinte acțiunile descrise în art. 329 C. pen. și practicarea prostituției de către o persoană. Conform celor stabilite în literatura de specialitate, se mai arată în notele scrise, fără a această legătură a acțiunii cu infracțiunea de prostituție, nu poate exista elementul material al proxenetismului. Astfel, în cazul îndemnului, se cere ca acesta să fie un îndemn la prostituție. Dacă îndemnul s-ar referi la un simplu raport sexual dezinteresat sau chiar la raporturi interesate însă cu aceeași persoană, el nu va constitui elementul material al proxenetismului. Aceeași cerință privește și cazul acțiunii de înlesnire care se referă la practicarea prostituției. Cât privește acțiunea de tragere de foloase, se cere explicit ca acestea să fie trase de pe urma practicării prostituției de către o persoană. Dacă foloasele nu ar avea ca sursă practicarea prostituției, ci o altă activitate, chiar ilicită a persoanei de la care sunt obținute, acțiunea de a trage asemenea foloase, nu poate constitui element material al proxenetismului. În fine, se mai arată în apărare, în ceea ce privește acțiunile de recrutare a unei persoane sau de trafic de persoane, acestea pot constitui elementul material al proxenetismului numai dacă sunt comise în scop de prostituție. Dacă procurarea acestor persoane s-a făcut în vederea îndeplinirii unei alte activități, chiar ilicite, acțiunea nu constituie elementul material al infracțiunii de proxenetism. Or, în cauză din actele aflate la dosar rezultă că persoanele pe care inculpatul L.A. le-ar fi îndemnat sau constrâns să se prostitueze, nu au fost trimise în judecată pentru această infracțiune.

Astfel, instanța va reține că prin punctul IV al actului de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituție săvârșite de către dansatoarele clubului de noapte O., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

Prin ordonanța nr. 98/D/P/2006 din data de 10 martie 2006 (filele 135-143 dosar Curtea de Apel București) rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 100 lei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni față de Z.J.M., R.L.D., S.L., I.A.A., D.A.I., C.L., V.L., T.M.I., S.A.A., O.N., G.I.L., C.M., M.V.A., D.M., B.Z.M., T.M., D.A.M., M.N.V., P.I., G.A.A., M.A.M., G.D.F., I.T., A.R.C., P.C.L., S.A.E.

În motivarea ordonanței se menționează că, în raport cu activitatea descrisă, în cauză se poate dispune înlocuirea răspunderii penale prin scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitelor, întrucât faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise precum și persoana și conduita fiecăreia dintre dansatoarele menționate mai sus.

Prin urmare, în cauză, contrar celor afirmate în apărare, organul de urmărire penală a considerat că faptele pentru care învinuitele au fost cercetate întrunesc, din punct de vedere al conținutului constitutiv al laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de prostituție.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de prostituție presupune procurarea mijloacelor principale de existență prin practicarea de raporturi sexuale. În cauză, conform celor arătat mai sus, dansatoarele au practicat prostituția pe fondul lipsei de resurse financiare, față de faptul că activitatea de dansatoare în care lucrau în bar, le aducea foarte puțini bani. Prin urmare, probele administrate demonstrează că mijloacele principale de existență au fost procurate de către dansatoare prin întreținerea de raporturi sexuale cu persoanele interesate.

Lipsa gradului de pericol social concret al faptelor pentru care învinuitele au fost cercetate nu impune absența elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism. Activitatea specifică infracțiunii de prostituție (elementul material al laturii obiective - verbum regens) există în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunii nefiind reținut prin raportare la alte elemente extrinseci activității incriminate.

De altfel textul art. 329 alin. (1) C. pen. este deosebit de clar, făcând referire la îndemnul sau înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, nefiind făcută referire expresă la infracțiunea de prostituție.

În măsura în care infracțiunea de proxenetism ar presupune săvârșirea unei infracțiuni de prostituție, ar însemna ca stabilirea existenței infracțiunii prevăzută de art. 329 C. pen. să poată fi stabilită numai după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, lucru pe care legiuitorul nu l-a urmărit.

Apărările formulate de inculpatul L.A., prin apărător, conform cu care nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de proxenetism deoarece s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție s-ar fi impus a fi analizate în contextul în care temeiul soluției de netrimitere în judecată ar fi fost art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală sau, după caz, 10 lit. d) C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În condițiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motivul lipsei gradului de pericol social concret, în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. - reținându-se existența faptei în materialitatea ei cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru existența infracțiunii, în cauză este demonstrată existența unei activități de prostituție impusă pentru existența infracțiunii de proxenetism. Interpretarea apărării conform cu care infracțiunea de proxenetism presupune în mod necesar existența unei infracțiuni de prostituție adaugă la textul art. 329 C. proc. pen., lucru nepermis în materie penală, unde legea este de strictă interpretare și aplicare. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit sancționarea activității specifice infracțiunii de proxenetism numai în măsura existenței unei infracțiuni de prostituție ar fi reglementat expres acest lucru. Reținerea unei asemenea ipoteze în lipsa unei prevederi normative exprese nu reprezintă altceva decât o completare normei de incriminare de la art. 329 C. pen.

În referire la apărările invocate de inculpatul L.A., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen., conform cu care, pentru soluționarea cauzei în sensul condamnării, trebuie să se dovedească prin probe certe că inculpatul a cunoscut starea de minoritate a dansatoarelor D.A.M., A.N.C. și A.R.C., în cauză există mijloace de probă clare care demonstrează că inculpatul L.A. a avut cunoștință de acest aspect.

Prezența celor trei minore în barul O. este demonstrată prin depozițiile martorilor (M.I.N., C.A.I. și C.L.) iar faptul că inculpatul L.A. avea certitudinea că acestea sunt minore este dovedit și prin vizita pe care inculpatul a făcut-o la Centrul de primire C., instituție destinată prin lege ocrotirii unei anume categorii de minori. Prezența inculpatului L.A. în acest centru și discuția avută cu două dintre dansatoarele minore ridicate cu ocazia unei razii a poliției sunt pe deplin demonstrate de declarațiile martorei D.A.M., coroborate cu depozițiile martorilor C.M. și H.N.

Și cu referire la inculpatul L.A. instanța va reține că infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. În consecință, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speță persoane minore, îmbracă forma unei infracțiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condițiile existenței concursului de infracțiuni.

Participarea inculpatului L.A. la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 este demonstrată și prin aceea că din mijloacele de probă rezultă că inculpatul era persoana însărcinată cu formalitățile administrative necesare pentru angajarea în cadrul barului, calitate în care se prezumă că analiza înscrisurile necesare unei angajări, inclusiv actele de identitate.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul L.A. cu inculpatul D.S. în cursul lunii martie 2004 rezultă că inculpatul L. cunoștea faptul că la bar s-au prezentat două minore, care doreau să se angajeze ca dansatoare. Gestul ulterior al inculpatului L. de a se deplasa la sediul Centrului de primire C. și de a încerca să-i ofere martorei A.N. o sumă de bani, astfel încât aceasta să nu facă declarații nefavorabile în fața organelor de urmărire penală dovedește clar că inculpatul a avut cunoștință de faptul că în bar există minore care practică prostituția, fiind conștient și de riscurile la care se expune încurajând o asemenea activitate.

În drept, faptele inculpatului L.A., constând în aceea că în perioada ianuarie 2002 - mai 2004 a recrutat și înlesnit practicarea prostituției în Clubul de Noapte O. de către mai multe dansatoare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat constând în aceea că perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a recrutat, în vederea exploatării, în clubul O., pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. și A.R.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) (în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor) în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen.

3. Cu privire la inculpata D. (fostă T.) C.M.

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, instanța va reține că aceasta a înlesnit practicarea prostituției, încasând comisioane provenite din practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”, în perioada 2003 - martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei.

Situația de fapt a fost reținută în sarcina inculpatei pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, în principal declarațiile date de inculpați, depozițiile martorilor audiați, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de recunoaștere din planșă fotografică.

Astfel, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că din toamna anului 2003 - până în cursul lunii martie 2004, inculpata a funcționat ca barman în clubul de noapte O., facilitând activitatea de prostituție a dansatoarelor din club, în sensul că le remitea acestora cheia camerei amplasate la etajul clădirii, astfel încât acestea să întrețină raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, cu deferiți clienți amatori. De asemenea aceleași mijloace de probă demonstrează că în urma raziei de la data de 12 martie 2004, modul de operare folosit a suferit schimbări, comisioanele din practicarea prostituției fiind percepute în mod mascat, sub forma contravalorii a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei. Aceste comisioane erau predate ulterior patronilor clubului.

Conform celor expuse în considerentele expuse deja, martorul H.Ș., agent de pază în cadrul clubului de noapte O., în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, a susținut că cei doi patroni ai acestui club, respectiv inculpații L.A. și S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți pentru actele sexuale avute cu aceștia. Ca regulă, a mai susținut martorul, banii erau remiși direct inculpatului S.C.V., făcând aceasta pentru a obține acordul lui pentru a părăsi barul. Raporturile sexuale pe care dansatoarele le întrețineau cu clienții aveau loc în hoteluri sau în camera de la etajul imobilului, cheia de acces fiind deținută de inculpatul S. și de inculpata D. (fostă T.) C.M.

Cu referire la schimbarea modului de operare care a intervenit după razia din cursul lunii martie 2004, martora M.V. a susținut în cursul urmăririi penale că inculpatul S. s-a reorientat în sensul că, dat fiind noile împrejurări, dansatoarele trebuiau să-i plătească anticipat procentul de 20% din sumele pe care urma să le încaseze de la clienți pentru relațiile sexuale avute cu aceștia. Cererea formulată de inculpat a fost susținută în mod ferm, a mai arătat martora, de inculpatul L.A., în cadrul unei ședințe ce a avut loc în sala de consumație a clubului, de față fiind și inculpata D. (fostă T.) C.M., care a susținut punctul de vedere al celor doi patroni.

Faptul că în calitate de barman, inculpata D. (fostă T.) C.M. vindea băuturi clienților clubului, dar percepea în absența celor doi patroni și comisioanele care le reveneau din practicarea prostituției este demonstrat și prin declarațiile martorei C.G. Din depoziția dată de această martoră la data de 17 martie 2005 (filele 13 -16 vol. IV dosar urmărire penală) rezultă că, „după aproximativ 2 sau 3 zile am fost chemată de S.C. și L.A. care mi-au spus că ar fi bine dacă ai accepta să practici prostituția, întrucât acest lucru îl fac și celelalte dansatoare iar dacă vei accepta vei câștiga bani mulți. Tot în contextul acelui mod de abordare, a mai arătat martora, mi-au precizat că dacă voi accepta îmi pun la dispoziție și o încăpere a clubului situată la etaj, unde puteam să merg cu clienții barului să întrețin raporturi sexuale pentru suma de 100 dolari S.U.A. sau 100 euro pentru fiecare.” A mai susținut martora că „S. și L. mi-au precizat că din sumele pe care eu le încasam în situația în care eram de acord să fac acest lucru, trebuia să le plătesc suma de 25%, sumă reprezentând comisionul lor pentru înlesnirile pe care le acordau în această activitate”. „Aspectele pe care fetele mi le-au relatat, a mai susținut martora, am constatat personal că erau adevărate, întrucât în fiecare seară le vedeam că racolau bărbați din club cu care urcau la etaj, unde întrețineau raporturi sexuale contra unor sume de bani, iar apoi le vedeam când plăteau în mod direct atât lui S.C. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 25% din sumele încasate. Mai precizez că în situația în care în club nu se aflau S.C. sau L.A., comisionul de 25 % era plătit de fiecare dintre fetele care întrețineau raporturi sexuale, barmanițelor din club pe nume C., M. și A., care la rândul lor predau sumele încasate acestora, adică patronilor”

Faptul că inculpata avea cunoștință de proveniența sumelor de bani încasate este demonstrat prin depozițiile dansatoarelor dar și de faptul că după razia organelor de poliție care a intervenit la data de 12 martie 2004, cei doi patroni nu au mai perceput direct comisioanele din prostituție ci, acestea erau încasate de inculpata D. (fostă T.) C.M., la barul clubului, sub pretextul contravalorii a două băuturi alcoolice consumate și plătite în avans de client, respectiv la valoarea de 800.000 - 1.000.000 de lei. Despre aceste sume percepute, inculpata D. (fostă T.) C.M. făcea mențiuni separate într-un caiet propriu, potrivit declarațiilor dansatoarelor.

În cursul declarațiilor date în fața organului de urmărire penală, inculpata D. (fostă T.) C.M. a recunoscut că ținea o evidență pe caiete, iar clientul lăsa la bar suma de 800.000 lei, atunci când acesta pleca cu fata din bar. A mai arătat inculpata D. (fostă T.) C.M. că presupune că „dansatoarea urma să facă sex cu clientul”.

O asemenea presupunere poate fi acceptată în mod firesc însă numai în cazul unui act izolat, în contextul căruia o dansatoare pleacă din bar cu un client, iar clientul achită o consumație pe care barmanița nu i-o pune la dispoziție. Repetabilitatea unei asemenea presupuneri transformă eventuala presupunere în certitudine.

Pe parcursul cercetărilor inculpata D. (fostă T.) C.M. a adoptat o poziției oscilantă, solicitând să fie supusă unei confruntări cu martorele care o acuză, după care a refuzat să mai fie supusă vreunei confruntări, susținând că partea vătămată A.N. nu a spus adevărul cu ocazia confruntării.

Conform celor relatate inclusiv de martora G.I.L. (filele 164 - 173 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că anterior descinderii din data de 12 martie 2004, dansatoarele puteau întreține relații sexuale în camera de la etajul superior al imobilului, cărei cheie se afla la barmanița C., aceasta având cunoștință de toate activitățile desfășurate în incinta barului.

Inculpata D. (fostă T.) C.M. a susținut însă în cadrul unei confruntări cu martora A.N.C., că singurele chei pe care le remitea dansatoarelor erau cheile de la vestiarele acestora, car reprezentau dublura celor originale, în situația în care dansatoarele ar fi pierdut cheile. Deși inculpata a mai susținut că în afară de salariu nu a primit nici o altă sumă de bani, apărările inculpatei sunt infirmate prin depozițiile dansatoarelor, acestea susținând că inculpata le remitea cheia, atunci când se deplasau cu un client în camera respectivă cu scopul de a întreține raporturi sexuale. Sumele da bani primite de la dansatoare erau mult mai des primite și într-un cuantum mult mai ridicat decât salariul.

În declarațiile date în fața procurorului în octombrie 2005, inculpata a susținut că de fapt nu dădea nici o cheie, neavând în posesie o astfel de cheie, cu excepția celor de la club, de la bar și de la dulapul cu acte contabile, iar ocazional, mai deținea cheile de la vestiarele dansatoarelor pe care le-o dădea atunci când acestea aveau nevoie, barul fiind situat în ansamblul clubului, la o distanță apreciabilă de sala de dans.

Conform celor relatate de martorul cu nume de cod, P.E., la un interval de aproximativ 2-3 luni, martorul mai susține s-a deplasat din nou la barul respectiv și a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreținuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, acesta condiționând întreținerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea de către acesta din urmă a unei șampanii la bar, susținând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar.

În consecință martorul susține că s-a prezentat la bar, unde servea o fată brunetă, în vârstă de aproximativ 25 de ani, unde a achitat sume de 300.000 lei, reprezentând consumația A., după care a plătit și suma de 1.200.000 lei, spunându-i martorei că este „șampania pentru A.”. Conform depoziției martorului, barmanița a luat banii și, deși martorul a așteptat să i se ofere un pahar de șampanie, acest lucru nu s-a petrecut.

De asemenea nu se vor putea reține nici apărările conform cu care inculpata D. ar fi păstrat cheile de la vestiarul unde se schimbau dansatoarele, în condițiile în care din planșele fotografice de la filele 270 - 302 vol. 10 dosar urmărire penală) nu rezultă existența unei încăperi cu destinația de vestiar, ci, dimpotrivă a unei camere special amenajate în scopul întreținerii de raporturi sexuale, planșele fotografice ilustrând inclusiv prezervative folosite și ambalaje ale acestor produse.

În cauză, instanța va reține că este pe deplin dovedită participarea inculpatei D. (fostă T.) M.C. la comiterea activității infracționale, aceasta acționând în același plan cu inculpații S.C.V. și L.A., având deci o evidență a clienților cu care dansatoarele întrețineau raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani și încasând inclusiv sumele de bani cuvenite celor doi patroni din practicarea prostituției, atunci când aceștia nu erau prezenți în incinta clubului. Conform celor spuse mai sus, în condițiile în care inculpata a negat acuzațiile reținute în sarcina sa, susținând că nu era decât un simplu barman care trebuia să servească băuturi sau să spele pahare, depozițiile martorului cu identitate de cod P.E. demonstrează implicarea inculpatei în activitatea ilicită practicată de patronii barului. În contextul în care, potrivit depozițiilor martorului, la solicitarea unei dansatoare acesta a plătit o consumație la bar, iar barmanița a încasat banii fără a-i remite băutura solicitată, nu se poate reține că inculpata D. era străină de activitatea derulată în clubul de noapte „O.”. Acest aspect este demonstrat și de participarea inculpatei la ședința care a avut loc în urma descinderii poliției la data de 12 martie 2004, ședință în cadrul căreia a susținut alături de inculpatul S.C.V., schimbarea modului în care erau percepute comisioanele din activitatea de prostituție, tocmai în scopul ca activitatea ilicită să nu poată fi descoperită de o eventuală razie ulterioară a poliției.

În drept, faptele inculpatei D. (fostă T.) M.C., constând în aceea că a înlesnit practicarea prostituției, punând la dispoziție o cheie de acces în camera unde puteau fi întreținute raporturi sexuale, precum și în aceea că a încasat comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte „O.”, în perioada 2003 - martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) în formă continuată prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Cu privire la inculpatul R.M.

În baza analizei mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, a rezultat că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2002, a înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere, dintre care unele minore, în clubul de noapte O., iar la finalul anului 2002 și în anul 2003, a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către M.I.N. și a determinat-o, alături de I.A., pe numita T.C.G. să practice prostituția, percepând jumătate din banii obținuți de aceasta din întreținerea de raporturi sexuale contra unor sume de bani.

Situația de fapt este reținută în baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarațiile date de inculpați, depozițiile martorilor audiați, procesele verbale de confruntare, toate raportate la procesele verbale de recunoaștere din planșă foto.

Din probele administrate a mai rezultat că o parte a dansatoarelor au fost racolate și aduse în club de R.M., M.I. și D.S., acestea plătind comision din veniturile obținute în urma practicării prostituției atât inculpatului S.C. și L.A..

În primul rând instanța va reține caracterul deosebit de relevant al depoziției date de martora M.I.N., aceasta afirmând că, după aproximativ două săptămâni de la momentul începerii activității în clubul O., a fost contactată de M., care i-a cerut să practice prostituția sub controlul său, sens în care s-a oferit să-i asigure martorei protecție și găzduire, pentru care urma să-i achite un comision de 50% din sumele încasate de martoră în urma practicării prostituției. „Menționez că acest comision de 50%, a mai arătat martora, era exclusiv celui de 20% pe care îl plătea din aceleași sume patronilor clubului. Am fost în cele din urmă de acord și cu propunerea lui M., sens în care acesta m-a găzduit în perioada ulterioară într-un apartament situat în cartierul Drumul Taberei, pe care îl avea închiriat în acest scop”. În acel apartament, a mai arătat martora, se găseau alte două tinere, pe nume A. și M., care erau găzduite de M. și care de asemenea practicau prostituția în Clubul O., sub protecția acestuia, a mai arătat martora M.N. Conform aceleiași depoziții, în fiecare dimineață, martora plătea din sumele obținute în urma întreținerii de raporturi sexuale cu clienții barului 50% lui M., respectiv 20% lui C. „După ce am acceptat să practic prostituția sub controlul lui M., a mai arătat martora, acesta obișnuia să vină frecvent pe timp de noapte în club, unde stătea de fiecare dată la aceeași masă în compania lui C. și A..

Implicarea inculpatului R.M. în activitatea de prostituție este demonstrată prin depozițiile martorului V.R.C. (filele 137 - 140 vol. IV dosar urmărire penală), acesta declarând că activitatea de proxenetism desfășurată de patronii clubului a fost sprijinită și de alți angajați ai clubului, fiind menționat inculpatul M. R., acesta fiind șoferul lui F. și având misiunea din partea lui D.S. de a transporta cu autoturismele proprietate personală - un R. și un P. - prostituatele de la clubul O. la diferite locații, unde se deplasau cu bărbații racolați și cu care întrețineau raporturi sexuale contra cost. În afară de M. R., patronii mai erau sprijiniți și de către barmanițele de serviciu, acestea având misiunea primită din partea patronilor de a încasa anticipat comisioanele în situațiile în care prostituatele se deplasau cu clienții în alte locații.

Aspecte similare rezultă și din declarațiile martorei C.A.I. (filele 401 - 405 vol. 2 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de această martoră, „prin luna decembrie 2002, persoana despre care am menționat că făcea parte din grupul locotenenților lui F. mi-a cerut atât mie cât și verișoarei mele C.T. să-i plătim comisioane din sumele pe care noi le încasam de la bărbații cu care trebuia să întreținem raporturi sexuale contra cost, activitate pentru care ne-a pretins să-i plătim comisioane de 50% din câștig. Nu am fost de acord cum sumele pretinse de el, a mai arătat martora, motiv pentru care, atât eu cât și verișoara mea am fost amenințate de el, spunându-ne că o să avem mari necazuri și o să ne dea și pe mâna lui F., dacă refuzăm. De aceste aspecte i-am spus și lui S.C., a mai arătat aceeași martoră, însă acesta mi-a spus să am grijă ce fac întrucât M. este omul lui F. Datorită amenințărilor repetate pe care le-am primit din partea lui M., a mai arătat martora, neavând o altă posibilitate, sub motivația acestuia cum că îmi asigura protecție, a început să-i plătesc peste 60% din sumele pe care le încasam de la bărbații cu care întrețineam raporturi sexuale. Din procentul de 60%, cunosc că M. îi plătea lui S.C. și L.A. 10%, ceea ce m-a făcut să am convingerea fermă că între aceștia exista o înțelegere cu privire la acest aspect și că M. făcea parte din grupul format din S.C.; L.A. și F.

Deosebit de relevantă în planul participării inculpatului R.M. este și depoziția martorei T.C.G. (filele 60 - 63 vol. IV dosar urmărire penală), conform cu care, la o săptămână de la începerea activității în clubul O., în contextul în care martora se hotărâse să nu mai întrețină raporturi sexuale contra cost, a fost abordată de inculpatul R.M., care a început să exercite presiuni psihologice asupra sa, cu scopul de a o determina pe martoră să practice prostituția în folosul său patrimonial. „Cu privire la acest aspect, a mai arătat martora, precizeze că M. mi-a spus că, dacă nu voi fi de acord cu propunerea lui, nu voi mai lucra în acel bat și nici în alte cluburi de noapte din București, cerându-mi să fiu de acord cu acest aspect, sens în care îmi va asigura protecție, pentru care mi-a cerut să-i plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu urma să le încasez de la clienți. Întrucât am refuzat propunerea lui, a mai arătat martora, am fost abordată și de A. care l-a susținut în acest sens pe M., care la rândul ei insista asupra mea să accept propunerea lui M., spunându-mi să practic prostituția și să cer de la fiecare bărbat cu care trebuia să întrețin raporturi sexuale suma minimă de 100dolari S.U.A., din care să-im plătesc ei un procent de 50% pe care trebuia să-l predea lui M.”.

„Ulterior, a mai arătat aceeași martoră, am aflat că M. în realitate era proxenet și avea mai multe fete din rândul dansatoarelor care practicau prostituția în club, sub protecția lui de la care încasau comisioane de 50% din sumele pe care acestea le primeau de la bărbații pe care îi racolau în club și cu care întrețineau raporturi sexuale pe bani. Printre fetele care presupun că practicau prostituția sub protecția acestuia le cunosc pe A.M., C., I. și A., aceasta din urmă fiind verișoara mea, C.A.I., despre ea fiind convinsă de acest lucru întrucât mi-a spus personal”. „Întrucât M. exercita presiuni în mod constant asupra mea, a mai arătat martora, pentru a mă determina să accept ceea ce îmi ceruse, am mers și am luat legătura cu S.C., căruia i-am spus aceste lucruri și anume că acesta îmi cerea să practic prostituția sub protecția lui pentru care trebuia să-i plătesc comisioane de până la 50% din sumele încasate. După ce l-am informat, a mai arătat martora, S.C. mi-a spus: ai grijă că M. este omul lui F. însă nu am realizat dacă afirmația lui a fost de natură să cedez la presiunile acestuia.

În concluzie, toate mijloacele de probă demonstrează faptul că inculpatul R.M., nu avea calitatea de simplu angajat în funcția de conducător auto la Clubul O., ci acesta a efectuat acele acte materiale specifice infracțiunii de proxenetism, aspect susținut și de inculpatul S.C.V. în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 07 noiembrie 2005 (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) Conform acestei declarații, inculpatul R.M. era omul de încredere al lui D.S., deoarece se oferise chiar să ofere sprijinul lui D., în ipoteza în care patronii barului ar fi avut probleme cu legea sau cu lumea interlopă. „De fapt, a mai arătat inculpatul S.C.V., trebuia doar să-i spunem întrucât era prezent permanent în club, mai precis la barul unde lucra T.C. sau alături de L.A. la intrarea în club. Stând la intrarea în club, R.M. vedea că fetele lui pleacă cu clienți, când se întorc și oricum dimineața le ducea cu mașina la locuințele pe care el le închiriase pentru acele fete.” De la numita Irina, inculpatul S.C.V. a aflat că acesteia i se permitea să facă o vizită de o zi în localitatea natală ca să mai aducă o prietenă pentru M. A mai arătat inculpatul S. că „Irina mi-a spus că nu a adus tocmai pentru că acea fată nu ar fi rămas cu mine, întrucât cel puțin 50% din comisionul dat de clientul cu care urma să se prostitueze, îi dădea lui R.M. și dacă se adăugau celelalte cheltuieli nu mai rămânea mai nimic.

În drept, faptele inculpatului R.M., costând în aceea că, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2002, a înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere în Clubul de noapte O., iar la sfârșitul anului 2002 și în anul 2003 a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către M.I.N., C.A. și totodată a determinat-o pe numita T.C.G. să practice prostituția, percepând jumătate din banii obținuți de aceasta din întreținerea de raporturi sexuale contra unor sume de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Cu privire la inculpatul M.I.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au demonstrat că în cursul anului 2003, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către martora V.L.

Situația de fapt reținută în sarcina acestui inculpat este demonstrată pe baza declarațiilor date de martora V.L., respectiv M.V., acestea coroborându-se cu depozițiile celorlalți martori audiați, cu procesele verbale de confruntare și cu procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice.

Astfel, conform celor susținute de martora V.L. în cursul urmăririi penale (filele 288 - 292 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 martora a venit în Municipiul București cu scopul de a-și găsi de lucru, având o situație financiară precară, iar în Gara de Nord a fost abordată de o persoană de etnie rromă, care i-a promis că o va pune în legătură cu o altă persoană, aceasta putând interveni pe lângă patronii Clubului O., unde martora putea fi angajată ca dansatoare. Ca urmare a faptului că avea o situație financiară dificilă, a mai arătat martora, provenind dintr-o familie săracă și având mai mulți frați, a fost de acord cu propunerea făcută, fiind pusă în legătură cu o altă persoană poreclită „I.G.”. „I.G., a mai susținut martora, mi-a spus că se cunoaște foarte bine cu patronii unui club de noapte cu denumirea O., pe nume C. și A., pe lângă care o să intervină în favoarea mea, în sensul de a-i determina să accepte să lucrez în acel club”.

Tot cu ocazia acelei discuții inițiale, a mai arătat martora, „I.G. m-a întrebat dacă sunt de acord să practic prostituția în cadrul Clubului O., în caz afirmativ el asigurându-mă că îmi va asigura protecția în caz de nevoie, aspect pentru care mi-a pretins să-i plătesc 50% din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbații cu care întrețineam raporturi sexuale contra cost. De asemenea, a mai arătat aceeași martoră, în afară de comisionul pe care mi l-a pretins, el mi-a mai precizat că trebuia să plătesc un alt procent din banii obținuți în urma prostituției și patronilor C. și A. pentru faptul că erau de acord că eu să-mi desfășor această activitate în clubul lor, de unde aveam posibilitatea să racolez bărbați.”

Ca urmare a situației materiale pe care o avea, precum și în lipsa altui mijloc de subzistență, a mai susținut V.L., a acceptat propunerea lui „I.G.”, de a se prostitua în Clubul O.. „După ce mi-am dat acordul, a mai arătat martora, acesta m-a transportat la o adresă din București, unde m-am găzduit la o femeie în vârstă, într-un apartament situat la o adresă pe care nu o cunosc, persoană despre care mi-a spus că este mama sa. În acel apartament, acesta mi-a prezentat pe o altă tânără care se numea V., despre care mi-a zis că și pentru ea intervenise pe lângă patronii Clubului O., unde lucra ca dansatoare. În perioada următoare, a mai arătat martora, m-am convins că persoana la care m-a găzduit era mama acestuia, întrucât am realizat acest aspect din discuțiile pe care aceștia le aveau. În afară de găzduire și protecție, „I.G.” mă transporta cu autoturismul său, o Dacie de culoare albă, la Clubul O., a mai arătat martora. În aceeași seară m-a transportat la Clubul O., unde m-a prezentat unuia dintre patroni, care se numea A.”, a mai arătat V.L. în declarația dată în faza de urmărire penală.

Tot din depozițiile martorei V.L. mai rezultă că, în faza primelor discuții, „I.G.” i-a spus patronului A. că martora era de acord să practice prostituția în club, activitatea pentru care martora urma să plătească patronului pentru sprijinul acordat comisioane din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbații racolați din rândul clienților, în urma raporturilor sexuale pe care le întreținea cu aceștia.

Referitor la „I.G.”, martora a mai precizat că acesta coordona activitatea de prostituție practicată și de V., despre care martora a mai precizat că era găzduită la domiciliul mamei inculpatului. De asemenea, se mai reține tot din depozițiile martorei V.L. că în fiecare seară inculpatul le transporta pe aceasta și pe M.V., de la domiciliul mamei sale la Clubul O., iar, dimineața la terminarea programului, înapoi la locuința acesteia. „În fiecare dimineață, a mai arătat martora, după ce eram aduse de I.G. la domiciliul mamei sale, plăteam acestuia 50% din banii pe care noi îi încasam în noaptea respectivă de la bărbații cu care întreținusem raporturi sexuale, aceste comisioane fiind înafara acelora pe care le plăteam lui S.C. și L.A.. De la V., a mai arătat martora, am aflat că în afara noastră, I.G., a mai avut în Clubul O., o altă prostituată pe nume A., care se afla sub controlul său în ceea ce privea activitatea de prostituție per care o desfășura în acest club.

Din procesul verbal de recunoaștere după planșa fotografică, atașat la filele 297 - 301 vol. 3 dosar urmărire penală rezultă că, după ce a privit cu atenție planșa fotografică, învinuita a indicat fără ezitare fotografia cu numărul 4 declarând: „îl cunosc sub numele de I.G. L-am cunoscut în vara anului 2003, când am venit în București pentru a-mi căuta de lucru. El mi-a spus că mă poate duce să lucrez în barul O., unde pot să dansez și să mă prostituez cu clienții barului, totodată spunându-mi că el îmi va asigura protecție, dar trebuie să-i dau 50% din banii proveniți din prostituție. El m-a dus și m-a prezentat lui L.A., patronul barului O., unde m-am prostituat. I.G. m-a cazat la domiciliul mamei sale, unde mai era cazată dansatoarea V., care de asemenea se prostitua în folosul lui și mă transporta de fiecare dată cu mașina lui, o D. de culoare albă. De fiecare dată când întrețineam raporturi sexuale pe bani, cu bărbați racolați din bar, îi dădeam lui I.G. 50% din sumele obținute astfel, pentru fiecare client pe care îl aveam. El mă supraveghea în permanență și știa de fiecare dată cu câți bărbați m-am prostituat și pentru ce sumă”.

Conform mențiunilor acestui proces verbal, s-a procedat la citirea datelor înscrise pe verso-ul planșei, în dreptul fotografiei nr. 4, fiind vorba de inculpatul M.I.

Extrem de relevantă sub aspectul implicării inculpatul M.I. în comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat este și depoziția martorei C.N. (filele 67 - 71 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de această martoră,, „un alt proxenet aflat în legătura patronilor, era un bărbat cunoscut sub numele de G.. Acesta avea două prostituate în clubul O., pe nume V. și L. Cunoșteam despre el, a mai arătat martora, faptul că le avea găzduite pe aceste tinere la domiciliul mamei sale,precum și faptul că obișnuia să le transporte în fiecare noapte pe acestea la/ de la locațiile unde se deplasau cu diferiți bărbați cu care întrețineau raporturi sexuale contra cost. Declar că de fiecare dată, îi vedeam pe patroni într-o încăpere a clubului, cunoscută sub denumirea Salonul Roșu, împreună cu F., M. și G., loc de unde supravegheau activitatea de prostituție a dansatoarelor.

De asemenea, în cauză, este relevantă și atitudinea adoptată de inculpatul M.I., cu ocazia confruntării care a avut loc la data de 10 iunie 2005. Conform mențiunilor din procesul verbal de confruntare (filele 72 - 75 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul M.I. a afirmat că afirmațiile martorei C.N. nu sunt adevărate. „Este adevărat faptul că M.V. și V.L. locuiau la domiciliul mamei mele, a mai arătat inculpatul cu acea ocazie, însă pentru acest lucru ele plăteau contravaloarea chiriei și întreținerii. Este adevărat că eu le transportam de la locuința mamei mele la Clubul O., însă pentru acest lucru, eu eram plătit de ele cu suma de 100.000 ROL pentru fiecare cursă. Nu este adevărat că eu le-am pretins și am primit de la ele sume de bani din cele pe care acestea le câștigau din activitatea de prostituție”, a mai arătat inculpatul M.I. cu ocazia confruntării.

Poziția adoptată de inculpatul M.I., conform cu care ar fi fost un simplu conducător auto care ar fi practicat taximetria în zona unui club de noapte, neavând nici un fel de legătură cu activitatea infracțională nu va putea fi reținută de instanță, fiind contrazisă de întregul material probator administrat în cauză. Sub acest aspect, chiar dacă în apărare s-a afirmat că declarațiile învinuitelor nu pot servi la aflarea adevărului, decât în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în referire la inculpatul M.I., declarațiile date de învinuita V.L. sunt confirmate prin depozițiile martorei C.N.. În consecință, instanța nu va putea înlătura din ansamblul probator depozițiile martorei V.L., doar pe motivul că aceasta a avut inițial calitatea de învinuită, iar începerea urmăririi penale constituie fără dubiu un mijloc de presiune față de persoana cercetată.

Implicarea inculpatului M.I., zis G. rezultă și din declarațiile date de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale, „Pe G. - M.I., l-am recunoscut după fotografia pusă la dispoziție. Era proxenet și avea o fată, dansatoare în clubul O., care se prostitua pentru el și se numea M.V., Aceasta era din Republica Moldova. G. nu stătea în Clubul O. Știu că o aducea pe V. și mai târziu pe o altă fată blondă, care a lucrat ca dansatoare în club, circa o săptămână. M. nu era independent de raporturile cu F.. Știu că a lucrat pentru R., care are un bar în Snagov, mai precis un restaurant cu vaporaș staționar. Acolo a lucrat D.A. - zisă A.C., până când au adus-o în Clubul O. L.A. și R.M.”. Tot referitor la implicarea inculpatului M.I., inculpatul S.C. a mai susținut că „M.I. era superior lui F. pentru că am remarcat, înafara celor descrise, că nu era deloc impresionat de prezența sau numele lui în Clubul O.

Prin urmare, din analiza probelor administrate rezultă cu certitudine faptul că inculpatul M.I., în cursul anului 2003, acționând în baza unei unice rezoluții infracționale, a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către numita V.L. și M.V.

Inculpatul D.S. a precizat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că în cursul anului 2001 i-a întâlnit pe inculpații L.A., R.M. și M.I. într-un restaurant club situat pe lângă Piața 1 Mai din București, unde a văzut-o și pe M.V., care în acel moment servea la mese. Mai a arătat inculpatul D.S. că ulterior a văzut-o pe M.V. în Clubul de Noapte „O.” și cunoștea că aceasta se prostituează pentru M.I. zis G., locuind la mama acestuia, în zona Sebastian din București, Sectorul 5.

În drept, faptele comise de inculpatul M.I., constând în aceea că în cursul anului 2003, acționând în baza unei unice rezoluții infracționale, a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către numita V.L. și M.V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța va reține că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. relative la starea de recidivă mare postcondamnatorie. Din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin . 1 lit. a), e), g) C. pen. Prin sentința penală nr. 2483/13 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București inculpatul M.I. a fost liberat condiționat și pus efectiv în libertate la data de 20 octombrie 2003, fiind arestat preventiv la data de 20 decembrie 2002. Prin urmare, dintr-o pedeapsă de 18 luni închisoare, inculpatul a executat 10 luni, astfel încât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost comise în termenul de liberare condiționată, înainte deci de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

6. Cu privire la H.A. (fostă I.) zisă „A.”

În cursul anilor 2003 - 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere și a obținut foloase materiale din practicarea prostituției de către numitele P.C.D. și D.A.M. în incinta clubului de noapte O.

Din actele de la dosarul de urmărire penală rezultă că inițial inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.” a fost angajată ca dansatoare în Clubul O., iar ulterior a devenit secretara clubului și omul de încredere al inculpatului L.A.. În această calitate inculpata se ocupa de întocmirea formalităților privind colaborarea dansatoarelor, de actele necesare pentru încheierea contractelor de muncă ale unora, precum și de înscrisurile medicale care trebuiau obținute pentru activitatea de dans din clubul O.

Conform celor expuse deja anterior, deosebit de relevantă în planul participării inculpatei H. este depoziția martorei T.C.G. (filele 60 - 63 vol. IV dosar urmărire penală), conform cu care, la o săptămână de la începerea activității în clubul O., în contextul în care martora se hotărâse să nu mai întrețină raporturi sexuale contra cost, a fost abordată de inculpatul R.M., care a început să exercite presiuni psihologice asupra sa, cu scopul de a o determina pe martoră să practice prostituția în folosul său patrimonial. „Cu privire la acest aspect, a mai arătat martora, precizez că M. mi-a spus că, dacă nu voi fi de acord cu propunerea lui, nu voi mai lucra în acel bar și nici în alte cluburi de noapte din București, cerându-mi să fiu de acord cu acest aspect, sens în care îmi va asigura protecție, pentru care mi-a cerut să-i plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu urma să le încasez de la clienți. Întrucât am refuzat propunerea lui, a mai arătat martora, am fost abordată și de A. care l-a susținut în acest sens pe M., care la rândul ei insista asupra mea să accept propunerea lui M., spunându-mi să practic prostituția și să cer de la fiecare bărbat cu care trebuia să întrețin raporturi sexuale suma minimă de 100 dolari S.U.A., din care să-im plătesc ei un procent de 50% pe care trebuia să-l predea lui M.”.

De asemenea, din depozițiile martorei P.C.D. (filele 36 - 38 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că în timp ce se afla în incinta barului O., la vestiar, în timp ce se schimba, martora a fost abordată de inculpatul S.C., care i-a spus în mod deschis să racoleze bărbați din rândul clienților barului pentru a întreține raporturi sexuale cu ei contra unor sume, iar dacă ar fi acceptat această propunere, îi va pune la dispoziție atunci când era cazul o încăpere din incinta barului unde putea să meargă cu bărbații în scopul arătat mai sus. A mai arătat martora că „tot S.C. a mai precizat că în asemenea situații urma să iau legătura cu el pentru a ne da cheia de la acea încăpere, iar atunci când nu se afla în bar, cheia o puteam lua de la A., secretara lui sau de la C., barmanița clubului. Pe mine personal L.A. nu m-a abordat, a mai arătat martora P.C.D. și nu mi-a cerut să practic prostituția, însă sunt convinsă că acesta cunoștea tot ce se întâmplă în bar, în sensul că împreună cu S.C. coordona și supraveghea activitatea de prostituție a dansatoarelor clubului, obținând de la acestea 50% din banii pe care ele îi obțineau în condițiile arătate mai sus”. Tot martora Petrescu a mai susținut că „aceștia au fost sprijiniți ce privire la preocupările lor și de A., respectiv C., aceasta din urmă fiind barmanița clubului, în sensul că în lipsa lui S.C. și L.A. dețineau cheia de la încăperea care era pusă la dispoziția prostituatelor în vederea întreținerii de raporturi sexuale, pe care o puneau la dispoziția lor atunci când era cazul”

Din declarațiile date de martora D.A.M. (filele 210 - 216 vol. 3 dosar urmărire penală cu privire la care instanța a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere mențiunile procesului verbal întocmit în executarea mandatului de aducere fila 191 vol. II dosar instanță) rezultă că martora, împreună cu o altă persoană de sex masculin cunoscută sub numele de „Irina” s-au întâlnit cu inculpatul S.C.V., iar acesta a susținut în fața celor două că este patronul unui bar de noapte numit O. și le-a determinat pe cele două să se angajeze în acest bar.

„Când ne-am angajat în barul O., a mai arătat martora D., eu și Irina nu am mai dat probă de dans, având în vedere că domnul C. ne-a văzut cum dansam în barul E., iar în ziua angajării ne-a prezentat unei fete numită A. și ne-a spus să ascultăm de ea, pentru că ea cunoaște mersul în bar. La angajare A. ne-a explicat faptul că putem câștiga bani din dans și din consumația cu clienții la mese, caz în care ne revenea un procent din contravaloarea băuturilor comandate. Timp de o săptămână, a mai arătat martora, atât eu cât și Irina, am câștigat bani din barul O., din dans și din consumația cu clienții și în această perioadă de timp am observat cum marea majoritate a dansatoarelor ies însoțite de clienți și pleacă cu ei din timpul programului, iar la plecare acestea se duceau și îi cereau voie ei.

După perioada respectivă am constatat că nu îmi ajungeau banii din dans și m-am hotărât să mă prostituez”, a mai arătat martora. În consecință mai susține aceeași martoră, într-una din seri, m-am așezat la masa unui client român, am discutat cu el, am făcut consumație și el mi-a propus să merg cu el să întrețin raporturi sexuale, iar eu i-am spus că trebuie să-mi dea suma de 100 dolari S.U.A. M-am dus la A., i-am cerut voie să plec, ea a fost de acord și am plecat cu clientul respectiv, fiind însoțită de Irina.

Am întreținut amândouă raporturi sexuale cu bărbatul, iar el ne-a dat la fiecare câte 100 dolari S.U.A. După consumarea raporturilor sexuale și după ce ne-am întors la barul O., a mai arătat martora, A. ne-a chemat la ea și ne-a spus să-i dăm jumătate din bani, fapt pe care noi l-am făcut. A. nu ne-a spus pentru ce trebuie să-i dăm banii respectivi, iar noi nu am întrebat, datorită faptului că era mulțumite că putem să păstrăm 50% din banii câștigați din prostituție, având în vedere că la barul E., A. ni-i lua pe toți.

După aproximativ 2 luni de la angajarea mea, a mai arătat martora, de la celelalte colege dansatoare, am aflat că deasupra barului la etaj, se află o cameră special amenajată, unde dansatoarele pot întreține raporturi sexuale pe bani cu clienții, la cererea acestora, fapt care era cunoscut și de clienții fideli ai barului. Am folosit și eu de două ori camera respectivă, a mai susținut martora, de fiecare dată cerându-i voie ei și tot de fiecare dată dându-i acesteia jumătate din banii luați de la clienți. Am auzit că și celelalte fete angajate în bar dau bani din prostituție, dar nu știu cui, având în vedere că colegele mele se fereau de mine pentru că mă certam cu toată lumea, iar domnul C.

îmi atrăgea atenția de fiecare dată să tac din gură. Ulterior, am tras concluzia, mai susține martora, că domnul C. primea banii proveniți din prostituție, de la unele dansatoare, pentru că avea obiceiul să intre cu una sau mai multe fete în vestiar, după ce le chema la el și obișnuia să închidă ușa când vorbea cu ele. (…) În afară de mine, a mai susținut martora, îi mai dădeau banii proveniți din prostituție A.I., N.M., C. și C.T.”

Cu ocazia confruntării de la data de 26 octombrie 2004, martora D. și-a păstrat aceeași poziție, precizând că de fiecare dată când ieșea cu un client din barul O. pentru a practica prostituția, îi cerea voie domnișoarei I., pentru a părăsi localul și de fiecare dată îi dădea acesteia jumătate din suma primită de la fiecare client. A mai susținut martora că a avut 90 de clienți în perioada cât a lucrat în barul O., întreținând cu aceștia raporturi sexuale pe bani la locuințele lor, garsoniera închiriată în cartierul Ferentari și într-o încăpere situată la etajul barului O., destinată pentru masaj. „De fiecare dată când am folosit camera de la etaj, mai susține martora, i-a cerut voie domnișoarei I., căreia i-a dat jumătate din suma pe care o câștiga de la fiecare client cu care mă prostituam”.

Susținerile inculpatei H.A. (fostă I.) zisă „A.”, conform cărora le-ar fi cerut bani celor două dansatoare, doar în cazul în care aveau datorii, respectiv plata costumelor de dans de care le-a făcut rost la momentul angajării în bar, nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Mai mult, susținerile inculpatei H.A. (fostă I.) zisă „A.” sunt infirmate și prin declarațiile martorei D., conform cu care de vreo două sau trei ori martora D. s-a prostituat împreună cu domnișoara I. cu clienții de la masă în bar. „Raporturile sexuale, a mai arătat martora D., le-am întreținut împreună cu clienții în garsoniera închiriată de mine în Ferentari.” Sub acest aspect, audiată la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2010, inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.” a susținut că D.A.M. își căuta loc de muncă sau gazdă în București, motiv pentru care i-ar fi propus tatălui ei să o primească în gazdă. Ca urmare a faptului că pensia tatălui ei era mică, a mai arătat inculpata, martora D.A.M. a locuit împreună cu acesta o perioadă scurtă de timp, o lună sau două, până când, urmare a acțiunii poliției, descoperindu-se că este minoră, martora D.A.M. a fost internată într-un centru de plasament.

În cursul urmăririi penale, inculpata H.A. (fostă I.) a arătat, cu ocazia confruntării, că „D.A.M. se mutase în garsoniera în care locuisem eu cu chirie și pentru că administratorul mă cunoștea mai bine pe mine, obișnuia să-mi ceară mie banii de întreținere, motiv pentru care eu îi luam de la A.M. și îi dădeam acestuia. De asemenea am luat de la A.M. bani pentru a plăti chiria de la proprietar, aceasta tot datorită faptului că mă cunoștea mai bine. I-am cerut bani A.M. și pentru că aceasta s-a mutat cu tatăl meu în apartamentul său și trebuiau plătite facturile de întreținere, lumină, chiria (400.000 lei/ lună) și bani de mâncare (în jur de 250.000 lei săptămânal).” De asemenea mai susține inculpata că i-a cerut bani martorei și cu titlu de împrumut.

Prin urmare, susținerile inculpatei H.A. (fostă I.) nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză, existând contradicții chiar în cadrul declarațiilor susținute de inculpată. Spre exemplu, în fața instanței de judecată inculpata a susținut că martora D. s-a mutat în gazdă la tatăl său, deoarece pensia acestuia era foarte mică, în timp ce în cursul urmăririi penale a recunoscut că încasa direct banii de la martoră, deși banii se cuveneau direct altuia, respectiv tatălui inculpatei I. În cauză este greu de acceptat și faptul că inculpata ar fi luat bani de la martoră cu titlu de împrumut, în condițiile în care inculpata era angajată în funcția de secretară la bar, existând o prezumție rezonabilă că în această calitate dispunea de venituri mult mai mari decât ale martorei.

În consecință, probele administrate demonstrează clar implicarea inculpatei H.A. (fostă I.) în activitatea materială specifică infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen.

Aceste aspecte sunt demonstrate și prin declarația dată de inculpatul S.C. în cursul urmăririi penale (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) Acesta a arătat că din vara anului 2003, I.A. a devenit secretara Clubului O., deoarece s-a îngrășat și nu mai putea să danseze. Ținea evidența dansatoarelor, avea grijă de fetele lui M., le caza în locuințele acestuia și aduna banii proveniți din prostituarea lor și îi dădea lui R.M. I.A. era oarecum și concubina lui R.M., a mai susținut inculpatul S., fiind martor al unor scene de gelozie între aceștia doi.

În drept, faptele inculpatei H.A. (fostă I.) , constând în aceea că în cursul anilor 2003-2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere și a obținut foloase materiale din practicarea prostituției de către martorele P.C.D. și D.A.M. în incinta clubului de noapte O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7. Cu privire la inculpatul D.S., zis „F.”

Din analiza mijloacelor de probă administrate rezultă că în intervalul 2002-2003 a îndemnat și constrâns la practicarea prostituției pe mai multe dansatoare din barul O., printre care D.A. și Z.E.C.

Situația de fapt reținută în sarcina acestui inculpat este demonstrată prin declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor D.A. și Z.E.C., procesele verbale de recunoaștere din planșele fotografice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, coroborate cu procesele verbale de confruntare.

Din cele relatate de martori și de inculpați rezultă că inculpatul D.S. nu a avut vreo calitate în cadrul Clubului de noapte O., rolul său fiind mai mult acela de a asigura prosperitatea clubului, în intervalul 2002 - 2003, prin racolarea acelor femei dispuse să practice prostituția în clubul de noapte menționat.

Participarea inculpatului D.S. la comiterea faptelor pentru care este cercetat este demonstrată prin declarațiile martorelor D.A. și Z.E.C.

Astfel, audiată numai în cursul urmăririi penale, martora D.A.I. (filele 412 - 419 vol. 3 dosar urmărire penală) a arătat în esență că în vara anului 2002 a reușit să se angajeze la un restaurant din Snagov, restaurant care avea și un bar de noapte, frecventat de mai mulți membri ai lumii interlope. Prin intermediul unei prietene, martora susține că i-a cunoscut pe N.C. și pe „F.”, dar și pe S.C. și L.A., despre care i s-a precizat că sunt patronii unui club de noapte din București, cu denumirea O. Pe timpul petrecerii la care a luat parte, a mai arătat martora, „F.” a început să-i facă complimente, întrebând-o pe martoră dacă este de acord să întrețină cu el relații sexuale.

Martora a acceptat propunerea inculpatului, inculpatul găzduind-o pe martoră în locuința părinților săi, până la sfârșitul lunii octombrie. În aceste împrejurări martora susține că i-a relatat inculpatului despre intenția ei de a lucra la Clubul O. din București. „Când a auzit acest lucru, a mai arătat martora, F. mi-a spus că se cunoaște bine și cu S.C. și cu L.A., precum și că avea date în legătură cu Clubul O., însă mi-a spus că hotărârea îmi aparține. La câteva zile de la acea petrecere eu am mers la clubul O., a mai arătat martora, unde am luat legătura cu S.C.

și L.A., spunându-le dorința de a lucra în club ca dansatoare. Am bănuit că patronii clubului O. aveau date despre mine și de faptul că eu doream să lucrez în acel club și bănuiesc că acest lucru îl cunoșteau de la F. sau de la A.M.”, a mai arătat martora. De asemenea aceeași martoră mai susține că: „în contextul discuțiilor referitoare la angajare, S.C. mi-a spus că puteam să practic și prostituția în club, în sensul că puteam să racolez bărbați dintre consumatori, cu care să întrețin raporturi sexuale, contra unor sume de peste 50 dolari S.U.A. sau 50 euro.

Referitor la acest aspect, tot inculpatul S.C., în prezența lui L.A. mi-a precizat că puteam să întrețin raporturi sexuale cu clienții clubului într-o încăpere amplasată la etajul imobilului, pe care mi-o puneau la dispoziție în acest scop, însă pentru acest sprijin mi-a spus că urma să-i plătesc un comision de 20% din sumele pe care eu le încasam de la clienți în urma acestei activități”, a mai susținut martora D.A.. „Eu am fost de acord cu condițiile impuse de patroni, mai susține aceeași martoră, iar din acel moment am început activitatea.

În mod concret făceam câte două dansuri, toples și striptis pe o scenă la bară iar apoi mergeam la diferite mese, unde eram solicitată de clienții acestora, la cerere le dansam, iar apoi ceream să-mi ofere băuturi alcoolice, de regulă dintre cele cu un preț mare, a căror contravaloare era plătită de ei.(…) La terminarea programului eu încasam comisionul de 10% de la bar, conform înțelegerii cu patronii, prin barmanițele de serviciu, pe nume C. și A. În afară de acest aspect, a mai arătat martora, obișnuiam să racolez bărbați din rândul acelora care îmi ofereau asemenea consumații, cu care întrețineam raporturi sexuale în încăperea dispusă la etajul clubului pusă în acest scop la dispoziție de patronii clubului.”

Cu referire expresă la implicarea inculpatului D.S. zis F. martora mai susține că la câteva zile de la data la care a început să desfășoare asemenea activități, în club a început să vină și F., stând de fiecare dată în compania inculpaților S. și L.A.. Deși acesta cunoștea că martora practică prostituția, la îndemnul și cu sprijinul inculpaților S.C.V. și L.A., nu i-a cerut acesteia plata unor comisioane din sumele încasate ca urmare a desfășurării acestei activități. În cuprinsul acestei declarații, martora mai precizează că „recunosc faptul că în dese rânduri când eram sunată pe telefonul mobil de F., acesta îmi cerea să întrețin raporturi sexuale cu anumite cunoștințe pe care le avea, printre acestea fiind și polițiști. La solicitarea lui am întreținut raporturi sexuale cu un polițist, însă nu mi-a spus să procedez în acest mod întrucât avea obligații față de acesta. A mai existat o împrejurare în care F. mi-a cerut de asemenea același aspect, despre bărbații în cauză el spunându-mi de asemenea că erau polițiști”, a mai arătat martora.

În cursul urmăririi penale s-a procedat și la audierea martorei Z.E.C., însă aceasta a susținut că a frecventat barul O. dosar în calitate de consumatoare, fără a practica prostituția în folosul vreunei persoane care frecventa acel bar.

Depozițiile acestei martore sunt infirmate prin depozițiile martorului V.R.G. (filele 141 - 147 vol. 4 dosar urmărire penală) acesta susținând că în barul O. a cunoscut o fată pe nume A., fiind identificată ulterior în persoana numitei G.A.A., despre care martorul își amintește că lucra în barul O. fiind trimisă de S.C. și F. ca dansatoare. „ La câteva zile, a mai arătat martorul, atât ea cât și E. au venit într-o seară singure la bar, au dansat și au spus că ele se prostituează pentru F., în acest sens fiecare dându-mi câte 30 de dolari ce reprezenta procentul pe care îl percepea F. pentru a le asigura protecție”. „Cunosc faptul că dansatoarele, în mare parte se prostituau și erau împărțite în două grupe, respectiv ale lui S. și L., iar cealaltă grupă a lui F.”, a mai arătat martorul. „De câteva ori am discutat cu șoferul lui M., șoferul lui F., a mai arătat martorul, care mi-a facilitat ieșirea din bar cu niște dansatoare în scopul de a întreține raporturi sexuale cu ele în schimbul unor sume de bani. Eu le plăteam pentru serviciile sexuale oferite sume cuprinse între 2000.000 ROL și 3.000.000 ROL pentru fiecare fată. (…) De fiecare dată când doream să-mi petrec câteva ore în compania unei dansatoare și să fac sex pe bani cu aceasta, mai arată martorul, apelam fie la D.S. zis F. sau la M., șoferul acestuia, car stătea în permanență la intrarea în barul O., împreună cu un bodyguard chelios, cu constituție robustă. Cunosc faptul că D.S. avea mai multe prostituate care produceau, printre care îmi amintesc de E., A., Angela, C., A.M., I.O. (…) Țin să arăt faptul, a mai arătat martorul, că atunci când solicitam câte o fată pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cu aceasta, apelam fie la D.S. fie la M., îi plăteam direct fetei respective și nu mi se impunea să plătesc o anumită taxă la bar pentru a i se permite ieșirea fetei din bar.”

Sub aspectul infracțiunii de proxenetism este extrem de edificatoare acea declarație prin care martorul V.R.G. susține că „încă din anul 2002, D.S. zis F., mi-a confirmat că are niște prostituate în barul O. și de câte ori am nevoie pot să apelez la serviciile acestora, spunându-mi următoarea expresie: Răducule, plătești mai subțire și totodată să nu-l mai deranjez pe el ci să-l sun pe M., șoferul său.”

În consecință rezultă cu certitudine implicarea inculpatului Duduiță în activitatea infracțională derulată prin intermediul Clubului O., semnificativă fiind depoziția martorului V. atunci când susține că D.S. era considerat de toată lumea patronul barului.

La rândul său martorul H.Ș., agent de pază în Clubul O. în perioada iunie 2002 - decembrie 2003 a arătat că F. primea bani din prostituarea dansatoarelor din bar, la solicitarea unor clienți, prieteni ai acestuia, fenomen care se pare că nu ar fi convenit inculpatului S.C., acesta pierzând comisionul propriu care i-ar fi revenit din prețul încasat de dansatoare de la clientul amator de relații sexuale.

Deși mijloacele de probă administrate demonstrează că inculpatul D.S. nu era unul dintre asociații clubului O., acesta era cu siguranță o prezență influentă în cadrul barului, dansatoarele simțind că trebuie să se comporte adecvat întrucât exista riscul unor represalii din partea inculpatul D.S..

Mijlocele de probă au dovedit cu certitudine că „A.”, martora D.A. practica prostituția în folosul inculpatului D.S.. Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă că acest inculpat suna personal la dansatoarele care practicau prostituția în folosul său pentru a le trimite drept cadou, la prețuri mai mici, ca acestea să întrețină relații sexuale cu diferite persoane, cunoștințe ale inculpatului D.S.. Deosebit de relevante sunt în acest sens procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice atașate la filele 82 - 86 vol. 6 dosar urmărire penală).

Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul D.S. a adoptat o poziție cooperantă, recunoscând autenticitatea înregistrărilor care i-au fost atunci puse la dispoziție, Același inculpat a mai arătat că au existat împrejurări când a solicitat unora dintre prostituatele clubului O. să întrețină raporturi sexuale contra cost cu diferiți bărbați, cunoștințe ale sale, susținând însă că acest lucru l-a făcut dezinteresat din punct de vedere material. „Nu am pretins și nu am încasat niciodată comisioane de la aceste prostituate provenite din banii încasași de ele din această activitate” a mai susținut inculpatul în declarațiile sale. De asemenea, inculpatul a mai susținut că este adevărat că una dintre prostituatele Clubului O., respectiv D.A., a fost găzduită în domiciliul mamei sale din Strada Petre Păun, sector 5, însă a susținut că aceasta nu era prostituata sa. „În afara acesteia, a mai arătat inculpatul, la domiciliul mamei mele, a mai locuit cu chirie o altă prostituată de la Clubul O., cunoscută sub pseudonimul „C. înotătoarea”, însă aceasta a fost dusă spre găzduire la mama mea de A.C. (inculpata D.A.).

Afirmațiile inculpatului conform cu care nu ar fi încasat comisioane provenite din banii încasați de prostituate în urma întreținerii de raporturi sexuale sunt infirmate prin depozițiile martorilor, martorul Voiculescu R. făcând referire expresă la suma de 30dolari S.U.A. percepută de inculpatul D., în scopul asigurării protecției dansatoarelor care practicau prostituția. De asemenea, dispozițiile art. 329 C. pen. fac referire expresă la „tragerea de foloase”, nefiind vorba exclusiv de sume de bani, respectiv comisioanele la care se face referire în cauză, ci de alte foloase pe care membri grupării din care inculpatul a făcut parte le aveau. Spre exemplu, înregistrările convorbirilor telefonice demonstrează că inculpatul D. le impunea prostituatelor să întrețină raporturi sexuale cu anumite persoane influente, (spre exemplu polițistul „B.”) tariful serviciului prestat acestor categorii de beneficiari fiind stabilit altfel decât pecuniar, reprezentând cu siguranță un folos în sensul art. 329 alin. (1) C. pen.

În drept, faptele inculpatului D.S., zis „F.”, constând în aceea că în intervalul 2002-2003 a îndemnat și a constrâns la practicarea prostituției pe mai multe dansatoare din cadrul Clubului O., printre care pe martorele D.A. și Z.E.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

8. Cu privire la inculpatul P.V.

Din analiza mijloacelor de probă administrate rezultă că în perioada 2002 - 2004 inculpatul a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către mai multe dansatoare în Clubul de noapte „O.”. Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul P. a fost un apropiat al inculpatului D.S., recrutând alături de acesta mai multe dansatoare pentru club, urmând ca acestea să practice prostituția în beneficiul patronilor clubului, dar și a lui D.S..

Situația de fapt reținută este demonstrată pe baza declaraților date de inculpați, raportat la depozițiile martorilor, toate coroborate cu procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 07 noiembrie 2005, inculpatul S.C.V. a susținut că „la sfârșitul anului 2003, E., - Z.E. - a fost bătută de F. care îi spunea că nu îl ascultă pe M. și era nemulțumită. Această E., a mai arătat inculpatul S., era dansatoare și era prietena lui P.V. (…) Am aflat cu ocazia cercetărilor că E. era minoră”

De asemenea, în conținutul aceleiași declarații, inculpatul S. a identificat-o și pe C.M. - M.P. sau M.F., aceasta fiind adusă în clubul O. de o persoană din anturajul lui F., probabil R.M. sau mai sigur P.V. „Pe acesta l-am văzut de circa trei ori în Clubul O. cu F., care-l dădea afară” a mai arătat inculpatul S.C.

Declarațiile date de inculpatul S.C.V. sunt confirmate chiar prin susținerile făcute de inculpatul P.V. în cursul urmăririi penale (filele 423 - 427 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform acestor declarații, în cursul anului 2002, inculpatul D.S. i-a solicitat inculpatului P. să-l însoțească la o întâlnire pe care a avut-o cu patronii Clubului O. - L.A. și S.C. „Acesta (D.S.), a mai arătat martorul mi-a motivat că acea întâlnire a avut drept scop înmânarea unei sume de 10.000 - 20.000 dolari S.U.A. față de acești patroni cu titlu de împrumut.

Începând cu acea perioadă eu l-am însoțit pe D.S. la cererea sa și la sediul clubului O., ocazie cu care am observat că în club se aflau mai multe tinere care lucrau ca dansatoare. Am aflat cu acea ocazie de la D.S., mai susține inculpatul că în realitate dansatoarele respective practicau prostituția în acel club sub controlul și coordonarea patronilor. Cu ocazia discuțiilor, D.S. mi-a spus că exista o înțelegere între el, L.A. și S.C., conform cu care el încasa lunar de la aceștia suma de 900 dolari S.U.A., această sumă reprezentând o taxă de protecție pe care el o asigura patronilor în situațiile în carde aceștia din urmă aveau diferende cu anumite grupuri de proxeneți.

În perioada 2002-2003, mai arată inculpatul P., am făcut și servicii de taximetrie în favoarea lui D.S., însă numai în împrejurările în care mi le cerea, sens în care mi-a pus la dispoziție și două autoturisme R. și T., pe care le avea în proprietate. În aceste împrejurări, atunci când îmi cerea îl transportam pe D.S. cu aceste mașini la diferite cluburi de noapte și discoteci. În aceste locații, mai susține inculpatul, întâlneam tinere cu care atât eu cât și el intram în discuție, ocazie cu care aflam date personale ale acestora și ale familiilor lor.

Constatam că multe dintre aceste tinere erau fugite de la domiciliu, nu aveau surse de existență și proveneau di familii sărace. În situația în care identificam asemenea tinere, D.S. le promitea că poate interveni în favoarea lor pe lângă anumite persoane pentru a le angaja și de asemenea le promitea găzduire. Multe dintre tinerele cunoscute în aceste modalități erau încrezătoare în afirmațiile noastre, iar în perioada ulterioară cu acordul acestora, împreună cu D.S. le-am găzduit atât la adresele la care eu am locuit cu chirie în București, precum și la diverse imobile pe care D.S. le avea în proprietate în mod direct sau prin interpuși” a mai arătat inculpatul P. în cursul urmăririi penale la data de 12 iulie 2005.

„Concret, mai susține inculpatul P., acesta era un mod de racolare pe care D.S. obișnuia să-l folosească, iar promisiunile făcute de el tinerelor racolate nu prezentau realitatea, scopul acestuia fiind ca, în perioada ce urma, să le determine și să le înlesnească practicarea prostituției în Clubul O.. Datorită mediilor și împrejurărilor prin care reușeam să racolăm în scopul mai sus arătat tinere, nu pot indica date concrete privind identitatea reală a acestora, însă pe aceste le cunosc după pseudonimele sub care s-au prezentat: M. Frizerița, Bianca, Dorina, Oana și M.”, a mai arătat inculpatul P.. Din acest punct de vedere instanța reține că există o coroborare între susținerile inculpatului P.V. în faza de urmărire penală și susținerile inculpatului Strănescu C. Vasile din declarația de la data de 07 noiembrie 2005.

„Cu ocazia audierilor olografe, a mai arătat inculpatul P.V., nu s-au prezentat niște planșe fotografice, în cadrul cărora am recunoscut și indicat fără ezitare pe M. Frizerița și am aflat că se numește C.M. Cu privire la aceste tinere declar că le-am racolat împreună cu D.S. în împrejurările și în scopul mai sus arătate la intervale diferite de timp, pe care la cererea lui D.S. le-am avut găzduite la adresele la care eu am locuit cu chirie. De asemenea cunosc că o parte din tinerele racolate au fost găzduite de D.S. chiar și la locuința mamei sale. Rețin numele uneia dintre fetele găzduite de aceasta la locuința mamei sale pe care o cunosc sub pseudonimul „A.C.”, a mai arătat inculpatul. „După scurt timp, mai susține inculpatul P., D.S., în urma discuțiilor pe care le avea cu patronii Clubului O., m-a contactat și am transportat conform cererii sale, pe tinerele menționate anterior la Clubul O. De fiecare dată el mi-a precizat să le transfer pe acestea patronilor L.A. și S.C. iar în lipsa acestora unui bodyguard cu numele Marius pentru care intervenise la angajarea sa l acești doi patroni, acesta fiind o persoană de încredere pe care o avea acolo. Scopul pentru care eu le-am transportat pe aceste tinere la care m-am referit la acel club era de a practica prostituția în perioada ulterioară sub controlul celor doi patroni și al lui D.S.” a mai susținut inculpatul în cursul urmăririi penale.

Referitor la O. și M., inculpatul P.V. susține că acestea i-au fost prezentate de un consătean pe nume C., acesta precizându-i inculpatului că erau plecare de la domiciliile la care locuiau, iar O. era minoră. „Eu le-am preluat pe acestea de la C., a mai arătat inculpatul, iar apoi le-am găzduit la adresele unde locuiau fără forme legale la acea dată. În perioada ulterioară le-am prezentat pe acestea lui D.S., cunoscând de la el intenția de a le îndemna și înlesni ulterior practicarea prostituției la Clubul O. la fel ca și în situațiile precedente.

Cu referire la inculpata Z.E.C., inculpatul P.V. a declarat că a cunoscut-o pe aceasta prin anul 2001-2002 din cartierul Rahova, la acel moment martora având vârsta de 13 ani. „În cursul cercetărilor a mai arătat inculpatul P., am recunoscut-o și indicat-o fără ezitare pe „E.” într-o planșă fotografică și am aflat că se numește Z.E.C.. Am menținut legătura cu aceasta, însă arăt că raporturile pe care le-am avut cu ea s-au rezumat numai la legături intime. Arăt că pe E. am prezentat-o și lui D.S., după o perioadă de la data când am cunoscut-o și chiar am și dus-o împreună cu acesta la clubul O.”. Ulterior, a mai susținut inculpatul P.V., „am aflat că E. obișnuia să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați, deși avea acea vârstă fragedă”.

Prin urmare, susținerile inculpatului P.V. referitoare la prezența și activitatea martorei Z.E.C. în clubul O. sunt confirmate prin declarațiile inculpatului S.C.V., dar și prin depozițiile martorei Z.E.C., aceasta susținând că frecventa barul O.. Depozițiile martorei conform cu care nu ar fi avut cunoștință de activitatea infracțională derulată sub egida Clubului O. nu pot fi reținute de instanță, față de întregul material probator administrat. De altfel este relativ greu de conceput ca o persoană care locuiește în zona Cartierului Rahova și are o situație materială relativ modestă să frecventeze un bar cu prețuri ridicate amplasat tocmai în zona Pieței Galați, în zona Străzii Vasile Lascăr. În consecință declarațiile inculpatului P.V. și declarația inculpatului S.C.V. de la data de 07 noiembrie 2005 sunt confirmate de întregul material probator administrat în cauză.

În declarațiile date în faza de urmărire penală martora C.M. (filele 101-106 fila 3 dup) a arătat că prin primăvara anului 2003 l-a cunoscut pe inculpatul D.S., precum și pe P.V., cu care se afla în legături apropiate, locuind în același cartier. „Atunci când i-am văzut, printre alte discuții, a mai arătat C.M., ei au aflat de la mine că, datorită unor cauze personale plecasem de la domiciliu și locuiam împreună cu verișoara mea, A.S., aceasta locuind la o adresă apropiată locuinței lui P. De asemenea aceștia au aflat că nu aveam nici o ocupație, deși absolvisem o școală de frizerie și tocmai datorită pregătirii pe care o aveam eram cunoscută sub pseudonimul de M.F.

D.S. s-a oferit atunci să intervină pe lângă anumiți patroni pentru a mă angaja. Referitor la acest aspect, a mai arătat martora, inițial am crezut că mă vor ajuta să îmi găsesc un loc de muncă în domeniul în care eram pregătită. La câteva zile am fost contactată de D.S. și P.V., care mi-au spus că mă vor prezenta patronilor unui club, unde urma să lucrez. A mai arătat martora că a fost transportată de cei doi D.S. și P.V. la clubul O., unde a fost prezentată de D.S. lui S.C., de față fiind și P.V.. „S. a fost de acord ca eu să încep în acest club, a mai arătat martora, însă datorită raportului de subordonare pe care îl avea față de F., inițial nu mi-a spus în mod deschis că de fapt eu am fost dusă la acest club, pentru a practica prostituția”. La scurt timp după începerea activității, a mai susținut martora C.M., „S.C. mi-a cerut să practic și eu prostituția în aceleași împrejurări ca și celelalte dansatoare. Am remarcat când el mi-a cerut acest lucru, că între el și F. a existat o înțelegere anterioară pentru ca eu să practic prostituția în folosul lor material”, a mai arătat martora. „ De fiecare dată am plătit în mod direct lui S.C., comisioane pe care mi le-a pretins din sumele provenite din activitatea de prostituție pe care mi-a propus-o” a mai relatat martora. De asemenea, tot din depozițiile martorei rezultă existența unei înțelegeri prealabile între S. și F. cu privire la activitatea de prostituție pe care martora urma să o deruleze în acest club.

În consecință mijloacele de probă administrate demonstrează implicarea inculpatului P.V. în activitatea infracțională alături de inculpatul D.S.. Deosebit de edificatoare din acest punct de vedere sunt și convorbirile telefonice purtate între cei doi. Spre exemplu din procesul verbal întocmit la data de 10 mai 2005 (fila 22 vol. 6 dosar urmărire penală) rezultă că pe data de 08 aprilie 2004, la ora 11.26, D.S., zis „F.” aflat la numărul 07XX.XXX.XXX este apelat de inculpatul P.V. de la un post neidentificat, inculpatul P. furnizând date relative la activitatea derulată de dansatoare în incinta barului O.:

„P.V.:N-am făcut nimic. Am sunat pe o fată acolo, din bar și a zis că astea a rămas….(neinteligibil)…program și văd că e doișpe și n-au apărut.

D.S.: A rămas până…?

P.V.: Că le-a oprit patronii peste program și nu știu…(….)

D.S.: Mergem acolo și vedem noi.

P.V.: Că n-au venit până acum și nu știu ce se întâmplă, ce….

D.S.: Aaa! Și-a mai strâns și ele cașcaval?

P.V.: Aaa? Vin așa, subțire.

D.S.: Subțire, ă?

P.V.: Ele acum, zilele astea, trebuie sa ia salariu. Mi-era să nu…zic, să fi pus fraiera (?). da am sunat pe fata și mi-a zis că n-a luat salariu. Tre să .(neinteligibil).să nu pună gheara pe bani să se ducă la țară. Da am sunat la țară și ele n-au ajuns.

D.S.: Nu. Nu mai te…lasă până mai târziu să vedem ce se întâmplă. Nici nu poți să stai…(…)

D.S.: O iei pe frizerița că e mare de ani….

P.V.: Am cam sunat-o și nu ….nu….Are telefonul închis, c-o fi flămândă, n-o avea bani și-o fi vândut tele…

D.S.: F.?

P.V.: da.

D.S.: Păi tre să mergem la bar,să vedem.

P.V.: Da, trecem p-acolo și vedem(?) (…)”

Asemenea date de interes operativ rezultă și din procesul verbal de transcriere a convorbirii telefonice întocmit la data de 10 mai 2005 (fila 26 vol. 6 dosar urmărire penală). Conform acestui proces verbal rezultă că la data de 19 aprilie 2004, ora 20.17, D.S., zis F., aflat la numărul 07XX.XXX.XXX este apelat de P.V. de la postul telefonic 07XX.XXX.XXX cu care discută următoarele:

P.V.: Am sunat la bar și am vorbit cu acela. Fetele alea îmi zice că a rămas peste program. El îmi zice că nu. Și zicea că dacă dau de ea, să mă duc să-i dea salariul și ei și lu ailaltă. Trebuie să iau vreo șase milioane. Și mă gândesc că poate nu mi-o da banii fără ele. Dacă mă duc eu singur. Poate ne făceam timp și mergeam până acolo. Mi-e să nu le fi oprit ei. Să le fi făcut capul mare.

D.S.: Păi nu, mă. Să-l sun ei și să-l trimit pe ală, pe C.. De ce să te mai duci tu? Îl trimit pe C.. Vezi cum numărați. Să-mi dea cașcavalul și atât.

P.V.: Aha. A! Și ți-i dă ție direct?

D.S.: Nu mi-i dă mie, ni-i aduce nouă.

P.V.: Aha, Păi atunci zi-i tu. Că el mi-a zis: Domne, când dai de Oana…

D.S.: Bine. O să vorbim după nouă jumătate. Hai.(…).

O altă convorbire care demonstrează clar implicarea inculpatului P.V. în activitatea infracțională are loc la data de 20 aprilie 2004 (proces verbal de transcriere a convorbirii telefonice fila 28 dosar de urmărire penală):

D.S.: s-o fi plecat la țară, mă?

P.V.: Nu, n-are cum, c-am sunat…Că asta e problema, că mă zăpăcește mă-sa, că vrea să vorbească cu ea. Măcar de i-ar spune fraierii: „Sun-o, bă pe mă-ta, fă ceva…” sau…”sună și tu pă…”

D.S.: Da ce ne interesează pă noi, mă s-o sune pă mă-sa?(…)

P.V.: Am fost de vreo două ori eu,… personal și m-a văzut mă-sa, și știe că-i la mine, că-i…Că ți-am zis că-i de acolo, de la mine din sat, de la …doi kilometri.

D.S.: Da. Da, da, da. Nu e…tre vorbit cu ei ; Bine, mu….e! Fii atent!

P.V.: Și m-am băgat eu rău de tot.

D.S.: Scoate repede o mie de dolari și …stai acolo liniștit! Înțelegi?

P.V.: E,. asta-i cu. și tre…mi-a zis că: Domne, zi-le să vină personal se le dau banii…că tre să le dau salarii…și…și colaborarea noastră aicea s-a încheiat”

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de proxenetism se realizează prin una din acțiunile prevăzute în textul de incriminare. Aceste acțiuni, care constituie modalități alternative de săvârșire a infracțiunii sunt următoarele; acțiunea de a îndemna sau de a constrânge la prostituție, acțiunea de a înlesni practicarea prostituției, acțiunea de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, acțiunea de a recruta o persoană pentru prostituție, precum și acțiunea de traficare de persoane în acest scop.

Prima acțiune - îndemnul la prostituție, constă în trezirea interesului, încurajarea sau convingerea unei persoane ca să practice prostituția. Constrângerea la prostituție constă în silirea unei persoane să practice prostituția. Înlesnirea practicării prostituției constă în ajutorul dat unei persoane să practice prostituția. Înlesnirea practicării prostituției se poate realiza prin orice formă sau prin orice mijloace. Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană presupune obținerea de profituri sau a oricăror avantaje materiale din practicarea prostituției de către o persoană. Recrutarea unei persoane pentru prostituție constă în descoperirea, atragerea, angajarea și îndrumarea unei persoane să practice prostituția. O astfel de modalitate normativă presupune un proxenetism organizat, o formă sistematică de exploatare a prostituției practicată de alte persoane.

Aceste acțiuni sunt prevăzute alternativ, fiecare acțiune putând realiza conținutul infracțiunii de proxenetism. Prin urmare, apărările inculpatului P.V., conform cu care nu a ar fi obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere, în condițiile în care mijloacele de probă demonstrează că a participat la procesul de racolare și înlesnire a practicării prostituției de către mai multe dansatoare din Clubul O.

În drept, faptele inculpatului P.V., constând în aceea că în perioada 2002-2004 a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către mai multe dansatoare în Clubul de Noapte O., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu reținerea formei continuate prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S. zis F., R.M., M.I. și H.A. (fostă I.) A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 39/2003 - inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Conform verificărilor efectuate de organele de poliție la data de 03 noiembrie 2005, Clubul O. a existat în perioada anului 2001, acesta aparținând SC L. SA.

Având în vedere considerentele expuse anterior, rezultă cu certitudine că în perioada 2002 - 2004, grupul de crimă organizată format din cei șapte inculpați a acționat în Clubul O., în mod coordonat, în scopul comiterii infracțiunilor de proxenetism, pentru a obține beneficii materiale din prostituarea dansatoarelor acelui club.

Structura grupului infracțional era determinată între membri ei, inculpații S.C. și L.A., fiind nu numai patronii clubului dar și persoanele care coordonau activitățile de proxenetism, stabilind modul efectiv de operare care trebuia folosit pentru a evita prezența intempestivă a organelor de ordine. Semnificative sunt mijloacele de probă care demonstrează folosirea unei camere amplasate la etaj pentru întreținerea de raporturi sexuale, acest mod de operare fiind folosit numai până la descinderea organelor de poliție la data de 12 martie 2004. Ulterior patronii clubului au considerat că acest mod de acțiune nu mai prezintă suficiente garanții, astfel încât s-a stabilit ca dansatoarele să plece cu clienții înafara clubului, iar sumele de bani să fie achitate de clienții amatori sub forma unui consum de băuturi alcoolice care nu erau în realitate consumate.

Cei doi inculpați aveau ca atribuții în cadrul grupului infracțional, instruirea dansatoarelor, activitate pe care inculpații o realizau personal sau prin intermediul secretarei clubului - I.A., precum și încasarea comisioanelor provenite din prostituție. Aparent cei doi inculpați și-au segmentat atribuțiile, conferind aparența că inculpatul L.A. se ocupă de partea administrativă a afacerii în timp de inculpatul S.C. de partea artistică. Prin urmare a fost adoptat un mod de acțiune care să permită rămânerea în umbră a unuia dintre cei doi inculpați - L.A.. Sumele de bani nu erau percepute întotdeauna în mod direct de cei doi patroni, ci, această activitate se realiza și prin intermediul inculpatei D. (T.) M.C., din toamna anului 2003, sub acoperirea plății de către client a contravalorii a două băuturi alcoolice.

Inculpați S.C.V. și L.A. controlau afacerea alături de alți proxeneți - R.M., M.I. și D.S., aceștia având în Clubul O. persoane care practicau prostituția în folosul lor, persoane care erau exploatate și de ceilalți doi patroni ai clubului, care obțineau o parte a încasărilor și de la acestea.

Folosind acest mod de operare, având propriile prostituate în Clubul O., exploatate și de cei doi patroni, ceilalți proxeneți erau interesați ca afacerea din Clubul O. să prospere, aducând dansatoare care erau preferate de clienții clubului.

Legătura dintre membrii grupului infracțional era una directă, deoarece acestora le reveneau beneficii financiare din acumularea de dansatoare, chiar dacă erau aduse de un proxenet și nu contribuiau exclusiv prin prostituarea lor numai la beneficiile clubului O. Conform celor expuse în considerentele de mai sus, inculpatul P.V. a declarat că împreună cu D.S. racolau femei de o anumită speță - prostituate, dată fiind puterea acestuia de seducție, pe care apoi le ducea personal și le preda patronilor de la Clubul O.. Deși inculpatul P.V. a manifestat o atitudine cooperantă în declarațiile date în faza de urmărire penală, însă cu ocazia confruntării cu inculpatul D.S. a adoptat o conduită oscilantă, mai degrabă nesigură, demonstrând astfel faptul că D.S. îi provoacă temerea. Inculpatul P.V. poate fi considerat in caracter mai slab, mai nesigur, un „om bun la toate” de-al lui D.S., după cum se descrie singur și după cum îl descrie și inculpatul S.C. în declarația dată la 07 ianuarie 2005.

Desigur că în cauză dansatoarele care au practicat prostituția pentru F. au declarat că nu au practicat prostituția în folosul acestuia (D.A.) însă asemenea afirmații se impun a fi interpretate și prin prisma sentimentului de temere pe care inculpatul D.S. în exercita. Spre exemplu, din mijloacele de probă administrate mai rezultă că inculpatul D.S. exercita și violențe la adresa unora dintre dansatoare, existând date conform cu care ar fi bătut-o pe martora Z.E.C. ca urmare a faptului că aceasta era nemulțumită și ar fi avut un comportament recalcitrant la adresa clienților amatori de a întreține raporturi sexuale.

De asemenea, conform celor expuse deja, relevantă este și depoziția martorei C.M., conform cu care, după ce i-a cunoscut pe inculpații D.S. și P.V., aceștia au dus-o într-o seară la clubul O., unde a fost prezentată inculpatului S.C.V. Ulterior martora a constatat că activitatea de prostituție se afla sub controlul acestuia din urmă, care avea un raport de subordonare față de F., întrucât: „am remarcat când el (inculpatul S.) mi-a cerut acest lucru pentru că între ele și F. exista o înțelegere pentru ca eu să practic prostituția în folosul lor material. „De fiecare dată eu am plătit în mod direct inculpatului S.C. comisioane pe care mi le-e pretins din sumele provenite din activitatea de prostituție pe care mi-a propus-o”, a mai susținut martora C.M. Aceeași martoră a mai arătat că a remarcat și faptul că inculpatul S. avea o înțelegere prealabilă cu F., în ceea ce privea activitatea de prostituție pe care martora urma să o desfășoare în club. Conform celor declarate de martoră în cursul urmăririi penale: „faptul că eu mă aflam sub controlul lui F. mi-a fost confirmat și de D.A., cunoscând acest lucru de la F., aspect pe care mi l-a spus în mod deschis atunci când discutam cu ea”. Referitor la F., a mai susținut martora, „cunoșteam de la D.A. faptul că între ea și patronii Clubului O. exista o înțelegere conform cu care între ea și patronii clubului O. exista o înțelegere conform căreia aceasta asigura protecția lor și a dansatoarelor în club”.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate în cauză demonstrează că grupul infracțional organizat avea o structură determinată care începea cu inculpații S.C.V. și L.A. ca primă linie. În linia secundă acționau inculpații R.M., M.I. și D.S., aceștia fiind autori ai unor infracțiuni de proxenetism, având propriile dansatoare care practicau prostituția în Clubul O., asigurând în acest fel prosperitatea barului. Modul de operarea folosit demonstrează că inculpatul D.S. nu poate fi situat pe același segment cu inculpații R.M., M.I.. „F.” era de fapt un protector al clubului care reușea plasarea oamenilor săi de încredere în club, iar ca urmare a numelui și a autorității sale în lumea interlopă, afacerile sale nu se puteau amesteca cu o altă grupare interlopă. De altfel, chiar inculpatul D.S. zis F. a recunoscut în declarațiile date în faza de urmărire penală că permitea unor dansatoare să se folosească de numele său, dacă acelea aveau probleme cu alți proxeneți, în ipoteza în care aceștia din urmă ar fi dorit să le racoleze. Prin urmare în cauză există probe certe conform cu care acele persoane practicau prostituția sub protecția inculpatului D.S. zis „F.”. Acest aspect este întărit și prin declarațiile martorei C.M., aceasta afirmând că în cadrul Clubului O. existau și alți proxeneți care își desfășurau activitatea alături de patronii clubului.

În condițiile unei activități extrem de complexe nu s-a reușit identificarea tuturor persoanelor care practicau prostituția pentru inculpatul D.S., însă cu siguranță martora D.A. este una dintre ele. Din mijloacele de probă mai rezultă că aceasta era cazată la mama lui D.S. și îl cunoscuse pe acesta atunci când lucra la „R.”, patronul unui restaurant pe lacul Snagov cu vaporaș staționar. Convorbirile telefonice dintre inculpatul D.S. și martora D.A. demonstrează intenția inculpatului de a o determina pe martoră să întrețină raporturi sexuale cu un lucrător al poliției și cu superiorul acestuia.

Martora M.I.N. a declarat în fața organelor de urmărire penală că Z.E.C. practica prostituția tot în folosul inculpatului D.S. Deși martora Z.E.C. a declarat că nu a practicat prostituția, în fața procurorului a fost identificată de inculpatul P.V., dar și de inculpatul D., ca fiind prietena inculpatului P.V.. De asemenea inculpatul S.C.V. susține că a fost martor când această fată a fost bătută violent de F. în club.

Din conținutul convorbirilor telefonice mai reiese că inculpatul D.S. săvârșea acte de proxenetism, deosebit de relevantă fiind convorbirea cu P.A., zis „L.”, din această convorbire rezultând că inculpatului i se ofereau femei pentru „unu care e cazat la Parc”.

Legătura dintre D.S. și L.A. este demonstrată și prin numărul foarte mare de convorbiri telefonice dintre aceștia în intervalul 22 martie 2003 - iulie 2003, inculpatul L.A. sunându-l pe inculpatul D. de aproximativ 13 ori. În cadrul unei convorbiri anterioare, de la data de 13 august 2002, L.A. întreabă: „N-o mai lăsăm pe aici, ă? D.S.: Nu, nu, păi da trage pe nas și este de belea; L.A.: Da, Da, păi eu i-am zis lui M.: Băi tată, spune-i și lui D.S.. Ai înțeles? Dă-o dracului! Eu nici nu am luat bani de la ea. Ești nebun?..L.A.: Păi da? Și pe târfa ailaltă am dat-o n-am mai….Mai era Blonda, Știi?..L.A.: Uite A. îmi place, Îmi place de ea; D.S.: E cuminte. Da; ….D.S.: Spune-i lui C. să nu fie supărat cu ăia, că mergem și noi peste fraier, acolo să-i luăm și noi o femeie”

La al treilea palier al grupului infracțional se afla inculpata H.A. (fostă I.) A. - secretara clubului și, conform celor susținute de inculpatul S.C., omul de încredere al inculpatului L.A., alături de inculpata D. (fostă T.) C.M.

Conform celor expuse mai sus, cele două inculpate și-au formulat apărări, în sensul că nu ar fi avut cunoștință de actele de proxenetism derulate sub acoperirea Clubului O., deoarece rolul acestora era bine determinat în cadrul sarcinilor de serviciu, nefiind preocupate de alte aspecte. Deși inculpata H.A. (fostă I.) A. a afirmat că nu avea cunoștință de faptul că dansatoarele se prostituau, această poziției este infirmată chiar de propriile fapte, aceasta fiind surprinsă la momentul când ieșea din hotelul E., la data de 24 aprilie 2004, alături de martora O.N., după ce ambele au întreținut raporturi sexuale cu numitul I.A., având asupra sa sumele de bani marcate cu cerneală fluorescentă cu inscripția „prostituție”.

Deși inițial inculpata I. a susținut că nu cunoștea regula conform cu care clientul avea obligația de a plăti două cocteiluri la bar, dacă dorea să plece cu o fată, deși lucra în acel club de doi ani, în declarația din 27 mai 2005 (filele 384 - 386 vol. I dosar urmărire penală) a revenit asupra poziției inițiale.

Cele două inculpate H.A. (fostă I.) A. și D. (fostă T.) C.M., aceasta lucrând aproximativ un an la bar, aveau reprezentarea că prin activitățile lor sprijineau grupul de crimă organizată, chiar dacă nu erau pilonii de susținerea ai acestuia. Inculpata H.A. (fostă I.) A. avea calitatea de secretară a clubului, iar în lipsa inculpatului S.C.V., le instruia pe dansatoare cu ocazia angajării despre activitatea pe care acestea urmau să o desfășoare, aducându-le la cunoștință totodată posibilitățile reale de venit rezultate din practicarea prostituției cu clienții localului. Deosebit de relevantă este din acest punct de vedere depoziția martorei D.A.M., aceasta susținând că I.A. cunoștea proveniența sumelor de bani provenite din practicarea prostituției, iar la rândul ei preda aceste sume inculpaților S.C.V. și L.A.. „Eu personal, a mai arătat martora, nu am plătit în mod direct asemenea sume patronilor, aceștia intrând în posesia lor prin intermediul persoanei pe care am menționat-o (I.A.)”. Activitatea inculpatei de secretară a barului O. este demonstrată și prin depozițiile martorei G.I.L., aceasta afirmând în depozițiile sale că inculpata I.A., care fusese dansatoare, era un fel de secretară, respectiv ținea evidența ordinii în care dansau fetele la bară, ținea evidența fișelor medicale ale dansatoarelor și ieșea cu clienții pentru a întreține raporturi sexuale.

Inculpata H.A. (fostă I.) A. nu a recunoscut participarea la comiterea infracțiunii de proxenetism, menționând de mai multe ori că a practicat prostituția cu clienții barului O. Declarațiile date de inculpata H.A. (fostă I.) A. sunt confirmate de aspectele surprinse pe caseta video în flagrant, respectiv faptul că împreună cu martora Olărița Nicoleta au întreținut relații sexuale contra cost cu un bărbat în hotelul E.

Apărările formulate de inculpați, conform cu care nu erau permise legăturile dintre dansatoare și clienții clubului și nu ar fi avut cunoștință de activitatea organizată precum și de profiturile obținute în urma practicării prostituției sunt infirmate de întregul material probator administrat. Faptul că depozițiile date de martore în cursul urmăririi penale corespund realității este confirmat prin răspunsurile hotelurilor dar și prin verificările organelor de poliție care au atestat faptul că dansatoarele ieșeau în timpul programului de dans pentru a vizita clienții clubului cu care se și prostituau.

Sub aspectul conținutului constitutiv, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 constă în săvârșirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activități: inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat ce are ca principală activitate infracțiunile de proxenetism, respectiv infracțiunile privind traficul de persoane.

Acțiunea de inițiere presupune punerea bazelor unei acțiuni, organizarea unei mișcări, a unei activități, conferirea primelor noțiuni sau cunoștințe din domeniul de activitate licit și ilicit al Clubului O. Constituirea presupune alcătuirea, formarea grupului infracțional organizat, iar aderarea presupune acea acțiunea de a se alătura, de a deveni membrul unui astfel de grup infracțional organizat. A sprijini un grup infracțional organizat presupune a ajuta o astfel de structură în orice mod - moral, material, financiar, logistic. Din interpretarea dispozițiilor art. 7 al Legii nr. 39/2003, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat ce are ca principală activitate proxenetismul și traficul de persoane numai după ce un astfel de grup este constituit.

Pentru existența infracțiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, cu excepția modalității inițierii:

1. Grupul infracțional este un grup structurat. Prin urmare este necesară existența unei structuri de conducere, o ierarhie, respectiv un lider sau mai mulți, care conduc grupul și care au autoritate asupra acestora. Conform celor expuse mai sus, la primul nivel de conducere se aflau inculpații S.C.V. și L.A., aceștia punând bazele clubului O. și concepând întreaga activitatea infracțională astfel încât să obțină in profit considerabil iar riscurile de a fi depistați de organele de urmărire penală să fie extrem de redus.

2. Grupul este format din trei sau mai multe persoane. Conform art. 2 lit. a) al Legii nr. 39/2003, pentru a exista un grup infracțional organizat este absolut necesar ca el să fie format din cel puțin trei persoane, în caz contrar nu se poate vorbi de structură. Legea nu impune condiția ca toate cele trei persoane să se afle la aceeași zonă de influență în cadrul grupului. În cauză, la nivelul superior se aflau inculpații S.C.V. și L.A. iar la un nivel inferior de execuție se aflau inculpații D. (fostă T.) M.C., R.M. și M.I..

3. Grupul infracțional trebuie să aibă ca principală activitate traficul de persoane și proxenetismul. În cauză s-a demonstrat că inculpații trimiși în judecată sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 7 al Legii nr. 39/2003 au organizat în mod detaliat activitatea de proxenetism, la începutul activității fiind afectată pentru întreținerea raporturilor sexuale o „cameră de masaj” amplasată la etajul imobilului în care funcționa clubul O., pentru ca ulterior descinderii organelor de poliție modul de operare să se schimbe, dansatoarele urmându-i pe clienți la locațiile indicate de aceștia cu scopul de a întreține raporturi sexuale contra cost. Nu în ultimul rând instanța va reține că liderii grupului infracțional beneficiau de informații relative la actele de cercetare penală care urmau să se efectueze, astfel încât riscul de fi deconspirați era extrem de redus. Deosebit de semnificative sunt din acest punct de vedere declarațiile inculpatului S.C. în care susține că a aflat tot ceea ce declaraseră dansatoarele în urma audierii din luna martie 2004.

4. Grupul urmărește obținerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau a unui beneficiu material. Prin urmare scopul grupului infracțional organizat este obținerea de beneficii materiale și financiare, fiind cunoscut că veniturile obținute din activitatea de proxenetism sunt extrem de mari.

În cauză, conform celor expuse în considerentele ce preced, activitatea infracțională desfășurată nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ea s-a derulat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeași modalitate de săvârșirea a faptelor, iar grupul infracțional a fost organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat privind proxenetismul sau traficul de persoane poate fi comisă numai cu intenție directă. Făptuitorul prevede și urmărește rezultatul faptei sale prin acțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat.

Pentru existența infracțiunii sub aspectul laturii subiective, inculpatul trebuie să fi cunoscut scopul grupului infracțional organizat. Nu este necesar ca el să cunoască și în detaliu planul de acțiune al grupului, fiind suficient ca el să fi cunoscut că grupul are ca principală activitate proxenetismul.

În cauză, conform celor arătate mai sus, inculpații au cunoscut cu precizie scopul grupului infracțional organizat, stabilind modul în care dansatoarele puteau întreține raporturi sexuale cu clienții barului, tariful pentru un astfel de serviciu precum și modalitatea de plată. Toate aceste chestiuni au fost detaliat stabilite, astfel încât să nu existe nici un fel de suspiciuni cu privire la activitatea artistică desfășurată în bar. În paralel, în cauză a fost demonstrată și existența unei acțiuni de aderare la grupul infracțional constituit, în Clubul O. practicând prostituția mai multe dansatoare care activau sub protecția anumitor proxeneți - D.S., M.I. și R.M. De asemenea în speță mijloace de probă care demonstrează că membri grupului infracțional au desfășurat acțiuni și în sensul zădărnicirii activității desfășurate de organele de poliție pe linia combaterii traficului de minori și proxenetismului. Vizita pe care inculpatul L.A. a făcut-o la centrul de primire a minorilor și discuția cu martora D.A.M., atrăgându-i acesteia atenția cu privire la ceea ce va declara în fața organului de urmărire penală, discuția pe care inculpații S.,. L. și D. au avut-o cu dansatoarele din club în urma raziei din luna martie 2004, precum și încercarea inculpatului D.S. de a plasa anumite prostituate către lucrători ai poliției amatori de asemenea servicii demonstrează clar existența unei structuri de comandă a grupului, cu un plan de acțiune bine pus la punct precum și a unei structuri de execuție cu competență de acțiune cantonată la un anumit nivel.

În drept, faptele inculpatului S.C.V., constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a constituit și a sprijinit săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acționa în clubul O. în acest scop, format din L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S.., R.M., M.I. și I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului L.A. constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a constituit și a sprijinit săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în cadrul grupului care acționa în clubul O. în acest scop, format din S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S.., R.M., M.I. și I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei D. (fostă) T.C.M. constând în aceea că în perioada iunie 2003 - martie 2004 a înlesnit practicarea prostituției încasând comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte O., mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, susținând astfel activitatea infracțională a grupului criminal organizat format din S.C.V., L.A., D.S.., R.M., M.I. și I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului R.M., care în perioada 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S., M.I. și I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, faptele inculpatului M.I., constând în aceea că în perioada 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M. și H.A. (fostă I.) A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei H.A. (fostă I.) A., constând în aceea că în intervalul 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M. și M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului D.S., constând în aceea că în intervalul 2002 - martie 2004 a sprijinit grupul de crimă organizat format din L.A., S.C.V., D. (fostă T.) M.C., H.A. (fostă I.) A., R.M. și M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Vinovăția inculpaților, îmbrăcând forma intenției directe prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească respectiv depozițiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. și Z.I. precum și a martorilor D.I., L.A.; P.I., C.M., N.L.Ș., M.P., P.I.N. și G.I.L., declarațiile celorlalți coinculpați, coroborate cu declarațiile părților vătămate S.D., P.A., B.N.G., M.V.A., precum și cu procesele verbale de confruntare întocmite în cauză.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana și conduita fiecărui inculpat.

Instanța va mai reține că inculpatul M.I. este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă mare postcondamnatorie și sunt de natură a demonstra existența atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial criminogen relativ ridicat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru corecta individualizare a pedepselor care urmează a fi aplicate în cauză, instanța va trebui să determine scopul pedepsei, să procedeze apoi la stabilirea și analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, iar apoi să efectueze o evaluare finală a împrejurărilor săvârșirii faptei.

Sub aspectul determinării scopului pedepsei, procesul de individualizare trebuie să aibă ca scop determinarea aplicări unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială. În consecință, instanța va avea în vedere, în egală măsură, persoana infractorului, reeducarea și reintegrarea sa socială cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte.

Cu referire la stabilirea și analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv evaluarea acelor circumstanțe concrete ale faptei care au importanță pentru stabilirea genului și duratei sau cuantumului pedepsei, instanța va reține că gradul de pericol social al faptei săvârșite nu se impune a fi analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare.

Pe de altă parte, simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv proxenetism și constituire de grup infracțional organizat nu reprezintă o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată.

Pentru a aprecia în mod concret gravitatea concretă a faptei și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei instanța va trebui să raporteze fapta dedusă judecății la sistemul general de valori, acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în jurisprudență.

În procesul de individualizare a pedepselor instanța va mai avea în vedere și conținutul concret al faptelor, mijloacele folosite și urmarea imediată. Sub acest aspect este extrem de relevant că activitatea infracțională organizată s-a derulat sub aparența unei activități licite cu caracter specific - bar de noapte cu program de dans, astfel încât faptele cu conotație penală să fie extrem de greu de descoperit, racolarea clienților amatori de a întreține raporturi sexuale având loc chiar în bar, în timpul programului coregrafic. Modalitatea în care infracțiunea de proxenetism a fost comisă demonstrează de asemenea un ridicat nivel de potențial criminogen al autorilor. Astfel, sub aparența unei activități licite, persoane de sex feminin cu o condiție materială extrem de modestă erau angajate în bar, în calitate de dansatoare, iar ca urmare a veniturilor modeste obținute în această calitate, patronii barului, în mod direct sau prin persoane interpuse, le transmiteau că pot obține venituri mult mai mari în urma practicării prostituției cu clienții racolați în bar.

Evaluarea gravității faptelor nu se poate realiza însă în absența unei analize serioase a atitudinii psihice a autorilor față de faptele comise și urmările acestora.

Analizarea componentei cognitive, intelective, justifică ideea de gradare a vinovăției spre maxim, atunci când această reprezentare este clară și certă și diminuată succesiv când reprezentarea devine îndoielnică. În raport de mijloacele de probă administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpații au avut reprezentarea faptelor comise, stabilind modul în care dansatoarele din Clubul O. puteau practica prostituția precum și suma pe care acestea trebuiau să o plătească în schimbul posibilității de racolare a clienților din bar. Faptul că inculpatul L.A. ar fi avut o poziție mai discretă, fiind angrenat în activitatea administrativă a localului nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspundere, fiind pe deplin informat asupra activității ilicite derulate în bar, încasând sume de bani din practicarea prostituției și încercând să zădărnicească efortul de stabilirea a adevărului în cursul urmăririi penale, prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la centrul de primire unde aceasta a fost internată. Instanța nu va putea reține deci apărările inculpatului L.A. conform cu care acestea nu avea cunoștință de existența activității infracționale, în condițiile în care mijloacele de probă demonstrează cu certitudine implicarea directă a acestuia în activitatea de proxenetism. Faptul că inculpatul ar fi dorit să-și suplimenteze veniturile, acesta fiind și motivul pentru care a optat să desfășoare o parte din activitate la Clubul O., nu poate justifica exonerarea acestuia de răspundere, în contextul în care pregătirea sa profesională extrem de temeinică - studii superioare de lungă durată cu specific economic - demonstrează o capacitate intelectivă care putea să facă diferența între licit și ilicit, inculpatul putând abandona oricând activitatea infracțională.

Finalizarea procesului de individualizare a pedepselor impune asigurarea unui echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei. Procesul de individualizare a pedepselor trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptelor comise și vinovăției inculpaților, reeducarea și reinserția socială a acestora, respectiv restabilirea ordinii de drept, prin stabilirea unor pedepse care să funcționeze ca o forță socială pedagogică.

În aceste condiții, instanța apreciază că se justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea, numai acestea fiind în măsură a contribui la îndeplinirea scopului educativ, preventiv și coercitiv al procesului penal. Instanța va mai avea în vedere și atitudinea procesuală a acelor inculpați care s-au prezentat în fața instanței la toate termenele cu ocazia judecării inițiale cât și cu ocazia rejudecării, ca urmare a celor dispuse de instanța de control judiciar.

Sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța va mai reține că faptele au fost comise de inculpați în intervalul 2002 - 2004, iar gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate ci, dimpotrivă acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluție inacceptabilă cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei. De asemenea luarea în considerare exclusiv a gradului de pericol social al infracțiunii ar face inaplicabile celelalte criterii de individualizare la care s-a făcut referire mai sus.

Conceptul de ordine publică, desigur diferit de noțiunea de „opinie publică” trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Or, un astfel de impact, imediat și mediatic există în rândul opiniei publice, însă în timp acesta s-a diminuat, astfel încât pentru inculpații necunoscuți cu antecedente penale și care s-au prezentat în fața instanție de judecată, aplicarea unor pedepse cu executare în detenție nu se mai impune, scopul și funcțiile pedepsei putând fi atinse și fără privarea efectivă de libertate în cazul acestora, reinserția și reintegrarea socială putând fi obținute și prin prezentarea inculpaților în fața consilierilor de probațiune.

De asemenea instanța va mai avea în vedere și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului S.C.V., acesta înțelegând să adopte o conduită cooperantă în cursul urmăririi penale, furnizând date esențiale sub aspectul activității infracționale desfășurate de grupul de crimă organizată în declarația sa de la 07 noiembrie 2005. În egală măsură instanța va mai reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât se vor reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța va condamna pe inculpatul S.C.V. la următoarele pedepse:

1A. - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

1B - o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

1C - o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele menționate și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii arestării preventive de la 28 mai 2004 la 06 august 2004.

2. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. urmează a condamna pe inculpatul L.A. la următoarele pedepse:

2A - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

2B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

2C - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menționate și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului L.A. pe un termen de în cercare de 6 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare va obliga inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. va constata prevenția inculpatului de la 23 iulie 2004 la 28 decembrie 2004.

3. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. urmează a condamna pe inculpata D. (fostă T.) M.C. la următoarele pedepse:

3A. - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

3B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menționate și va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei D. (fostă T.) M.C. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare va obliga inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

Conform art. 88 C. pen. va constata prevenția inculpatei de la 02 august 2004 la 06 august 2005.

4. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. urmează a condamna pe inculpatul D.S. zis F. la următoarele pedepse:

4A - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

4B - o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Instanța va constata că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1335 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință:

Se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. în pedepsele componente (pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 14 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Se vor contopi cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 în Dosarul nr. 10547/2/2006 și se va menține sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele menționate și se va aplica inculpatului D.S. zis F. pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. se va deduce perioada executată în baza sentinței penale nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 de la data de 04 mai 2004 la 13 aprilie 2009 și de la 13 aprilie 2009 la zi.

Ser va dispune anularea M.E.P.Î. nr. 218/2008 din 13 aprilie 2009 emis în baza sentinței penale nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 mai 2008 și se va dispune emiterea unui nou M.E.P.Î. conform dispozițiilor prezentei sentințe.

5. În baza art. 345 alin. (2) C. pen. urmează a condamna pe inculpatul R.M. la următoarele pedepse:

5A - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

5B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menționate și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului R.M. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare va obliga inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Se va dispune comunicarea prezentei decizii Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

Conform art. 359 C. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

6. În temeiul art. 334 C. pen. se va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M.I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. a) C. pen. de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 7 alin. (1), (2) și (3) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul M.I. zis „G.” la următoarele pedepse:

6A.- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în condițiile stării de recidivă prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

6B - o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 în condițiile stării de recidivă prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen. va revoca beneficiul liberări condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și va contopi restul rămas neexecutat de 8 luni închisoare cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta sentință, rezultând două pedepse principale respectiv o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menționate și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

7. În baza art. 345 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpata H.A. (fostă I.) zisă „A.” la următoarele pedepse:

7A - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

7B - o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele menționate și va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei I.A. pe un termen de încercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare va obligă inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. pen. va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.

8. În baza art. 345 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul P.V. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

Pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe un termen de în cercare de 5 ani, care se va calcula conform art. 862 C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pe durata termenului de încercare va obliga inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14, 15 și 346 C. pen. instanța va admite acțiunea civilă exercitată din oficiu în condițiile art. 17 C. pen. și va obliga în consecință inculpații S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., D.S. și P.V. la plata către partea vătămată minoră A.N.C. a sumei de 1000 lei și la plata către partea vătămată minoră I.Ț.G.T. a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale. Sub acest aspect, instanța reține că mijloacele de probă administrate demonstrează existența unui prejudiciu moral pe care victimele minore l-au suferit, acestea devenind instrumente cu ajutorul cărora inculpații au obținut importante sume de bani, fiind lipsite de ocrotire părintească și provenind dintr-un mediu familial cu condiție materială modestă, astfel încât carențele educative și lipsa resurselor materiale în procesul de formare a discernământului au contribuit din plin la reușita activității infracționale organizate sistematic de inculpați.

În temeiul art. 353 alin. (3) C. pen. raportat la art. 163 alin. 6 lit. b) C. pen. va menține măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra autoturismului J., aplicat prin ordonanța nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004. Deși în actul de sesizare a instanței s-a solicitat confiscarea acestui autoturism, instanța va reține că în cauză nu poate fi dispusă o asemenea măsură de siguranță. Potrivit art. 19 al Legii nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor din prezenta lege, ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt suspuse confiscării speciale. Potrivit aceluiași act normativ sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii și mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum și imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparțin făptuitorilor.

De asemenea, potrivit art. 329 alin. (4) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infracțiunii și cele care au fost dobândite prin săvârșirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.

În cauză nu se poate dispune confiscarea autoturismului, deoarece folosirea acestuia nu a constituit o condiție esențială și indispensabilă pentru săvârșirea infracțiunilor și nu există nici mijloace de probă care să indice că autoturismul ar fi fost achiziționat cu sumele de bani obținute de inculpatul L.A. din activitatea de proxenetism.

În cazul în care victimele traficului de persoane s-ar fi constituit părți civile în cauză, nu se putea dispune confiscarea specială a unor bunuri, decât în măsura în care acestea nu ar fi servit la despăgubirea victimelor, indiferent dacă prejudiciul este material sau moral. În cauză instanța va reține că acțiunea civilă se exercită din oficiu, în condițiile art. 17 alin. (1) C. pen., părțile vătămate A.N.C. și I.Ț.G.T. fiind minore la data comiterii faptelor de către inculpați.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații S.C.V., D.S., D. (fostă T.) M.C., L.A. și M.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a precizat că apelul vizează individualizarea și modalitatea de executare a pedepselor aplicate, pe latură penală, iar pe latură civilă, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților vătămate minore și cu privire la omisiunea obligării, expres, în solidar, a inculpaților.

Astfel, în ceea ce privește latura penală, a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței pronunțată de către instanța de fond și înlăturarea circumstanțelor atenuante pentru cei șapte inculpați, precum și a dispozițiilor art. 861 C. pen., ca și modalitate de executare.

S-a arătat că, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante pentru toți inculpații, în condițiile în care, nu a dat eficiență cazurilor de agravare, respectiv, comiterea infracțiunilor în stare de infracțiune continuată și concursul de infracțiuni.

De asemenea, cu privire la inculpatul L.A., instanța de fond a reținut art. 74 lit. a) C. pen., ca și circumstanță agravantă, în condițiile în care, în motivarea hotărârii, se constată că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cursul urmăririi penale prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la Centrul de primire minori unde era internată, deci, motivarea instanței este contradictorie, față de reținerea respectivei circumstanțe. A arătat că, inculpații au avut o atitudine nesinceră sau oscilantă pe parcursul întregului proces penal, de asemenea, faptele de proxenetism și trafic de persoane au o gravitate sporită, fiind comise în contextul de grup infracțional organizat, având ca obiect practicarea prostituției, de mai multe tinere, dintre care unele minore, la un club de noapte, obținerea unor sune însemnate de bani, aspecte față de care s-a apreciat că, se impunea aplicarea unui tratament sancționator mai aspru și evident cu modalitate de executare în regim de detenție, chiar dacă la momentul comiterii faptei și până în prezent a trecut o oarecare perioadă de timp.

În ceea ce privește latura civilă, s-a apreciat că, daunele morale, de numai 1.000 lei, sunt sume modice, în ceea ce privește repararea prejudiciului moral vis a vis de părțile vătămate minore, raportat la tratamentul la care au fost supuse. Totodată, a apreciat că instanța de fond a omis să oblige inculpații, în solidar, la plata daunelor morale, încălcând dispozițiile art. 1003 C. civ.

Apelantul inculpat S.C.V. a arătat că apelul vizează reindividualizarea pedepsei aplicate, solicitând ca, prin reaprecierea probatoriilor, să se dea eficiență prevederilor art. 74 - 76 C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege.

Apelanții inculpați D. (fostă T.) M.C. și M.I. au solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, în fond, prin reaprecierea probatoriilor, achitarea acestora, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat că, din întreg materialul probator, nu rezultă probe certe din care să rezulte faptul că inculpata D. (fostă T.) M.C. este participantă la infracțiunile de prostituție și constituire a unui grup infracțional și nu au fost identificate actele materiale specifice conținutului constitutiv al celor două infracțiuni.

Simpla împrejurare că inculpata își desfășura activitatea la barul O., ca și barman, unde dansatoarele obișnuiau să-și lase bunurile sub bar, nu poate constitui o certitudine că aceasta era angrenată în rețeaua de prostituție și membră a unui grup infracțional.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.I., de asemenea, instanța de fond nu a analizat probele ce au servit ca temei pentru condamnarea acestuia, nu a fost analizată situația de fapt, nu a identificat actele materiale care ar fi realizat conținutul constitutiv al celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat, motivarea fiind generică, așa încât, în lipsa unor probe certe, a solicitat achitarea acestuia. De asemenea, în mod greșit, instanța de fond a reținut starea de recidivă, în ceea ce îl privește pe acesta.

Apelantul inculpat L.A. a solicitat a se observa că niciuna dintre părțile vătămate nu s-au prezentat în fața judecătorului și nu au solicitat despăgubiri.

Totodată, sub aspectul infracțiunii de proxenetism, s-a stabilit, prin rechizitoriu, că nu există infracțiunea de prostituție prin soluția de netrimitere în judecată a presupuselor prostituate, considerându-se că fapta acestora nu prezintă toate elementele unei infracțiuni și, pe cale de consecință, în condițiile în care legiuitorul leagă infracțiunea de proxenetism de infracțiunea de prostituție, în prezenta cauză, or, în opinia inculpatului, nu există o astfel de infracțiune de proxenetism.

Presupusele prostituate au avut o atitudine oscilantă. Astfel, în timpul urmăririi penale, în primele declarații luate, în calitate de martore, au susținut că nu au fost constrânse și nu au fost îndemnate de inculpatul L.A. să desfășoare astfel de activități. Ulterior, au fost puse sub învinuire și au revenit asupra declarațiilor date anterior, declarațiile fiind identice, iar după ce au fost audiate în cursul judecății, unele au revenit și asupra acestor declarații, astfel încât, se consideră că toate aceste declarații nu pot constitui probe certe și nu servesc, în nici un fel, aflării adevărului și ar trebui înlăturate. Oricum, referirile la inculpatul L.A. sunt extrem de vagi, în condițiile în care, inculpatul S.C.V. era cel care recruta respectivele persoane pe care le angaja, iar inculpatul L.A. se ocupa doar cu partea administrativă, respectiv, aprovizionarea și formalitatea încheierii contractelor de muncă, aceasta fiind situația reală, nici o parte vătămată nu a susținut că a fost determinată, constrânsă sau că i-ar fi dat inculpatului bani dintr-o astfel de activitate.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere și faptul că respectivele persoane au desfășurat și înainte același tip de activitate, iar în prezent sunt plecate în străinătate.

În concluzie, în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, inculpatul L.A. a formulat concluzii de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru infracțiunea de trafic de minore, a solicitat a se avea în vedere că este vorba de trei acte materiale, din probele aflate la dosar rezultând că inculpatul nu a cunoscut, în nici un moment, starea de minorat a acestora, motiv pentru care, a formulat aceleași concluzii de achitare, în temeiul art. 11 pt. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește grupul organizat, a solicitat a se observa faptul că nu sunt întrunite condițiilor constitutive ale acestei infracțiuni, era o activitate licită, era o societate comercială care desfășura programul respectiv, inculpații nu s-au asociat pentru săvârșirea de infracțiuni ci pentru desfășurarea unei activități legale.

Inculpatul L.A. a avut o atitudine sinceră și de recunoaștere în legătură cu activitatea desfășurată, nu s-a sustras cercetării penale, era pensionar, pentru suplimentarea veniturilor s-a angajat la acea societate fără a urmări desfășurarea unei activități ilicite, așa fiind, a formulat concluzii de achitare și pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În legătură cu latura civilă, a solicitat a se avea în vedere că inculpatul a fost obligat, în mod greșit, la plata, către două părți civile minore, în condițiile în care acestea nu au solicitat astfel de despăgubiri și, de asemenea, inculpatul nu a fost trimis în judecată și condamnat pentru obținerea de foloase.

Astfel, din punctul său de vedere, nefăcându-se dovada că inculpatul a cunoscut vârsta părților vătămate, nu există condițiile pentru răspundere delictuală civilă. Totodată, a solicitat disponibilizarea autoturismului care a fost sechestrat.

Apelantul inculpat D.S. personal a arătat că înțelege să își retragă apelul declarat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A. și M.I., Curtea le apreciază ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Din întregul material probatoriu administrat în cauză, în ambele faze procesuale, respectiv, depozițiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. și Z.I., precum și declarațiile martorilor D.I., L.A., P.I., C.M., N.L.Ș., M.P., P.I.N. și G.I.L., declarațiile celorlalți coinculpați, coroborate cu declarațiile părților vătămate S.D., P.A., B.N.G. și M.V.A., procesele verbale de recunoaștere după planșele fotografice, procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală și părțile vătămate S.D. și P.A. și procesele verbale de redare, în scris, a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală și martorii V.L., C.M. și Z.J.M., în mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, constând în aceea că, în perioada - toamna anului 2002 și luna mai 2004 -, inculpatul S.C.V. a recrutat și a înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele clubului de noapte O..

De asemenea, în perioada iunie 2003 - aprilie 2004, inculpatul S.C.V. a recrutat, în vederea exploatării, în clubul „O.”, pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. și A.R.C..

În aceeași perioadă, inculpatul S.C.V. a participat la constituirea și a sprijinit săvârșirea infracțiunilor de proxenetism, în cadrul grupului care acționa în Clubul de noapte „O.”, tocmai în acest scop, grup în componența căruia intrau inculpații L.A., T.C.M., D.S., R.M., M.I. și I.A..

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că, în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al Clubului de Noapte O., inculpatul S.C.V. a recrutat și a îndemnat dansatoarele să se prostitueze, la îndemnul său. Inițial, activitățile specifice au fost efectuate chiar în incinta clubului, într-o cameră special amenajată, amplasată la etajul imobilului. Dansatoarele care practicau prostituția primeau cheia de acces în această cameră de la inculpatul S.C.V., sau, după caz, de la inculpații L.A. sau D. (fostă T.) M.C..

Din suma de bani pe care clientul, care apela la serviciile dansatoarelor, îi plătea, era reținută circa 30%, de către inculpatul S. sau de către ceilalți inculpați.

Situația de fapt a fost demonstrată prin depozițiile martorului cu identitate protejată, cu nume de cod „P.E.” (filele nr. 190-203, vol. IV, din dosarul de urmărire penală) și ale martorului N.L.R., clienți ai barului, aceștia indicându-l pe inculpatul S.C.V. ca fiind cel care le-a spus că își pot alege câte o dansatoare din club cu care pot întreține raporturi sexuale în schimbul unei sume de bani precum și faptul că dansatoarele se prostituau cu diverși clienți.

Depozițiile martorului cu nume de cod P.E. sunt confirmate prin declarațiile date de martora M.V.A. (filele nr. 193-198, vol. 2, dosar de urmărire penală), aceasta susținând că, încă de la angajarea sa în barul O., inculpatul S. i-a promis că va putea câștiga sume mai de bani spunându-i că, dacă dorește, poate ieși din bar cu clienții în scopul de a întreține cu aceștia raporturi sexuale, urmând a solicita în schimbul acestor servicii între 100 dolari S.U.A. și 100 euro, niciodată mai puțin.

Potrivit depoziției martorei M.V.A., inculpatul i-a condiționat plecarea sa, de la bar, cu un client, de plata sumei de 1.000.000 ROL lei în numerar. Cu referire la sumele de bani pe care i le plătea inculpatului, martora a relatat că prefera să-i dea din banii pe care-i avea asupra sa, înainte de a ieși cu clientul, ca urmare a faptului că primea bani în valută de la clienți și nu-i convenea să-i schimbe la inculpatul S.C.V..

Deși a aflat de la inculpat despre existența camerei amenajate la etaj pentru întreținerea de raporturi sexuale, martora a susținut că, față de condițiile precare din această încăpere, a început să meargă cu clienții pe la diferite hoteluri din București, de obicei unde aceștia erau cazați, deplasarea la hotel având loc cu taxiul, ca și întoarcerea.

În luna martie 2004, a mai arătat martora M.V.A., în urma unei razii făcute de organele de poliție la barul O., inculpatul S.C.V. a strâns toate dansatoarele într-o ședință și a instituit o nouă regulă, conform cu care, când dansatoarele se prostituau, nu îi mai remiteau lui personal suma de 1000.000 ROL în numerar, ci trebuiau să lase la bar suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea a două băuturi alcoolice, care în realitate nu se consumau.

De asemenea, cu ocazia aceleiași ședințe, a mai arătat martora, inculpatul S. a interzis folosirea camerei de la etaj în scopul întreținerii de raporturi sexuale, toate fetele urmând a ieși în oraș cu scopul de a se prostitua, la hotel sau la domiciliul clientului.

Din declarațiile martorei a mai rezultat că, la ședința respectivă, a fost prezent și inculpatul L.A., care, la sfârșit, le-a întrebat pe dansatoare dacă au înțeles noile reguli impuse.

A susținut martora că, practicarea prostituției a început-o în barul O., la îndemnul inculpatului S.C., acesta convingând-o și încurajând-o să practice prostituția, deoarece și celelalte dansatoare procedau la fel.

Cu ocazia recunoașterii din planșa fotografică, la data de 17 decembrie 2004, martorul cu nume de cod P.E. a recunoscut-o pe numita A., în persoana părții vătămate M.V.A..

Din procesul verbal de prezentare a albumului foto (filele nr. 255-258 vol. II, dosar de urmărire penală) a rezultat că partea vătămată I.Ț.G.T., după ce a privit cu atenție șase fotografii - D.R.D., O.S.I., P.I.C., N.L.Ș., R.M. și P.Ș. - a declarat că îl cunoaște pe bărbatul din fotografia de la numărul 4 ca fiind unul dintre clienții fideli ai barului O. Acesta era însoțit în permanență de un alt bărbat, în stare avansată de ebrietate, cei doi obișnuind să aleagă dansatoarele din bar, cu care întrețineau raporturi sexuale pe bani. A mai arătat partea vătămată că o dată s-a deplasat la locuința acestuia, împreună cu prietenul său și o altă dansatoare, întreținând raporturi sexuale normale și orale cu prietenul său, în schimbul sumei de 100 euro.

Conform aceluiași proces verbal, s-a procedat la citirea datelor de stare civilă ale persoanei reprezentate în fotografia nr. 4, respectiv, N.L.Ș..

Declarațiile părții vătămate I.Ț.G.T. au fost confirmate prin depozițiile martorului N.L.Ș., care, audiat fiind, atât în faza de urmărire penală (fila nr. 229 vol. 4 dosar de urmărire penală), cât și în faza de cercetare judecătorească (fila nr. 207, vol. II, dosar rejudecare), a arătat că, în cursul lunii aprilie 2004, s-a deplasat la barul „O.” împreună cu un prieten al său pe nume R., unde s-a întâlnit cu D., care ere îmbrăcată în ținută sumară de dansatoare, aceasta venind la masă împreună cu o altă colegă a ei, pe care a prezentat-o tot sub numele de D. Cele două tinere i-au îndemnat să facă consumație, respectiv, să le dea de băut câte o băutură alcoolică.

La un moment dat, a mai arătat martorul, le-a propus celor două fete să plece din bar pentru a întreține raporturi sexuale. La terminarea consumației au plecat împreună din bar, spre domiciliul martorului N.L.Ș., cu autoturismul proprietate personală, însă pe drum, D. a fost contactată pe telefonul mobil și nu a mai venit la domiciliul martorului.

Împreună cu R., a mai arătat martorul N.L.Ș., au întreținut raporturi sexuale cu fata care rămăsese cu ei, după care, fiecare dintre ei i-a achitat câte 1.500.000 ROL. Ca urmare a faptului că se afla în relații bune cu D., martorul a mai susținut că aceasta nu i-a impus o sumă de bani pentru întreținerea unui raport sexual, iar de atunci nu a mai întâlnit-o.

La data de 05 noiembrie 2004, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, martorului i s-a prezentat un album foto, reprezentând mai multe dansatoare din barul O., iar la poziția nr. 40 a recunoscut-o pe D. în persoana martorei P.A. La poziția nr. 39 din același album martorul a recunoscut-o pe prietena D., în persoana părții vătămate S.D.

În fața instanței de judecată, la termenul din 01 martie 2010, martorul a menținut toate declarațiile date anterior, reiterând, în esență, că, a plecat din barul O. cu una dintre dansatoare și cu un prieten al său pe nume R.C., plătind pentru întreținerea unui raport sexual aproximativ 2.000.000 ROL.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. (filele nr. 1-4, vol. 2, dosar de urmărire penală) a confirmat declarațiile martorului N.L.Ș. și ale părții vătămate I.Ț.G.T.

Astfel, partea vătămată S.D. a declarat că a lucrat în barul O., aproximativ 3 luni, perioadă în care a avut șase clienți cu care s-a prostituat, aceștia fiind exclusiv străini. O dată a cerut și de la un client al barului suma de 50 de euro pentru a întreține un raport sexual, iar când s-a dus la inculpatul S.C., acesta i-a spus: „de ce ai cerut atâta, ca să-mi dai mie 500.000 ROL?”

La rândul său, partea vătămată S.D. a arătat că avea cunoștință de existența camerei de la etaj, încăpere destinată întreținerii de raporturi sexuale, a cărei cheie de acces se afla la barmanița C., aceasta cunoscând destinația camerei. În afara unui raport sexual pe care partea vătămată S.D. l-a întreținut cu inculpatul S.C.V., aceasta a mai folosit o singură dată camera, raporturile sexuale cu ceilalți clienți fiind întreținute la hotelurile unde erau cazați. În cazul în care banii nu erau lăsați inculpatului S.C. la ieșirea din bar, a mai arătat partea vătămată, banii erau lăsați la bar barmaniței C.. Ulterior, inculpatul S. le-a spus că ori de câte ori vor ieși cu clienții pentru întreținerea de raporturi sexuale, banii vor trebui plătiți nu lui, ci prin achitarea la bar a contravalorii a două băuturi (tot suma de 800.000 ROL), la barmanița C.. În realitate, băuturile nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiași discuții, inculpatul S. le-a mai adus la cunoștință să nu mai folosească pentru întreținerea de raporturi sexuale camera de etajul imobilului, fiind necesar să iasă cu clienții afară din bar, la hoteluri sau la locuințele lor. Toate aceste măsuri impuse, a mai arătat partea vătămată, au fost percepute ca o stare de pericol și ca urmare a controlului efectuat de poliție capitalei.

Partea vătămată S.D. a mai arătat că inculpatul S.C.V. a angajat în bar și minore, care de asemenea practicau prostituția la îndemnul acestuia, acesta trăgând foloase de pe urma practicării prostituției.

Declarația părții vătămate S.D. a fost confirmată prin declarațiile martorelor D.A.M., A.N.C. și A.R.C.

Printre dansatoarele care au activat în intervalul 2002-2004 în Cubul O. s-au aflat minorele C.G., R.D.A., T.A.N. și A.N.C., cu excepția minorei T.A.N., toate celelalte informându-l pe inculpatul S. despre vârsta lor reală în momentul angajării și în momentul în care acesta le explica posibilitatea suplimentării veniturilor prin întreținerea de raporturi sexuale cu clienții localului.

Astfel, din declarația martorei R.D.A. (filele nr. 340-348, vol. II, dosar de urmărire penală) rezultă că i-a prezentat inculpatului cartea de identitate iar acesta a susținut inițial că el nu angajează minore, însă martora a insistat, susținând că se întreține singură, motiv pentru care inculpatul a fost de acord să rămână, spunându-i totodată martorei să declare clienților sau organelor de poliție că este majoră. A mai arătat martora că inculpatul i-a spus că poate pleca cu clientul care-i place și nu contează câți bani îi cere acestuia pentru a întreține un raport sexual, însă a adăugat că o parte din suma de bani trebuie să-i revină lui. Inculpatul i-a mai spus martorei să-i dea suma de 800.000 lei de la fiecare client cu care se prostitua, iar dacă aceasta ar fi încasat mai mult de 100 euro sau 100 dolari S.U.A., trebuia să-i dea 1.000.000 ROL.

La aproximativ trei zile de la această discuție, a mai arătat martora, într-una din nopțile în care se afla la program, a fost chemată împreună cu dansatoarea G.P., zisă G. care, la data respectivă, era și ea minoră, la masă, de către doi clienți. După ce l-au informat pe inculpatul S.C., cele două dansatoare au plecat cu cei doi clienți până la un camping amenajat în zona Comunei Berceni, unde au întreținut raporturi sexuale, fără a plăti vreo sumă de bani.

Conform celor susținute de aceeași martoră, în barul respectiv lucrau ca dansatoare și practicau prostituția numitele A.M., G., A. și R., minore la rândul lor.

Din discuțiile purtate cu celelalte dansatoare, martora a aflat despre existența camerei de la etajul imobilului, însă nu a utilizat niciodată această cameră, deoarece nu a fost tentată.

Din prostituție a câștigat 2.000 - 3.000 euro, dându-i inculpatului S.C. la fiecare ieșire din bar sume cuprinse între 800.000 ROL și 1.000.000 ROL.

În luna martie 2004, în urma unei descinderi a organelor de poliție, a mai arătat martora, patronii C. și A. au strâns toate dansatoarele și au făcut o ședință în care inculpatul S. a afirmat că au existat dansatoare care au afirmat în declarațiile date faptul că se prostituează iar patronii primeau bani pentru această activitate, atrăgându-le atenția dansatoarelor M.P. și M.M. că declaraseră adevărul și le-a mustrat pentru acest lucru.

După aceea, cei doi patroni au stabilit să nu mai fie folosită camera de la etaj pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cui clienții, raporturile sexuale urmând să se desfășoare la hotel. De asemenea, s-a mai stabilit să nu i se dea banii proveniți din prostituție lui C. ci să se lase de către clienți contravaloarea a trei băuturi alcoolice (circa 1.200.000 lei), care, în realitate, nu se consumau. În urma acestei ședințe, a mai arătat martora, inculpatul L.A. a venit la toate dansatoarele cu niște formulare tipizate, cerându-le să fie semnate.

Totodată, minora T.A.N. i-a comunicat inculpatului S.C.V., atunci când un bărbat i-a cerut să-l însoțească la un hotel pentru a întreține raporturi sexuale contra cost împrejurarea că, întrucât este minoră, nu are acces la camerele de hotel.

În aceste împrejurări, a mai arătat martora T.A.N., deși inculpatul S. a aflat cu certitudine că era minoră, a continuat să-i înlesnească practicarea prostituției, lăsând-o să meargă cu bărbații pe care îi racola în camera de la etajul clubului.

De asemenea, martorul H.Ș., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că, în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcționat ca agent de pază al clubului O. a observat că patronii acestui club, respectiv inculpații L.A. și S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți pentru actele sexuale întreținute cu aceștia. Suma de bani respectivă era înmânată direct inculpatului S.C., dansatoarele recurgând la acest gest pentru a obține acordul acestuia pentru a părăsi barul.

Același martor a mai arătat că raporturile sexuale ale dansatoarelor cu clienții aveau loc în diferite hoteluri sau în camera de la etaj a imobilului. De asemenea, martorul a mai susținut că patronii barului angajau și dansatoare minore care totodată practicau prostituția, făcând referire expresă la A.M. din Slatina (D.A.M.), A.G. din București și R. (A.R.C.).

La rândul ei, martora G.I.L., audiată, atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a arătat că l-a auzit pe inculpatul S.C. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliției în bar, acestea să declare lucrătorilor poliției că sunt majore.

De asemenea, partea vătămată A.N., minoră la data comiterii faptelor deduse judecății, a declarat că, fiind angajată în luna martie 2004, ca dansatoare în barul O., de aproximativ zece ori a plătit comisionul care revenea patronilor din prostituarea ei, iar inculpatului L.A. personal, de două-trei ori, atunci când inculpatul S. nu era prezent în club. Ca și celelalte dansatoare a arătat că, după razia organelor de poliție, nu a mai practicat prostituția în incinta clubului ci, în afara acestuia, iar banii erau dați, sub forma valorii a două băuturi, numitei T.C., de la care primea un bon de casă.

La rândul lor, martorii H.N. și C.M., angajați în calitate de supraveghetor și, respectiv, paznic, la Centrul de primire minori „C.”, au arătat că, în luna aprilie 2004, după descinderea organelor de poliție) inculpatul L.A. s-a prezentat ca o rudă a trei minore (C., A.M. și o a treia de care nu și-au amintit), cerându-le să-i faciliteze să vorbească cu acestea într-una din nopțile lunii respective.

Aceste aspecte sunt confirmate și prin declarația părții vătămate A.N. - C., aceasta susținând că într-una dintre nopți a venit inculpatul L.A. și i-a spus în prezența martorei D.A.M. să aibă grijă ce va declara la parchet, încercând să-i dea suma de 500.000 lei, după ce în prealabil a chestionat-o cu privire la declarațiile date deja în momentul depistării.

De asemenea, martora D.M., dansatoare în Clubul O., a susținut că aproape 15 dansatoare practicau prostituția, trei dintre acestea fiind minore. Conform depoziției date de martoră, dacă inculpatul S. lipsea o perioadă de timp, acești bani erau strânși de celălalt patron L.A., sau, de către fata de la bar, C. Atât L.A., cât și C., a mai arătat martora D.M., știau că acești bani provin de pe urma practicării prostituției de către dansatoare.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S.C.V. a manifestat o poziție procesuală cooperantă, declarând, la data de 07 noiembrie 2005 (filele nr. 217 - 222, vol. 1, dosar de urmărire penală), că R.M. nu era șoferul clubului O. și nici al lui L.A., fiind o cunoștință mai veche a lui L.A., având anterior mai multe fete care se prostituau pentru el în club. În mod cert, R.M. era omul de încredere al inculpatului D.S., zis F., a mai arătat inculpatul S.C.V., deoarece a afirmat în club că D. este mult prea sus, are multe afaceri iar dacă patronii Clubului O. ar avea probleme cu clienți turbulenți sau cu alte persoane din lumea interlopă i se poate solicita sprijinul.

De asemenea, a mai susținut inculpatul S., că D.S., zis F., îl suna pe R.M. ca să-l anunțe că vine în club. Stând la intrarea în club, inculpatul R. vedea cu cine pleacă fiecare dansatoare și când se întoarce, le ducea cu mașina în locuințele închiriate special în acest scop. Și cu privire la activitatea inculpatului M.I., S.C. a declarat că era proxenet, că avea o fată care se prostitua pentru el și se numea M.V.

De asemenea, inculpatul S. a mai arătat că L.A. era prieten cu D.S., acesta din urmă impunând barului o taxă de protecție lunară de 300 dolari S.U.A.

Inculpatul S. a mai susținut că nu a avut cunoștință inițial de nici o fată care era minoră și dansa în clubul O., bănuind acest lucru în două situații cu privire la C. și la prietena acesteia, dar, fiind vorba de o chestiune de ordin administrativ, l-a solicitat pe L.A. să facă verificări, iar acesta i-a spus inculpatei I.A. să facă verificări.

Cu referire la T.C., a mai arătat că aceasta avea calitatea de barman, fiind persoana de încredere a inculpatului L.A., luând banii de la acele dansatoare care doreau să iasă împreună cu un client spre sfârșitul programului și întocmind, în schimb, o notă de plată. Conform declarațiilor date de inculpatul S., procedeul era următorul: în situația în care o dansatoare pleca și nu își îndeplinea norma de două băuturi comandate de către client, dacă dorea să iasă din club, cu diverse motivări, însoțită de un client, lăsa sumele arătate mai sus și care însemnau 300.000 ROL - 350.000 ROL pentru un cocktail la bar. T.C. aduna banii și-i dădea dimineața lui L.A.. Contravaloarea unui coctail era plătită de către clientul care dorea să iasă cu dansatoarea, dacă aceasta avusese în programul ei un client care comandase deja o băutură. Dacă se comandau de către clienții dansatoarei, cele două băuturi sau una mai scumpă de circa 700.000 lei, atunci clientul, când ieșea cu dansatoarea din club nu mai plătea nimic iar dansatoarea își lua 20% din băutura respectivă. A mai arătat inculpatul S. că a acceptat în anturajul clubului persoane ca R.M. și M.I., deoarece i-a găsit în club la venirea sa, „făceau parte din decorul clubului, împreună cu F.”. L.A. a impus regula clubului, în sensul acceptării prezenței acestora, deoarece ar fi ferit barul de neplăcerile cu lumea interlopă. În măsura în care ar fi renunțat și ar fi părăsit clubul O., a mai arătat inculpatul S.C., ar fi pierdut toată suma de bani investită acolo, circa 16.000 euro și i-ar fi fost teamă pentru viața sa.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat implicarea inculpatului S.C.V. în activitatea infracțională derulată în cadrul Clubului O., rezultând că a recrutat și a înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”.

Evident că, împrejurarea că inculpatul S.C.V. s-ar fi ocupat de partea artistică, iar inculpatul L.A. de partea administrativă, nu poate constitui o cauză de exonerare a răspunderii penale, în condițiile în care, din declarațiile celorlalte persoane implicate în activitatea infracțională rezultă, cu certitudine, că inculpatul le-a precizat, în mod clar, dansatoarelor, că pot obține sume de bani din practicarea prostituției, afirmând, în prezența unor consumatori de la barul respectiv, că pot întreține relații sexuale cu dansatoarele din local.

De asemenea, depozițiile martorilor, astfel cum au fost analizate mai sus, au demonstrat că inculpatul S. a pretins o parte din suma cu care dansatoarele din bar erau remunerate de către clienții care doreau să întrețină raporturi sexuale.

În mod temeinic, instanța de fond a reținut că mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat că, în perioada iunie 2003 - aprilie 2004, inculpatul S. a recrutat, în vederea exploatării, în cadrul aceluiași bar, mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. și A.R.C., inculpatul având, cu certitudine, cunoștință că acestea sunt minore și spunându-le să declare clienților sau organelor de poliție că sunt majore.

Apărările inculpatului S., în sensul că, avea cunoștință despre faptul că un contract individual de muncă se poate încheia începând cu vârsta de 15 ani, nu au relevanță în cauză, din moment ce, încheierea unui contract individual de muncă are ca obiect prestarea unei activități licite, iar nu organizarea unei activități infracționale.

De asemenea, Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpatul S.C.V. în dispozițiile art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecății.

Având în vedere modalitățile de acțiune folosite de inculpatul S.C.V., în mod corect, instanța de fond a reținut existența unui concurs real între infracțiunea de proxenetism în formă continuată și infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 al Legii nr. 678/2001, deoarece, în cauză, s-a demonstrat primirea, de către inculpatul S.C.V., a unor persoane minore, cunoscând, cu certitudine, vârsta acestora, precum și faptul că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea.

Criteriul de diferențiere între cele două infracțiuni - trafic de persoane și proxenetism -, îl constituie existența sau absența elementului de viciere a poziției subiective - a manifestării libere de conștiință și voință - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violența psihică sau fizică, inducerea în eroare sau orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Activitățile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni se săvârșesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

De asemenea, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, în intervalul martie 2002 - martie 2004, inculpatul L.A., în calitate de asociat al clubului de noapte „O.”, a recrutat și a îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său și al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituția în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C. ori de la inculpatul L.A. sau, în cazul în care aceștia ar fi lipsit, de la inculpata D. (fostă) T.M.C. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S., percepeau, în avans, 30%, 20% sau chiar 10%.

În ipoteza în care dansatoarea întreținea raporturi sexuale cu clienții într-una din camerele clubului, din suma de bani astfel obținută remitea patronilor sume cuprinse între 900.000 și 1.000.000 ROL, iar în cazul în care raportul sexual se consuma în afara localului, dar cu clienți racolați în incinta barului, suma ce revenea patronilor era de 700.000 lei.

Acest procedeu a fost folosit de către inculpați până la data de 12 martie 2004, anume, când Clubul „O.” a fost verificat de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

După descinderea organelor de poliție, patronii clubului au schimbat modalitatea de percepere a comisionului practicat, în sensul că, înainte ca dansatoarea respectivă să întrețină relațiile sexuale cu clientul amator, acesta plătea contravaloarea a două băuturi alcoolice la barul localului, respectiv suma de 800.000 - 900.000 lei.

Din mijloacele de probă a mai rezultat că acești bani îi încasa inculpata D. (fostă T.) C., aceasta având sarcina de a nota într-un caiet separat sumele reprezentând comisioanele provenite din practicarea prostituției.

Din depozițiile martorelor C.G., T.A., S.D., S.Ș., V.L., C.A., D.A.I., R.D.A., Z.J., A.N.C., P.A. și C.I. a rezultat că inculpatul L.A. era implicat în activitatea de proxenetism care se desfășura în cadrul clubului, chiar dacă atribuțiile sale erau cantonate la un alt segment de activitate decât programul artistic.

Prezența permanentă a inculpatului L.A. în clubul O. a rezultat și din declarațiile martorelor S.Ș., G.D.F., D.A.M., C.A. și A.N.C.

Astfel, martora A.N.C. (filele nr. 20-24, vol. 3, dosar de urmărire penală) a declarat că: „cel de-al doilea patron al barului, domnul A., cunoștea faptul că noi ne prostituăm, văzând că noi ieșim din bar cu clienții în timpul programului pentru a întreține raporturi sexuale și totodată vedea cum fetele se duc cu clienții în cameră pentru același motiv. În cazul în care domnul C. nu era în bar, mergeam și-i dădeam banii, domnului A.. Eu personal dându-i de 2-3 ori banii proveniți din prostituarea mea, mai ales când luam sumele de bani de la clienți în valută și schimbam la el în lei, el restituindu-mi suma de bani, după ce își oprea suma de 750.000 lei conform legii barului.”

După razia din luna martie 2004, a mai arătat martora, dansatoarele au fost conduse le sediul poliției, iar aici s-a procedat la audierea lor, martora A. susținând că lucrează de puțin timp și că nu practică prostituția. După aceste audieri, toate dansatoarele au fost duse la clubul O., iar inculpatul S.C. le-a întrebat ce anume scriseseră în declarații. Cu ocazia aceleiași discuții, „A. ne-a spus că din momentul de față, nu se va mai folosi camera de deasupra barului pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cu clienții”.

Din declarația martorei A.N.C., din data de 06 decembrie 2004 (filele nr. 17-18, vol. 3, dosar de urmărire penală), a mai rezultat că: „L.A. mi-a oferit o bancnotă de 500.000 de lei, atenționându-mă să am grijă ce vorbesc la parchet când voi fi audiată, după ce în prealabil m-a întrebat ce declarații am dat. Eu am răspuns că voi avea grijă”.

Existența întâlnirii dintre martoră și inculpatul L.A. este confirmată și prin declarațiile martorei D.A.M., dar și prin cele afirmate de către martorul C.M., paznic la Centrul de Primire C. (filele nr. 187-188, vol. 4, dosar de urmărire penală).

Participarea inculpatului L.A. la ansamblul activităților infracționale care se derulau sub paravanul clubului O. este demonstrată și prin depozițiile martorei V.L., care a arătat că „instructajul” în club i-a fost făcut de către inculpatul L., acesta comunicându-i că nu-i va încheia contract de muncă, martora trebuind să danseze la mesele clienților când era solicitată de aceștia și să intre în conversație cu ei pentru a-i determina să consume băuturi alcoolice. A mai arătat martora, în declarațiile date în faza de urmărire penală, că „tot A. mi-a mai precizat că urma să întrețin și relații sexuale contra cost cu clienții care îmi solicitau acest lucru, sens în care, sumele pe care trebuia să le pretind de la aceștia trebuia să fie de minimum 100 dolari S.U.A.”, inculpatul L. pretinzând o cotă de 500.000 lei din banii pe care martora îi încasa de la bărbații cu care întreținea raporturi sexuale. „O parte dintre clienți îmi cereau să întrețin raporturi sexuale, iar după ce negociam prețul, în anumite situații, raporturile sexuale aveau loc în camera de la etajul clubului, iar în alte cazuri mergeam cu aceștia la alte locații, în afara barului. De fiecare dată plăteam în mod direct lui L.A. suma de 500.000 lei, conform înțelegerii inițiale, din sumele pe care le încasam de la fiecare bărbat” (filele nr. 288-292, vol. 3, dosar de urmărire penală).

Conform depoziției aceleiași martore, la un interval scurt de timp, prin intermediul inculpatului L.A., l-a cunoscut și pe inculpatul S., cel de-al doilea patron al barului, inculpatul L. spunându-i martorei că, în cazul absenței sale, comisionul provenit din practicarea prostituției trebuia plătit lui S. În lipsa ambilor patroni, a mai arătat martora, comisioanele erau plătite de fiecare dată acestora, prin intermediul barmanițelor care se aflau de serviciu, pe nume C.D. (fostă T.) și A.: „La fel ca și mine, am constatat că procedau și celelalte dansatoare care practicau prostituția în club”.

În mod temeinic și legal, instanța de fond nu a primit apărările formulate de către inculpatul L.A., în sensul că, nu ar fi participat la activitatea infracțională care se desfășura în bar, având în vedere declarațiile de mai sus, recunoașterile după planșe foto, depozițiile martorilor M.V. și H.Ș., de profesie paznic în clubul O., D.M., P.A., V.R., C.A.I., C.G., S.Ș., M.I.N., B.N. și G.D.F., declarația martorului cu identitate protejată Z.I., dar și confruntările efectuate între dansatoare și cei doi patroni ai barului.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, deși inculpatul L.A. a negat, în mod constant, implicarea sa în activitatea infracțională, mijloacele de probă administrate în cauză au demonstrat, cu certitudine, implicarea sa în activitatea de îndemn, înlesnire și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către dansatoarele din cadrul clubului de noapte „O.”.

Martorele care au lucrat ca dansatoare în localul respectiv au susținut că inculpatul L.A. percepea, împreună cu coinculpatul S.C.V. un procent din sumele obținute în urma practicării prostituției de către dansatoare.

În mod legal, instanța de fond a reținut că inculpatul L.A. a comis infracțiunea de proxenetism în cele două variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv, prin îndemnul la prostituție și prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

De asemenea, Curtea constată că, prin punctul IV al actului de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituție săvârșite de către dansatoarele clubului de noapte O., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

Prin ordonanța nr. 98/D/P/2006 din data de 10 martie 2006 (filele nr. 135-143, dosar Curtea de Apel București - prima judecare a apelurilor) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 100 lei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, față de Z.J.M., R.L.D., S.L., I.A.A., D.A.I., C.L., V.L., T.M.I., S.A.A., O.N., G.I.L., C.M., M.V.A., D.M., B.Z.M., T.M., D.A.M., M.N.V., P.I., G.A.A., M.A.M., G.D.F., I.T., A.R.C., P.C.L. și S.A.E.

În considerentele ordonanței s-a arătat că, în raport cu activitatea descrisă, se poate dispune înlocuirea răspunderii penale prin scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitelor, întrucât, faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise, precum și persoana și conduita fiecăreia dintre dansatoarele menționate mai sus.

În consecință, Curtea constată că organul de urmărire penală a apreciat că faptele pentru care învinuitele au fost cercetate întrunesc, din punct de vedere al conținutului constitutiv al laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de prostituție presupune procurarea mijloacelor principale de existență prin practicarea de raporturi sexuale. În cauză, dansatoarele au practicat prostituția pe fondul lipsei de resurse financiare, față de faptul că activitatea de dansatoare în bar, le aducea foarte puțini bani. Prin urmare, probele administrate au demonstrat că mijloacele principale de existență au fost procurate, de către dansatoare, prin întreținerea de raporturi sexuale cu persoanele interesate.

Or, lipsa gradului de pericol social concret al faptelor nu au impus absența elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

De altfel, textul art. 329 alin. (1) C. pen. se referă la îndemnul sau înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, nefiind făcută mențiune expresă la constatarea existenței infracțiunii de prostituție, printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.

Or, în condițiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pe temeiul lipsei gradului de pericol social concret - art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. - reținându-se existența faptei, în materialitatea ei, cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru existența infracțiunii, în cauză a fost demonstrată existența unei activități de prostituție impusă pentru existența infracțiunii de proxenetism.

În ceea ce privește apărările formulate de către inculpatul L.A., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen., în sensul că, pentru soluționarea cauzei, în sensul condamnării, ar fi trebuit să se dovedească, prin probe certe, că inculpatul a cunoscut starea de minoritate a dansatoarelor D.A.M., A.N.C. și A.R.C., Curtea constată că, în cauză, s-a demonstrat că inculpatul L.A. a avut cunoștință de acest aspect.

Astfel, faptul că inculpatul L.A. avea certitudinea că acestea sunt minore este dovedit și prin vizita pe care inculpatul a făcut-o la Centrul de primire C., instituție destinată prin lege ocrotirii unei anume categorii de minori. Prezența inculpatului L.A. în acest centru și discuția avută cu două dintre dansatoarele minore ridicate cu ocazia unei razii a poliției sunt pe deplin demonstrate de declarațiile martorei D.A.M., coroborate cu depozițiile martorilor C.M. și H.N.

Totodată, participarea inculpatului L.A. la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 a fost demonstrată și prin aceea că, din mijloacele de probă administrate, a rezultat că inculpatul era persoana însărcinată cu formalitățile administrative necesare pentru angajarea în cadrul barului, calitate în care se prezumă că analiza înscrisurile necesare unei angajări, inclusiv, actele de identitate.

De asemenea, din convorbirea telefonică purtată de inculpatul L.A. cu inculpatul D.S., în cursul lunii martie 2004, a rezultat că inculpatul L.A. cunoștea faptul că la bar s-au prezentat două minore, care doreau să se angajeze ca dansatoare.

Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpatul L.A. în dispozițiile art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (4) (în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen.

În mod corect, instanța de fond a reținut că inculpata D. (fostă T.) C.M. a înlesnit practicarea prostituției, încasând comisioane provenite din practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”, în perioada 2003-martie 2004, mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei.

Situația de fapt a fost reținută în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv, declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor audiați, procesele verbale de confruntare și procesele verbale de recunoaștere din planșă fotografică.

Astfel, martorul H.Ș., agent de pază în cadrul clubului de noapte O., în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, a arătat că inculpații L.A. și S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți pentru actele sexuale avute cu aceștia. Ca regulă, banii erau remiși direct inculpatului S.C.V., făcând aceasta pentru a obține acordul lui pentru a părăsi barul. Raporturile sexuale pe care dansatoarele le întrețineau cu clienții aveau loc în hoteluri sau în camera de la etajul imobilului, cheia de acces fiind deținută de inculpatul S. și de inculpata D. (fostă T.) C.M.

Cu referire la schimbarea modului de operare care a intervenit după razia din cursul lunii martie 2004, martora M.V. a arătat, în cursul urmăririi penale, că inculpatul S. s-a reorientat, în sensul că, dat fiind noile împrejurări, dansatoarele trebuiau să-i plătească anticipat procentul de 20% din sumele pe care urma să le încaseze de la clienți pentru relațiile sexuale avute cu aceștia. Cererea formulată de inculpat a fost susținută, în mod ferm, de inculpatul L.A., în cadrul unei ședințe ce a avut loc în sala de consumație a clubului, de față fiind și inculpata D. (fostă T.) C.M., care a susținut punctul de vedere al celor doi patroni.

Faptul că, în calitate de barman, inculpata D. (fostă T.) C.M. vindea băuturi clienților clubului, dar percepea în absența celor doi patroni și comisioanele care le reveneau din practicarea prostituției a fost demonstrat și prin declarațiile martorei C.G..

Astfel, din depoziția martorei C.G. din 17 martie 2005 (filele nr. 13-16, vol. IV, dosar de urmărire penală) a rezultat că, „după aproximativ 2 sau 3 zile am fost chemată de S.C. și L.A. care mi-au spus că ar fi bine dacă ai accepta să practici prostituția, întrucât acest lucru îl fac și celelalte dansatoare iar dacă vei accepta vei câștiga bani mulți. Tot în contextul acelui mod de abordare, mi-au precizat că dacă voi accepta îmi pun la dispoziție și o încăpere a clubului situată la etaj, unde puteam să merg cu clienții barului să întrețin raporturi sexuale pentru suma de 100 dolari S.U.A. sau 100 euro pentru fiecare.” „S. și L. mi-au precizat că din sumele pe care eu le încasam în situația în care eram de acord să fac acest lucru, trebuia să le plătesc suma de 25%, sumă reprezentând comisionul lor pentru înlesnirile pe care le acordau în această activitate”. „Aspectele pe care fetele mi le-au relatat, a mai susținut martora, am constatat personal că erau adevărate, întrucât în fiecare seară le vedeam că racolau bărbați din club cu care urcau la etaj, unde întrețineau raporturi sexuale contra unor sume de bani, iar apoi le vedeam când plăteau în mod direct atât lui S.C. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 25% din sumele încasate. Mai precizez că în situația în care în club nu se aflau S.C. sau L.A., comisionul de 25 % era plătit de fiecare dintre fetele care întrețineau raporturi sexuale, barmanițelor din club pe nume C., Maria și Anca, care la rândul lor predau sumele încasate acestora, adică patronilor”.

Faptul că inculpata D. C. Maria avea cunoștință de proveniența sumelor de bani încasate este probat prin depozițiile dansatoarelor dar și de faptul că, după razia organelor de poliție care a intervenit la data de 12 martie 2004, cei doi patroni nu au mai perceput direct comisioanele din prostituție ci, acestea erau încasate de către inculpata D. (fostă T.) C.M., la barul clubului, sub pretextul contravalorii a două băuturi alcoolice consumate și plătite în avans de client, respectiv la valoarea de 800.000 - 1.000.000 de lei.

Despre aceste sume percepute, inculpata D. (fostă T.) C.M. făcea mențiuni, separate, într-un caiet propriu, potrivit declarațiilor dansatoarelor.

În cursul declarațiilor date în fața organului de urmărire penală, inculpata D. (fostă T.) C.M. a recunoscut că ținea o evidență pe caiete, iar clientul lăsa la bar suma de 800.000 lei, atunci când acesta pleca cu fata din bar. A mai arătat inculpata D. (fostă T.) C.M. că presupune că „dansatoarea urma să facă sex cu clientul”.

Conform celor relatate inclusiv de martora G.I.L. (filele nr. 164-173, vol. 3, dosar de urmărire penală) a rezultat că, anterior descinderii din data de 12 martie 2004, dansatoarele puteau întreține relații sexuale în camera de la etajul superior al imobilului, cărei cheie se afla la barmanița C., aceasta având cunoștință de toate activitățile desfășurate în incinta barului.

Inculpata D. (fostă T.) C.M. a susținut, însă, în cadrul unei confruntări cu martora A.N.C., că singurele chei pe care le remitea dansatoarelor erau cheile de la vestiarele acestora, care reprezentau dublura celor originale, în situația în care dansatoarele ar fi pierdut cheile.

Deși inculpata a mai susținut că, în afară de salariu, nu a primit nici o altă sumă de bani, apărările inculpatei au fost infirmate prin depozițiile dansatoarelor, acestea declarând că inculpata le remitea cheia, atunci când se deplasau cu un client în camera respectivă cu scopul de a întreține raporturi sexuale. Sumele da bani primite de la dansatoare erau mult mai des primite și într-un cuantum mult mai ridicat decât salariul.

În declarațiile date în fața procurorului, în luna octombrie a anului 2005, inculpata a susținut că de fapt nu dădea nici o cheie, neavând în posesie o astfel de cheie, cu excepția celor de la club, de la bar și de la dulapul cu acte contabile, iar, ocazional, mai deținea cheile de la vestiarele dansatoarelor pe care le-o dădea atunci când acestea aveau nevoie, barul fiind situat în ansamblul clubului, la o distanță apreciabilă de sala de dans.

Potrivit depoziției martorului cu nume de cod, P.E., la un interval de aproximativ 2-3 luni, s-a deplasat, din nou, la barul respectiv și a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreținuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, aceasta condiționând întreținerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea, de către acesta din urmă, a unei șampanii la bar, susținând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar. În consecință, martorul s-a prezentat la bar, unde servea o fată brunetă, în vârstă de aproximativ 25 de ani și a achitat suma de 300.000 lei, reprezentând consumația A., după care a plătit și suma de 1.200.000 lei, spunându-i martorei că este „șampania pentru A.”.

Conform depoziției martorului, barmanița a luat banii și, deși martorul a așteptat să i se ofere un pahar de șampanie, acest lucru nu s-a petrecut.

De altfel, în ceea ce privește susținerea inculpatei D. în sensul că ar fi păstrat cheile de la vestiarul unde se schimbau dansatoarele, din planșele fotografice de la filele nr. 270 - 302, vol. 10, dosar de urmărire penală nu a rezultat existența unei încăperi cu destinația de vestiar, ci, dimpotrivă a unei camere special amenajate în scopul întreținerii de raporturi sexuale, planșele fotografice ilustrând inclusiv prezervative folosite și ambalaje ale acestor produse.

În cauză, Curtea constată că instanța de fond a reținut, în mod temeinic, participarea inculpatei D. (fostă T.) M.C. la comiterea activității infracționale, aceasta acționând în același plan cu inculpații S.C.V. și L.A., având, deci, o evidență a clienților cu care dansatoarele întrețineau raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani și încasând inclusiv sumele de bani cuvenite celor doi patroni din practicarea prostituției, atunci când aceștia nu erau prezenți în incinta clubului.

Depozițiile martorului cu identitate de cod P.E. a demonstrat implicarea inculpatei în activitatea ilicită practicată de patronii barului, în contextul în care, potrivit depozițiilor acestuia, la solicitarea unei dansatoare, acesta a plătit o consumație la bar, iar barmanița a încasat banii fără a-i remite băutura solicitată.

De asemenea, inculpata a participat la ședința care a avut loc în urma descinderii poliției la data de 12 martie 2004, ședință în cadrul căreia a susținut, alături de inculpatul S.C.V., schimbarea modului în care erau percepute comisioanele din activitatea de prostituție, tocmai în scopul ca activitatea ilicită să nu poată fi descoperită de o eventuală razie ulterioară a poliției.

Totodată, Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpata D. (fostă T.) M.C. în dispozițiile art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv, în special, declarațiile martorelor V.L. și M.V., procesele verbale de confruntare și procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice au demonstrat că, în cursul anului 2003, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul M.I. a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către martora V.L.

Astfel, potrivit declarației martorei V.L., dată în cursul urmăririi penale (filele nr. 288-292, vol. 3, dosar de urmărire penală), în vara anului 2003, aceasta a venit în Municipiul București cu scopul de a-și găsi de lucru, iar în Gara de Nord a fost abordată de o persoană de etnie rromă, care i-a promis că o va pune în legătură cu o altă persoană, aceasta putând interveni pe lângă patronii Clubului O., unde martora putea fi angajată ca dansatoare. Martora a fost de acord cu propunerea făcută, fiind pusă în legătură cu o altă persoană poreclită „I.G.”.

„I.G. mi-a spus că se cunoaște foarte bine cu patronii unui club de noapte cu denumirea O., pe nume C. și A., pe lângă care o să intervină în favoarea mea, în sensul de a-i determina să accepte să lucrez în acel club”. „I.G. m-a întrebat dacă sunt de acord să practic prostituția în cadrul Clubului O., în caz afirmativ el asigurându-mă că îmi va asigura protecția în caz de nevoie, aspect pentru care mi-a pretins să-i plătesc 50% din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbații cu care întrețineam raporturi sexuale contra cost. De asemenea, în afară de comisionul pe care mi l-a pretins, el mi-a mai precizat că trebuia să plătesc un alt procent din banii obținuți în urma prostituției și patronilor C. și A. pentru faptul că erau de acord ca eu să-mi desfășor această activitate în clubul lor, de unde aveam posibilitatea să racolez bărbați.”

„După ce mi-am dat acordul, acesta m-a transportat la o adresă din București, unde m-am găzduit la o femeie în vârstă, într-un apartament situat la o adresă pe care nu o cunosc, persoană despre care mi-a spus că este mama sa. În acel apartament, acesta mi-a prezentat pe o altă tânără care se numea V., despre care mi-a zis că și pentru ea intervenise pe lângă patronii Clubului O., unde lucra ca dansatoare. În perioada următoare m-am convins că persoana la care m-a găzduit era mama acestuia, întrucât am realizat acest aspect din discuțiile pe care aceștia le aveau. În afară de găzduire și protecție, „I.G.” mă transporta cu autoturismul său, o Dacie de culoare albă, la Clubul O., a mai arătat martora. În aceeași seară m-a transportat la Clubul O., unde m-a prezentat unuia dintre patroni, care se numea A.”.

Din depozițiile martorei V.L. a mai rezultat că, în faza primelor discuții, „I.G.” i-a spus patronului A. că martora era de acord să practice prostituția în club, activitatea pentru care martora urma să plătească patronului pentru sprijinul acordat comisioane din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbații racolați din rândul clienților, în urma raporturilor sexuale pe care le întreținea cu aceștia.

Referitor la „I.G.”, martora a mai precizat că acesta coordona activitatea de prostituție practicată și de V., care era găzduită la domiciliul mamei inculpatului. De asemenea, în fiecare seară, inculpatul le transporta pe aceasta și pe M.V., de la domiciliul mamei sale la Clubul O., iar, dimineața, la terminarea programului, înapoi la locuința acesteia. „În fiecare dimineață, după ce eram aduse de I.G. la domiciliul mamei sale, plăteam acestuia 50% din banii pe care noi îi încasam în noaptea respectivă de la bărbații cu care întreținusem raporturi sexuale, aceste comisioane fiind în afara acelora pe care le plăteam lui S.C. și L.A.. De la V. am aflat că, în afara noastră, I.G. a mai avut în Clubul O. o altă prostituată pe nume A., care se afla sub controlul său în ceea ce privea activitatea de prostituție per care o desfășura în acest club”.

Din procesul verbal de recunoaștere după planșa fotografică, atașat la filele nr. 297-301, vol. 3, dosar de urmărire penală, a rezultat că, după ce a privit cu atenție planșa fotografică, învinuita a indicat, fără ezitare, fotografia cu numărul 4 declarând: „îl cunosc sub numele de I.G.”.

Conform mențiunilor acestui proces verbal, s-a procedat la citirea datelor înscrise pe verso-ul planșei, în dreptul fotografiei nr. 4, fiind vorba de inculpatul M.I.

De asemenea, martora C.N. (filele nr. 67-71, vol. 3, dosar de urmărire penală) a declarat următoarele: „un alt proxenet aflat în legătura patronilor, era un bărbat cunoscut sub numele de G. Acesta avea două prostituate în clubul O., pe nume V. și L. Cunoșteam despre el faptul că le avea găzduite pe aceste tinere la domiciliul mamei sale, precum și faptul că obișnuia să le transporte în fiecare noapte pe acestea la/ de la locațiile unde se deplasau cu diferiți bărbați cu care întrețineau raporturi sexuale contra cost. Declar că de fiecare dată, îi vedeam pe patroni într-o încăpere a clubului, cunoscută sub denumirea Salonul Roșu, împreună cu F., M. și G., loc de unde supravegheau activitatea de prostituție a dansatoarelor”.

Totodată, relevantă în cauză este și atitudinea adoptată de către inculpatul M.I., cu ocazia confruntării care a avut loc la data de 10 iunie 2005. Astfel, conform mențiunilor din procesul verbal de confruntare (filele nr. 72-75, vol. 3, dosar de urmărire penală), a rezultat că inculpatul M.I. a susținut că afirmațiile martorei C.N. nu sunt reale: „Este adevărat faptul că M.V. și V.L. locuiau la domiciliul mamei mele, însă, pentru acest lucru, ele plăteau contravaloarea chiriei și întreținerii. Este adevărat că eu le transportam de la locuința mamei mele la Clubul O., însă, pentru acest lucru, eu eram plătit de ele cu suma de 100.000 ROL pentru fiecare cursă. Nu este adevărat că eu le-am pretins și am primit de la ele sume de bani din cele pe care acestea le câștigau din activitatea de prostituție”.

Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond nu a reținut poziția inculpatului M.I., în sensul că, ar fi fost un simplu conducător auto care ar fi practicat taximetria în zona unui club de noapte, neavând nici un fel de legătură cu activitatea infracțională, deoarece susținerile sale sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză, având în vedere că, declarațiile date de către învinuita V.L. au fost confirmate prin depozițiile martorei C.N. În consecință, în mod temeinic, instanța de fond nu a înlăturat, din ansamblul probator, depozițiile martorei V.L., pe considerentul că aceasta a avut, inițial, calitatea de învinuită.

Totodată, inculpatul S.C.V. a declarat, în cursul urmăririi penale (filele nr. 217 - 222, vol. 1, dosar de urmărire penală), următoarele: „Pe G. - M.I., l-am recunoscut după fotografia pusă la dispoziție. Era proxenet și avea o fată, dansatoare în clubul O., care se prostitua pentru el și se numea M.V. Aceasta era din Republica Moldova. G. nu stătea în Clubul O. Știu că o aducea pe V. și mai târziu pe o altă fată blondă, care a lucrat ca dansatoare în club, circa o săptămână. M. nu era independent de raporturile cu F.. Știu că a lucrat pentru R., care are un bar în Snagov, mai precis, un restaurant cu vaporaș staționar. Acolo a lucrat D.A. - zisă A.C., până când au adus-o în Clubul O. L.A. și R.M.”. „M.I. era superior lui F. pentru că am remarcat, în afara celor descrise, că nu era deloc impresionat de prezența sau numele lui în Clubul O.”.

Coinculpatul D.S. a precizat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că, în cursul anului 2001, i-a întâlnit pe inculpații L.A., R.M. și M.I. într-un restaurant club situat pe lângă Piața 1 Mai din București, unde a văzut-o și pe M.V., care în acel moment servea la mese. Ulterior a văzut-o pe M.V. în Clubul de Noapte „O.” și cunoștea că aceasta se prostituează pentru M.I., zis G., locuind la mama acestuia, în zona Sebastian din București, Sectorul 5.

Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele comise de inculpatul M.I. în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ceea ce privește critica formulată de către inculpatul M.I. privind greșita reținere a stării de recidivă mare postcondamnatorie, Curtea reține următoarele:

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Prin sentința penală nr. 2483 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, inculpatul M.I. a fost liberat condiționat și pus efectiv în libertate la data de 20 octombrie 2003, fiind arestat preventiv la data de 20 decembrie 2002.

Așadar, din pedeapsa de 18 luni închisoare, inculpatul a executat, efectiv, 10 luni, astfel încât, faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost comise înăuntrul termenului de liberare condiționată, înainte, deci, de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

Curtea constată că infracțiunea de proxenetism comisă în prezenta cauză a fost săvârșită în formă continuată, așa încât, momentul epuizării acestei infracțiuni coincide cu momentul săvârșirii ultimului act material ce compune infracțiunea continuată, or, epuizându-se după momentul pronunțării sentinței de condamnare și rămânerii definitive a hotărârii în care s-a pronunțat pedeapsa în executarea căreia se afla inculpatul, infracțiunea s-a consumat după aceasta, prin urmare, starea de recidivă mare postcondamnatorie a fost corect reținută de către instanța de fond.

Totodată, Curtea constată, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, următoarele:

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, în perioada anilor 2002 - 2004, grupul de crimă organizată format din cei șapte inculpați a acționat în Clubul O., în mod coordonat, în scopul comiterii infracțiunilor de proxenetism, pentru a obține beneficii materiale din prostituarea dansatoarelor acelui club.

Structura grupului infracțional era determinată între membri ei, inculpații S.C. și L.A. fiind cei care coordonau activitățile de proxenetism, stabilind modul efectiv de operare ce trebuia folosit, pentru a evita prezența intempestivă a organelor de ordine.

Astfel a fost folosită o cameră specială, amplasată la etaj, pentru întreținerea de raporturi sexuale, modul de operare fiind utilizat numai până la descinderea organelor de poliție din data de 12 martie 2004.

Ulterior, patronii clubului - inculpații S.C. și L.A. - au considerat că acest mod de acțiune nu mai prezintă suficiente garanții, astfel încât, s-a stabilit ca dansatoarele să plece cu clienții în afara clubului, iar sumele de bani să fie achitate de către clienții amatori sub forma unui consum de băuturi alcoolice ce nu erau, în realitate, consumate.

Cei doi inculpați aveau ca atribuții în cadrul grupului infracțional, instruirea dansatoarelor, activitate pe care inculpații o realizau personal sau prin intermediul secretarei clubului - inculpata I.A.A. -, precum și încasarea comisioanelor provenite din prostituție.

Sumele de bani nu erau percepute, întotdeauna, în mod direct, de către cei doi patroni, ci, această activitate se realiza și prin intermediul inculpatei D. (T.) M.C., din toamna anului 2003, sub acoperirea plății de către client a contravalorii a două băuturi alcoolice.

Inculpații S.C.V. și L.A. controlau afacerea alături de coinculpații R.M., M.I. și D.S., aceștia având în Clubul O. persoane care practicau prostituția, în folosul lor, persoane ce erau exploatate și de ceilalți doi patroni ai clubului, care obțineau o parte a încasărilor și de la acestea.

Folosind acest mod de operare, având propriile prostituate în Clubul O., exploatate și de cei doi patroni, ceilalți inculpați erau interesați ca afacerea din Clubul O. să prospere, aducând dansatoare ce erau preferate de clienții clubului.

Totodată, inculpata D. (fostă T.) C.M. avea reprezentarea că, prin activitatea sa sprijinea grupul de crimă organizată, chiar dacă nu făcea parte din pilonii de susținere a grupului.

Acțiunea de inițiere a grupului infracțional organizat a presupus punerea bazelor unei acțiuni, organizarea unei mișcări, a unei activități, conferirea primelor noțiuni sau cunoștințe din domeniul de activitate licit și ilicit al Clubului O.

De asemenea, Curtea constată că inculpații au cunoscut scopul grupului infracțional organizat, stabilind modul în care dansatoarele puteau întreține raporturi sexuale cu clienții barului, tariful pentru un astfel de serviciu, precum și modalitatea de plată.

În cauză, a fost probată și existența unei acțiuni de aderare la grupul infracțional constituit, în Clubul O. practicând prostituția mai multe dansatoare care activau sub protecția anumitor proxeneți - D.S., M.I. și R.M.

De asemenea, în cauză, mijloacele de probă administrate au demonstrat că membrii grupului infracțional au desfășurat acțiuni și în sensul zădărnicirii activității desfășurate de către organele de poliție pe linia combaterii traficului de minori și proxenetismului.

Astfel, vizita pe care inculpatul L.A. a făcut-o la Centrul de primire minori C. și discuția purtată cu martora D.A.M., atrăgându-i acesteia atenția cu privire la ceea ce urmează să declare în fața organului de urmărire penală, discuția pe care inculpații S., L. și D. au avut-o cu dansatoarele din club în urma raziei din luna martie 2004, precum și încercarea inculpatului D.S. de a plasa anumite prostituate către lucrători ai poliției amatori de asemenea servicii, demonstrează existența unei structuri de comandă a grupului, cu un plan de acțiune bine pus la punct, precum și a unei structuri de execuție cu competență de acțiune cantonată la un anumit nivel.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele inculpaților S.C.V., L.A., D. (fostă) T.C.M. și M.I. în dispozițiile art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate tuturor inculpaților din cauză, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecății, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și persoana și conduita fiecărui inculpat.

Simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv, proxenetism și constituire de grup infracțional organizat nu reprezintă o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată.

Pentru a aprecia, în mod concret, gravitatea faptei și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, instanța de fond s-a raportat, referitor la fapta dedusă judecății, la sistemul general de valori, acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în jurisprudență.

În procesul de individualizare a pedepselor instanța de fond a mai avut în vedere și conținutul concret al faptelor, mijloacele folosite și urmarea imediată. Astfel, activitatea infracțională organizată s-a derulat sub aparența unei activități licite cu caracter specific - bar de noapte cu program de dans, astfel încât, faptele, cu conotație penală, să fie extrem de greu de descoperit, racolarea clienților amatori de a întreține raporturi sexuale având loc chiar în bar, în timpul programului coregrafic.

Împrejurarea că inculpatul L.A. ar fi avut o poziție mai discretă, fiind angrenat în activitatea administrativă a localului nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspundere, fiind informat asupra activității ilicite derulate în bar, încasând sume de bani din practicarea prostituției și încercând să zădărnicească aflarea adevărului în cursul urmăririi penale, prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la centrul de primire unde aceasta a fost internată.

În aceste condiții, în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că se justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea, apte a contribui la îndeplinirea scopului educativ, preventiv și coercitiv al procesului penal, prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere și atitudinea procesuală a acelor inculpați care s-au prezentat în fața instanței la toate termenele cu ocazia judecării inițiale, cât și cu ocazia rejudecării cauzei.

Sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că faptele au fost comise în intervalul 2002 - 2004, iar gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce, în mod automat, la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate ci, dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluție inacceptabilă cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei.

De asemenea, luarea în considerare, exclusiv, a gradului de pericol social al infracțiunii ar face inaplicabile celelalte criterii de individualizare la care s-a făcut referire mai sus.

Desigur că impactul, imediat și mediatic, există, în rândul opiniei publice, însă, în timp, acesta s-a diminuat, astfel încât, pentru inculpații, necunoscuți cu antecedente penale și care s-au prezentat în fața instanței de judecată, aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție nu s-a mai impus, scopul și funcțiile pedepsei putând fi atinse și fără privarea efectivă de libertate, reintegrarea socială a acestora putându-se realiza și prin prezentarea inculpaților în fața Serviciului de probațiune.

Totodată, instanța de fond a mai avut în vedere și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului S.C.V., acesta înțelegând să adopte o conduită cooperantă în cursul urmăririi penale, furnizând date esențiale sub aspectul activității infracționale desfășurate de grupul infracțional în declarația dată la 07 noiembrie 2005, dar și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât, s-au reținut, în favoarea inculpatului S.C.V., circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Instanța de fond a reținut, corect, că inculpatul M.I. este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă mare postcondamnatorie și sunt de natură a demonstra existența, atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial criminogen relativ ridicat, așa încât, reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, în favoarea acestuia, nu se justifică.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D.S., Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut, în favoarea acestuia, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. constând în atitudinea cooperantă avută pe parcursul procesului penal.

Referitor la inculpații L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. și P.V., Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a reținut, în favoarea acestora, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. constând în lipsa antecedentelor penale, reținând și împrejurarea că s-au prezentat în fața instanței de fond la toate termenele cu ocazia judecării inițiale, cât și cu ocazia rejudecării cauzei.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că pedepsele aplicate tuturor inculpaților din prezenta cauză au fost just individualizate și conforme scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii ori majorării cuantumului acestora sau schimbarea modalității de executare a pedepselor nu se impune.

Din acest ultim punct de vedere, Curtea apreciază că primul motiv de apel invocat de către parchet apare ca nefondat.

De altfel, din lecturarea considerentelor hotărârii atacate se poate, lesne, observa, că instanța de fond a arătat, în privința fiecărui inculpat, cu excepția inculpatului M.I., în privința căruia nu s-au reținut cauze de atenuare a răspunderii penale, motivele reținerii de circumstanțe atenuante judiciare, dar și considerentele pentru care a apreciat că, față de inculpații L.A., D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. și P.V., scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea executării sub supraveghere.

În consecință, contrar celor susținute de către parchet, Curtea apreciază că sentința penală apelată este temeinic motivată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reține următoarele:

Întregul material probatoriu administrat în cauză a dovedit existența unui prejudiciu, de ordin nepatrimonial, pe care părțile vătămate minore l-au suferit, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 și următoarele C. civ.

În opinia Curții, cuantumul daunelor acordate este direct proporțional cu prejudiciul moral, efectiv suferit, având în vedere că acest prejudiciu nu poate fi cuantificat și este lăsat la aprecierea instanței de judecată.

Sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral trebuie să tindă la o echitabilă compensare a prejudiciului nepatrimonial suferit, or, din probele administrate în cauză, Curtea reține proporționalitatea cuantumului daunelor morale acordate cu suferințele efective ale victimelor.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că și cel de-al doilea motiv de apel invocat de către parchet este nefondat, neimpunându-se majorarea cuantumului daunelor morale acordate, din oficiu, de către instanța de judecată, părților vătămate minore.

Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală, datorită omisiunii instanței de fond de a obliga inculpații, în solidar, la plata daunelor morale, în condițiile art. 1003 C. civ.

În condițiile în care, inclusiv inculpatul L.A., în mod temeinic, a fost obligat la plata de daune morale, solicitarea acestuia de a se dispune disponibilizarea autoturismului este nefondată, întrucât, măsura sechestrului asiguratoriu este necesară, în cauză, până la achitarea prejudiciului infracțional.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 730 din data de 22 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 90/3/2006, va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând în fond:

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (5) și art. 17 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ. va obliga inculpații S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A., R.M., D.S. și P.V., în solidar, la plata a câte 1.000 lei, pentru fiecare dintre părțile vătămate A.N.C. și I.Ț.G.T., cu titlu de daune morale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A. și M.I.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul D.S., având în vedere manifestarea expresă de voință a acestuia.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 140/ A din 22 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 730 din data de 22 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 90/3/2006.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând în fond:

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (5) și art. 17 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ. au fost obligați inculpații S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A., R.M., D.S. și P.V., în solidar, la plata a câte 1000 lei, pentru fiecare dintre părțile vătămate A.N.C. și I.Ț.G.T., cu titlu de daune morale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.C.V., D. (fostă T.) M.C., L.A. și M.I.

A fost obligat inculpatul S.C.V. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei, onorariu apărător din oficiu, s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații D. (fostă T.) M.C., L.A. și M.I. la plata a câte 350 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 50 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu, s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul D.S. și a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, pentru intimatul-inculpat R.M., în cuantum de 50 lei și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, pentru intimatul-inculpat P.V., în cuantum de 200 lei, s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.I., S.C., V.D. (fostă T.) M.C. și L.A.

În recursul declarat de procuror întemeiat pe critica deciziei recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale și a deciziei penale recurate, și, rejudecând în fond, în raport de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., înlăturarea dispozițiilor art. 861 C. pen. pentru inculpații S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M., H. fostă I.A. și P.V., precum și înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute și, de asemenea, majorarea pedepselor cu închisoarea pentru acești inculpați, cât și pentru inculpații S.C. și D.S..

În recursul declarat de inculpatul S.C.V., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. arătând că încadrarea juridică este greșită, având în vedere Recursului în interesul Legii nr. 16/2007 al Secțiilor Unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care face distincția între proxenetism și traficul de persoane, arătând că nu a rezultat elementul de constrângere; A mai arătat că probele astfel cum au fost administrate și adunate în cauză, arată că s-a exercitat constrângere asupra martorilor, solicitând achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. apreciind că nu a fost înfrântă prezumția de nevinovăție; a mai arătat că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată solicitând reducerea acesteia și schimbarea modalității de executare, având în vedere conduita bună a inculpatului, care este o persoană respectabilă, a absolvit 3 facultăți, este doctorand la Paris, a fost directorul unei mari companii, a trecut mult timp de la săvârșirea presupuselor fapte; a solicitat a fi avută în vedere starea de sănătate precară, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, până în prezent având 2 atacuri de cord, are vârsta de 66 de ani, i-a peste 60 de pastile pe zi, menționând că perioada cât a fost arestat preventiv a stat numai în spital, iar în prezent s-a stabilit în Republica Moldova și are o fetiță de 2 ani, are familie, iar de la acest incident nu a mai avut nici un conflict cu legea penală.

Față de aceste susțineri a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost depus și în scris la dosarul cauzei, casarea deciziei recurate, apreciind că pedeapsa poate fi redusă și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau menținerea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În recursul promovat de inculpatul L.A., în mod greșit instanța nu a ridicat sechestrul asigurător asupra autoturismului, susținerile martorilor au fost aceleași ca și la parchet, fapt din care rezultă că au fost date sub presiuni, a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism și de trafic de minori, inculpatul nu a avut cunoștință de vârsta victimelor, de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive cu privire la infracțiunea de grup organizat, având în vedere că inculpatul își desfășura activitatea cu contract de muncă la acel club, activitatea sa era pe partea administrativă ; cu privire la greșita neridicare a sechestrului asigurător a arătat că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul a obținut venituri din infracțiunile presupus a fi fost săvârșite.

În recursurile declarate de inculpații M.I. și D. (fostă T.) M.C. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a arătat că participarea acestora a fost una absolut marginală, a arătat că în cursul anului 2003 inculpatul se afla în executarea unei condamnări pentru furt, iar din modul de descriere în rechizitoriu rezultă că activitatea în club s-a desfășurat în perioada anilor 2002-2004, deși anul 2003 este cuprins în această perioadă, an în care inculpatul se afla în detenție, fiind liberat condiționat la data de 20 octombrie 2003, apreciind că în cauză operează principiul in dubio pro reo.

A arătat că termenul de reabilitare cu privire la acea faptă s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009; a solicitat reindividualizarea și redozarea pedepsei aplicată inculpatului M. și aplicarea suspendării sub supraveghere, solicitând ca instanța să aibă în vedere că 2 dintre victime erau chiriașele mamei domnului M., iar domnul M. fiind de profesie taximetrist le transporta pe acestea cu taxiul la destinațiile solicitate.

Cu privire la inculpata D., a solicitat redozarea pedepsei față de participația redusă a acesteia, precum și față de faptul că aceasta prin atribuțiile de serviciu în calitate de angajat dădea cheia pentru a se schimba, apreciind că pedeapsa poate fi redusă și menținerea suspendării.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus indicate și de cazurile de casare deja arătate, Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că numai cu privire la inculpatul L.A. este fondat recursul declarat de procuror, sens în care urmează a-l admite ca atare în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.; iar recursurile declarate de inculpații M.I., S.C.V., D. (fostă T.) M.C. și L.A. sunt nefondate și vor fi respinse în consecință în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. Este fondată secunda critică din recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce vizează netemeinicia hotărârilor ambelor instanțe de fond și de apel, în sensul greșitei modalități de executare a pedepsei aplicate inculpatului L.A., prin dispunerea suspendării executării sub supraveghere a acesteia în condițiile art. 861 C. pen.

Aceasta, întrucât cu titlu de premisă, se reține că printr-un examen complet și convingător al tuturor mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească de la instanța de fond, ambele instanțe prin hotărârile atacate au reținut justificat ca situație de fapt imputată acestuia că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al clubului de noapte „O.” a recrutat și îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său și al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituția în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C., L.A. sau, în cazul în care aceștia ar fi lipsit de la inculpata D. (fostă) T.M.C. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S. percepeau în avans 30%, 20% sau chiar 10%.

În mod judicios s-a constatat că în drept, faptele inculpatului L.A., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2002 - mai 2004, a recrutat și înlesnit practicarea prostituției în Clubul de Noapte O. de către mai multe dansatoare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat constând în aceea că, în perioada iunie 2003 - aprilie 2004, a recrutat, în vederea exploatării, în clubul O., pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. și A.R.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) (în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor) în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen.

Or, modalitatea de executare în sensul dispunerii suspendării executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. este inaptă să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să asigure atât prevenția generală și specială a săvârșirii de noi infracțiuni, cât și să permită necesara reeducare și reintegrare a inculpatului L.A.

Concomitent, modalitatea de executare descrisă mai sus nu satisface nici criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gravitatea extremă a infracțiunilor imputate ce rezultă din faptul că activitatea infracțională organizată s-a derulat sub aparența unei activități licite cu caracter specific - bar de noapte cu program de dans, astfel încât faptele cu conotație penală să fie extrem de greu de descoperit, racolarea clienților amatori de a întreține raporturi sexuale având loc chiar în bar, în timpul programului coregrafic. Modalitatea în care infracțiunea de proxenetism a fost comisă a demonstrat de asemenea un ridicat nivel de potențial criminogen al autorilor. Astfel, sub aparența unei activități licite, persoane de sex feminin cu o condiție materială extrem de modestă erau angajate în bar, în calitate de dansatoare, iar ca urmare a veniturilor modeste obținute în această calitate, patronii barului, în mod direct sau prin persoane interpuse, le transmiteau că pot obține venituri mult mai mari în urma practicării prostituției cu clienții racolați în bar.

Pe de altă parte, nici datele care circumstanțiază persoana inculpatului L.A., ce are studii superioare de lungă durată cu specific economic, precum și nici inexistența antecedentelor penale nu pot anihila probele certe, prin care s-a stabilit că acesta ar fi avut o poziție discretă, limitată la activitatea administrativă a localului „Clubul O.”, ci dimpotrivă acesta fiind pe deplin informat asupra activității ilicite derulate în bar, încasând sume de bani din practicarea prostituției și încercând să zădărnicească efortul de stabilirea a adevărului în cursul urmăririi penale, prin vizita pe care a făcut-o minorei D.A.M. la centrul de primire unde aceasta a fost internată.

Față de toate cele de mai sus, admițându-se recursul declarat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București urmează a se casa în parte ambele hotărâri numai în ceea ce îl privește și cu ocazia rejudecării se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 861 și următoarele C. pen. și se va face aplicarea dispozițiilor art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Între aceste limite se vor menține restul dispozițiilor atacate.

B.1. Nu este fondată prima critică din recursul declarat de inculpatul S.C.V. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism.

Aceasta întrucât în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpatul S.C.V. în dispozițiile art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecății.

Având în vedere modalitățile de acțiune folosite de inculpatul S.C.V., în mod corect, instanța de fond a reținut existența unui concurs real între infracțiunea de proxenetism în formă continuată și infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 al Legii nr. 678/2001, deoarece, în cauză, s-a demonstrat primirea, de către inculpatul S.C.V., a unor persoane minore, cunoscând, cu certitudine, vârsta acestora, precum și faptul că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea.

Criteriul de diferențiere între cele două infracțiuni - trafic de persoane și proxenetism -, îl constituie existența sau absența elementului de viciere a poziției subiective - a manifestării libere de conștiință și voință - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violența psihică sau fizică, inducerea în eroare sau orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Activitățile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni se săvârșesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

Pe de altă parte, cu referire la fondul cererii de schimbare a încadrării juridice, instanța va reține că Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane incriminează în diferite forme, faptele privind traficul de persoane în scopul exploatării acestora. Legea nu impune însă ca exploatarea persoanelor traficate să se fie realizat în fapt, acesta fiind cerută numai ca scop urmărit de făptuitor. Prin urmare infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. Astfel, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speță persoane minore, îmbracă forma unei infracțiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condițiile existenței concursului de infracțiuni.

De altfel, prin Decizia nr. XVI din 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Drept urmare, se mai arată în considerentele deciziei menționate, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. In cazul în care o persoana, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen.

In situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

In cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate la pct. 2 și 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reține săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

În cauză, având în vedere modalitățile de acțiune folosite de inculpatul S.C.V., astfel cum au fost anterior analizate, în mod corect s-a reținut în actul de sesizare a instanței un concurs între infracțiunea de proxenetism în formă continuată și infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 13 al Legii nr. 678/2001. Conform mijloacelor de probă administrate, în cauză s-a demonstrat primirea de către inculpatul S.C.V. a unor persoane minore, cunoscând cu certitudine vârsta acestora, precum și faptul că același inculpat a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea.

Față de aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.C.V., prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.

B.2. Nu este fondată nici secunda critică din recursul aceluiași inculpat S.C.V. prin care se tinde la achitare în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pretinzându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Aceasta întrucât pentru existența susmenționatului caz de casare este necesară statuarea unei contradicții esențiale, intrinseci, necontroversate și manifeste între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză pentru săvârșirea ambelor infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism aflate în concurs real cu cea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2), (3) și Legea nr. 39/2003.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reține că, situația de fapt imputată recurentului inculpat S.C.V. este atestată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, respectiv depozițiile martorilor cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. și Z.I. precum și a martorilor D.I., L.A.; P.I., C.M., N.L.Ș., M.P., P.I.N. și G.I.L., declarațiile celorlalți coinculpați, coroborate cu declarațiile părților vătămate S.D., P.A., B.N.G., M.V.A., procesele verbale de recunoaștere după planșele fotografice, respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală și părțile vătămate S.D. și P.A., respectiv procesele verbale de redare în scris a dialogurilor purtate între organul de cercetare penală și martorii V.L., C.M., Z.J.M.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 22 aprilie 1998 a fost înregistrată în Registrul Comerțului - SC R. SRL, avându-i drept asociați pe N.C. și pe inculpatul S.C.V., iar la data de 02 martie 1999, inculpatul S.C.V. a cesionat integral părțile sociale asociatului N.C., acesta devenind asociat unic al SC R. SRL.

La data de 21 ianuarie 1999 SC R. SRL a închiriat un spațiu amplasat pe Strada Vasile Lascăr, spațiu care a devenit punct de lucru al societății, iar la data de 14 martie 2000, N.C. a cesionat toate părțile sale sociale inculpatului L.A., acesta devenind asociat unic.

Ulterior, prin contractul de cesiune încheiat la data de 02 aprilie 2002, inculpatul L.A. a cesionat inculpatului S.C. 35 de părți sociale.

La data de 14 iunie 2002, societatea comercială și-a extins obiectul de activitate cu „escort service”, impresariat artistic, cafenele și baruri, desfășurându-și activitatea la punctul de lucru din strada Vasile Lascăr, prin punerea în funcțiune și exploatarea unui local de noapte sub titulatura „Night Club Bar O.”, activitatea barului fiind coordonată de asociații și administratorii SC R. SRL

În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a rezultat că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al Clubului de Noapte O., inculpatul S.C.V. a recrutat și îndemnat dansatoarele să se prostitueze la îndemnul său, la început activitățile specifice fiind efectuate chiar în incinta clubului, într-o cameră special amenajată, amplasată la etajul imobilului. Dansatoarele care practicau prostituția primeau cheia de acces în această cameră de la inculpatul S., sau, după caz de la inculpații L. sau D. (fostă T.) M.C.

Din suma de bani pe care clientul care apela la serviciile dansatoarelor îi plătea erau reținuți circa 30% de către inculpatul S. sau de ceilalți inculpați.

Situația de fapt este demonstrată prin depozițiile martorilor P.E. și N.L.R., clienți ai barului, aceștia indicându-l pe inculpatul S.C.V. ca fiind cel care le-a spus că își pot alege câte o dansatoare din club cu care pot întreține raporturi sexuale în schimbul unei sume de bani precum și faptul că dansatoarele se prostituau cu diverși clienți.

Conform celor susținute de martorul cu identitate protejată, cu nume de cod P.E. (filele 190-103 vol. IV dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 a aflat despre existența barului „O.”, în timp ce se afla în zona Pieței Galați, a intrat și s-a așezat la o masă cu scopul de a servi o băutură răcoritoare. În acest context, la masa respectivă s-au așezat două dansatoare care au intrat în dialog cu martorul, cerându-i acestuia să le „facă cinste” cu câte o băutură, în caz de refuz urmând să plece. În continuare martorul le-a comandat celor două dansatoare câte un R.B. cu whisky și, în timp ce discuta cu acestea, la masa respectivă s-a prezentat o persoană de sex masculin, care s-a recomandat drept „C.” spunându-i martorului că, dacă dorește să întrețină raporturi sexuale cu vreuna dintre dansatoare, o poate alege pe care îi place, urmând să se înțeleagă cu aceasta asupra sumei aferente. De asemenea martorul a mai relatat că patronul C. i-a mai spus că poate folosi în acest scop camera de masaj amplasată la etaj. După aproximativ o lună de zile martorul s-a prezentat din nou în același bar, s-a așezat la o masă și a început să facă consumație, împrejurare în care la masa unde se așezase s-a prezentat o dansatoare de etnie rromă, înaltă de aproximativ 1,60 m, cu vârsta de aproximativ 24-25 de ani și care s-a recomandat M. Martorul i-a propus dansatoarei respective să meargă pentru a întreține raporturi sexuale, însă dansatoarea a refuzat inițial, pretextând că are probleme cu șefii. Martorul a contactat-o ulterior pe telefonul mobil, cei doi întâlnindu-se în oraș și deplasându-se la Hanul M., unde au închiriat o cameră și au întreținut raporturi sexuale, martorul plătind suma de 100 de euro.

La un interval de aproximativ 2-3 luni, martorul mai susține s-a deplasat din nou la barul respectiv și a întrebat de M., însă a aflat că aceasta fusese concediată, tocmai pentru motivul că întreținuse acel raport sexual cu martorul în schimbul unei sume de bani. În acest context, în barul O., martorul a întâlnit o altă dansatoare, care s-a recomandat drept „A.”, acesta condiționând întreținerea unui raport sexual cu martorul, de achitarea de către acesta din urmă a unei șampanii la bar, susținând că aceasta a fost o regulă impusă de patron, iar în caz de nerespectare nu putea pleca din bar.

În consecință martorul susține că s-a prezentat la bar, unde servea o fată brunetă, în vârstă de aproximativ 25 de ani, unde a achitat sume de 300.000 lei, reprezentând consumația A., după care a plătit și suma de 1.200.000 lei, spunându-i martorei că este „șampania pentru A.”. Conform depoziției martorului, barmanița a luat banii și, deși martorul a așteptat să i se ofere un pahar de șampanie, acest lucru nu s-a petrecut. În acest timp, A. s-a îmbrăcat, plecând împreună cu martorul la un hotel, unde cei doi au întreținut raporturi sexuale normale, martorul plătind în schimb suma de 50 dolari S.U.A. În aceeași împrejurare, martorul mai susține că A. a susținut că este chiar amanta inculpatului S.C.V.

Martorul P.E. mai susține că a luat numărul de telefon al A. și după o perioadă de timp a contactat-o telefonic și a întrebat-o dacă este de acord să îl însoțească la Pitești. Ca urmare a faptului că a fost de acord, cei doi s-au deplasat împreună la Pitești și s-au cazat la un hotel, cei doi întreținând raporturi sexuale, în schimbul cărora martorul a achitat suma de 100 dolari S.U.A.

Cu ocazia recunoașterii din planșa fotografică, la data de 17 decembrie 2004, martorul a recunoscut-o pe numita A. în persoana părții vătămate M.V.A.

Depozițiile martorului cu nume de cod P.E. sunt confirmate prin declarațiile date de martora M.V.A. (filele 193-198 vol. 2 dosar urmărire penală), aceasta susținând că încă de la angajare în barul O., inculpatul S. i-a promis că va putea câștiga sume mai de bani spunându-i că, dacă dorește poate ieși din bar cu clienții în scopul de a întreține cu aceștia raporturi sexuale, urmând a solicita în schimbul acestor servicii între 100 dolari S.U.A. și 100 euro, niciodată mai puțin. Conform depoziției date de aceeași martoră, inculpatul i-a condiționat plecarea de la bar cu un client de plata sumei de 1.000.000 ROL lei în numerar. Cu referire la sumele de bani pe care i le plătea inculpatului, martora a relatat că prefera să-i dea din banii pe care-i avea asupra sa, înainte de a ieși cu clientul, ca urmare a faptului că primea bani în valută de la clienți și nu-i convenea să-i schimbe la inculpatul S.C.V.

Deși a aflat de la inculpat despre existența camerei amenajate la etaj pentru întreținerea de raporturi sexuale, martora susține că, față de condițiile precare din această încăpere, a început să meargă cu clienții pe la diferite hoteluri din București, de regulă unde aceștia erau cazați, deplasarea la hotel având loc cu taxiul, ca și întoarcerea.

În luna martie 2004, a mai arătat martora M.V.A., în urma unei razii făcute de organele de poliție la barul O., inculpatul S.C.V. a strâns toate dansatoarele într-o ședință și a instituit o nouă regulă, conform cu care, când dansatoarele se prostituau, nu îi mai remiteau lui personal suma de 1000.000 ROL în numerar, ci trebuiau să lase la bar suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea a două băuturi alcoolice, care în realitate nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiași ședințe, a mai arătat martora, inculpatul S. a interzis folosirea camerei de la etaj în scopul întreținerii de raporturi sexuale, toate fetele urmând a ieși în oraș cu scopul de a se prostitua, la hotel sau la domiciliul clientului. Din declarațiile martorei mai rezultă că la această ședință a fost prezent și inculpatul L.A., care la sfârșit le-a întrebat pe dansatoare dacă au înțeles noile reguli impuse. Din aceeași depoziție mai rezultă că martora a lucrat anterior ca dansatoare într-un alt bar, însă acolo nu a practicat prostituția ci doar a dansat pe muzică orientală. Practicarea prostituției a început-o în barul O., a mai susținut martora, la îndemnul inculpatului S.C., acesta convingând-o și încurajând-o să practice prostituția, deoarece și celelalte dansatoare procedau la fel. De asemenea martora mai susține că aici a găsit un mediu prielnic, având în vedere condițiile în care funcționa barul de noapte, fiind frecventat de cetățeni străini cu posibilități financiare peste media clienților obișnuiți ai barului, martora fiind tentată să întrețină raporturi sexuale cu aceștia î schimbul unor sume de bani în valută.

Declarațiile martorului cu nume de cod P.E. și declarațiile martorei M.V.A., audiată inițial în calitate de învinuită sunt confirmate prin declarațiile date de partea vătămată I.Ț.G.T. (filele 245-254 vol. 2 dosar urmărire penală). Din declarațiile acesteia rezultă că a ajuns să lucreze în barul O. și l-a cunoscut pe inculpatul S.C.V., fiind angajată inițial ca dansatoare, însă fără salariu pe o perioadă de probă, timp de o lună de zile, inculpatul prezentându-i posibilitatea de a câștiga bani de la clienți, prin dans sau prin consumația făcută cu aceștia la masă. Din discuțiile purtate cu mai multe fete care lucrau în același bar, a mai arătat partea vătămată, a rezultat că dansatoarele practicau prostituția, pretinzând de la fiecare client sume de bani între 100 dolari S.U.A. și 100 euro, fiind obligate să-i achite inculpatului S. 800.000 - 1.000.000 ROL pentru fiecare client cu care întrețineau raporturi sexuale. Ca urmare a faptului că partea vătămată nu câștiga destui bani din dans, a început să practice prostituția. Într-una dintre seri, a mai susținut partea vătămată, s-a așezat la masa unui bărbat cu care a intrat în vorbă, iar acesta a întrebat-o: „pe cât se pleacă”, partea vătămată răspunzând 100 dolari S.U.A. sau 100 euro. În măsura în care primea bani în valută, a mai arătat partea vătămată, îi schimba la inculpatul S., acesta îi dădea suma în lei și păstra 800.000 - 1.000.000 ROL. De asemenea, de la celelalte dansatoare partea vătămată a aflat de existența camerei amplasate la etajul imobilului în care funcționa barul O., partea vătămată folosind această cameră, deoarece în prima fază îi era teamă să deplaseze cu clienții în oraș.

În cazul în care inculpatul S.C.V. nu se afla în bar, mai susține partea vătămată, banii încasați de la clienții cu care întreținerea raporturi sexuale erau lăsați barmaniței C., aceasta având cunoștință de proveniența banilor. În barul respectiv se prostituau mai multe dansatoare, între care erau și trei minore: R., C. și A.M., iar patronii le cunoșteau vârsta, având în vedere că la angajare tuturor li se cereau buletinele, actele erau fotocopiate iar ulterior erau cerute și analize medicale, evidența fiind ținută de A., secretara barului.

În urma raziei care a avut loc în luna martie 2004, a mai arătat partea vătămată, inculpatul S.C. a instituit regula de a nu se mai folosi pentru întreținerea de raporturi sexuale pe bani cu clienții camerele de la etajul clădirii barului, urmând a ca să se iasă cu clienții la hoteluri sau unde doresc aceștia.

De asemenea aceeași parte vătămată a mai declarat că la data de 14 septembrie 2004 a fost citată pentru a se prezenta la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi audiată, motiv pentru care l-a contactat pe inculpatul S. iar acesta a invitat-o la el acasă. Aici inculpatul i-ar fi explicat părții vătămate că a fost arestat, spunându-i acesteia că, dacă se va duce la parchet să declare că a avut salariu, că nu s-a prostituat, că nu i-a cerut banii obținuți din prostituție, după care i-a dat numărul de telefon al avocatului său.

Din procesul verbal de prezentare a albumului foto (filele 255-258 vol. II dup) rezultă că partea vătămată I.Ț.G.T., după ce a privit cu atenție șase fotografii - D.R.D., O.S.I., P.I.C., N.L.Ș., R.M. și P.Ș. - a declarat că îl cunoaște pe bărbatul din fotografia de la numărul 4 ca fiind unul dintre clienții fideli ai barului O.. Acesta era însoțit în permanență de un alt bărbat, în stare avansată de ebrietate, cei doi obișnuind să aleagă dansatoarele din bar, cu care întrețineau raporturi sexuale pe bani. A mai arătat partea vătămată că o dată s-a deplasat la locuința acestuia, împreună cu prietenul său și o altă dansatoare, întreținând raporturi sexuale normale și orale cu prietenul său, în schimbul sumei de 100 euro.

Conform aceluiași proces verbal, s-a procedat la citirea datelor de stare civilă ale persoanei reprezentate în fotografia nr. 4, respectiv N.L.Ș.

Declarațiile părții vătămate I.Ț.G.T. sunt confirmate prin depozițiile martorului N.L.Ș., care, audiat fiind atât în faza de urmărire penală (fila 229 vol. 4 dosar urmărire penală) și în faza de cercetare judecătorească (fila 207 vol. II dosar rejudecare) a arătat că în cursul lunii aprilie 2004 s-a deplasat la barul „O.” împreună cu un prieten al său pe nume R.. În barul O., a mai arătat martorul, s-a întâlnit cu D., care ere îmbrăcată în ținută sumară de dansatoare, aceasta venind la masă împreună cu o altă colegă a ei, pe care a prezentat-o tot sub numele de D. Cele două tinere i-au îndemnat să facă consumație, respectiv să le dea de băut câte o băutură alcoolică. La un moment dat, a mai arătat martorul, le-a propus celor două fete să plece din bar pentru a întreține raporturi sexuale. La terminarea consumației au plecat împreună din bar, spre domiciliul martorului N.L.Ș., cu autoturismul proprietate personală, însă pe drum, D. a fost contactată pe telefonul mobil și nu a mai venit la domiciliul martorului. Împreună cu R., a mai arătat martorul N., au întreținut raporturi sexuale cu fata care rămăsese cu ei, după care, fiecare dintre ei i-a achitat câte 1.500.000 ROL. Ca urmare a faptului că se afla în relații bune cu D., martorul mai susține că aceasta nu i-a impus o sumă de bani pentru întreținerea unui raport sexual, iar de atunci nu a mai întâlnit-o.

La data de 05 noiembrie 2004, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, martorului i s-a prezentat un album foto, reprezentând mai multe dansatoare din barul O., iar la poziția nr. 40 a recunoscut-o pe D. în persoana martorei P.A. La poziția 39 din același album martorul a recunoscut-o pe prietena D. în persoana părții vătămate S.D.

În fața instanței de judecată, la termenul din 01 martie 2010, martorul a menținut toate declarațiile date anterior, reiterând în esență că a plecat din barul O. cu una dintre dansatoare și cu un prieten al său pe nume R.C., plătind pentru întreținerea unui raport sexual aproximativ 2.000.000 ROL.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată S.D. (filele 1-4 vol. 2 dosar urmărire penală) confirmă declarațiile martorului N. și ale părții vătămate I.Ț.G.T. Astfel S.D. a declarat că a lucrat în barul O. aproximativ 3 luni, perioadă în care a avut șase clienți cu care s-a prostituat, aceștia fiind exclusiv străini. O dată a cerut și de la un client al barului suma de 50 de euro pentru a întreține un raport sexual, iar când s-a dus la inculpatul S.C., acesta i-a spus: „de ce ai cerut atâta, ca să-mi dai mie 500.000 ROL?”

La rândul său, partea vătămată S.D. a arătat că avea cunoștință de existența camerei de la etaj, încăpere destinată întreținerii de raporturi sexuale, a cărei cheie de acces se afla la barmanița C., aceasta cunoscând destinația camerei. Înafara unui raport sexual pe care partea vătămată S.D. l-a întreținut cu inculpatul S.C.V., aceasta a mai folosit o singură dată camera, raporturile sexuale cu ceilalți clienți fiind întreținute la hotelurile unde erau cazați. În cazul în care banii nu erau lăsați inculpatului S.C. la ieșirea din bar, a mai arătat partea vătămată, banii erau lăsați la bar barmaniței C.. Ulterior, inculpatul S. le-a spus că ori de câte ori vor ieși cu clienții pentru întreținerea de raporturi sexuale, banii vor trebui plătiți nu lui, ci prin achitarea la bar a contravalorii a două băuturi (tot suma de 800.000 ROL la barmanița C. În realitate băuturile nu se consumau. De asemenea, cu ocazia aceleiași discuții, inculpatul S. le-a mai adus la cunoștință să nu mai folosească pentru întreținerea de raporturi sexuale camera de etajul imobilului, fiind necesar să iasă cu clienții afară din bar, la hoteluri sau la locuințele lor. Toate aceste măsuri impuse, a mai arătat partea vătămată, au fost percepute ca o stare de pericol și ca urmare a controlului efectuat de poliție capitalei.

S.D. a mai arătat că inculpatul S.C.V. a angajat în bar și minore, care de asemenea practicau prostituția la îndemnul acestuia, acesta trăgând foloase de pe urma practicării prostituției.

Declarația părții vătămate S.D. este confirmată prin declarațiile martorelor D.A.M.; A.N.C. și A.R.C.

Printre dansatoarele care au activat în intervalul 2002-2004 în Cubul O. s-au aflat minorele C.G., R.D.A., T.A.N. și A.N.C., cu excepția minorei T.A.N., toate informându-l pe inculpatul S. despre vârsta lor reală în momentul angajării și în momentul în care acesta le explica posibilitatea suplimentării veniturilor prin întreținerea de raporturi sexuale cu clienții localului. Spre exemplu, din declarația martorei R.D.A. (filele 340-348 vol. II dosar urmărire penală) rezultă că aceasta i-a prezentat inculpatului cartea de identitate iar acesta a susținut inițial că el nu angajează minore, însă martora a insistat, susținând că se întreține singură, motiv pentru care inculpatul a fost de acord să rămână, spunându-i totodată martorei să declare clienților sau organelor de poliție că este majoră. A mai arătat martora că inculpatul i-a spus că poate pleca cu clientul care-i place și nu contează câți bani îi cere acestuia pentru a întreține un raport sexual, însă a adăugat că o parte din suma de bani trebuie să-i revină lui: Inculpatul i-a mai spus martorei să-i dea suma de 800.000 lei de la fiecare client cu care se prostitua, iar dacă aceasta ar fi încasat mai mult de 100 euro sau 100 dolari S.U.A., trebuia să-i dea 1.000.000 ROL.

La aproximativ trei zile de această discuție, a mai arătat martora, într-una din nopțile în care se afla la program, a fost chemată împreună cu dansatoarea G.P. zisă G. care la data respectivă era și ea minoră, la masă de doi clienți. După ce l-au informat pe inculpatul S.C., cele două dansatoare au plecat cu cei doi clienți până la un camping amenajat în zona Comunei Berceni, unde au întreținut raporturi sexuale, fără a plăti vreo sumă de bani.

Conform celor susținute de aceeași martoră, în barul respectiv lucrau ca dansatoare și practicau prostituția A.M., G., A. și R., minore la rândul lor.

Din discuțiile purtate cu celelalte dansatoare, martora a aflat despre existența camerei de la etajul imobilului, însă nu a utilizat niciodată această cameră, deoarece nu a fost tentată. Din prostituție a câștigat 2.000 – 3.000 euro, dându-i inculpatului S.C. la fiecare ieșire din bar sune cuprinse între 800.000 ROL și 1.000.000 ROL.

În luna martie 2004, în urma unei descinderi a poliției, a mai arătat martora, patronii C. și A. au strâns toate dansatoarele și au făcut o ședință în care inculpatul S. a afirmat că au existat dansatoare care au afirmat în declarațiile date faptul că se prostituează iar patronii primeau bani pentru această activitate, atrăgându-le atenția dansatoarelor „M.P.” și „M.M.” că declaraseră adevărul și le-a mustrat pentru acest lucru. După aceea cei doi patroni au stabilit să nu mai fie folosită camera de la etaj pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cui clienții ci acestea urmau să se desfășoare la hotel. De asemenea s-a mai stabilit să nu i se dea banii proveniți din prostituție lui C. ci să se lase de către clienți contravaloarea a trei băuturi alcoolice (circa 1.200.000 lei), care în realitate nu se consumau. În urma acestei ședințe, a mai arătat martora, inculpatul L.A. a venit la toate dansatoarele cu niște formulare tipizate, cerându-le să fie semnate.

De asemenea minora T.A.N. i-a spus inculpatului S.C.V., atunci când un bărbat i-a cerut să-l însoțească la u hotel pentru a întreține raporturi sexuale contra cost că, deoarece era minoră, nu avea acces la camerele de hotel. În aceste împrejurări, a mai arătat martora T.A.N., deși inculpatul S. a aflat cu certitudine că era minoră, a continuat să-i înlesnească practicarea prostituției, lăsând-o să meargă cu bărbații pe care îi racola în camera de la etajul clubului.

De asemenea martorul H.Ș., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcționat ca agent de pază al clubului O. a observat că patronii acestui club, respectiv inculpații L.A. și S.C. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți pentru actele sexuale întreținute cu aceștia. Suma de bani respectivă era înmânată direct inculpatului S.C., dansatoarele recurgând la acest gest pentru a obține acordul acestuia pentru a părăsi barul. Același martor a mai arătat că raporturile sexuale ale dansatoarelor cu clienții aveau loc în diferite hoteluri sau în camera de la etaj a imobilului. De asemene martorul a mai susținut că patronii barului angajau și dansatoare minore care totodată practicau prostituția, făcând referire expresă la A.M. din Slatina (D.A.M.), A.G. din București și R. (A.R.C.)

La rândul ei martora G.I.L., audiată atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a arătat că l-a auzit pe inculpatul S.C. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliției în bar, acestea să declare lucrătorilor poliției că sunt majore.

De asemenea partea vătămată A.N., minoră la data comiterii faptelor deduse judecății, a declarat că, fiind angajată în luna martie 2004, ca dansatoare în barul O., de aproximativ 10 ori a plătit comisionul care revenea patronilor din prostituarea ei, iar inculpatului L.A. personal, de două trei ori, atunci când inculpatul S. nu era prezent în club. Ca și celelalte dansatoare a arătat că, după razia organelor de poliție nu a mai practicat prostituția în incinta clubului ci, înafara acestuia, iar banii erau dați sub forma valorii a două băuturi numitei T.C., de la care primea un bon de casă.

La rândul lor martorii H.N. și C.M., angajați în calitate de supraveghetor și respectiv paznic, la centrul de primire minori C. au arătat că în luna aprilie 2004, după descinderea organelor de poliție) inculpatul L.A. s-a prezentat ca o rudă a trei minore (C., A.M. și o a treia de care nu și-au amintit), cerându-le să-i faciliteze să vorbească cu acestea într-una din nopțile lunii respective. Aceste aspecte sunt confirmate și prin declarația părții vătămate A.N. - C., aceasta susținând că într-una dintre nopți a venit inculpatul L.A. și i-a spus în prezența martorei D.A.M. să aibă grijă ce va declara la parchet, încercând să-i dea suma de 500.000 lei, după ce în prealabil a chestionat-o cu privire la declarațiile date deja în momentul depistării.

De asemenea martora D.M., de asemenea dansatoare în Clubul O., a susținut că aproape 15 dansatoare practicau prostituția, trei dintre acestea fiind minore. Conform depoziției date de aceeași martoră, dacă inculpatul S. lipsea o perioadă de timp, acești bani erau strânși de celălalt patron L.A., sau, fata de la bar, C. Atât L.A. cât și C., a mai arătat martora D.M., știau că acești bani provin de pe urma practicării prostituției de către dansatoare.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul S.C.V. a manifestat o poziție procesuală cooperantă, declarând la data de 07 noiembrie 2005 (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală) că R.M. nu era șoferul clubului O. și nici al lui L.A., fiind o cunoștință mai veche a lui L.A., având anterior mai multe fete care se prostituau pentru el în club. În mod cert R.M. era omul de încredere al inculpatului D.S., zis F., a mai arătat inculpatul S.C.V., deoarece a afirmat în club că D. este mult prea sus, are multe afaceri iar dacă patronii Clubului O. ar avea probleme cu clienți turbulenți sau cu alte persoane din lumea interlopă i se poate solicita sprijinul. De asemenea, a mai susținut inculpatul S., D.S., zis F. îl suna pe R.M. ca să-l anunțe că vine în club. Stând la intrarea în club, inculpatul R. vedea cu cine pleacă fiecare dansatoare și când se întoarce, le ducea cu mașina în locuințele închiriate special în acest scop. Și cu privire la activitatea inculpatului M.I., S.C. a declarat că era proxenet, că avea o fată care se prostitua pentru el și se numea M.V. De asemenea a mai arătat că L.A. era prieten cu D.S., acesta din urmă impunând barului o taxă de protecție lunară de 300 dolari S.U.A. Inculpatul S. a mai susținut că nu a avut cunoștință inițial de nici o fată care era minoră și dansa în clubul O., bănuind acest lucru în două situații cu privire la C. și la prietena acesteia, dar, fiind vorba de o chestiune de ordin administrativ, l-a solicitat pe L.A. să facă verificări, iar acesta i-a spus inculpatei I.A. să facă verificări.

Cu referire la T.C., a mai arătat că aceasta avea calitatea de barman, fiind persoana de încredere a inculpatului L.A., luând banii de la acele dansatoare care doreau să iasă împreună cu un client spre sfârșitul programului și întocmind î schimb o notă de plată. Conform declarațiilor date de inculpatul S., procedeul era următorul: în situația în care o dansatoare pleca și nu își îndeplinea norma de două băuturi comandate de către client, dacă dorea să iasă din club, cu diverse motivări, însoțită de un client, lăsa sumele arătate mai sus și care însemnau 300.000 ROL - 350.000 ROL pentru un cocktail la bar. T.C. aduna banii și-i dădea dimineața lui L.A.. Contravaloarea unui coctail era plătită de către clientul care dorea să iasă cu dansatoarea, dacă aceasta avusese în programul ei un client care comandase deja o băutură. Dacă se comandau de către clienții dansatoarei, cele două băuturi sau una mai scumpă de circa 700.000 lei, atunci clientul, când ieșea cu dansatoarea din club nu mai plătea nimic iar dansatoarea își lua 20% din băutura respectivă. A mai arătat inculpatul S. că a acceptat în anturajul clubului persoane ca R.M. și M.I., deoarece i-a găsit în club la venirea sa, „făceau parte din decorul clubului, împreună cu F.”. L.A. a impus regula clubului, în sensul acceptării prezenței acestora, deoarece ar fi ferit barul de neplăcerile cu lumea interlopă. În măsura în care ar fi renunțat și ar fi părăsit clubul O., a mai arătat inculpatul S.C., ar fi pierdut toată suma de bani investită acolo, circa 16.000 euro și i-ar fi fost teamă pentru viața sa.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate demonstrează implicarea inculpatului S.C.V. în activitatea infracțională care se derula în cadrul Clubului O., rezultând că a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.”. Faptul că inculpatul s-ar fi ocupat de partea artistică iar inculpatul L.A. de partea administrativă nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere, în condițiile în care din declarațiile celorlalte persoane implicate în activitatea infracțională rezultă cu certitudine că inculpatul le-a precizat clar dansatoarelor că pot obține sume de bani din practicarea prostituției, afirmând în prezența unor consumatori de la barul respectiv că pot întreține relații sexuale cu dansatoarele din local. De asemenea depozițiile martorilor, astfel cum au fost mai sus analizate demonstrează că inculpatul S. a pretins o parte din suma cu care dansatoarele din bar erau remunerate de clienții care doreau să întrețină raporturi sexuale.

În egală măsură instanța va reține că mijloacele de probă au demonstrat că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiași bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. și A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoștință că acestea sunt minore și spunându-le să declare clienților sau organelor de poliție că sunt majore. Apărările inculpatului S., conform cu care avea cunoștință de faptul că un contract individual de muncă se poate încheia începând cu vârsta de 15 ani nu pot fi reținute și nu au relevanță în cauză, nefiind vorba de încheierea unui contract având ca obiect prestarea unei activități licite, ci, dimpotrivă de organizarea unei activități infracționale.

În consecință, în mod judicios s-a statuat de către ambele instanțe de fond și de prim control judiciar că în drept, faptele inculpatului S.C.V., constând în aceea că în perioada cuprinsă între toamna anului 2002 - mai 2004 a recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către dansatoarele Clubului de noapte „O.” întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat constând în aceea că în perioada iunie 2003 - aprilie 2004 inculpatul S. a recrutat în vederea exploatării în cadrul aceluiași bar mai multe dansatoare minore - D.A.M., A.N.C. și A.R.C., inculpatul având cu certitudine cunoștință că acestea sunt minore întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (fiind incident alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 în redactarea de la data de comiterii faptelor deduse judecății).

C.1. Nu este fondată prima critică iterată în recursul promovat de inculpatul L.A. prin care se tinde la achitare în baza dispozițiilor art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul fiecăruia din cele trei infracțiuni imputate în sarcina acestuia de proxenetism, trafic de minori, inițiere, constituire și aderare la grup de criminalitate organizată pretinzând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Aceasta, deoarece în baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța va reține că în intervalul martie 2002 - martie 2004, în calitate de asociat al clubului de noapte „O.” a recrutat și îndemnat dansatoarele care au lucrat, fără fi angajate cu contract de muncă în cadrul clubului, să se prostitueze la îndemnul său și al inculpatului S.C.V., acestea practicând prostituția în incinta barului, într-o cameră amplasată la etajul imobilului. Cheia de acces în această cameră o primea fiecare dansatoare la inculpatul S.C., L.A. sau, în cazul în care aceștia ar fi lipsit de la inculpata D. (fostă) T.M.C. Clientul amator de asemenea raporturi plătea o sumă de aproximativ 100 dolari S.U.A., din care inculpatul L.A., alături de inculpatul S. percepeau în avans 30%, 20% sau chiar 10%.

Conform celor arătate la punctul precedent, dansatoarele îi însoțeau pe clienți și în afara clubului, unde întrețineau raporturi sexuale cu aceștia, fie la hotel, fie la locuințele lor.

Din investigațiile efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că dansatoarele clubului de noapte „O.” se deplasau la diferite hoteluri de lux din București cu scopul de a întreține raporturi sexuale cu cetățenii cazați la aceste unități, fiind vorba cu precădere de cetățeni străini.

Edificatoare sunt în acest sens adresele emise de Hotel I., prin care s-a comunicat faptul că martora I.T. l-a vizitat pe cetățeanul englez B.W. la data de 26 februarie 2004, între orele 0.30 - 01.00, pe cetățeanul italian A.L. la data de 06 martie 2004, pe numitul C.M. la data de 09 martie 2004, pe cetățeanul italian G.M. la data de 22 martie 2004, precum și pe cetățeanul elvețian T.A. la data de 31 martie 2004.

Din relațiile furnizate de aceeași unitate hotelieră rezultă că și martorele B.Z.M., Z.J.M., M.V.N., M.V.A., G.F. și M.I.N. au vizitat cetățeni străini cazați în hotel.

Relațiile scrise comunicate de hotelul A. demonstrează că martorele I.T., E.D. și G.G.C. au efectuat vizite în cursul nopții la diverși clienți ai hotelului.

Hotelul L. a comunicat prin intermediul relațiilor scrise că martorele B.Z.M., I.T., M.I.N., P.A., R.L.D. și R.S.I. au efectuat vizite la diferiți cetățeni străini în intervalul 30 ianuarie 2003 - 14 iulie 2004.

Din verificările efectuate a mai rezultat că martorele C.A., Ș.N., B.E., I.A.A., P.T. și M.V.A. au vizitat diferite persoane de sex masculin cazate la Hotel C. în perioada 23- 24 martie 2003 și în noaptea de 18 mai 2003. De asemenea s-a mai stabilit că martorele G.G.C., P.C.L. și I.T. au frecventat în cursul anului 2003 hotelul, iar martora M.I.A. a efectuat la data de 05 august 2004 o vizită la hotelul P. la un cetățean american.

În ipoteza în care dansatoarea întreținea raporturi sexuale cu clienții într-una din camerele clubului, din suma de bani astfel obținută remitea patronilor sume cuprinse între 900.000 și 1000.000 ROL, iar în cazul în care raportul sexual se consuma înafara localului, dar cu clienți racolați în incinta barului, suma care revenea patronilor era de 700.000 lei.

Conform celor precizate și la punctul 1, acest procedeu a fost folosit de inculpați până la data de 12 martie 2004, respectiv până când Clubul „O.”a fost verificat de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

După descinderea organelor de poliție, patronii clubului au schimbat modalitatea de percepere a comisionului practicat, în sensul că, înainte ca dansatoarea respectivă să întrețină relațiile sexuale cu clientul amator, acesta plătea contravaloarea a două băuturi alcoolice la barul localului, respectiv suma de 800.000 - 900.000 lei. Din mijloacele de probă a mai rezultat că acești bani îi încasa inculpata D. (fostă T.) C., aceasta având sarcina de a nota într-un caier separat sumele reprezentând comisioanele provenite din practicarea prostituției.

Conform celor menționate la punctul 1 al considerentelor, din declarațiile martorelor C.G., T.A., S.D., S.Ș., V.L., C.A., D.A.I., R.D.A., Z.J., A.N.C., P.A. și C.I. rezultă că, la momentul angajării, inculpatul S.C. le vorbea despre posibilitatea suplimentării veniturilor prin practicarea prostituției cu diferiți clienți ai localului, scop în care pot folosi camera situată la etajul superior, urmând să îi achite suma de 20% sau 10% din tariful încasat.

Din depozițiile martorilor mai rezultă că instruirea era făcută de inculpatul S.C.V., însă inculpatul L.A. era implicat în activitatea de proxenetism care se desfășura în cadrul clubului, chiar dacă atribuțiile sale erau cantonate la un alt segment de activitate decât programul artistic. Din actele și lucrările dosarului mai rezultă că după descinderea organelor de poliție la sediul clubului din luna martie 2004, perceperea comisionului care rezulta practicarea prostituției se făcea de către inculpata D. C., barman al clubului, având alte atribuții decât acelea ale dansatoarelor.

Prezența permanentă a inculpatului L.A. în clubul O. rezultă și din depozițiile martorelor S.Ș., G.D.F., D.A.M. și C.A., precum și din declarația părții vătămate minore A.N.C., aceasta renunțând la calitatea de parte vătămată, dorind să fie audiată doar ca martor. Din declarația martorei A.N.C. (filele 20-24 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că aceasta a fost angajată ca dansatoare în clubul O., iar după aproximativ două săptămâni de la angajare, constatând că din dans și din consumația cu clienții nu câștigă destui bani, a hotărât să se prostitueze. „În prima fază celelalte fete s-au ferit de mine, a mai arătat martora, ulterior am văzut pe marea majoritate dintre ele dându-i banii proveniți din prostituarea lor, domnului C. Cel de-al doilea patron al barului, domnul A., cunoștea faptul că noi ne prostituăm, văzând că noi ieșim din bar cu clienții în timpul programului pentru a întreține raporturi sexuale și totodată vedea cum clienții se duc cu clienții în cameră pentru același motiv. În cazul în care domnul C. nu era în bar, a mai susținut aceeași martoră, mergeam și-i dădeam banii, domnului A. Eu personal dându-i de 2-3 ori banii proveniți din prostituarea mea, mai ales când luam sumele de bani de la clienți în valută și schimbam la el în lei, el restituindu-mi suma de bani, după ce își oprea suma de 750.000 lei conform legii barului.”

După razia din luna martie 2004, a mai arătat martora, dansatoarele au fost conduse le sediul poliției, iar aici s-a procedat la audierea lor, martora A. susținând că lucrează de puțin timp și că nu practică prostituția. După aceste audieri, a mai arătat martora, toate dansatoarele au fost duse la clubul O., iar inculpatul S.C. le-a întrebat ce anume scriseseră în declarații. „A doua seară, a mai arătat martora, când am revenit la program, C. și A. ne-au strâns pe toate dansatoarele, iar C. le-a atras atenția dansatoarelor M.P., N. și M. că au scris adevărul.” Cu ocazia aceleiași discuții, a mai arătat martora, „A. ne-a spus că din momentul de față, nu se va mai folosi camera de deasupra barului pentru a întreține raporturi sexuale pe bani cu clienții. Ideea a fost preluată de C. car totodată a spus că nu se vor mai da bani proveniți din prostituarea noastră în mâna patronilor ci se va lăsa la bar suma de 800.000 lei, care reprezenta contravaloarea a două cocteiluri, care în realitate nu se consumau”.

Implicarea inculpatului L.A. în activitatea infracțională este demonstrată cu certitudine prin declarația dată de martora A.N.C. la data de 06 decembrie 2004 (filele 17-18 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform aceleiași declarații rezultă că în noaptea de 23/24 aprilie 2004, martora a fost depistată în incinta barului O., unde lucra ca dansatoare, cu ocazia unei razii efectuate de lucrătorii parchetului în colaborare cu Jandarmeria Română. Martora a fost condusă la sediul parchetului, unde a fost audiată, iar în ziua de 24 aprilie 2004, din dispoziția procurorului a fost internată în centrul de primire C. pe o durată de 30 de zile, alături de D.A.M. și A.R., depistate și ele în incinta barului O. După circa două săptămâni de la data internării, a mai arătat martora A.N.C., într-o noapte a fost anunțată de gardianul public care asigura paza în respectivul centru, să coboare la intrare deoarece este căutată de un bărbat. La ușa de intrare, a mai arătat martora, în timp ce se afla alături de D.A.M., au fost întâmpinate de domnul A., unul dintre patronii barului O. Acesta s-a arătat foarte rezervat în limbaj și a intrat în vorbă cu martora, spunându-i acesteia că, alături de celelalte fete, va fi pusă curând în libertate. „La un moment dat, a mai arătat martora, L.A. mi-a oferit o bancnotă de 500.000 de lei, atenționându-mă să am grijă ce vorbesc la parchet când voi fi audiată, după ce în prealabil m-a întrebat ce declarații am dat. Eu am răspuns că voi avea grijă”, a mai arătat martora.

Existența întâlnirii dintre martoră și inculpat este demonstrat și prin declarațiile martorei D.A.M., dar și prin cele afirmate de martorul C.M. (filele 187-188 vol. 4 dosar urmărire penală). Conform depozițiilor date de acest martor, de profesie paznic la Centrul de Primire C. rezultă că în luna aprilie 2004 la acest centru au fost primite trei tinere, dintre care una se nume A.M., acestea fiind cercetate pentru infracțiunea de prostituție. În jurul orelor 22.30 - 23.00, a mai arătat martorul, s-a prezentat la punctul de acces în instituție un bărbat cu vârsta de 45-50 de ani, de statură medie, cu început de calviție, care i-a cerut martorului să-i permită accesul în centrul de minori și să-i faciliteze posibilitatea de a lua legătura cu cele trei minore cercetate pentru prostituție. La insistențele repetate ale acelui bărbat, a mai arătat martorul, l-a informat despre această solicitare pe martorul H.N., care era de serviciu, fiind deci competent să dispună. În cele din urmă, H.N. a acceptat accesul în instituție, bărbatul fiind condus în clubul centrului de minori, loc în care cele trei fete în cauză au fost aduse de H.N. și puse în legătură cu bărbatul respectiv. După punerea acestora în contact cu bărbatul respectiv, martorii C.M. și H.N. așteptând pe un hol, fără a asista la discuția respectivă.

Participarea inculpatului L.A. la ansamblul activităților infracționale care se derulau sub paravanul clubului O. este demonstrată și prin depozițiile martorei V.L., aceasta susținând că „instructajul” în club i-a fost făcut de inculpatul L., acesta spunându-i că nu-i va încheia contract de muncă, ea trebuind să danseze la mesele clienților când era solicitată de aceștia și să intre în conversație cu ei pentru a-i determina să consume băuturi alcoolice. A mai arătat martora în declarațiile date în faza de urmărire penală că „tot A. mi-a mai precizat că urma să întrețin și relații sexuale contra cost cu clienții care îmi solicitau acest lucru, sens în care sumele pe care trebuia să le pretind de la aceștia trebuia să fie de minimum 100 dolari S.U.A.”, inculpatul L. pretinzând o cotă de 500.000 lei din banii pe care martora îi încasa de la bărbații cu care întreținea raporturi sexuale. „O parte dintre clienți îmi cereau să întrețin raporturi sexuale, a mai arătat martora, iar după ce negociam prețul, în anumite situații, raporturile sexuale aveau loc în camera de la etajul clubului, iar în alte cazuri mergeam cu aceștia la alte locații, în afara barului. De fiecare dată plăteam în mod direct lui L.A. suma de 500.000 lei, conform înțelegerii inițiale, din sumele pe care le încasam de la fiecare bărbat”, a mai arătat martora în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 288-292 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform depoziției aceleiași martore, la un interval scurt de timp, prin intermediul inculpatului L.A., l-a cunoscut și pe inculpatul S., cel de-al doilea patron al barului, inculpatul L. spunându-i martorei că, în cazul absenței sale, comisionul provenit din practicarea prostituției trebuia plătit lui S.. În lipsa ambilor patroni, a mai arătat martora, comisioanele erau plătite de fiecare dată acestora, prin intermediul barmanițelor care se aflau de serviciu, pe nume C. (D., fostă T.) și A. „La fel ca și mine, a mai arătat martora, am constatat că procedau și celelalte dansatoare care practicau prostituția în club”.

În condițiile unui asemenea probatoriu, apărările formulate de inculpatul L.A., conform cu care nu ar fi participat la activitatea infracțională care se desfășura în bar, nu pot fi primite, având în vedere declarațiile la care s-a făcut referire mai sus, recunoașterile după planșe foto ale dansatoarelor, ale martorei M.V., ale martorului H.Ș., de profesie paznic în clubul O., ale confruntărilor dintre dansatoare și cei doi patroni ai barului.

Spre exemplu și martorul H.Ș. a declarat constant că în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, cât a funcționat ca agent de pază al clubului O., a observat că cei doi inculpați, patronii L. și S. impuseseră o regulă dansatoarelor, acestea fiind obligate să le plătească o taxă de 20% din suma percepută de la clienți prin practicarea prostituției.

Dansatoarele din barul O. aveau cunoștință de faptul că cei doi patroni angajau minore, martora G.I.L. afirmând și ea că l-a auzit pe inculpatul S. spunându-le dansatoarelor minore ca, în cazul descinderii poliției în bar, acestea să le declare polițiștilor că sunt majore. Cunoașterea de către inculpatul L.A. a faptului că în bar erau angajate și minore este demonstrat de demersul acestuia de a se deplasa la un centru de primire pentru minori și de a lua legătura cu cele trei minore internate acolo, la care s-a făcut referire în depozițiile martorilor C.M.; D.A.M.

Faptul că inculpatul L.A. a avut în cadrul activității infracționale o poziție mai puțin perceptibilă pentru persoanele care frecventau barul respectiv nu înseamnă că acesta nu a efectuat acele activități care se circumscriu elementului material laturii obiective specific infracțiunii de proxenetism. Este extrem de edificatoare în acest sens depoziția martorei P.A., aceasta precizând faptul că la o săptămână de la angajarea sa în barul O., respectiv la finalul anului 2003, a decis să practice prostituția, împrejurare în care inculpatul S.C. i-a relatat că la etajul clădirii se află o cameră care poate fi folosită pentru întreținerea de relații sexuale cu clienții amatori. Banii obținuți în urma practicării prostituției reveneau inculpatului S.C. dar și inculpatului L.A. A mai precizat martora că: „i-am dat bai și celui de-al doilea patron al barului, respectiv domnului A. Țin minte că o dată m-am dus la domnul A. care dormea pe o canapea lângă bar, l-am trezit și i-am dat, după câte îmi amintesc suma de 1.000.000 ROL. Dânsul i-a băgat în buzunar, fără a spune nimic și s-a culcat la loc. Domnul A., a mai arătat martora, cunoștea că noi, dansatoarele din bar ne prostituam cu clienții, pentru că, fiind în bar în fiecare seară, ne vedea când ne urcam cu bărbați în camera de la etaj pentru a întreține raporturi sexuale și ne vedea când plecam din bar cu clienții în timpul programului”.

Poziția martorei a fost susținută și cu ocazia confruntării între aceasta și inculpații S.C. și L.A., relativ la practicarea prostituției la îndemnul primului inculpat. Cu ocazia aceleiași confruntări inculpatul S.C. a precizat că nu are cunoștință ca martora să fi fost titulara unui contract de muncă în clubul O., întrucât acest lucru trebuia cunoscut de administratorul clubului, respectiv de inculpatul L.A.. În cadrul confruntării dintre inculpatul L.A. și martora P.A., a rezultat că martora i-a remis banii inculpatului L., după ce I.A. a sfătuit-o pe martoră să-i dea inculpatului suma de 800.000 ROL, bani proveniți din practicarea prostituției.

În urma descinderii organelor de poliție în localul Clubului O., la data de 12 martie 2004, a fost audiată și martora D.M., dansatoare în cadrul Clubului O., aceasta declarând că aproape 15 dansatoare practicau prostituția, trei dintre ele fiind minore. „Dacă se întâmpla ca inculpatului S. să lipsească o perioadă de timp, a mai arătat martora, banii erau strânși de celălalt patron, L.A. sau de fata de la bar, C. Arăt în continuare că atât L.A. cât și C. știau că acești bani provin de pe urma practicării prostituției de către dansatoare”.

Implicare inculpatului L.A. în activitatea infracțională este demonstrabilă și prin depozițiile martorului V.R.G., din declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale rezultând că: „ de la D.S., zis F., pe timpul discuțiilor avute cu el, atunci când l-am întrebat dacă are fete, am aflat că și inculpații S.C.V. și L.A., ambii asociați ai barului O. au fiecare echipa lor de fete și m-a avertizat să nu iau femei de la ei doi, întrucât acestea sunt mai scumpe, adică percep un preț mai mare pentru a întreține raporturi sexuale cu doritorii.”

Audiat la data de 17 decembrie 2004, același martor a susținut că activitatea de prostituție din club era coordonată de S.C.V., L.A. și D.S. zis F., aceștia având rolul de lideri ai grupului de persoane în cadrul căruia activau, în sensul că țineau evidența exactă a fiecărei dansatoare cu privire la numărul de bărbați pe care acestea îl racolau din rândul clienților barului, tot ei punându-le la dispoziție și o încăpere în cadrul barului unde întrețineau raporturi sexuale contra cost sume din care fiecare dintre ei își încasau anumite procente, reprezentând comisioanele.

Depozițiile martorului V.R.C. sunt confirmate prin cele declarate de martora C.A.I., acesta afirmând că la început inculpatul S.C.V. i-a spus în mod explicit că ar fi bine să practice prostituția și în club, respectiv să racoleze bărbați din rândul clienților cu care să întrețină raporturi sexuale contra cost, spunându-i textual martorei: „dacă nu faci asta, nu trăiești.” Ulterior martora mai susține că a acceptat să practice prostituția în intervalul 2002 - februarie 2004, cu o întrerupere pentru o perioadă scurtă, când a fost plecată în Italia. În toată această perioadă a obișnuit să racoleze bărbați din club, a mai arătat martora, cu care a întreținut raporturi sexuale contra sumei de minim 100 dolari S.U.A., în camera situată la etajul clădirii și pe care inculpații S.C. și L.A. o puneau fetelor la dispoziție pentru acest lucru. „Atunci când urcam la etaj cu clientul pentru motivul arătat, mergeam la S.C., iar în lipsa acestuia la L.A. sau la o barmaniță pe nume „C.” care îmi dădea cheia de la ușa de acces. După consumarea fiecărui raport sexual eu încasam banii de la client și de fiecare dată din aceste sume îi plăteam personal lui S.C.V. iar în lipsa acestuia lui L.A. comisionul de 10%”.

Martora C.G. a arătat în depoziția sa de la 17 martie 2005 că în anul 2003 s-a angajat la Clubul „O.” ca dansatoare, dar, după câteva zile inculpații S.C.V. și L.A. i-au spus că ar fi mai bine pentru ea, dacă ar fi de acord să practice prostituția, „întrucât și celelalte dansatoare din club făceau acest lucru”. Cei doi inculpați, a mai susținut martora, i-au spus că poate întreține relații sexuale cu clienții în niște camere situate la etaj. Martora mai susține că i-ar fi refuzat pe cei doi inculpați, însă, cu toate acestea, au lăsat-o să lucreze ca dansatoare, deoarece le aducea beneficii din consumație.

La rândul lor, martorele S.Ș. și M.I.N. au făcut referire clară la implicarea inculpatului L.A. în activitățile infracționale care se derulau în incinta clubului de noapte „O.”. Astfel, din depozițiile date de martora M.I.N. rezultă că „până la sosirea lui C., fiecare dansatoare plătea lui S. din sumele pe care la încasau din activitatea de prostituție un comision de 20% pe care îl împărțea în mod egal cu A. După sosirea lui C., a mai arătat martora, aceste comisioane erau plătite în mod direct lui C., în acest mod procedând și eu. După aproximativ două săptămâni de la momentul în care am început activitatea în Clubul O., am fost contactată de M., care mi-a cerut să practic prostituția sub controlul său, sens în care mi-a spus că îmi va asigura protecție și găzduire pentru care urma să îi plătesc un comision de 50% din sumele pe care eu le încasam în urma practicării prostituției. Menționez că acest comision de 50% era exclusiv celui de 20% pe care îl plăteam din aceleași sume patronilor clubului” A mai arătat martora că până la sosirea lui C. în club, procentul de 20% era plătit lui A., prin intermediul S. După ce a acceptat să practice prostituția sub controlul lui M., a mai arătat martora M.I.N., acesta obișnuia să vină în fiecare noapte în club, unde de fiecare dată stătea la aceeași masă în compania lui C. și A., aspect care sugera existența unei înțelegeri în modul de coordonare a activității din bar. Referitor la A., a mai arătat martora, acesta avea o poziție mai discretă cu privire la activitatea de prostituție care se desfășura în club, însă, a mai arătat martora „nu am nici un dubiu de faptul că între acesta, celălalt patron și respectiv M. exista o înțelegere cu privire la coordonarea acestei activități”.

La rândul său martora S.Ș. a susținut în cursul urmăririi penale (filele 320 - 325 vol. II dosar urmărire penală) că încăperea amplasată la etajul imobilului era pusă la dispoziția dansatoarelor care doreau să întrețină raporturi sexuale cu clienții de către patronii clubului - S.C. și L.A.. Referitor la acest aspect, a mai susținut martora, atât S.C. cât și L.A. aveau cunoștință câți bărbați racola din rândul clienților fiecare dansatoare, cu care apoi întrețineau raporturi sexuale contra cost în acea încăpere, întrucât aceștia stăteau de regulă în fiecare noapte pe holul care conducea la acea cameră”.

Conform celor expuse mai sus, martora M.V.A. a susținut în cursul urmăririi penale că inculpatul S.C. împreună cu celelalte persoane care făceau parte din grupul arătat, monitorizau fiecare fată, în sensul că știa câți bărbați racola fiecare dansatoare și sumele de bani încasate de la aceștia, în fiecare dimineață la terminarea programului plătind acestuia 20% din sumele încasate. În situația în care S.C. nu se afla în club, mai susține martora, sumele de bani erau plătite inculpatei D. (fostă T.) C., care la rândul ei le preda inculpatului S.

Relevante sunt și depozițiile martorei B.N., aceasta susținând atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească că în a nul 1999 s-a angajat ca dansatoare la un cabaret al cărui patron era inculpatul S.C.V. Ulterior la solicitarea acestuia s-a angajat la Clubul O., unde a observat că o parte a colegelor sale întrețineau contra cost relații sexuale cu clienții localului, activitatea fiind coordonată de inculpatul S.C.V. Cu privire la inculpatul L.A., a mai arătat martora B.N., acesta avea un rol mai discret în coordonarea activității de prostituție, însă a mai arătat martora, „am convingerea că între acesta și C. existau înțelegeri cu privire la coordonarea acestei activități.”

În cauză a fost audiat și martorul cu identitate protejată Z.I., acesta afirmând prin depoziția sa dată în faza de urmărire penală la data de 05 octombrie 2005 că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul D.S., acesta având în Clubul O. trei dansatoare care se prostituau pentru el. La termenul din data de 01 februarie 2010, martorul cu identitate protejată a mai declarat că îl cunoaște și pe inculpatul L.A., iar acesta, împreună cu inculpatul S.C.V. susțineau că percep o cotă parte din sumele pe care dansatoarele le percepeau de la clienții cu care întrețineau raporturi sexuale.

Edificatoare asupra participării inculpatului L.A. la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, este și depoziția martorei G.D.F., aceasta precizând că a fost angajată ca dansatoare în Clubul „O.” de inculpatul S.C.V., observând că majoritatea dansatoarelor se prostituau. După aproximativ două săptămâni, a mai arătat martora, având în vedere situația financiară precară în care se afla, s-a hotărât să iasă cu clienții pentru a practica raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, alegând clienții după criteriul intelectual cât și fizic. În ceea ce-l privește pe cel de-al doilea patron, respectiv pe inculpatul L.A., și acesta cunoștea faptul că dansatoarele din bar se prostituau cu clienții, aceasta și datorită faptului că obișnuia să stea sus la intrarea în bar, văzând în permanență cum dansatoarele părăseau barul în timpul programului, pentru a se prostitua cu clienții. În cazul în care inculpatul S. nu se afla în bar, a mai arătat martora, se adresa inculpatului L. cerându-i acestuia permisiunea să părăsească barul, obișnuindu-i să-i spună și cu care clienți iese precum și suma de bani pe care urma să o perceapă. „În unele cazuri, mai arată martora, domnii patroni S. și L., dar în cazul meu mai ales primul refuza să ne dea drumul să mergem cu anumiți clienți, cunoscuți ca violenți sau rău platnici. De asemenea, din câte am văzut eu, cheia de deasupra barului, unde se mergea cu clienții pentru întreținerea de raporturi sexuale pe bani, stătea la domnul L. sau la bodyguard care ne-o dădea de câte ori aveam nevoie împreună cu prezervative, contra sumei de 50.000 lei, în cazul în care aveam nevoie. Am tras concluzia, mai susține martora, că domnii S. și L. sunt proxeneți dar nu voiau să fie implicați direct în această activitate”.

Prin urmare, deși inculpatul L.A. a negat constant implicarea sa în activitatea infracțională derulată în club, mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine implicarea acestuia în activitatea de îndemn, înlesnire și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către dansatoarele din cadrul clubului de noapte „O.”. Martorele care au lucrat ca dansatoare în localul respectiv susțin ipoteza conform căreia inculpatul percepea împreună cu celălalt inculpat sume de bani din sumele obținute în urma practicării prostituției de către dansatoare.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, instanța va reține că infracțiunea de proxenetism, reglementat de art. 329 alin. (1) C. pen., constă în una din acțiunile de îndemnare, înlesnire sau de tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană. Îndemnul la prostituție presupune o incitare, o trezire a interesului unei persoane pentru ca aceasta să practice prostituția. Este vorba deci, de încurajare sau de convingerea unei persoane ca să practice prostituția.

Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției înseamnă obținerea de profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

În speță, inculpatul a comis infracțiunea de proxenetism în cele două variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv prin îndemnul la prostituție și prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană.

În conținutul notelor scrise depuse la dosar, inculpatul L.A., prin apărător, a arătat în esență că, în privința conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 329 C. pen., există o cerință esențială, care presupune existența unei legături obiective între oricare dinte acțiunile descrise în art. 329 C. pen. și practicarea prostituției de către o persoană. Conform celor stabilite în literatura de specialitate, se mai arată în notele scrise, fără a această legătură a acțiunii cu infracțiunea de prostituție, nu poate exista elementul material al proxenetismului. Astfel, în cazul îndemnului, se cere ca acesta să fie un îndemn la prostituție. Dacă îndemnul s-ar referi la un simplu raport sexual dezinteresat sau chiar la raporturi interesate însă cu aceeași persoană, el nu va constitui elementul material al proxenetismului. Aceeași cerință privește și cazul acțiunii de înlesnire care se referă la practicarea prostituției. Cât privește acțiunea de tragere de foloase, se cere explicit ca acestea să fie trase de pe urma practicării prostituției de către o persoană. Dacă foloasele nu ar avea ca sursă practicarea prostituției, ci o altă activitate, chiar ilicită a persoanei de la care sunt obținute, acțiunea de a trage asemenea foloase, nu poate constitui element material al proxenetismului. În fine, se mai arată în apărare, în ceea ce privește acțiunile de recrutare a unei persoane sau de trafic de persoane, acestea pot constitui elementul material al proxenetismului numai dacă sunt comise în scop de prostituție. Dacă procurarea acestor persoane s-a făcut în vederea îndeplinirii unei alte activități, chiar ilicite, acțiunea nu constituie elementul material al infracțiunii de proxenetism. Or, în cauză din actele aflate la dosar rezultă că persoanele pe care inculpatul L.A. le-ar fi îndemnat sau constrâns să se prostitueze, nu au fost trimise în judecată pentru această infracțiune.

Astfel, instanța va reține că prin punctul IV al actului de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la actele de prostituție săvârșite de către dansatoarele clubului de noapte O., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 328 C. pen.

Prin ordonanța nr. 98/D/P/2006 din data de 10 martie 2006 (filele 135-143 dosar Curtea de Apel București) rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 100 lei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni față de Z.J.M., R.L.D., S.L., I.A.A., D.A.I., C.L., V.L., T.M.I., S.A.A., O.N., G.I.L., C.M., M.V.A., D.M., B.Z.M., T.M., D.A.M., M.N.V., P.I., G.A.A., M.A.M., G.D.F., I.T., A.R.C., P.C.L., S.A.E.

În motivarea ordonanței se menționează că, în raport cu activitatea descrisă, în cauză se poate dispune înlocuirea răspunderii penale prin scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitelor, întrucât faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise precum și persoana și conduita fiecăreia dintre dansatoarele menționate mai sus.

Prin urmare, în cauză, contrar celor afirmate în apărare, organul de urmărire penală a considerat că faptele pentru care învinuitele au fost cercetate întrunesc, din punct de vedere al conținutului constitutiv al laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de prostituție.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de prostituție presupune procurarea mijloacelor principale de existență prin practicarea de raporturi sexuale. În cauză, conform celor arătat mai sus, dansatoarele au practicat prostituția pe fondul lipsei de resurse financiare, față de faptul că activitatea de dansatoare în care lucrau în bar, le aducea foarte puțini bani. Prin urmare, probele administrate demonstrează că mijloacele principale de existență au fost procurate de către dansatoare prin întreținerea de raporturi sexuale cu persoanele interesate.

Lipsa gradului de pericol social concret al faptelor pentru care învinuitele au fost cercetate nu impune absența elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism. Activitatea specifică infracțiunii de prostituție (elementul material al laturii obiective - verbum regens) există în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunii nefiind reținut prin raportare la alte elemente extrinseci activității incriminate.

De altfel textul art. 329 alin. (1) C. pen. este deosebit de clar, făcând referire la îndemnul sau înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, nefiind făcută referire expresă la infracțiunea de prostituție.

În măsura în care infracțiunea de proxenetism ar presupune săvârșirea unei infracțiuni de prostituție, ar însemna ca stabilirea existenței infracțiunii prevăzută de art. 329 C. pen. să poată fi stabilită numai după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, lucru pe care legiuitorul nu l-a urmărit.

Apărările formulate de inculpatul L.A., prin apărător, conform cu care nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de proxenetism deoarece s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție s-ar fi impus a fi analizate în contextul în care temeiul soluției de netrimitere în judecată ar fi fost art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală sau, după caz, 10 lit. d) C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În condițiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motivul lipsei gradului de pericol social concret, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. - reținându-se existența faptei în materialitatea ei cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru existența infracțiunii, în cauză este demonstrată existența unei activități de prostituție impusă pentru existența infracțiunii de proxenetism. Interpretarea apărării conform cu care infracțiunea de proxenetism presupune în mod necesar existența unei infracțiuni de prostituție adaugă la textul art. 329 C. proc. pen., lucru nepermis în materie penală, unde legea este de strictă interpretare și aplicare. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit sancționarea activității specifice infracțiunii de proxenetism numai în măsura existenței unei infracțiuni de prostituție ar fi reglementat expres acest lucru. Reținerea unei asemenea ipoteze în lipsa unei prevederi normative exprese nu reprezintă altceva decât o completare normei de incriminare de la art. 329 C. pen.

În referire la apărările invocate de inculpatul L.A., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) al Legii nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen., conform cu care, pentru soluționarea cauzei în sensul condamnării, trebuie să se dovedească prin probe certe că inculpatul a cunoscut starea de minoritate a dansatoarelor D.A.M., A.N.C. și A.R.C., în cauză există mijloace de probă clare care demonstrează că inculpatul L.A. a avut cunoștință de acest aspect.

Prezența celor trei minore în barul O. este demonstrată prin depozițiile martorilor (M.I.N., C.A.I. și C.L.) iar faptul că inculpatul L.A. avea certitudinea că acestea sunt minore este dovedit și prin vizita pe care inculpatul a făcut-o la Centrul de primire C., instituție destinată prin lege ocrotirii unei anume categorii de minori. Prezența inculpatului L.A. în acest centru și discuția avută cu două dintre dansatoarele minore ridicate cu ocazia unei razii a poliției sunt pe deplin demonstrate de declarațiile martorei D.A.M., coroborate cu depozițiile martorilor C.M. și H.N.

Și cu referire la inculpatul L.A. instanța va reține că infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 are autonomie, indiferent de incriminarea prin alte acte normative, a faptei de exploatare a persoanelor. În consecință, în cazul în care exploatarea persoanelor traficate, în speță persoane minore, îmbracă forma unei infracțiuni, cum este aceea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., sunt îndeplinite condițiile existenței concursului de infracțiuni

Participarea inculpatului L.A. la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) al Legii nr. 678/2001 este demonstrată și prin aceea că din mijloacele de probă rezultă că inculpatul era persoana însărcinată cu formalitățile administrative necesare pentru angajarea în cadrul barului, calitate în care se prezumă că analiza înscrisurile necesare unei angajări, inclusiv actele de identitate.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul L.A. cu inculpatul D.S. în cursul lunii martie 2004 rezultă că inculpatul L. cunoștea faptul că la bar s-au prezentat două minore, care doreau să se angajeze ca dansatoare. Gestul ulterior al inculpatului L. de a se deplasa la sediul Centrului de primire C. și de a încerca să-i ofere martorei A.N. o sumă de bani, astfel încât aceasta să nu facă declarații nefavorabile în fața organelor de urmărire penală dovedește clar că inculpatul a avut cunoștință de faptul că în bar există minore care practică prostituția, fiind conștient și de riscurile la care se expune încurajând o asemenea activitate.

În drept, faptele inculpatului L.A., constând în aceea că în perioada ianuarie 2002 - mai 2004 a recrutat și înlesnit practicarea prostituției în Clubul de Noapte O. de către mai multe dansatoare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat constând în aceea că perioada iunie 2003 - aprilie 2004 a recrutat, în vederea exploatării, în clubul O., pe dansatoarele minore D.A.M., A.N.C. și A.R.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) (în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor) în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 13 C. pen.

C.2. Nu este fondată nici critica aceluiași recurent inculpat L.A., în sensul că în mod greșit ambele instanțe nu au ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului J., aplicat prin ordonanța nr. 109/P/2004 din data de 30 august 2004.

Aceasta întrucât în condițiile în care, inclusiv inculpatul L.A., în mod temeinic, a fost obligat la plata de daune morale, solicitarea acestuia de a se dispune disponibilizarea autoturismului este nefondată, întrucât, măsura sechestrului asiguratoriu este necesară, în cauză, până la achitarea prejudiciului infracțional.

D. Examinând într-o analiză unică celelalte motive de critică din recursul declarat de procuror sub aspectul greșitei rețineri de circumstanțe atenuante față de inculpații S.C.V., L.A., D. (fostă T.) M.C., D.S., R.M., H.A. (fostă I.) și P.V. cât și sub aspectul greșitei modalități de executare a pedepselor cu aplicarea netemeinică a dispozițiilor art. 861 C. pen., față de inculpații D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. (fostă I.) și P.V., cât și unicele motive de critică din recursurile declarate de inculpații M.I. și D. (fostă T.) M.C., toate întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și prin care se solicită dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpatul M.I. și reducerea pedepsei pentru inculpații D., Înalta Curte are în vedere nepertinența tuturor acestor critici.

a) În mod judicios instanța de fond prin hotărârea pronunțată și menținută prin decizia instanței de apel a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) pentru inculpatul S.C.V., cea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpații L.A., inculpata D. (fostă T.) M.C., inculpata H.A. (fostă I.) și pentru inculpatul P.V. și respectiv, pe cea prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. pentru inculpatul D.S.; nefiind cazul așa cum se pretinde în recursul procurorului de a fi înlăturate motivat de inexistența antecedentelor penale sau/ și poziția cooperantă de recunoaștere și regret a faptelor imputate în sarcina recurenților inculpați.

b) Tot astfel, este nejustificată cererea iterată prin recursul declarat de procuror de înlăturare a modalității de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 861 C. pen. pentru inculpații D. (fostă T.) M.C., R.M., H.A. (fostă I.) și P.V.

Astfel, cu titlu de premisă se reține că în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate tuturor inculpaților din cauză, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecății, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și persoana și conduita fiecărui inculpat.

Simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv, proxenetism și constituire de grup infracțional organizat nu reprezintă o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată.

Pentru a aprecia, în mod concret, gravitatea faptei și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, instanța de fond s-a raportat, referitor la fapta dedusă judecății, la sistemul general de valori, acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în jurisprudență.

Pe de altă parte, sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că faptele au fost comise în intervalul 2002 - 2004, iar gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce, în mod automat, la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate ci, dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluție inacceptabilă cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei.

De asemenea, luarea în considerare, exclusiv, a gradului de pericol social al infracțiunii ar face inaplicabile celelalte criterii de individualizare la care s-a făcut referire mai sus.

Desigur că impactul, imediat și mediatic, există, în rândul opiniei publice, însă, în timp, acesta s-a diminuat, astfel încât, pentru inculpații, necunoscuți cu antecedente penale și care s-au prezentat în fața instanței de judecată, aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție nu s-a mai impus, scopul și funcțiile pedepsei putând fi atinse și fără privarea efectivă de libertate, reintegrarea socială a acestora putându-se realiza și prin prezentarea inculpaților în fața Serviciului de probațiune.

c) Este nepertinentă cererea recurentului inculpat M.I. de a se dispune ca pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare să fie redusă la o limită care să permită dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia având în vedere că Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au demonstrat că în cursul anului 2003, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către martora V.L.

Situația de fapt reținută în sarcina acestui inculpat este demonstrată pe baza declarațiilor date de martora V.L., respectiv M.V., acestea coroborându-se cu depozițiile celorlalți martori audiați, cu procesele verbale de confruntare și cu procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice.

Astfel, conform celor susținute de martora V.L. în cursul urmăririi penale (filele 288-292 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că în vara anului 2003 martora a venit în Municipiul București cu scopul de a-și găsi de lucru, având o situație financiară precară, iar în Gara de Nord a fost abordată de o persoană de etnie rromă, care i-a promis că o va pune în legătură cu o altă persoană, aceasta putând interveni pe lângă patronii Clubului O., unde martora putea fi angajată ca dansatoare. Ca urmare a faptului că avea o situație financiară dificilă, a mai arătat martora, provenind dintr-o familie săracă și având mai mulți frați, a fost de acord cu propunerea făcută, fiind pusă în legătură cu o altă persoană poreclită „I.G.”. „I.G., a mai susținut martora, mi-a spus că se cunoaște foarte bine cu patronii unui club de noapte cu denumirea O., pe nume C. și A., pe lângă care o să intervină în favoarea mea, în sensul de a-i determina să accepte să lucrez în acel club”.

Tot cu ocazia acelei discuții inițiale, a mai arătat martora, „I.G. m-a întrebat dacă sunt de acord să practic prostituția în cadrul Clubului O., în caz afirmativ el asigurându-mă că îmi va asigura protecția în caz de nevoie, aspect pentru care mi-a pretins să-i plătesc 50% din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbații cu care întrețineam raporturi sexuale contra cost. De asemenea, a mai arătat aceeași martoră, în afară de comisionul pe care mi l-a pretins, el mi-a mai precizat că trebuia să plătesc un alt procent din banii obținuți în urma prostituției și patronilor C. și A. pentru faptul că erau de acord că eu să-mi desfășor această activitate în clubul lor, de unde aveam posibilitatea să racolez bărbați.”

Ca urmare a situației materiale pe care o avea, precum și în lipsa altui mijloc de subzistență, a mai susținut V.L., a acceptat propunerea lui „I.G.”, de a se prostitua în Clubul O. „După ce mi-am dat acordul, a mai arătat martora, acesta m-a transportat la o adresă din București, unde m-am găzduit la o femeie în vârstă, într-un apartament situat la o adresă pe care nu o cunosc, persoană despre care mi-a spus că este mama sa. În acel apartament, acesta mi-a prezentat pe o altă tânără care se numea V., despre care mi-a zis că și pentru ea intervenise pe lângă patronii Clubului O., unde lucra ca dansatoare. În perioada următoare, a mai arătat martora, m-am convins că persoana la care m-a găzduit era mama acestuia, întrucât am realizat acest aspect din discuțiile pe care aceștia le aveau. În afară de găzduire și protecție, „I.G.” mă transporta cu autoturismul său, de culoare albă, la Clubul O., a mai arătat martora. În aceeași seară m-a transportat la Clubul O., unde m-a prezentat unuia dintre patroni, care se numea A.”, a mai arătat V.L. în declarația dată în faza de urmărire penală.

Tot din depozițiile martorei V.L. mai rezultă că, în faza primelor discuții, „I.G.” i-a spus patronului A. că martora era de acord să practice prostituția în club, activitatea pentru care martora urma să plătească patronului pentru sprijinul acordat comisioane din sumele pe care urma să le încaseze de la bărbații racolați din rândul clienților, în urma raporturilor sexuale pe care le întreținea cu aceștia.

Referitor la „I.G.”, martora a mai precizat că acesta coordona activitatea de prostituție practicată și de V., despre care martora a mai precizat că era găzduită la domiciliul mamei inculpatului. De asemenea, se mai reține tot din depozițiile martorei V.L. că în fiecare seară inculpatul le transporta pe aceasta și pe M.V., de la domiciliul mamei sale la Clubul O., iar, dimineața la terminarea programului, înapoi la locuința acesteia. „În fiecare dimineață, a mai arătat martora, după ce eram aduse de I.G. la domiciliul mamei sale, plăteam acestuia 50% din banii pe care noi îi încasam în noaptea respectivă de la bărbații cu care întreținusem raporturi sexuale, aceste comisioane fiind înafara acelora pe care le plăteam lui S.C. și L.A. De la V., a mai arătat martora, am aflat că în afara noastră, I.G., a mai avut în Clubul O., o altă prostituată pe nume A., care se afla sub controlul său în ceea ce privea activitatea de prostituție per care o desfășura în acest club.

Din procesul verbal de recunoaștere după planșa fotografică, atașat la filele 297-301 vol. 3 dosar urmărire penală rezultă că, după ce a privit cu atenție planșa fotografică, învinuita a indicat fără ezitare fotografia cu numărul 4 declarând: „îl cunosc sub numele de I.G.. L-am cunoscut în vara anului 2003, când am venit în București pentru a-mi căuta de lucru. El mi-a spus că mă poate duce să lucrez în barul O., unde pot să dansez și să mă prostituez cu clienții barului, totodată spunându-mi că el îmi va asigura protecție, dar trebuie să-i dau 50% din banii proveniți din prostituție. El m-a dus și m-a prezentat lui L.A., patronul barului O., unde m-am prostituat. I.G. m-a cazat la domiciliul mamei sale, unde mai era cazată dansatoarea V., care de asemenea se prostitua în folosul lui și mă transporta de fiecare dată cu mașina lui, o Dacie de culoare albă. De fiecare dată când întrețineam raporturi sexuale pe bani, cu bărbați racolați din bar, îi dădeam lui I.G. 50% din sumele obținute astfel, pentru fiecare client pe care îl aveam. El mă supraveghea în permanență și știa de fiecare dată cu câți bărbați m-am prostituat și pentru ce sumă”.

Conform mențiunilor acestui proces verbal, s-a procedat la citirea datelor înscrise pe verso-ul planșei, în dreptul fotografiei nr. 4, fiind vorba de inculpatul M.I.

Extrem de relevantă sub aspectul implicării inculpatul M.I. în comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat este și depoziția martorei C.N. (filele 67-71 vol. 3 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de această martoră,, „un alt proxenet aflat în legătura patronilor, era un bărbat cunoscut sub numele de G.. Acesta avea două prostituate în clubul O., pe nume V. și L. Cunoșteam despre el, a mai arătat martora, faptul că le avea găzduite pe aceste tinere la domiciliul mamei sale, precum și faptul că obișnuia să le transporte în fiecare noapte pe acestea la/de la locațiile unde se deplasau cu diferiți bărbați cu care întrețineau raporturi sexuale contra cost. Declar că de fiecare dată, îi vedeam pe patroni într-o încăpere a clubului, cunoscută sub denumirea Salonul Roșu, împreună cu F., M. și G., loc de unde supravegheau activitatea de prostituție a dansatoarelor.

De asemenea, în cauză, este relevantă și atitudinea adoptată de inculpatul M.I., cu ocazia confruntării care a avut loc la data de 10 iunie 2005. Conform mențiunilor din procesul verbal de confruntare (filele 72-75 vol. 3 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul M.I. a afirmat că afirmațiile martorei C.N. nu sunt adevărate. „Este adevărat faptul că M.V. și V.L. locuiau la domiciliul mamei mele, a mai arătat inculpatul cu acea ocazie, însă pentru acest lucru ele plăteau contravaloarea chiriei și întreținerii. Este adevărat că eu le transportam de la locuința mamei mele la Clubul O., însă pentru acest lucru, eu eram plătit de ele cu suma de 100.000 ROL pentru fiecare cursă. Nu este adevărat că eu le-am pretins și am primit de la ele sume de bani din cele pe care acestea le câștigau din activitatea de prostituție”, a mai arătat inculpatul M.I. cu ocazia confruntării.

Poziția adoptată de inculpatul M.I., conform cu care ar fi fost un simplu conducător auto care ar fi practicat taximetria în zona unui club de noapte, neavând nici un fel de legătură cu activitatea infracțională nu va putea fi reținută de instanță, fiind contrazisă de întregul material probator administrat în cauză. Sub acest aspect, chiar dacă în apărare s-a afirmat că declarațiile învinuitelor nu pot servi la aflarea adevărului, decât în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în referire la inculpatul M.I., declarațiile date de învinuita V.L. sunt confirmate prin depozițiile martorei C.N. În consecință, instanța nu va putea înlătura din ansamblul probator depozițiile martorei V.L., doar pe motivul că aceasta a avut inițial calitatea de învinuită, iar începerea urmăririi penale constituie fără dubiu un mijloc de presiune față de persoana cercetată.

Implicarea inculpatului M.I., zis G. rezultă și din declarațiile date de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale (filele 217 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform celor declarate de inculpatul S.C.V. în cursul urmăririi penale, „Pe G. - M.I., l-am recunoscut după fotografia pusă la dispoziție. Era proxenet și avea o fată, dansatoare în clubul O., care se prostitua pentru el și se numea M.V., Aceasta era din Republica Moldova. G. nu stătea în Clubul O. Știu că o aducea pe V. și mai târziu pe o altă fată blondă, care a lucrat ca dansatoare în club, circa o săptămână. M. nu era independent de raporturile cu F. Știu că a lucrat pentru R., care are un bar în Snagov, mai precis un restaurant cu vaporaș staționar. Acolo a lucrat D.A. - zisă A.C., până când au adus-o în Clubul O. L.A. și R.M.”. Tot referitor la implicarea inculpatului M.I., inculpatul S.C. a mai susținut că „M.I. era superior lui F. pentru că am remarcat, înafara celor descrise, că nu era deloc impresionat de prezența sau numele lui în Clubul O.

Prin urmare, din analiza probelor administrate rezultă cu certitudine faptul că inculpatul M.I., în cursul anului 2003, acționând în baza unei unice rezoluții infracționale, a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către numita V.L. și M.V.

Inculpatul D.S. a precizat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că în cursul anului 2001 i-a întâlnit pe inculpații L.A., R.M. și M.I. într-un restaurant club situat pe lângă Piața 1 Mai din București, unde a văzut-o și pe M.V., care în acel moment servea la mese. Mai a arătat inculpatul D.S. că ulterior a văzut-o pe M.V. în Clubul de Noapte „O.” și cunoștea că aceasta se prostituează pentru M.I. zis G., locuind la mama acestuia, în zona Sebastian din București, Sectorul 5.

Așa fiind, în mod judicios, s-a statuat că în drept, faptele comise de inculpatul M.I., constând în aceea că în cursul anului 2003, acționând în baza unei unice rezoluții infracționale, a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către numita V.L. și M.V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, se conchide că pedeapsa aplicată într-un cuantum de 5 ani închisoare în regim de detenție este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. și este corespunzător dozată prin prisma criteriilor de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. având în vedere inclusiv reținerea justificată a incidenței dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. relative la starea de recidivă mare postcondamnatorie. Din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 657 din 03 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 739 din 26 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen. Prin sentința penală nr. 2483 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București inculpatul M.I. a fost liberat condiționat și pus efectiv în libertate la data de 20 octombrie 2003, fiind arestat preventiv la data de 20 decembrie 2002. Prin urmare, dintr-o pedeapsă de 18 luni închisoare, inculpatul a executat 10 luni, astfel încât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost comise în termenul de liberare condiționată, înainte deci de considerarea ca executată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

Se conchide, față de cele mai sus arătate că nu există elemente în speță care să justifice reducerea pedepsei și modificarea modalității de executare a acesteia.

d) În fine, este nepertinentă cererea recurentei inculpate D.M.C. (fostă T.) de reducere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în regim de suspendare a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani, întrucât cuantumul mai susmenționat este corespunzător dozat, față de gravitatea faptelor acestei recurente constând în aceea că în perioada iunie 2003 - martie 2004 a înlesnit practicarea prostituției încasând comisioane provenite din prostituarea dansatoarelor clubului de noapte O., mascate sub forma a două băuturi alcoolice, în valoare de 800.000 lei, susținând astfel activitatea infracțională a grupului criminal organizat format din S.C.V., L.A., D.S., R.M., M.I. și I.A..

Se va constatat că intimatul inculpat D.S. este arestat în altă cauză penală.

Sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București au rămas în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 22 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul L.A.

Casează în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 730 din 22 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul L.A., și rejudecând:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. C. pen. și face aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II și lit. b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I., S.C.V., D. (fostă T.) M.C. și L.A. împotriva aceleiași decizii.

Constată că intimatul inculpat D.S., este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 625 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților până la prezentarea apărătorilor aleși și suma de câte 225 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu părților vătămate S.D., I.Ț.G.T., P.A., A.N.C., B.N.G. și M.N.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu intimaților inculpați D.S., H.A. (fostă I.) A. și P.V., în sume de câte 400 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat R.M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2012.